Societate aflată în procedura insolvenţei. Creanţă anterioară deschiderii procedurii, modalitatea de calcul a accesoriilor

Rezumat:

Potrivit art. 41 din Legea nr.85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. Totodată, potrivit art. 122 ind.1 din OG nr.92/2003, respectiv art. 179 din Legea nr.207/2015, în cazul debitorilor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, potrivit legii care reglementează această procedură. Ca urmare, cât timp există un plan de reorganizare confirmat, reclamanta trebuie să achite accesoriile în cauză, fiind incident art.41 alin. 3 din Legea nr.85/2006. Referitor la perioada pentru care s-au calculat aceste penalităţi, din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate, se reţine că perioada în care debitoare obligaţiilor fiscale s-a aflat în insolvenţă nu este exclusă de la calculul acestora.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.02.2019 cu număr de dosar .../86/2019, reclamanta SC A. SA - prin administrator special, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 10715/12.09.2018 şi pe cale de consecinţă să se constate că şi Decizia 30872/20.04.2018 emisă de pârâtă este anulabilă, fiind netemeinice; să se constate că reclamanta nu datorează accesoriile reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, aşa cum a calculat pârâta prin cele doua Decizii şi prin anexă.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa nr. 434 din 6 iunie 2019, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea având ca obiect „contestaţie act administrativ fiscal”, formulată de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator special în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice; a anulat Decizia nr.10715/12.09.2018 emisă de DGRFP şi Decizia referitoare la obligaţii fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr.28308/11.04.2019 emisă de AJFP; a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 37.567 lei plătită cu titlu de dobândă şi suma de 10.538 lei plătită cu titlu de penalităţi; a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 350 lei.

Împotriva acestei sentinţe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, în termen legal a promovat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice.

În motivarea căii de atac întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488, alin. 1, pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta a susţinut că sentinţa este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 10715 din 12.09.2018 emisă de D.G.R.F.P. prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 28308 din 11.04.2018, emisă de A.J.F.P., pentru perioada 26.02.2018 -04.04.2018, în sumă totală de 48.105 lei.

Tribunalul Suceava a admis acţiunea reclamantei reţinând că în speţă dobânzile şi penalităţile de întârziere stabilite prin decizia de calcul accesorii nr. 28308 din 11.04.2018 au fost calculate în perioada în care reclamanta se afla în procedura Legii nr. 85/2006, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Legea insolventei care prevăd că „Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.”

În opinia recurentei, această motivare nu poate fi menţinută.

A învederat faptul că SC A. SA a intrat în procedura insolventei începând cu data de 10.11.2009, potrivit încheierii nr. 247 din data de 10.11.2009 a Tribunalului Suceava, din dosarul nr. .../86/2009, iar prin sentinţa civilă nr. 66/30.01.2018, definitivă şi executorie a Tribunalului Suceava, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare a debitorului şi reinserţia societăţii în circuitul economic.

Dobânzile şi penalităţile de întârziere stabilite de organul fiscal prin Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii nr. 28308 din 11.04.2018 au fost calculate pentru perioada 26.02.2018 - 04.04.2018, perioadă de după închiderea procedurii de reorganizare şi reinserţie în circuitul economic, perioadă în care debitoarea nu se mai afla în procedura Legii nr. 85/2006, pentru următoarele debite:

 - impozitul din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor şi părţilor sociale cu termenul scadent 25.12.2012;

- impozitul pe veniturile din salarii şi contribuţiile sociale, cu termene scadente 26.02.2018 şi 26.03.2018.

Calculul dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2016, precum şi a prevederilor art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările şi completările ulterioare.

 A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că accesoriile fiscale au fost calculate pentru o perioadă în care debitoarea se afla în procedura Legii nr. 85/2006 şi ca atare nu ar datora dobânzi şi penalităţi de întârziere.

 A concluzionat precizând faptul că hotărârile judecătorului sindic sunt executorii, acestea sunt opozabile organului fiscal şi ca atare, faţă de prevederile legale invocate rezultă că Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 28308 din 11.04.2018 a fost emisă corect şi legal.

Prin întâmpinarea depusă la 26 septembrie 2019, societatea intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca legală şi temeinică.

 În susţinerea acestui punct de vedere a precizat că instanţa de fond a apreciat corect faptul că accesoriile calculate prin decizia contestată, se refereau la perioade în care societatea era în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006. Anexele cu perioadele respective: 21.12.2012 - 01.03.2014 - 434 zile întârziere suma de 12.152 lei dobândă; 21.12.2012 -22.02.2018 - 1889 zile întârziere suma de 10.500 lei penalitate; 01.03.2014 - 01.01.2016 - 671 zile întârziere suma de 14.091 lei dobândă şi 01.01.2016-22.02.2018 – 784 zile întârziere suma de 10.976 lei dobândă.

A arătat intimata că pentru perioada cuprinsă între 22.02.2018 - 04.04.2018, aşa cum a susţinut recurenta, baza de calcul este eronata, calculul accesoriilor fiind făcut la un sold al obligaţiilor principale născute în timpul procedurii prevăzuta de Legea nr. 85/2006 şi, aşa cum s-a arătat, susţinut şi probat la instanţa de fond, nu se calculează nici o majorare sau penalitate.

În această logică temeinică, legală şi justă instanţa de fond a admis contestaţia societăţii în aprecierea corectă că acesta se află în procedura prevăzuta de Legea nr. 85/2006 în faza reorganizării judiciare când s-au născut obligaţiile pe care recurenta le-a impus prin decizia contestată. Atât la fond cât şi în recurs, recurenta nu a făcut referiri la naşterea acestor obligaţii, nu a explicat modul cum le-a calculat ci doar generic a arătat o perioadă de 2 luni respectiv februarie 2018-aprilie 2018, dar în anexa menţionată este de fapt perioada reţinută cu privire la calculul acestor accesorii.

În sprijinul susţinerii că nu datorează aceste accesorii, intimata a inserat prevederile art. 1221 din Codul de procedură fiscală în vigoare până la data de16.09.2011 şi art. 179 din acelaşi act normativ precum şi art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce priveşte aspectul motivării recursului pe prevederile art.488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, în opinia intimatei recurenta nu a dezvoltat şi nu a argumentat motivele invocate. Reiterarea susţinerilor pe scurt de la instanţa de fond, omiţând în mod intenţionat să contrazică cu argumente legale fondul chestiunii şi anume perioadele din anexă care au stat la baza sumelor calculate ca accesorii, faptul că a încercat să inducă în eroare instanţa de judecată şi că perioada pentru care a calculat accesoriile din Decizia contestată nu are bază şi fundament legal. Din aceste motive nu există nici un argument legal în susţinerea casării sentinţei recurate, reţinerea ei spre rejudecare şi respingerea contestaţiei, cum a solicitat recurenta.

A susţinut intimata că instanţa de fond a analizat corect documentele, deciziilor, anexa la decizie cu calculul accesoriilor, plăţile făcute şi cadrul legal, a deliberat şi judecat fără echivoc că societatea nu datorează aceste accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi în cuantum de 48.105 lei, ele fiind calculate la o perioadă când societatea se afla în procedura reorganizării şi din acest considerent a admis contestaţia şi a dispus restituirea sumelor achitate.

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor de recurs formulate care se subsumează celor prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prealabil, curtea reţine că reclamanta intimată a solicitat anularea Deciziei nr. 10715 din 12.09.2018 emisă de D.G.R.F.P. prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 28308 din 11.04.2018, emisă de A.J.F.P., pentru perioada 26.02.2018 -04.04.2018, în sumă totală de 48.105 lei.

Totodată, se reţine că S.C. A. S.A. a intrat în procedura insolventei începând cu data de 10.11.2009, potrivit încheierii nr. 247 din data de 10.11.2009 a Tribunalului Suceava, din dosarul nr. .../86/2009, iar prin sentinţa civilă nr.66/30.01.2018, definitivă şi executorie a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. ../86/2009* s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare a debitorului şi reinserţia societăţii în circuitul economic.

Împotriva sentinţei civile nr.66/30.01.2018 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. .../86/2009**, a fost declarat recurs de către creditorul B. SA, iar prin decizia nr.116/13.09.2018 Curtea de Apel Suceava a decis casarea în totalitate a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 565/04.12.2018, definitivă şi executorie a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. .../86/2009*** s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare a debitorului S.C. A. S.A. şi reinserţia societăţii în circuitul economic.

Împotriva sentinţei civile nr.565/04.12.2018 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr..../86/2009***, a fost declarat recurs de către creditorul B. SA, iar prin decizia nr.277/28.03.2019 Curtea de Apel Suceava a decis respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este întemeiat.

Astfel, pe de o parte, curtea consideră că legalitatea deciziilor contestate se analizează prin raportare la situaţia de fapt şi de drept existentă la data emiterii acestora.

Pe de altă parte, legalitatea aceloraşi decizii se analizează în raport de cauza cererii de chemare în judecată, adică în raport de argumentele de fapt şi de drept arătate în cererea de chemare în judecată, în recurs fiind inadmisibilă schimbarea acestei cauze.

Astfel, sub un prim aspect, curtea reţine că la data la care au fost emise deciziile contestate, reclamanta intimată se afla sub puterea sentinţei civile nr.66/30.01.2018 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. .../86/2009**, definitivă şi executorie, prin care s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare a sa şi reinserţia societăţii în circuitul economic.

Prin urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, din această perspectivă, recurenta era în drept să emită decizia de calcul accesorii.

Sub un alt aspect, curtea consideră că aspectul litigios dintre părţi vizează în realitate modul de înţelegere al aplicării în timp a actelor normative cu incidenţă, respectiv legea insolvenţei şi codul de procedură fiscală.

După cum s-a arătat anterior S.C. A. S.A. a intrat în procedura insolventei începând cu data de 10.11.2009, potrivit încheierii nr. 247 din data de 10.11.2009 a Tribunalului Suceava, din dosarul nr. .../86/2009, astfel încât, sub aspectul aplicabilității legii insolvenţei, legea incidentă este Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, având în vedere în acest sens dispoziţiile art. 343 din Legea nr. 85/2014.

Sub aspectul de interes, curtea reţine că potrivit art.41 din Legea nr.85/2006 “(1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

 (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula.

 (3) În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. În cazul în care planul eşuează, prevederile alin. (1) şi (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăţi, la data intrării în faliment.

 (4) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât şi a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.”

Sub aspectul aplicabilității codului de procedură fiscală, curtea reţine că atât vechiul Cod de procedură fiscală (OG nr.92/2003), cât şi noul cod de procedură fiscală(Legea nr.207/2015), cu privire la dobânzile şi penalităţile de întârziere datorate în cazul deschiderii procedurii insolvenţei, au acelaşi conţinut normativ. Astfel, art.122 ind.1 din OG nr.92/2003, respectiv art.179 din Legea nr.207/2015, prevăd că în cazul debitorilor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, potrivit legii care reglementează această procedură.

În cauza de faţă, incident este art.41 alin.3 din Legea nr.85/2006 întrucât în cazul reclamantei intimate există un plan de reorganizare confirmat, astfel încât aceasta trebuie să achite accesoriile în cauză.

Referitor perioada pentru care s-au calculat aceste penalităţi, din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate, curtea reţine că, în cazul dat, perioada în care debitoare obligaţiilor fiscale s-a aflat în insolvenţă nu este exclusă de la calculul acestora.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul dispozițiilor art.488 pct.8, art. 496 și art.498 alin.1 C. proc. civ., curtea va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare