Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

În cazul în care instanţa anulează suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse, efectuează operaţiunea de contopire şi dispune tot suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, impunând aceleaşi obligaţii, ceea ce s-a executat în baza sentinţei penale anterioare trebuie menţionat în cuprinsul hotărârii, pentru a se evita o dublă sancţiune.  Astfel, instanţa trebuie să menţioneze că inculpatul a executat obligaţia prevăzută de art. 93 al. 2 Cod penal privind frecventarea unui program de reintegrare socială. Cât priveşte munca neremunerată în folosul comunităţii, zilele deja executate în baza sentinţei penale anterioare nu se deduc, neexistând o dispoziţie legală în acest sens. Pentru a evita totuşi executarea unui număr de zile peste limita maximă de 120 de zile prevăzută de art. 93 alin. 3 Cod penal, prin hotărârea de condamnare, instanţa trebuie să constate, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. i Cod procedură penală, că din zilele de muncă neremunerată în folosul comunității puse în sarcina persoanei condamnate, aceasta a executat o parte în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei anterioare. Astfel, persoana condamnată nu va executa decât diferența dintre zilele nou-dispuse și cele neefectuate anterior.

Decizia penală nr. 411/27.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 135/30.10.2018 a Judecătoriei Făurei, în temeiul dispoziţiilor art. 335 alin. 2 din Codul Penal, cu aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de Procedură Penală, a fost condamnat  inculpatul ..., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere.

În temeiul art. 38 alin. (1) C.pen., s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 674 pronunțată de Judecătoria Buzău în data de 23.06.2016 în dosarul nr. 2072/200/2016, definitivă prin decizia penală nr 1342 din data de 14.11.2016 a Curţii de Apel Ploieşti la pedeapsa de 8 luni închisoare cu executare în condițiile art. 91 C .pen.

În baza art. 97 C.p., s-a dispus  anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare dispuse prin sentința penală nr. 674 pronunțată de Judecătoria Buzău în data de 23.06.2016 în dosarul nr. 2072/200/2016, definitivă prin decizia penală nr. 1342 din data de 14.11.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 336 al.1 C.p.

În baza art. 40 C.p. rap. la art. 39 al.1 lit. b C.p. a contopit cele două pedepse, anume cea de 8 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 674 pronunțată de Judecătoria Buzău în data de 23.06.2016 în dosarul nr. .../200/2016, definitivă prin decizia penală nr. 1342 din data de 14.11.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, cu pedeapsa de 6 luni la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta și, în consecință, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat  un spor de o treime din cealaltă pedeapsă - de 6 luni închisoare, anume 2 luni închisoare, urmând ca în urma aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, de 10 luni închisoare.

În baza art. 91 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C.p.

În temeiul prevederilor art. 93 alin. 1 din Codul Penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Brăila, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza prevederilor art. 93 alin. 2 litera b din Codul Penal a obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială desfăşurat de Serviciul de Probaţiune Brăila sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. 3 din Codul Penal a obligat inculpatul pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Municipal ... - Serviciul de utilitate publică ... sau în cadrul Consiliului Local Municipal ... - Serviciul de utilitate publică, administrare şi gospodărire locală ... pe o perioadă de 90 de zile, durată din care se deduce munca deja executată în baza sentinței penală nr. 674 pronunțată de Judecătoria Buzău în data de 23.06.2016, în dosarul nr. .../200/2016, definitivă prin decizia penală nr. 1342 din data de 14.11.2016 a Curţii de Apel Ploieşti.

În baza prevederilor art. 91 alin. 4 din Codul Penal a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul Penal cu privire la revocarea pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. 1 din Codul de Procedură Penală a fost obligat  inculpatul la plata sumei de 180 lei reprezentând  cheltuieli judiciare avansate de stat (80 lei la urmărirea penală şi 100 lei în faza de cameră preliminară şi judecată în fond).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei, emis la data de 07.02.2018 în cauza penală nr. 127/P/2016 a fost trimis în judecată inculpatul …, cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de conducere a  unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 2 din Codul Penal.

S-a reţinut, în fapt, prin rechizitoriu că inculpatul, în dimineaţa zilei de 25.01.2016 a condus autoturismul Mercedes ... pe DN ... din mun .... până în proximitatea loc. ..., având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întruneşte elementele constitutive  ale infracţiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 al. 2 din C.pen.  prev de art. 335 al.2 din C.pen.

La urmărirea penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 25.01.2016, planşa foto înaintată de IPJ ... - Serviciul Rutier cu adresa nr..../14.03.2016, declaraţia martorei ... din 25.01.2016, procesul verbal de stabilire a distanţei parcurse de inculpat cu autoturismul ... în data de 25.01.2016 din mun ... până la locul depistării sale, adresele nr .../23.02.2016, .../07.02.2018 şi nr .../07.02.2018 înaintate de IPJ ... - Serviciul Rutier, IPJ ... - Serviciul Rutier şi IPJ ... - Serviciul Rutier şi declaraţiile inculpatului din data de 02.02.2018.

Prin încheierea pronunţată la data de 26.03.2018 s-a constatat legalitatea sesizării instanţei şi a administrării probatoriului la urmărirea penală care a fost efectuată în privinţa inculpatului.

În faţa instanţei de judecată inculpatul a recunoscut acuzaţia adusă prin rechizitoriu şi a solicitat ca judecarea sa să aibă loc exclusiv pe baza probelor administrate la urmărirea penală, potrivit procedurii prevăzute la art. 374-375 din Codul de Procedură Penală, cerere admisă de instanţă la termenul din data de 19.06.2018.

Analizând probatoriile administrate la urmărirea penală instanţa  de fond a constatat  că situaţia de fapt corespunde cu cea reţinută în cadrul rechizitoriului care a fost recunoscută fără obiecţiuni de inculpat. 

Astfel, în data de 25.01.2016, ora 1100, organele de poliţie rutieră din cadrul Poliţiei oraşului ... aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe DN ..., în proximitatea loc. ..., au înregistrat cu aparatul radar de pe autospeciala MAI ... autoturismul Mercedes Benz ... circulând cu viteza de 108 km/h, procedând la oprirea acestuia în vederea luării măsurilor de sancţionare contravenţională a conducătorului auto.

La volanul autoturismului BR ... a fost identificat inculpatul ..., care era însoţit de martora ..., aceasta ocupând locul din dreapta-faţă.

Fiindu-i solicitate documentele personale şi ale autoturismului pe care îl conducea, inculpatul nu a prezentat permisul de conducere, despre care a precizat că nu îl avea asupra sa.

Verificând situaţia permisului de conducere al inculpatului, organele de poliţie au constatat că figura cu menţiunea „reţinut” ca urmare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule. Relativ la acest aspect, inculpatul a declarat că poseda permis de conducere categoria „B” din anul 2000, iar la data de 25.01.2016 era reţinut de organele de poliţie ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de „conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului”, prev. de art. 336 al. 1 din C.pen.

Din verificările efectuate ulterior şi probele administrate în cauză au rezultat următoarele:

Inculpatul ...  poseda permis de conducere seria ... eliberat în anul 2009, cu vechime în categoria „B” din anul 2000.

În data de 26.12.2014 inculpatul ... a produs un accident de circulaţie în jud. ..., la intersecţia DN ... cu DN ..., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, ulterior constituindu-se dosarul penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău sub nr.14/P/2015, în care a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.336 al.1 din C.pen.

Cu ocazia întocmirii documentelor de constatare a infracţiunii sus-menţionate inculpatul ...  nu a predat permisul de conducere, însă lucrătorii  de poliţie rutieră i-au adus la cunoştinţă că nu mai avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Prin rechizitoriul nr.14/P/2015 din 19.02.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău s-a dispus trimiterea în judecată  a inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii  prev. de art. 336 al.1 din C.pen., iar prin sentinţa penală nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău – definitivă prin  decizia penală nr.1342/14.11.2016 a CA Ploieşti – a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, în condiţiile prev. la art. 91 din C.pen.

 Din fotocopia sentinţei penale nr.674/23.06.2016 rezultă că inculpatul ... a solicitat ca judecarea cauzei să se desfăşoare în procedura abreviată privind recunoaşterea învinuirii, beneficiind astfel de dispoziţiile art.396 al.10 din C.pr.pen.

Deşi era vizat de cercetările efectuate în dosarul penal nr.14/P2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului”, prev. de art.336 al.1 din C.pen., nemaiavând drept de circulaţie conform art.111 al.3 din OUG nr.195/2002 rep., inculpatul a ignorat acest impediment legal  şi în data de 04.01.2015 a condus un autoturism pe drumurile publice din mun. ..., jud. ...,  fiind înregistrat de lucrătorii de poliţie rutieră cu o viteză peste limita maxim admisă.

În acea împrejurare, s-a constatat că inculpatul avea suspendată exercitarea dreptului de  a conduce autovehicule, ca urmare a săvârşirii infracţiunii prev. de art. 336 al.1 din C.pen., ce făcea obiectul cercetărilor în dosarul penal nr.14/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, fiindu-i întocmit un nou dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art.335 al.2 din C.pen.

Cu prilejul constatării infracţiunii prev. de art.335 al.2 din C.pen. de către lucrătorii din cadrul Poliţiei mun…. inculpatului ... i-a fost reţinut permisul de conducere, fiindu-i eliberată dovada înlocuitoare seria ... nr. .../04.01.2015, fără valabilitate.

Continuând să încalce normele  privind circulaţia pe drumurile publice, în dimineaţa zilei de 25.01.2016 inculpatul ...  a urcat la volanul  autoturismului Mercedes ... și,  însoțit de martora ..., a plecat din mun. ... către mun. ..., intenționând să o conducă pe aceasta la aeroport.

În timp ce era angajat în deplasare pe DN ... și ajunsese în apropierea loc. ..., jud. ..., inculpatul a fost înregistrat de organele de poliție rutieră, care acționau pe sectorul de drum respectiv cu autospeciala MAI ..., având o viteză de 108 km/h, procedând la oprirea acestuia în vederea sancționării contravenționale.

Ulterior, organele de poliție rutieră au stabilit că inculpatul ... nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în data de 25.01.2016, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de „conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului”, prev. de art.336 al.1 din C.pen., și „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art.335 al.2 din C.pen.  comise în datele de 26.12.2014 şi 04.01.2015 pe raza județelor … și …, procedând la constatarea faptei ce a făcut obiectul cercetărilor în prezenta  cauză.

Prin adresa de răspuns nr.135444/23.02.2016 IPJ ... - Serviciul Rutier a comunicat că în data de 25.01.2016 inculpatul ...  nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, permisul său de conducere figurând cu restricții, respectiv suspendarea exercitării acestui drept potrivit art.96 al.2 lit.”b” coroborat cu art.97 al.3 din OUG nr.195/2002 rep., ca urmare a săvârșirii infracțiunilor prev. de art.336 al.1 din Cpen., și respectiv art.335 al.2 din C.pen. în datele de 26.12.2014 și 04.01.2015.

Totodată, prin aceeași adresă de răspuns s-a mai comunicat că în data de 25.01.2016 inculpatul ...  nu avea prelungit dreptul  de circulație  în condițiile prevăzute la art.111 al.6 din OUG nr.195/2002 rep.

În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut în totalitate acuzaţia astfel că s-a constatat, în aceste condiţii, că declaraţia de recunoaştere a inculpatului se coroborează cu întregul material probator administrat pe parcursul urmăririi penale.

În  drept, fapta inculpatului ..., constând în aceea că în dimineaţa zilei de 25.01.2016 a condus autoturismul Mercedes ... pe DN ... din mun .... până în proximitatea loc. ..., având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întruneşte elementele constitutive  ale infracţiunii de  „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art.335 al.2 din C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat prin acțiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice în condițiile prevăzute de normele incriminatoare (având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice).

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol în special traficul auto și pietonal. Astfel, lipsa unui permis de conducere valabil prezumă faptul că inculpatul fie nu are cunoștințele tehnice și teoretice necesare conducerii unui autovehiculului (nu a obținut permisul în condițiile legii), fie deși le are, ignoră obligațiile legale în legătură cu activitatea de conducere pe drumurile publice (permisul a fost obținut în condițiile legii dar suspendat pentru activități ilicite).

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reţinut  intenția ca formă a vinovăției.

Față de modul de săvârșire a faptelor instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă pericol social.

Sancțiunea aplicată

Potrivit art. 335 alin.2 C.pen. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În ce privește pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. art. 74 Cod penal, instanța de fond a reţinut  următoarele:

Inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală și de asemenea nu a avut o atitudine pozitivă pe parcursul desfășurării procesului penal, nerecunoscând în faza de urmărire penală fapta imputată.

Pentru aceste argumente s-a optat  pentru pedeapsa închisorii.

Acțiunile inculpatului, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține un permis de conducere valabil nu au provocat rezultate materiale.

Prin aplicarea în cauză a prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de Procedură Penală limitele pedepsei cu închisoarea de la art. 335 alin. 2 din Codul Penal se reduc de la 6 luni - 3 ani la 4 luni-2 ani.

Pentru aceste motive, în temeiul prevederilor art. 335 alin. 2 din Codul Penal cu aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 din Codul de Procedură Penală instanţa a condamnat pe inculpatul ... la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere.

Situația juridică

Prin sentința penală nr. 674 pronunțată de Judecătoria Buzău în data de 23.06.2016 în dosarul nr. 2072/228/2016, definitivă prin decizia penală nr. 1342/14.11.2016 a Curţii de Apel Ploieşti, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa 8 luni închisoare.

În cauza respectivă, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C.pen., s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 674 pronunțată de Judecătoria Buzău în data de 23.06.2016 în dosarul nr. 2072/200/2016, definitivă prin decizia penală nr 1342 din data de 14.11.2016 a Curţii de Apel Ploieşti la pedeapsa de 8 luni închisoare cu executare în condițiile art. 91 C .pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei şi inculpatul ...

În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412  Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei a invocat următoarele critici:

a. sentinţa penală apelată este netemeinică sub următoarele aspecte:

- cuantumului pedepsei aplicate, instanţa de fond manifestând o clemenţă nejustificată, fără a lua în considerare faptul că inculpatul a încălcat sistematic atât legea penală, cât şi pe cea contravenţională; s-a mai invocat recrudescenţa fenomenului infracţional ce vizează circulaţia pe drumurile publice;

- instanţa de fond trebuia să aplice, pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d şi i Cod penal şi corelativ, pe cea accesorie;

- având în vedere concursul de infracţiuni constatat de instanţa de fond, ar fi trebuit reindividualizat termenul de supraveghere, în sensul majorării acestuia;

b. sentinţa penală apelată este nelegală, sub următoarele aspecte:

- instanţa de fond a omis să indice că, potrivit art. 97 alin. 2 Cod penal, termenul de supraveghere va fi calculat de la data de 14.11.2016 (data când a rămas definitivă sentinţa penală nr. 674/2016 a Judecătoriei Buzău);

- instanţa de fond a omis să constate că inculpatul a îndeplinit obligaţia instituită prin sentinţa penală nr. 674/2016 a Judecătoriei Buzău, de a frecventa un program de reintegrare socială, fiind create astfel condiţiile ca această obligaţie să fie executată de două ori;

- nu există nicio dispoziţie legală care să permită deducerea zilelor de muncă neremunerată în folosul comunităţii executate în baza unei sentinţe anterioare, instanţa de fond având obligaţia doar de a constata parţial executată această obligaţie.

În motivele de apel formulate potrivit dispoziţiilor art. 412  Cod procedură penală, inculpatul ...  a invocat critici de nelegalitate (aceleaşi ca şi reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei).

Cât priveşte temeinicia hotărârii apelate, inculpatul a apreciat ca fiind just individualizate atât pedeapsa aplicată, cât şi termenul de supraveghere. Inculpatul a mai apreciat că nu se impune aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, în special interzicerea dreptului de a conduce autovehicule prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal, dat fiind faptul că oricum nu a avut dreptul de a conduce o lungă perioadă de timp – ca măsură administrativă aplicată de reprezentanţii poliţiei rutiere.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 1 Cod procedură penală.

Apelantul-inculpat nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel, fiind reprezentat de apărător ales.

Nu a fost solicitată readministrarea probelor administrate la prima instanță și nici administrarea unor probe noi.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al.  2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei şi de inculpatul ...  sunt parţial fondate.

În urma efectuării propriei analize a materialului probator administrat în cauză Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului ... pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.

Din actele de la dosarul cauzei rezultă că în dimineaţa zilei de 25.01.2016, a condus autoturismul Mercedes ... pe DN... din municipiul ... până în proximitatea localităţii ..., având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice. 

 Starea de fapt descrisă succint mai sus rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 25.01.2016, planşa foto înaintată de IPJ ... - Serviciul Rutier cu adresa nr..../14.03.2016, declaraţia martorei  ... din 25.01.2016, procesul-verbal de stabilire a distanţei parcurse de inculpat cu autoturismul ...; adresele nr. .../23.02.2016, .../07.02.2018 şi nr. .../07.02.2018 înaintate de IPJ ... - Serviciul Rutier, IPJ ... - Serviciul Rutier şi IPJ ... - Serviciul Rutier şi declaraţiile inculpatului din data de 02.02.2018.

Probatoriile confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecăţii există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală şi au fost comise cu vinovăţie de inculpat în sensul art. 396 al. 2 şi art. 103 al. 2 teza II Cod procedură penală, instanţa de control judiciar însușindu-și în totalitate concluziile judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective şi subiective pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Curtea constată prin urmare că faptele inculpatului ...  sunt tipice, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 al. 2 Cod penal.

Prima instanță a acordat semnificația cuvenită tuturor datelor relevate de actele dosarului și, printr-o apreciere obiectivă și convingătoare a întregului material probator administrat, a reținut și a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății.

Curtea nu va relua argumentaţia stării de fapt redată în considerentele sentinţei penale apelate, argumentaţie pe care şi-o însuşeşte în totalitate, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO (Helle împotriva Finlandei), apreciind că acest lucru nu se impune, neexistând niciun element de noutate în cauză care să fi apărut în faţa instanţei de apel şi care să schimbe aprecierea asupra stării de fapt, recunoscută de altfel de către inculpat.

De altfel, aspectele legate de starea de fapt nu au făcut obiectul criticilor expuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei în apelul declarat.

Curtea reţine că în mod judicios instanţa de fond a procedat la judecarea inculpatului ...  potrivit procedurii abreviate, prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 349 al. 2 şi art. 374 al. 4 Cod procedură penală, întrucât înainte de începerea cercetării judecătoreşti acesta a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii, recunoscând în totalitate săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

În ceea ce priveşte criticile concrete formulate de procuror cu privire la netemeinicia sentinţei penale apelate, Curtea reţine următoarele:

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea consideră că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infrac¬ţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

Deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei comise.

În procesul de individualizare a pedepselor Curtea consideră că trebuie avută în vedere atât prevenția specială, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în comiterea unora astfel de infracțiuni, precum şi prin retribuție (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancționate).

Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal întrucât instanţa de fond nu a ţinut seama de împrejurările ce evidenţiază periculozitatea deosebită a acestuia. Astfel, inculpatul este o persoană ce nesocoteşte frecvent dispoziţiile legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice, fiind sancţionat contravenţional de foarte multe ori (peste optzeci) pentru săvârşirea unor abateri de la regimul rutier. Mai mult, acesta a mai fost condamnat anterior, una dintre condamnări fiind aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe) – fapta ce face obiectul prezentei cauze fiind săvârşită în timp ce inculpatul era cercetat pentru săvârşirea acestei infracţiuni. Uşurinţa cu care inculpatul încalcă, în continuare, normele legale justifică aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege, clemenţa manifestată anterior de instanţele de judecată neatingându-şi scopul preventiv.

În esenţa lor, infracţiunile la regimul circulaţiei, ca infracţiuni de pericol, incriminează fapte prin care sunt puse în pericol valori sociale, chiar dacă aceste valori nu sunt efectiv afectate. De aceea, mai ales în contextul în care astfel de fapte sunt de o frecvență alarmantă în ultimul timp, se impune sancționarea drastică a autorilor acestora.

Analizând deopotrivă circumstanțele personale ale inculpatului (corect apreciate de prima instanţă), dar și gravitatea faptei în sine, nu putem ajunge la concluzia că o pedeapsă egală cu minimul special, redus corespunzător cauzei de atenuare prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (6 luni) satisface exigențele individualizării pedepsei.

Apreciem dimpotrivă că argumentele expuse mai sus, pledează pentru majorarea cuantumului pedepsei aplicate, care se impune în vederea realizării scopului educativ – preventiv al pedepsei penale şi pentru formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială. Curtea arată că pentru a-şi putea îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar consideră că este în mod legal şi temeinic individualizată modalitatea executării pedepsei, în sensul dispunerii suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Ca și consecință a majorării pedepsei principale aplicate inculpatului, Curtea apreciază că se impune și majorarea termenului de supraveghere pe durata căruia s-a dispus suspendarea executării pedepsei, de la 2 ani, la 3 ani. 

Curtea nu apreciază însă necesar a aplica pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce câtă vreme inculpatul  nu va beneficia oricum de acest drept, ca urmare a soluţiei de condamnare (care atrage în mod automat anularea dreptului de a conduce). Cât priveşte celelalte drepturi la care face referire Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei, interzicerea acestora nu se impune din perspectiva disp. art. 67 alin. 1 Cod penal – pedeapsa complementară/accesorie nu apare ca fiind necesară prin raportare la natura şi gravitatea infracţiunii comise, împrejurările cauzei şi persoana infractorului.

În ceea ce priveşte criticile concrete formulate de procuror şi inculpat cu privire la nelegalitatea sentinţei penale apelate, Curtea reţine următoarele:

1. Potrivit art. 92 alin. 2 Cod penal Termenul de supraveghere se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

Cum în speţa de faţă hotărârea nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău (prin care s-a dispus anterior suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei) a rămas definitivă la data de 14.11.2016 prin decizia penală nr. 1342/2016 a Curţii de Apel Ploieşti, prima instanţă trebuia să precizeze că termenul de supraveghere ce calculează de la această dată. În caz contrar, s-ar putea aprecia că acest termen curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, fiind încălcate astfel dispoziţiile legale enunţate mai sus.

2. Prin sentinţa penală nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău, definitivă la data de

14.11.2016 prin decizia penală nr. 1342/2016 a Curţii de Apel Ploieşti, odată cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, inculpatului i s-a impus şi obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal – de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate şi de art. 93 alin. 3 Cod penal – de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Potrivit adresei nr. 9097/12.07.2018 emise de Serviciul de Probaţiune ... inculpatul a frecventat un program de reintegrare socială în perioada 20.03.2017-10.04.2017 şi a efectuat 70 zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local ... – Serviciul de Utilitate Publică ...

Prin sentinţa penală apelată, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău şi odată cu ea, toate obligaţiile subsecvente. Cum însă instanţa a dispus ca modalitate de individualizare a executării pedepsei tot suspendarea sub supraveghere şi a impus aceleaşi obligaţii, ceea ce s-a executat în baza sentinţei penale nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău trebuia menţionat în cuprinsul hotărârii, pentru a se evita o dublă sancţiune.

Astfel, prima instanţă a omis să menţioneze că inculpatul a executat obligaţia prevăzută de art. 93 al. 2 Cod penal privind frecventarea unui program de reintegrare socială, stabilită prin sentinţa penală nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău.

Cât priveşte munca neremunerată în folosul comunităţii, prima instanţă a ales o modalitate nelegală de a evidenţia perioada executată în baza sentinţei anterioare, folosind instituţia deducerii muncii deja executate – care nu este prevăzută de lege. Pentru a evita totuşi executarea unui număr de zile de muncă neremunerată în folosul comunității peste limita maximă de 120 de zile prevăzută de art. 93 alin. 3 Cod penal, prin hotărârea de condamnare prima instanţă trebuia să constate, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. i Cod procedură penală, că din zilele de muncă neremunerată în folosul comunității puse în sarcina persoanei condamnate, aceasta a executat o parte în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei anterioare. Astfel, persoana condamnată nu va executa decât diferența dintre zilele nou-dispuse și cele neefectuate anterior.

Pentru toate considerentele expuse, nefiind constatate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei apelate, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei şi de inculpatul ...  împotriva sentinţei penale nr. 135/30.10.2018 a Judecătoriei Făurei pe care o va desfiinţa în parte şi, în rejudecare:

Va fi majorată de la 6 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului ...  pentru infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere” prevăzută de art. 335 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

Vor fi menţinute dispozițiile privind anularea suspendării condiţionate sub supraveghere pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău, pedeapsă care va fi contopită cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în cauză, conform art. 38, art. 39 al. 1 lit. b Cod penal, urmând a fi stabilită o pedeapsă rezultantă de 1 an, 8 luni şi 20 zile închisoare.

Vor fi menţinute dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an, 8 luni şi 20 zile închisoare, fiind majorat termenul de supraveghere de la 2 ani la 3 ani, termen care va curge de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău, respectiv de la data de 14.11.2016.

Se va constata executată obligaţia prevăzută de art. 93 al. 2 Cod penal privind frecventarea unui program de reintegrare socială.

Vor fi înlăturate dispoziţiile privind deducerea zilelor de muncă neremunerată în folosul comunităţii executate în baza sentinţei penale nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău.

Se va constata că inculpatul ...  a executat din durata de 90 de zile stabilită pentru efectuarea muncii neremunerate în folosul comunităţii prin sentința apelată, durata de 70 de zile aplicată prin sentinţa penală nr. 674/23.06.2016 a Judecătoriei Buzău, astfel încât inculpatul va executa doar diferenţa de 20 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat, vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare