Insolvență. Suspendarea judecății. Încheierea tranzacției în procedura insolvenței.

Insolvență. Suspendarea judecății. Încheierea tranzacției în procedura insolvenței.

- art. 248, art. 413, art. 414, art. 466 alin. (4) C.pr.civ.;

- art. 25 lit. j) din Legea nr. 85/2006 [în prezent art. 64 lit. j) din Legea nr. 85/2014]

Încheierea de respingere a cererii de suspendare are caracterul unei încheieri premergătoare și poate fi atacată odată cu fondul, conform art. 466 alin. (4) C.pr.civ.

Câtă vreme judecătorul are, potrivit legii, libertatea de a aprecia asupra oportunității măsurii suspendării cauzei în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., aprecierile acestuia nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, în condițiile în care acest caz de suspendare este reglementat de norme dispozitive, iar nu imperative, ca în cazul suspendării de drept.

Potrivit art. 25 lit. j) din Legea nr. 85/2006, una dintre atribuțiile lichidatorului judiciar este încheierea de tranzacții, sub condiția confirmării de către judecătorul-sindic, din modul de formulare al textului de lege reieșind că aceasta este singura condiție impusă de legiuitor, fără a se prevedea pentru validitatea tranzacției și necesitatea aprobării ei de către adunarea creditorilor.

(Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 270 din data de 12 februarie 2019)

În dosarul având ca obiect procedura insolvenței debitoarei T. I. SRL, la data de 07.05.2018 a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. .. contestaţia formulată de creditoarea B. & B. PC, prin care a solicitat anularea Hotărârii Adunării creditorilor debitoarei din data de 02.05.2018, pentru următoarele motive de nelegalitate:

1. Interdicția creditorului A. 35 SRL de a vota în cadrul Adunării creditorilor din data de 02.05.2018, având în vedere că acesta se afla în conflict de interese cu debitoarea.

2. Lichidatorul judiciar A.A T. I. I. nu a primit în prealabil nicio confirmare expresă din partea judecătorului sindic pentru încheierea Contractului de tranzacţie semnat la data de 19.04.2018 între debitoarea T. SRL şi R. H., fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 25 lit. j) din Legea nr. 85/2006.

3. Lichidatorul judiciar A.A T. I. IPURL nu a pus la dispoziția creditorilor și nici a judecătorului sindic actele procesuale administrate în cadrul dosarului nr. 18432/3/2014, acestea fiind absolut necesare pentru realizarea unei dezbateri serioase și utile asupra confirmării contractului de tranzacție. Fără o analiză a întregii documentații există toate premisele pentru o încălcare a principiului maximizării averii debitoarei.

La termenul de judecată din data de 29.6.2018 contestatoarea B. & B. PC a depus la dosar în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea în mod definitiv a contestației pe care a formulat-o la data de 08.06.2018 împotriva Hotărârii Comitetului creditorilor debitoarei din data de 31.05.2018, hotărâre prin care s-a aprobat numirea SC PA D. T. și A. în vederea reprezentării debitoarei T. I. SRL în dosarul nr. 10435/3/2018/a14 (prezenta cauză).

Prin încheierea de ședință din data de 29.06.2018 s-a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, judecătorul sindic apreciind că nu este vorba de un aspect care să depindă de soluționarea contestației împotriva Hotărârii Comitetului creditorilor.

Prin sentința civilă nr. ... Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins excepţia lipsei interesului ca neîntemeiată și a respins contestaţia ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut, cât privește fondul contestației, prevederile art. 15 din Legea nr. 85/2006 referitoare la cvorumul și majoritatea cerute pentru a se adopta hotărâri în cadrul adunării creditorilor, precum și pe cele ale art. 17 alin. (5) din Lege, potrivit cărora dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot.

S-a constatat că Legea insolventei nu a prevăzut nicio interdicție a dreptului de vot pentru creditorul aflat în conflict de interese cu debitorul în cadrul adunării creditorilor, reglementarea în acest sens fiind prevăzuta doar în cadrul deciziilor adoptate în comitetul creditorilor, ținând cont și de modalitatea de vot în cadrul acestuia.

Potrivit art. 10 C.civ., „Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai in cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege”.

Drept urmare, în lipsa unei reglementari exprese în acest sens, instanța nu poate aplica prin analogie dispoziții legale ce vizează restrângerea drepturilor participanților la proces.

În ce priveşte susţinerea contestatoarei că nu a existat în prealabil nicio confirmare expresă care să fi fost acordată de către judecătorul sindic pentru încheierea contractului de tranzacţie şi astfel ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 25 lit. j) din Legea nr. 85/2006, s-a reținut că, potrivit textului de lege menţionat, printre principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar se numără şi încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale, sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic.

Dispozițiile legale au fost îndeplinite, tranzacția încheiată fiind confirmată de către judecătorul sindic prin sentința civila din data de 04.05.2018. Confirmarea tranzacției de către judecătorul sindic nu reprezintă o procedură prealabilă încheierii tranzacției, astfel cum invocă contestatorul, ci o expresie a atribuțiilor stabilite conform art. 11 alin. (2) din Legea nr.85/2006, de control judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului, confirmarea reprezentând în sine aprobarea unui act sau a unei masuri, prin urmare o acțiune ulterioara.

Referitor la faptul că lichidatorul judiciar AA T. I. IPURL nu a pus la dispoziţia creditorilor şi nici a judecătorului sindic actele procesuale administrate în cadrul dosarului nr. 18432/3/2014, s-a reținut că legea nu impune obligativitatea convocării adunării creditorilor în vederea încheierii tranzacției.

De altfel, în cadrul adunării din data de 02.05.2018 au votat creditorii reprezentând un procent de 49,83% din totalul masei credale, vot negativ fiind acordat de către contestator - 8,90 % din masa credală şi I.N.C.D.I.F - ISIF București - 0,02% din masa credală. Hotărârea de aprobare a tranzacției a fost adoptată cu un procent de 82,10 % din totalul de creanțe prezente.

În cauză, contestatoarea B.& B. P.C. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr.4506/12.07.2018 și încheierii de ședință din data de 29.06.2018, solicitând admiterea apelului și anularea sentinţei și a încheierii atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei de către instanţa de fond.

În subsidiar, a arătat apelanta că, în măsura în care instanţa de apel nu va considera că se impune rejudecarea cauzei de instanţa de fond, solicită admiterea apelului şi admiterea contestaţiei introductive, cu consecinţa anulării Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 02.05.2018, publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. (..).

În motivare, apelanta a făcut o succintă expunere a situaţiei de fapt, arătând, în esență, că are calitatea de creditoare a debitoarei T. I. SRL şi că pe parcursul desfăşurării procedurii de insolvenţă a debitoarei, pe rolul Tribunalului Bucureşti a fost înregistrată acţiunea formulată de către T. I. SRL împotriva societăţii R. H. SA (în continuare C.), având ca obiect nulitate act juridic, fiind astfel deschis dosarul nr. 18432/3/2014, care se află încă în etapa de judecată desfăşurată de către prima instanţă.

Cu privire la litigiul ce face obiectul dosarului nr. ... s-a încheiat la data de 19.04.2018 un contract de tranzacţie între debitoarea T. I. SRL prin lichidator judiciar AA T. I. S.P.R.L.  şi societatea R. H. SA, pentru suma de 5.500.000 euro.

În acest context, în cadrul termenului de judecată din 04.05.2018, lichidatorul judiciar AA T. I. S.P.R.L. a învestit judecătorul sindic cu o cerere prin care a solicitat confirmarea Contractului de tranzacţie, în ciuda faptului că aceste aspecte fuseseră puse în discuţie în cadrul şedinţei Adunării creditorilor care a avut loc cu doar două zile în urmă, la data de 02.05.2018, în cadrul căreia s-a adoptat hotărârea contestată în prezenta cauză.

Cu privire la caracterul de nelegalitate al încheierii de şedinţă din data de 29.06.2018, prin intermediul căreia judecătorul sindic a respins cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea în mod definitiv a contestaţiei formulate împotriva Hotărârii Comitetului creditorilor debitoarei T. I. SRL din data de 31.05.2018, s-au arătat următoarele:

În cadrul prezentului dosar debitoarea T.I. SRL este reprezentată convenţional de societatea de avocatură SCP D. T. şi Asociaţii, numirea reprezentantului convenţional realizându-se prin intermediul acestei Hotărâri a Comitetului creditorilor, publicate în BPI nr.11290/05.06.2018, împotriva căreia B. & B. PC a formulat contestaţie în condiţiile art. 17 alin.(6) din Legea nr. 85/2006.

Or, având în vedere contextul expus anterior, reiese că sunt îndeplinite în continuare condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., întrucât în cadrul prezentului dosar mandatul avocaţilor SCP D. T. şi A. derivă din respectiva hotărâre a Comitetului Creditorilor, astfel încât se impune suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea în mod definitiv a contestaţiei care face obiectul dosarului nr. .....

S-a mai învederat că, urmare a contestaţiei formulate de creditoarea B. & B. P.C. împotriva hotărârii Comitetului creditorilor T. I. SRL din data de 31.05.2018, lichidatorul judiciar a procedat la convocarea Adunării creditorilor din data de 02.08.2018, având pe ordinea de zi exprimarea votului asupra acestei contestaţii.

Prin Hotărârea Adunării Creditorilor nr. AA 1835 din data de 02.08.2018 a fost respinsă contestaţia, astfel că B. & B. P.C. a formulat contestaţie împotriva acestei Hotărâri, fiind astfel înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti dosarul nr. ...., cu primul termen de judecată la data de 05.10.2018.

Ca urmare, a apreciat apelanta că, având în vedere cele de mai sus, la data apelului trebuie avută în vedere suspendarea cauzei până la soluţionarea în mod definitiv a dosarului nr. ...., având ca obiect contestaţie împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 02.08.2018.

De asemenea, s-a solicitat și admiterea prezentului apel formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.06.2018, având în vedere că instanţa de fond în mod eronat a dispus respingerea cererii de suspendare a cauzei cu toate că, în cadrul prezentului dosar, mandatul avocaţilor SCP D. T. şi A. derivă în mod direct din respectiva hotărâre a Comitetului Creditorilor care, în prezent, face obiectul dosarului nr. ....

Cât privește nelegalitatea sentinţei apelate, apelanta a făcut referire, în esență, la conflictul de interese dintre creditorul A. 35 SRL şi debitoarea T. I. SRL, astfel că Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 02.05.2018 este lovită de nulitate relativă virtuală ca urmare a exercitării dreptului de vot de către creditorul A. 35 SRL.

De asemenea, s-a mai invocat inexistenţa vreunei confirmări exprese și prealabile din partea judecătorului sindic pentru încheierea contractului de tranzacţie, contractul fiind încheiat cu încălcarea prevederilor art. 25 lit. j) din Legea nr. 85/2006. Astfel, lichidatorul este îndrituit să propună încheierea de tranzacţii, analizând condiţiile în care asemenea operaţiuni juridice nu aduc atingere dispoziţiilor legale referitoare la procedura colectivă şi la rangul de prioritate al creditorilor înscrişi la masa credală. Aceste propuneri de tranzacţionare trebuie confirmate de către judecătorul sindic, iar numai după îndeplinirea tuturor formalităţilor ar putea fi semnată tranzacţia, în condiţiile impuse de lege.

S-a mai afirmat că, în cauză, lichidatorul judiciar AA T. I. IPURL trebuia ca, anterior semnării Contractului de tranzacţie, să pună la dispoziţia judecătorului sindic precum şi a creditorilor, înscrisurile şi toate actele procesuale administrate în cadrul dosarului nr. ...., tocmai pentru a se putea aprecia cu privire la oportunitatea încheierii respectivei tranzacţii, asigurându-se astfel un caracter transparent al operaţiunii.

Fără o analiză de ansamblu a contextului în care a fost încheiat Contractul de tranzacţie şi a înscrisurilor aferente, nu s-ar putea cunoaşte niciodată dacă debitoarea ar fi avut (sau nu) posibilitatea să încaseze o sumă de bani mai mare decât valoarea tranzacţionată, în ipoteza în care dosarul nr. . .. . ar fi fost finalizat. În niciun caz această posibilitate nu ar putea fi exclusă de plano, miza respectivului litigiu fiind una însemnată.

Aşadar, în ciuda dispoziţiilor cât se poate de clare ale art. 25 lit. j) din Legea nr.85/2006, lichidatorul a procedat la încheierea Contractului de tranzacţie fără să existe o confirmare prealabilă obţinută din partea judecătorului sindic, încercând astfel să transforme această procedură într-o simplă operaţiune de confirmare a tranzacţiei în discuţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

La data de 19.10.2018 debitoarea T. I. SRL, reprezentată prin administrator judiciar AA T. I. IPURL şi prin administrator special M. A. P. şi convenţional prin SCP D. T. şi Asociaţii, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibil a apelului formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.06.2018, iar pe fond, respingerea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. ... şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.06.2018 ca neîntemeiat.

Cât privește respingerea ca inadmisibil a apelului formulat de către apelanta B. & B. P.C. împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 iunie 2018, s-a arătat că potrivit art. 414 C.pr.civ., încheierea prin care a fost soluţionată cererea de suspendare a cauzei poate fi atacată separat, cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, precum și că acest text de lege nu face distincţia dintre respingerea sau admiterea cererii de suspendare, ci menţionează hotărârea „asupra suspendării”.

Referitor la cererea de respingere a apelului ca neîntemeiat, s-a arătat că prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2018 a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei formulată în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., cererea de suspendare fiind determinată de împrejurarea că s-a formulat contestație împotriva Hotărârii Comitetului Creditorilor în cadrul căreia a fost aprobat contractul de asistenţă juridică al reprezentantului convenţional al debitoarei din prezenta cauză.

Însă, potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., condiţia esenţială pentru a fi dispusă suspendarea este aceea ca dezlegarea pe fond a prezentei contestaţii să depindă de soluţia dată asupra contestaţiei înregistrate sub nr. 27200/3/2018, condiţie care nu este îndeplinită, de vreme ce aceasta din urmă are ca obiect valabilitatea votului în ceea ce priveşte angajarea reprezentantului convenţional în prezenta cauză, chestiune eminamente de oportunitate ce nu poate fi contestată. Decizia comitetului creditorilor poate fi atacată numai pentru motive de nelegalitate, nu şi pentru motive de oportunitate.

Nu în ultimul rând, faţă de caracterul executoriu al deciziilor Comitetului creditorilor, se impune a fi subliniat că mandatul reprezentantului convenţional rămâne valabil până la anularea hotărârii, motiv pentru care singurul scop în formularea cererii de suspendare este tergiversarea soluţionării cauzei.

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. ....., s-a susținut că în mod corect a respins prima instanţă susţinerile apelantei privind conflictul de interese dintre creditorul A. 35 SRL şi debitoare, motivat de faptul că legea insolvenţei nu reglementează nicio interdicţie a dreptului de vot pentru creditorul aflat în conflict de interese cu debitorul în cadrul adunării creditorilor.

Teza alegată de apelanta contestatoare privind interdicția de a vota nu poate fi acceptată, din analiza prevederilor 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, rezultând că nu există nicio reglementare a unei interdicţii cu privire la creditorii aflaţi într-un potenţial conflict de interese de a vota în cadrul Adunării Creditorilor. În lipsa unor prevederi exprese instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului și să adauge la lege.

Nu în ultimul rând, şi în măsura în care s-ar admite că teza sa este corectă, apelanta nu ar obţine niciun folos practic, având în vedere că cvorumul pentru aprobarea Contractului de tranzacţie din data de 19 aprilie 2018 ar fi fost întrunit şi în lipsa creditoarei A. 35 SRL (fiind aprobat cu un procent de 82,10%).

S-a mai susținut că în mod corect au fost respinse de prima instanţă şi criticile privind necesitatea obţinerii unei confirmări exprese din partea judecătorului sindic pentru încheierea contractului de tranzacţie, motivat de faptul că nu s-ar putea dispune anularea Hotărârii Adunării Creditorilor nr. AA 1091 din data de 2 mai 2018 pentru o pretinsă lipsă a confirmării tranzacţiei încheiate de către lichidatorul judiciar, de vreme ce din prevederile Legii nr.85/2006 nu rezultă în mod imperativ obligativitatea convocării Adunării Creditorilor pentru încheierea/confirmarea unei tranzacţii.

Prin urmare, anularea Hotărârii Adunării Creditorilor nr. AA 1091 din data de 2 mai 2018 nu ar avea finalitatea urmărită de creditoarea contestatoare, respectiv invalidarea tranzacţiei din data de 19 aprilie 2018, de vreme ce nu se impunea în mod imperativ convocarea acesteia în vederea încheierii tranzacţiei.

În al doilea rând, interpretarea dată de către creditoarea contestatoare, potrivit căreia era necesară o confirmare din partea judecătorului sindic anterior încheierii tranzacţiei este greşită şi în totală contradicţie cu sensul noţiunii de confirmare, care reprezintă o acţiune ulterioară.

La data de 09.11.2018 intimata creditoare SC R.P. SRL, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet Individual de I. I. A., președinte al comitetului creditorilor debitoarei, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil/ca neîntemeiat a apelului formulat împotriva încheierii de şedinţa din data de 29.06.2018 și ca neîntemeiat a apelului împotriva sentinţei civile nr. 4506/12.07.2018.

Referitor la apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.06.2018, s-a arătat că potrivit art. 414 C.pr.civ. încheierea prin care a fost soluţionată cererea de suspendare a cauzei poate fi atacată separat, cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, astfel că apelul este inadmisibil.

Apelul împotriva acestei încheieri este și nefondat, având în vedere că dezlegarea pe fond a prezentei contestaţii nu depinde de soluţia dată asupra contestaţiei înregistrate sub numărul de dosar .... și care are ca obiect contestaţia împotriva Hotărârii adunării creditorilor de respingere a contestaţiei formulate de B. & B. PC la Decizia Comitetului Creditorilor de aprobare a mandatului acordat societăţii de avocatura T. și Asociaţii pentru reprezentarea T. I. în dosarul 10435/3/2014/a14.

Cât privește apelul împotriva sentinţei civile nr. 4506/12.07.2018, susţinerile apelantei privind conflictul de interese dintre creditorul A. 35 SRL și debitoare sunt total nefondate, deoarece din prevederile art. 15 şi art. 17 alin. (2) din Legea insolvenţei nr. 85/2006, rezulta că nu există nicio reglementare a unei interdicţii cu privire la creditorii aflaţi într-un potenţial conflict de interese, de a vota în cadrul Adunării Creditorilor.

Oricum, chiar și în situaţia în care s-ar fi demonstrat un conflict de interese, cvorumul pentru aprobarea Contractului de tranzacţie din data de 19 aprilie 2018 ar fi fost întrunit şi în lipsa votului A. 35, astfel că sunt total lipsite de interes susţinerile apelantei.

S-a mai susținut că în mod corect, instanţa a apreciat că legea nu prevede necesitatea obţinerii unei confirmări exprese anterioare din partea judecătorului sindic pentru încheierea Contractului de tranzacţie; de altfel confirmarea este prin esenţa ei, ulterioară.

Anularea hotărârii adunării creditorilor din data de 2 mai 2018 pentru o pretinsă lipsă a confirmării tranzacţiei încheiate de către lichidatorul judiciar nici nu ar fi posibilă, întrucât legea nu cere condiţia aprobării tranzacţiei de către adunarea creditorilor, astfel că ar fi inutilă oricum, deci lipsita de interes, o anulare a hotărârii adunării creditorilor.

La termenul de judecată din data de 29.01.2019 apelanta contestatoare a formulat cerere de suspendare a prezentei cauze în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 27200/3/2018, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la acel termen.

Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității apelului la încheierea din 29.06.2018, potrivit art. 248 alin. (1) C.pr.civ., Curtea o apreciază ca nefondată și o va respinge.

Se are în vedere că într-adevăr, art. 414 alin. (1) C.pr.civ. prevede calea de atac a recursului în ceea ce privește hotărârea de suspendare, însă aceste prevederi trebuie interpretate în corelație cu cele de la alin. următor, astfel că din economia întregului articol reiese că legea a prevăzut posibilitatea atacării cu recurs doar a încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei și a celei prin care s-a respins cererea de repunere pe rol.

Relevant este aici că potrivit alin. (2) al art. 414 C.pr.civ.  recursul se poate declara atât timp cât durează suspendarea judecării procesului (de unde reiese, per a contrario, că nu sunt avute în vedere și încheierea de respingere a cererii de suspendare sau cea de admitere a cererii de repunere pe rol, situații în care nu se poate vorbi de o suspendare pendinte). De altfel, și denumirea marginală a art. 414 este Hotărârea de suspendare – sferă în care este evident că nu se încadrează și hotărârea (încheierea) de respinge a suspendării.

Cât privește încheierea de respingere a cererii de suspendare, care are caracterul unei încheieri premergătoare, aceasta poate fi atacată odată cu fondul, în speță cu apel, conform art. 466 alin. (4) C.pr.civ., astfel că nu pot fi reținute susținerile din întâmpinări potrivit cărora încheierea din 29.06.2018 putea fi atacată doar cu recurs.

Deliberând asupra cererii de apel prin prisma motivelor invocate de apelantă, a apărărilor intimaților și prin raportare la actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul nu este fondat și în temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ. îl va respinge.

Astfel, cât privește apelul împotriva încheierii de ședință din data de 29.06.2018, prin care s-a respins cererea contestatoarei de suspendare a cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct.1 C.pr.civ., Curtea are în vedere că acest text de lege reglementează un caz de suspendare facultativă, instanța de judecată în baza căreia se formulează cererea de suspendare având posibilitatea să aprecieze asupra oportunității ei, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

Așa fiind, doar instanța în fața căreia procesul este pendinte poate aprecia dacă se impune o asemenea măsură și de a aprecia nu doar cu privire la incidența în concret a cazului de suspendare invocat, ci și cu privire la faptul dacă suspendarea conduce la întârzierea nejustificată a soluționării unui proces, dacă este necesară pentru buna administrare a justiției, dacă este de natură să prejudicieze grav pe una dintre părți, etc.

Față de cele de mai sus, în opinia Curții, câtă vreme judecătorul sindic avea potrivit legii libertatea de a aprecia asupra oportunității măsurii suspendării cauzei în baza temeiului invocat de către contestatoare, aprecierile acestuia nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, în condițiile în care cazul de la art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. este reglementat de norme dispozitive, iar nu imperative, ca în cazul suspendării de drept.

În situația în care partea interesată apreciază totuși că este utilă suspendarea soluționării cauzei în temeiul acestui text de lege, are posibilitatea de a reitera această cerere în fața instanței de apel (cum de altfel s-a și întâmplat în cauză), având posibilitatea de a a-și menține/modifica/completa argumentele din cererea inițială.

Mai mult, chiar în situația în care s-ar concluziona contrar celor de mai sus, respectiv în sensul că instanța de control judiciar are posibilitatea de a cenzura aprecierile primei instanțe cu privire la lipsa de oportunitate a suspendării, în cauză apelul la încheiere tot nu ar fi fondat, cererea de suspendare formulată la prima instanță nefiind întemeiată, însă pentru alte motive decât cele avute în vedere de judecătorul sindic.

În acest sens, se reține că la termenul de judecată din data de 29.06.2018 din fața tribunalului, contestatoarea B. & B. PC a depus la dosar în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. cerere de suspendare a cauzei (F 9 vol. 2 dosar Tribunal) până la soluționarea în mod definitiv a contestației pe care a formulat-o la data de 08.06.2018 împotriva Hotărârii Comitetului creditorilor debitoarei din data de 31.05.2018, hotărâre prin care Comitetul a aprobat numirea SCPA D. T. și A. în vederea reprezentării debitoarei T. I. SRL în dosarul nr.... (prezenta cauză).

Astfel cum reiese din înscrisurile atașate cererii de suspendare, B. & B. PC a formulat cu privire la Hotărârea Comitetului creditorilor debitoarei din data de 31.05.2018 contestație la adunarea creditorilor (F 13 vol. 2 dosar Tribunal) în temeiul art. 17 alin. (6) din Legea nr.85/2006, text de lege potrivit căruia împotriva acțiunilor, măsurilor și deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate face contestație la adunarea creditorilor.

Această contestație a fost respinsă prin Hotărârea Adunării creditorilor debitoarei din data de 02.08.2018, adoptată așadar ulterior pronunțării hotărârilor atacate în prezenta cauză.

Or, față de cele de mai sus și de faptul că art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ. prevede posibilitatea suspendării judecății când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, reiese că la data de 29.06.2018, când judecătorul sindic a respins cererea de suspendare, nu exista o altă judecată pe rolul unei instanțe judecătorești, contestația formulată de creditoare în fața adunării creditorilor debitoarei neputând fi asimilată „unei alte judecăți”, astfel cum impune legea.

Acest aspect reiese cu ușurință și din examinarea extrasului de pe portal depus de apelantă la F 103 dosar Curte, de unde reiese că dosarul nr. ... la care se face referire a fost înregistrat abia la data de 08.08.2018, așadar ulterior soluționării de către judecătorul sindic a cererii de suspendare.

Cât privește apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. ..., Curtea reține caracterul nefondat al acestuia pentru următoarele motive:

Astfel cum s-a arătat mai sus, obiectul prezentului litigiu îl constituie contestația formulată de creditoarea B. & B. PC, prin care a solicitat anularea Hotărârii Adunării creditorilor debitoarei din data de 02.05.2018 (F 67 vol. I dosar Tribunal), prin care, cu un procent de 82,10% din totalul creanțelor prezente, s-a aprobat Contractul de tranzacţie încheiat la data de 19.04.2018 între debitoarea T. I. SRL prin lichidator judiciar AA T. I. S.P.R.L. şi societatea R. H. SA.

În ceea ce privește adunarea creditorilor, față de prevederile Legii nr. 85/2006, aceasta este unul dintre participanții la procedura insolvenței, iar rolul său este cel de a le permite creditorilor să participe în mod activ la această procedură, adunarea constituind cadrul juridic în care creditorii discută și aprobă, în condițiile legii, actele și operațiunile privind desfășurarea procedurii.

Deși nu există un text de lege care să enumere atribuțiile adunării creditorilor (cum este spre ex. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 care enumeră principalele atribuții ale judecătorului sindic, art. 18 alin. (2) referitor la administratorul special sau art. 20 alin. (1) referitor la atribuțiile administratorului judiciar), nu mai puțin adevărat este faptul că Legea nr.85 conține numeroase prevederi cu privire la atribuțiile adunării creditorilor.

Doar cu titlu de exemplu, se poate face referire aici la prevederile art. 19 alin. (2) Legea nr. 85/2006 potrivit cărora de regulă adunarea creditorilor decide cu privire la desemnarea unui administrator judiciar/lichidator și la remunerația acestora, art. 17 alin. (6) – adunarea creditorilor soluționează contestațiile împotriva deciziilor comitetului creditorilor, art. 99 alin.(2) – aceeași adunare este cea care își exprimă votul asupra planului de reorganizare a debitoarei, etc.

Or, astfel cum s-a reținut de altfel și de către judecătorul sindic prin sentința atacată și s-a invocat și prin întâmpinările depuse în apel, nici Legea nr. 85/2006 și nici vreo altă dispoziție normativă nu prevăd vreo atribuție a adunării creditorilor în ceea ce privește contractele de tranzacție încheiate de debitoare prin lichidator.

În acest sens, se are în vedere că potrivit art. 25 lit. j) din Legea nr. 85/2006 una dintre atribuțiile lichidatorului este încheierea de tranzacții, sub condiția confirmării de către judecătorul sindic, din modul de formulare al textului de lege reieșind că aceasta este singura condiție impusă de legiuitor, fără a se prevedea pentru validitatea tranzacției și necesitatea aprobării de către adunarea creditorilor.

Așa fiind, câtă vreme adunarea creditorilor debitoarei s-a întrunit și a deliberat cu privire la un aspect care nu era de competența sa, această manifestare de voință (hotărârea din data de 02.05.2018, contestată în prezenta cauză), nu a fost în măsură să producă efecte juridice, respectiv să dea naștere, să modifice sau să înceteze un raport juridic civil concret, astfel că, întrucât nu reprezintă un act juridic civil, nu este susceptibilă de a fi anulată, după cum s-a solicitat de către contestatoare.

Se mai are în vedere că nulitatea este acea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, astfel că această nulitate nu poate opera față de hotărârea contestată în prezentul litigiu, câtă vreme aceasta nu are valoarea unui act juridic (negotium juris).

Faptul că creditorii care s-au prezentat la adunarea din data respectivă au dorit să își exprime opinia cu privire la oportunitatea contractului de tranzacție nu conferă hotărârii atacate caracterul de act juridic, astfel încât să poată fi pusă în discuție valabilitatea adoptării sale și eventual aplicată sancțiunea nulității, susținerile apelantei contestatoare cu privire la incidența acestei sancțiuni fiind așadar nefondate.

De asemenea, nici faptul că prin contractul de tranzacție s-a condiționat de către C. plata prețului de îndeplinirea unor cerințe, printre care și aprobarea tranzacției de către adunarea creditorilor debitoarei, nu poate conduce la o altă concluzie, cât vreme atribuțiile adunării creditorilor sunt strict cele prevăzute de lege, nu și cele stabilite de terți, iar legea, astfel cum s-a arătat anterior, nu cere condiția aprobării tranzacției de către adunarea creditorilor pentru validitatea acesteia.

Față de cele de mai sus, din care reiese caracterul fondat al apărărilor din întâmpinări privind lipsa obligativității convocării adunării creditorilor pentru confirmarea de tranzacții, Curtea constată de prisos analiza celorlalte aspecte invocate prin cererea de apel.

Cât privește cererea intimatei debitoare prin lichidator la obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta va fi respinsă ca nefondată, având în vedere că înscrisurile depuse în dovedirea acestei cereri accesorii sunt anterioare declarării căii de atac a apelului (datează din lunile mai – iulie 2018), unul dintre înscrisuri (F 110) având de altfel mențiunea expresă că se referă la serviciile de asistență juridică din fața tribunalului, astfel că nefiind vorba de cheltuieli de judecată aferente fazei apelului nu pot fi acordate de această instanță.

Domenii speta

Spete similare