Litigii cu profesionişti. Opoziţie împotriva proiectului de divizare societate, formulată de unul din acţionarii societăţii. Lipsa calităţii sale procesuale active

Decizie 137 din 16.04.2019


Recurs. Litigii cu profesionişti. Opoziţie împotriva proiectului de divizare societate, formulată de unul din acţionarii societăţii. Lipsa calităţii sale procesuale active

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 137 din 16 aprilie 2019

- art. 243 alineat 1 din Legea nr. 31/1990

 

Prin opoziţia înregistrată la instanţă sub dosar cu nr. de mai sus, reclamantul (...) a solicitat în contradictoriu cu SC (...) SA (...) ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună respingerea Proiectului de divizare parţială al SC (...) SA (...), cu sediul în (...), CUI RO (...), ORC (...) nr. J(...), în forma actuală prezentată şi înregistrată la ORC (...), urmând a fi refăcut de administratorii societăţilor participante la procedura de divizare, cu respectarea prescripţiilor art. 239, 241 şi urm. din Legea nr. 31/2008 modificată şi republicată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 62 şi 238 şi urm. din Legea nr. 31/2008.

Prin Decizia nr. (...) din 10 decembrie 2018, Tribunalul (...) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a active invocate de pârâtă şi a respins opoziţia formulată de reclamantul (...), în contradictoriu cu societatea (...) SA (...), ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, fără cheltuieli de judecată.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale active, instanţa de fond a constatat următoarele:

Prezenta acţiune are ca obiect opoziţie împotriva proiectului de divizare parţială a societăţii (...) SA.

Raportat la obiectul acţiunii, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 243 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. În vederea obţinerii de garanţii adecvate, orice creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, în una dintre modalităţile prevăzute la art. 242, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea fuziunii/divizării, poate face opoziţie, în condiţiile prezentului articol.

Conform acestui text legal, au calitate procesuală de a formula opoziţie împotriva proiectului de divizare doar creditorii societăţilor care iau parte la divizare şi care deţin o creanţă certă şi lichidă anterioară datei publicării proiectului de divizare.

Aşa cum rezultă din acţiune, reclamantul din prezenta cauză are calitate de acţionar al societăţii (...) SA, deci calitate de acţionar al societăţii supuse divizării. Prin urmare, reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 243 alin. 1 pentru a avea calitatea procesuală de a formula opoziţie împotriva proiectului de divizare.

Dispoziţiile art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 31/1990 reglementează opoziţia care se poate formula împotriva oricărei hotărâri a adunării generale a acţionarilor, având astfel caracter de drept comun în materia opoziţiei care se poate formula împotriva unei astfel de hotărâri. Când însă pentru anumite acte emise de organele unei societăţi legea reglementează expres o cale de atac, sunt aplicabile dispoziţiile legale respective, care au caracter special faţă de dispoziţiile care reglementează o cale de atac pentru o sferă mai largă de acte, aplicându-se astfel prioritar.

În consecinţă, având în vedere că pentru opoziţia care se poate formula împotriva unui proiect de divizare, art. 243 alin.1 conţine dispoziţii exprese în ceea ce priveşte persoanele care pot formula o astfel de opoziţie, tribunalul a apreciat că trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text legal pentru a avea calitatea de a formula această opoziţie, şi nu doar cele ale art. 61 care reprezintă dreptul comun în materie de opoziţie.

Pe de altă parte, tribunalul a constatat că obiectul opoziţiei reglementate de art. 243 alin. 1 este proiectul de divizare, iar obiectul opoziţiei reglementate de art. 61 este hotărârea adunării generale, ceea ce înseamnă că art. 61 nu este aplicabil nici din perspectiva obiectului opoziţiei din prezenta cauză.

În plus, tribunalul a apreciat că acţionarii unei societăţi nu au calitatea procesuală de a formula opoziţie nici împotriva unei hotărâri a adunării generale în condiţiile în care pentru aceste persoane art. 132 prevede o cale specială de atac împotriva unei astfel de hotărâri, respectiv acţiunea în anulare pentru care trebuie să respecte condiţiile prevăzute de acest text legal. Din coroborarea articolelor 61 şi 132 din Legea nr. 31/1990 rezultă că acţionarii sau asociaţii unei societăţi nu pot contesta o hotărâre a adunării generale în procedura opoziţiei, ci doar în procedura acţiunii în anulare, aceştia nefiind astfel incluşi în categoria „orice alte persoane prejudiciate” la care se referă art. 61.

Pentru toate aceste, constatând că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 243 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată, tribunalul a apreciat că acesta nu are calitatea procesuală de a formula opoziţia reglementată de acest text legal, motiv pentru care a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În baza principiului disponibilităţii, nu a acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat apel reclamantul (...), solicitând admiterea apelului, anularea ca nelegală a deciziei nr.(...)/10.12.2018 şi constatând că instanţa a soluţionat cauza pe excepţie, fără a intra în judecata fondului, a înlătura excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului şi a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea soluţionării fondului cauzei.

Apelantul a apreciat că soluţia instanţei de fond este nelegală, excepţia invocată nefiind fondată. Reclamantul, în calitate de acţionar, cât şi de creditor al SC (...) SA, prin opoziţia formulată, a atacat proiectul de divizare al societăţii încheiat cu nerespectarea prescripţiilor impuse de art. 239, 241 şi urm. din Legea nr. 31/2008 şi refacerea acestuia cu respectarea prescripţiilor legale invocate, având în vedere încălcarea procedurilor legale în acest demers determinante în prejudicierea intereselor sale.

Apreciază că în mod greşit se susţine în motivarea hotărârii instanţei de fond că dreptul la formularea acestei opoziţii împotriva proiectului de divizare al societăţii nu ar aparţine acţionarilor societăţii, ci el aparţine în exclusivitate unor terţi respectiv doar creditorilor societăţii, invocându-se prevederile art. 243 din Legea nr. 31/2008.

Apelantul solicită a constata greşita soluţionare a cauzei de instanţa de fond pe calea excepţiei lipsei calităţii procesual, fără a uni soluţionarea excepţiei cu fondul, iar excepţia fiind totodată greşit primită, ea nu este operabila în cauză.

Textul art. 243 din Legea nr. 31/2008, într-adevăr, permite şi creditorilor societăţii, ca, în ipoteza prejudicierii intereselor lor prin prevederile proiectului de divizare, să poată ataca acele prevederi prejudiciabile sau în ansamblul său respectivul proiect de divizare. Din acest punct de vedere, afirmaţia din sentinţă este corectă. Dar, această dispoziţie legală invocată, contrar susţinerilor instanţei de fond, nu exclude posibilitatea de a invoca nulitatea unor prevederi şi, prin urmare, de a ataca proiectul de divizare şi din partea alor persoane ce pot manifesta un interes legitim ce le-a fost încălcat prin anumite dispoziţii ale actului respectiv, persoane între care pot fi şi acţionarii, aşa cum prevăd disp. art. 61 din Legea nr. 31/2008, mai ales că prin proiectul de divizare se prevăd modificări substanţiale ale actului constitutiv al societăţii, privitoare la componenţa acţionariatului, a întinderii drepturilor acestora, a patrimoniului societăţii, a viabilităţi societăţii divizate astfel că interesul acestora este cât se poate de justificat. Totodată, se pune problema dacă proiectul prezentat reprezintă o divizare reală sau doar restrângere a patrimoniului societăţii divizate în dauna unor acţionari şi în beneficiul altor acţionari.

Acţiunea este admisibilă, textul legii – art. 61 din Legea nr. 31/1990, acordă dreptul la opoziţie atât creditorilor cât şi pentru „orice alte persoane prejudiciate”, consecinţa fiind nulitatea parţială sau totală a actului atacat, astfel cum prevăd disp. art. 57 din aceeaşi lege. Textul de lege are aplicabilitate deplină în privinţa acţiunii în speţă. Criticile aduse proiectului de divizare şi procedurii în care acesta a fost elaborat, cu încălcările aduse, aşa cum s-a arătat prin acţiune, fără a fi reluate în prezentul apel, justifică interesul legitim al autorului opoziţiei şi impunea evident, o cercetare judecătorească în acest sens din partea instanţei de fond.

Reclamantul are calitate de acţionar şi de creditor al societăţii, astfel că instanţa de fond trebuia să dispună o minimă cercetare asupra excepţiei lipsei de calitate procesuală, unind-o în prealabil cu fondul, şi nu să o soluţioneze la primul termen, fără a efectua o cercetare judecătorească absolut necesară în cauză.

În mod greşit şi cu încălcarea legii şi prejudicierea intereselor apelantului şi ale altor asociaţi s-a înregistrat acest al II-lea proiect de divizare al SC (...) SA, astfel că în mod întemeiat a solicitat anularea şi refacerea acestuia în considerarea argumentelor exprimate prin acţiune, a căror temeinicie urmează a fi cercetată pe fond, cu administrarea şi evaluarea probelor solicitate prin acţiune - înscrisuri, expertiză extrajudiciară etc., în situaţia dispunerii rejudecării cauzei cu evocarea fondului şi unirea excepţiei cu fondul, la instanţa de fond.

În drept, apelantul a invocat prevederile art. 480 alineat 3, teza a II-a, Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă SC (...) SA a solicitat respingerea apelului formulat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca fiind temeinică şi legală.

Intimata invocă excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului deoarece opoziţia formulată de către acţionari împotriva hotărârii AGA este inadmisibilă, pentru că dreptul de a formula opoziţia reglementată de art. 61-62 din Legea nr. 31/1990 aparţine numai creditorilor şi altor persoane prejudiciate, terţi faţă de societate, iar nu acţionarilor. Acţionarii au la îndemână numai acţiunea în anularea hotărârii adunării generale, reglementată de art.132 din Legea 31/1990, potrivit căruia „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei”.

Acţionarii nu au calitate procesuală activă, deşi sunt creditori ai societăţii, aducând ca argumente următoarele: în cazul în care au votat favorabil hotărârea, opoziţia este lipsită de interes, iar dacă fie au votat împotrivă, fie au lipsit, au la îndemână acţiunea în anulare, iar în cazul în care nu au formulat această acţiune, implicit au achiesat la această hotărâre A.G.A. Soluţia contrară ar conduce la o negare a principiului democratic al majorităţii care consfinţeşte obligativitatea hotărârilor A.GA. şi faţă de acţionarii care au votat contra sau care au lipsit de la dezbateri.

În drept, a invocat prevederile art. 241 din Legea 31/1990, art. 205 Cod procedură civilă.

Examinând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate de apelant, cu luarea în considerare a apărărilor intimatei, Curtea de Apel a constatat că acesta nu este fondat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:

Reclamantul apelant a formulat prezenta opoziţie, în calitate de acţionar al societăţii pârâte, acţiunea sa fiind întemeiată pe prevederile art. 62 şi 238 şi urm. din Legea nr. 31/1990.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat. Potrivit art. 62, opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen.

Potrivit art. 239 din acelaşi act normativ, fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăţii.

Aşadar, fuziunea sau divizarea se hotărăşte de adunarea acţionarilor sau asociaţilor, după caz.

Potrivit art. 242, proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se depune la oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată fiecare societate, însoţit de o declaraţie a societăţii care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său, precum şi de o declaraţie privitoare la modalitatea de publicare a proiectului de fuziune sau de divizare. Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părţilor, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei judecătorului delegat sau cererii părţilor, cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor şedinţelor în care adunările generale extraordinare urmează a hotărî, în temeiul art. 113 lit. h), asupra fuziunii/divizării.

Potrivit art. 243, creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. În vederea obţinerii de garanţii adecvate, orice creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, în una dintre modalităţile prevăzute la art. 242, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea fuziunii/divizării, poate face opoziţie, în condiţiile prezentului articol. Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Creditorii societăţilor participante la divizare sau fuziune care îndeplinesc condiţiile pentru a face opoziţie potrivit alin. (1) pot formula o cerere de opoziţie în temeiul art. 61 alin. (1) împotriva hotărârii organului statutar al societăţii privitoare la modificările actului constitutiv numai dacă acestea privesc alte modificări decât cele care decurg din sau în legătură cu procesul de divizare sau fuziune.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că scopul publicării proiectului de fuziune sau de divizare, precum şi a actului constitutiv modificator, este acela al aducerii la cunoştinţa terţilor a conţinutului acestor acte, în vederea exercitării dreptului lor de opoziţie. Abia după expirarea termenelor pentru exercitarea opoziţiei sau după soluţionarea ei de către instanţa de judecată, adunarea generală extraordinară urmează să hotărască asupra fuziunii sau divizării. Astfel, dispoziţiile art. 244 din Legea nr. 31/1990 prevăd că, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să se pronunţe asupra proiectului de fuziune sau de divizare, organele de conducere ale societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare vor pune la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, la sediul societăţii, următoarele documente: proiectul de fuziune sau de divizare …. Potrivit art. 246, în termen de 3 luni de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în una dintre modalităţile prevăzute la art. 242, adunarea generală a fiecărei societăţi participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării, cu respectarea condiţiilor privind convocarea ei. Iar potrivit art. 251, nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească. (2) De la data realizării sale, potrivit art. 249, fuziunea, respectiv divizarea, poate fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui control judiciar în conformitate cu prevederile art. 37 sau dacă hotărârea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul fuziunii sau al divizării este nulă ori anulabilă.

Reclamantul apelant, în calitate de acţionar al societăţii, nu are calitatea de terţ, astfel încât dispoziţiile art. 61-62 şi art. 243 din Legea nr. 31/1990 nu îi sunt aplicabile. În calitate de membru al adunărilor generale ordinare şi extraordinare ale societăţii, cu drept de vot, acesta are posibilitatea de a ataca cu acţiunea în nulitate hotărârile adunării generale sau extraordinare care îi prejudiciază interesele, în condiţiile reglementate de art. 132 din acelaşi act normativ, şi aceasta chiar dacă are calitatea de creditor al societăţii, cumulată cu cea de acţionar. Dubla calitate, de acţionar şi de creditor, nu îl transformă în terţ faţă de societate.

De altfel, deşi invocă calitatea sa de creditor al societăţii, apelantul nu a dovedit această calitate, iar pe de altă parte, această calitate a fost invocată pentru prima dată în apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 478 alineat 3 Cod de procedură civilă potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. Deşi excepţia lipsei calităţii sale procesuale active a fost invocată prin întâmpinare, iar reclamantul a depus răspuns la întâmpinare la instanţa de fond, nu a invocat calitatea sa şi de creditor decât ulterior pronunţării hotărârii atacate, prin cererea de apel.

Aşadar, contrar susţinerilor apelantului, instanţa de fond nu avea nici o obligaţie de a cerceta şi a se pronunţa asupra calităţii sale de creditor, unind, eventual, în acest sens, excepţia invocată cu fondul cauzei. Lipsa analizării din partea instanţei de fond a acestei calităţi nu echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Oricum, aşa cum s-a reţinut mai sus, împrejurarea că reclamantul are şi calitatea de creditor nu îi conferă acestuia calitatea procesuală activă în formularea acţiunilor reglementate de dispoziţiile art. 61-62 şi art. 243 din Legea nr. 31/1990, câtă vreme nu este terţ faţă de societate şi are deschisă calea acţiunii reglementate de art. 132 din acelaşi act normativ împotriva hotărârilor adunărilor generale extraordinare ale societăţii privitoare la fuziune care îl prejudiciază.

Excepţia lipsei calităţii sale procesuale active a fost în mod legal şi temeinic admisă de instanţa de fond, astfel că, constatând netemeinicia apelului formulat, Curtea, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, a dispus respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de intimată.