Încetarea de drept a acţiunii.

Încetarea de drept a acţiunii.

-Legea nr. 85/2014, art. 75 alin. (1) teza finală

Nu prezintă relevanţă faptul că procedura de insolvenţă nu este finalizată, hotărâtoare fiind doar rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii.

(Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

decizia civilă nr. 44 din data de 4 aprilie 2019)

Prin sentinţa civilă nr. 7076/2017, Tribunalul Bucureşti a constatat, în baza art. 75 alin.(1) teza finală din Legea nr. 85/2014, încetarea de drept a acţiunii formulate de reclamanta CN "L.R." S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. G.E.S. S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 164.689.80 lei, cu titlu de penalităţi izvorâte din contractul de servicii nr. (..), compusă din: 79.600.07 lei, reprezentând contravaloarea facturii de penalităţi nr. (..), aferenta lunii februarie 2016; 85.089.73 lei, reprezentând contravaloarea facturii de penalităţi nr. 0094/14.04.2016, aferenta lunii martie 2016; a tuturor cheltuielilor ocazionate de judecarea acestui litigiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că, anterior, prin încheierea de şedinţă din data de 26.09.2016 pronunţată în dosarul nr. 21050/3/2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 75 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014 şi art. 412 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., s-a constatat suspendarea cauzei. 

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.01.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 21050/3/2016, a fost respinsă cererea de repunere a cauzei de rol formulată de pârâta S.C. G.E.S. S.R.L.

Prin decizia nr. 3213/06.09.2017 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat împotriva încheierii pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în data de 30.01.2017 în dosarul nr.21050/3/2016/a1, a casat încheierea recurată, a admis cererea de repunere a cauzei pe rol şi a trimis cererea la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii. A arătat că încheierea de şedinţă din data de 30.01.2017 a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, constatându-se că în cauză se impune admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol, având în vedere că s-a invocat de către recurenta-pârâtă rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, ceea ce determină necesitatea analizării îndeplinirii condiţiilor pentru a dispune soluţia încetării acţiunii judiciare, analiză ce nu poate fi efectuată decât după repunerea pe rol a cauzei.

În continuarea judecării cauzei, Tribunalul a constatat că prin cererile depuse la dosar la 27.06.2016 şi 08.12.2016 pârâta a solicitat constatarea încetării acţiunii judiciare în baza art.75 alin.(1) teza a IV-a din Legea nr. 85/2014

Analizând înscrisurile administrate, a constatat că solicitarea pârâtei este întemeiată.

Art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementează situaţia invocată de pârâtă astfel: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.”

Prin încheierea nr. 284 din 20 mai 2016 pronunțată de  Tribunalului Neamţ, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.1358/103/2016 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea pârâtă G.E.S. SRL. Împotriva acestei încheieri s-a formulat opoziție de către creditorii pârâtei, care a fost respinsa prin sentinţa nr.373/F/27 iulie 2016 a Tribunalului Neamț, iar prin decizia civilă nr.264/11 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 1358/103/2016/a1, apelul promovat împotriva acestei hotărâri a fost respins.

Prin urmare hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei societăţii pârâte a devenit definitivă la data de 11 noiembrie 2016, ulterior înregistrării acţiunii ce face obiectul cauzei de faţă.

În aceste condiţii, soluţia ce intervine prin efectul legii este încetarea acţiunii judiciare în dosarul de faţă. Instanţei de faţă îi mai revine doar sarcina de a constata starea de drept, argumentele reclamanţilor privind nefinalizarea procedurii falimentului  fiind lipsite de relevanţă.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, susţinând că sentinţa a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C.pr.civ.

A arătat că motivarea hotărârii judecătoreşti este un element indispensabil al oricărei decizii judiciare, indiferent de locul ierarhic al instanţei care o pronunţa. In aceste condiţii, motivul de casare pe care îl analizează  are o importanta considerabila.

Un alt motiv de casare îl constituie potrivit art. 488 alin. (8), C.pr.civ. „când hotărârea a fost data cu 'încălcarea sau aplicarea greşita a normelor de drept material".

Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a dispus încetarea procesului civil, în baza art.75 alin. (l) din Legea nr. 85/2014, aşadar instanţa a aplicat un act normativ care nu este incident in speţa, dând o interpretare greşita a textului de lege aplicabil in cauza.

Faţă de situaţia de fapt înregistrată atât în prezentul dosar cât şi în dosarul nr.1358/103/2016 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a Civilă, actul de lege aplicabil in cauza este reprezentat de dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 85/2014, „daca toți creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanţelor primesc sumele ce li se datorează in perioada de observaţie sau renunţa la judecata in perioada de observaţie, judecătorul-sindic va dispune închiderea procedurii, fără a dispune radierea debitorului din registrul in care este 'înregistrat".

Prin hotărârea recurată prima instanţa a constatat, în mod greşit, procesul încheiat in baza art. 75 alin. (l) din Legea nr. 85/2014, fără a mai judecat prezenta cauza si pe fondul ei, îngrădind dreptul Companiei de a mai pune concluzii pe fondul cauzei, in legătura cu situaţia de fapt care a condus la iniţierea acestui proces, si anume faptul ca S.C. G.E.S. S.R.L nu si-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate prin Contractul de servicii nr. 12/17.03.2015, încheiat cu CN L.R. SA.

În primul rând, critică hotărârea instanţei de fond, in ceea ce priveşte repunerea pe rol, prin motivarea hotărârii nr. 7076/27.11.2017, instanţa de judecata a reţinut ca potrivit dispoziţiilor art.75 alin. (l) din Legea nr. 85/2014 „(1) De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibila doar in cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării 'încheierii de deschidere a procedurii sau in cazul 'închiderii procedurii in condiţiile art. 178."

În al doilea rând, în ceea ce priveşte faptul ca prin sentinţa civilă nr. 7076/27.11.2017, instanţa de judecata a admis cererea de încetare a procesului civil formulat de SC G.E.S. SRL, a învederat faptul ca in ceea ce priveşte procedura de insolventa, admite ca aceasta a fost deschisa in dosarul nr. 1358/103/2016 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ, Secţia a II-a Civilă, însă este doar o procedura de insolvență, nefinalizată, instanţa nepronunţându-se asupra deschiderii procedurii de faliment a societăţii, următorul termen de judecata fiind la data de 16.04.2019.

Prin urmare, insista in solicitarea sa de a se  menţine măsura suspendării cauzei până la soluţionarea definitiva a dosarului de insolventa nr. 1358/103/2016 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ, Secţia a II-a Civilă, până la pronunţarea acesteia cu privire le închiderea procedurii si intrarea in faliment a SC G.E.S. SRL, potrivit dispoziţiilor art. 178 din Legea nr. 85/2014.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 483 şi urm. C.pr.civ. şi Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenţei si de insolventa.

Analizând cauza de faţă prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, faţă de dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C.pr.civ., Curtea a reţinut caracterul nefondat al recursului.

În cadrul recursului a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C.pr.civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

Curtea a apreciat că motivul de recurs invocat este nefondat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., în considerentele hotărârii „se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Curtea a constatat însă că în conţinutul cererii de recurs nu se identifică susţineri referitoare la faptul că hotărârea pronunţată nu ar corespunde cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C.pr.civ. sau la existenţa unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar a constatat că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate s-a considerat că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., pentru că au fost indicate motivele pentru care au fost admise şi cele pentru care au fost respinse susţinerile reclamantei sau pârâtei.

Curtea a constatat că în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii reclamantei, a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.

Ca atare, toate criticile recurentului-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte criticile ce se circumscriu motivului de casare reglementat de art.488 pct. 8 C.pr.civ., Curtea a reținut că acestea sunt parţial inadmisibile, parţial nefondate.

Astfel, critica referitoare la măsura repunerii de rol a cauzei este inadmisibilă, în condiţiile în care a fost dispusă prin decizia nr. 3213/06.09.2017, definitivă, pronunţată de Cutea de Apel Bucureşti, în recursul declarat împotriva încheierii pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios administrativ şi fiscal în data de 30.01.2017 în dosarul nr.21050/3/2016/a1, prin care a fost admisă cererea de repunere a cauzei pe rol şi trimisă cererea la aceeaşi instanţă în vederea continuării judecăţii.

Or, obiectul prezentului litigiu îl constituie recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.7076/2017, neputând fi criticate măsuri luate prin alte hotărâri, cu atât mai mult cu cât acestea sunt definitive.

Critica referitoare la încetarea procesului este nefondată.

Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, pe care recurenta omite să le menţioneze, dispoziţii care impun ca "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Prin urmare, nu prezintă relevanţă faptul că procedura de insolvenţă nu este finalizată, hotărâtoare fiind doar rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii (aspect ce nu se contestă), după cum nu sunt incidente speţei nici dispoziţiile art. 178 din Legea nr. 85/2014 care introduce un nou caz de închidere a procedurii, specific pentru procedura aflată în faza de observaţie. Este situaţia când procedura nu îşi mai are scopul instituit de lege (stingerea pasivului), întrucât toate creanţele înscrise la masa pasivă au fost acoperite sau când toţi creditorii (înscrişi la masa pasivă) renunţă la judecată (credem că aceştia vor renunţa la judecată tot ca urmare a stingerii creanţelor lor).

Faţă de aceste considerente, Curtea a reţinut că instanţa de fond a interpretat în mod corect dispoziţiile legale şi a făcut o judicioasă aplicare a acestora la situaţia de fapt reţinută în cauză.

În raport de toate aceste considerente, a constatat că recursul este nefondat.

Domenii speta

Spete similare