Competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect anularea unor hotărâri aga luate în cursul procedurii insolvenţei precum şi a unor cereri privind suspendarea din calitatea de administrator special numit prin hotărârea aga

Competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect anularea unor hotărâri AGA luate în cursul procedurii insolvenţei precum şi a unor cereri privind suspendarea din calitatea de administrator special numit prin hotărârea AGA a cărei anulare se cere. Competenţa soluţionării cererii principale se răsfrânge şi asupra petitului referitor la suspendare, astfel că se impune mai întâi stabilirea competenţei de soluţionare a cererii în contestarea nulităţii hotărârii  AGA.

Cu opinie majoritară, instanţa de recurs a considerat că o asemenea cerere trebuie judecată de instanţa de drept comun  potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată, art. 132, al. 2, chiar şi în situaţia în care priveşte o hotărâre AGA luată în cursul procedurii reglementate de Legea 85/2006 republicată Aceasta deoarece ea nu se numără printre atribuţiile judecătorului sindic aşa cum acestea sunt reglementate de art. 11, alin. 1 din lege, considerată a fi o enumerare limitativă. Un alt argument ar fi acela că cererea nu este de natură judiciară aferentă procedurii insolvenţei.

Opinia separată a celui de-al treilea membru al completului de judecată a exprimat o altă poziţie şi anume că, hotărârea AGA luată în cursul procesului insolvenţei s-a circumscris dispoziţiilor legale ce reglementează această procedură şi anume art. 18, alin. 1, ea fiind luată conform prescripţiilor legale ce reglementează procedura insolvenţei în raport cu un subiect oficial al acestei proceduri, respectiv administratorul special. Un astfel de subiect oficial nu este prevăzut în Legea nr. 31/1990 republicată ci în actul normativ cu caracter special, respectiv Legea 85/2006. Prin urmare, judecătorului sindic ii revine competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri dându-se prioritate normelor speciale in raport cu cele generale prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicata.

Prin sentinţa nr. 133/C/30 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Mureş – Biroul judecătorului sindic, s-a respins cererea creditoarei BANCA ITALO ROMENA SpA ITALIA TREVISO Sucursala Bucureşti , Agenţia Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC ROMCAB SA Târgu Mureş, având ca obiect suspendarea din calitatea de administrator special a SC SADALBARI SRL numit prin Hotărârea AGA a SC ROMCAB SA din 3.04.2007.

S-a reţinut că deşi dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 permit părţii interesate, care a promovat o acţiune în anulare împotriva unei Hotărâri AGA, să formuleze o cerere pentru suspendarea efectelor hotărârii atacate, pe cale de ordonanţă preşedinţială. Însă, în cauză creditoarea nu şi-a motivat cererea de suspendare, şi nu a indicat urgenţa care ar justifica luarea unei asemenea măsuri, şi nici posibilitatea creării unui prejudiciu în patrimoniul acestuia, ca urmare a punerii în aplicare a hotărârii atacate.

Împotriva acestei  sentinţe a declarat recurs, în termenul legal creditoarea  criticând hotărârea atacată ca nelegală, susţinând în esenţă că se impune casarea hotărârii atacate şi admiterea petitului nr. 2 din cerere, referitor la suspendare întrucât judecătorul sindic a omis să-şi exercite rolul activ în a reţine urgenţa măsurii suspendării şi posibilitatea producerii de prejudicii faţă de interesele financiare ale băncii, şi că în ceea ce priveşte urgenţa măsurii, aceasta este justificată de împrejurarea că terţul SC SADALBARI SRL, acţionar majoritar al SC ROMCAB SA şi-a votat practic numirea în calitate de administrator special, în contra legii, şi prin prisma acestui conflict de interese vădit se cauzează un prejudiciu în patrimoniul creditoarei.

Cu ocazia deliberării la data de 4 martie 2008, instanţa a repus pe rol cauza, în vederea punerii în discuţie din oficiu a excepţiei competenţei materiale a judecătorului sindic în soluţionarea cererii de anulare a Hotărâri AGA de desemnare a administratorului special; excepţie care a fost apreciată de instanţă ca întemeiată pentru următoarele motive:

În primul rând este de observat că prin hotărârea atacată , judecătorul sindic s-a pronunţat cu privire la un petit subsidiar al cererii de constatare a nulităţii absolute a hotărârii AGA nr. 1/2007 a SC ROMCAB SA cel referitor la suspendarea din calitatea de administrator special a SC SADALBARI SRL, numit prin hotărârea atacată.

În aceste condiţii, este cert că, competenţa soluţionării cererii principale se răsfrânge şi asupra petitului referitor la suspendare, astfel că ceea ce este important, este desemnarea instanţei  competente în soluţionarea cererii de constatarea nulităţii Hotărârii AGA.

Astfel, în raport de dispoziţiile legale ce reglementează această cerere de chemare în judecată, respectiv Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 – art. 132 alin.2- competenţa soluţionării acesteia ar reveni instanţei comune, respectiv Tribunalul. Această soluţie se impune chiar în situaţia în care această cerere a fost formulată în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, pentru că între atribuţiile judecătorului sindic aşa cum acestea sunt reglementate de secţiunea a II-a a legii, nu este cuprinsă , prin enumerarea limitativă din art. 11 alin1.

Mai mult, potrivit art.  11 alin. 2, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natura judiciară aferente procedurii insolventei. Or, după cum este lesne de observat, prezenta cerere nu este de natura judiciară aferentă procedurii insolvenţei, judecătorul sindic fiind sesizat tangenţial cu această cerere, şi nicidecum în virtutea atribuţiilor sale aşa cum acestea au fost con ferite de legiuitor.

În consecinţă, instanţa apreciază că pronunţându-se cu privire la această cerere, chiar limitat la cererea de suspendare a administratorului special desemnat, judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre, cu încălcarea competenţei  acestei instanţe, potrivit art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, şi deci o hotărâre nelegală, ceea ce atrage potrivit art. 312 alin. 1 şi 6  Cod procedură civilă admiterea recursului promovat în prezenta cauză, casarea hotărârii atacate şi trimiterea acesteia spre rejudecare instanţei competente, respectiv Tribunalul Comercial Mureş.

Domenii speta

Spete similare