Reorganizare judiciara si faliment. Închiderea procedurii în temeiul art. 130 din Legea nr. 64/1995, republicată. Condiţii. Cerinţe pentru angajarea răspunderii administratorilor. Utilizarea fondului de lichidare.

Reorganizare judiciară şi faliment. Închiderea procedurii în temeiul art. 130 din Legea nr. 64/1995, republicată. Condiţii. Cerinţe pentru angajarea răspunderii administratorilor. Utilizarea fondului de lichidare.

Legea nr. 64/1995, republicată – art. 4, 130 şi 137

În orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic poate da o încheiere de închidere a procedurii dacă constată că nu există bunuri ori că bunurile existente nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ,

 decizia nr. 531 din  6 iunie  2006

Prin sentinţa civilă nr. 356 din 22 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Arad sa închis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei societate comercială, sa notificat sentinţa de închidere a procedurii debitoarei, tuturor creditorilor şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Arad, a fost descărcat lichidatorul judiciar al debitoarei de orice îndatorire sau responsabilitate cu privire la procedură, debitor şi averea acestuia, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi, sa dispus radierea societăţii debitoare, sa dispus plata cheltuielilor necesare desfăşurării procedurii avansate de către administratorul judiciar şi sa aprobat plata onorariului administratorului judiciar din fondul de lichidare.

Prin decizia civilă nr. 531 din 6 iunie 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de petenta Administraţia Finanţelor Publice Arad, împotriva hotărârii menţionate mai sus.

În considerente s-a reţinut că, potrivit art. 130 din Legea nr. 64/1995, republicată, în orice stadiu al procedurii judecătorulsindic poate da o încheiere de închidere a procedurii, dacă constată că nu există bunuri ori că bunurile existente nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare,

Că aplicarea dispoziţiei legale menţionate nu este condiţionată de o prealabilă îndeplinire a obligaţiilor referitoare la stabilirea cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, mai ales atunci când pentru aceasta ar fi necesară refacerea evidenţelor contabile care nu au fost puse la dispoziţia lichidatorului, în măsura în care atare operaţiune ar fi posibilă,

Că atare situaţie rezultă din constatările lichidatorului judiciar al cărui raport a fost depus la dosarul cauzei şi faţă de care creditoarea nu a formulat obiecţiuni,

S-a considerat că, soluţia adoptată de prima instanţă este justificată în condiţiile în care nu sa făcut dovada contrară celor stabilite în raport, în sensul existenţei unor fonduri sau bunuri ce ar putea fi valorificate, nici un creditor nu sa oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative şi nici nu sa indicat, în concret, care ar fi utilitatea demersurilor care teoretic ar mai putea fi întreprinse pentru a se obţine informaţiile sau datele necesare, în vederea identificării unor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei şi de ce nu a efectuat însăşi creditoarea aceste demersuri.

S-a mai considerat, pe de altă parte, că eventuala angajare a răspunderii administratorilor potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată, necesita o cerere în acest sens, formulată de către creditorul sau creditorii interesaţi, anterior închiderii procedurii şi că o atare cerere nu poate fi formulată după închiderea procedurii sau pentru prima dată în recursul formulat împotriva hotărârii prin care sa dispus închiderea procedurii.

S-a mai reţinut că, nu se poate reproşa judecătorului sindic faptul că, trecând peste pasivitatea creditorilor, nu s-a investit din oficiu în vederea stabilirii unei atari răspunderi şi că creditorii nu pot invoca propria culpă ca motiv de nelegalitate a hotărârii prin care s-a dispus închiderea procedurii.

Nu în ultimul rând s-a stabilit că, în ce priveşte recurgerea la fondul de lichidare constituit în condiţiile art. 4 din lege, această măsură sar fi justificat numai în situaţia în care ar fi existat o insuficienţă temporară a fondurilor necesare continuării procedurii, cu perspectiva recuperării cheltuielilor prin valorificarea bunurilor debitoarei şi a reîntregirii fondului respectiv.

Domenii speta

Spete similare