Contestaţie la executare propriu-zisă vs. contestaţie la titlu. Tardivitate.

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă la data de … şi precizată la filele …, contestatorul X a solicitat, în contradictoriu cu intimata Y, anularea formelor de executare din dosarul execuţional nr. … şi întoarcerea executării, cu suspendarea executării silite şi cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că executorul i-a comunicat somaţia de plată emisă în dosarul execuţional nr. …, prin care i-a pus în vedere să achite suma de 63.063,74 lei reprezentând creanţă, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. … încheiat cu BCR SA. A invocat lipsei calităţii de creditor a lui Y întrucât contestatorul nu are nici o datorie faţă de Y.  A invocat excepţia prescripţiei extinctive a dreptului de a cere executarea silită, ultima plată efectuându-se cu mai mult de 3 ani în urmă. În situaţia în care există încheiată o cesiune de creanţă având ca obiect creanţele din contractului de credit nr. … , a apreciat că aceasta este nulă pentru lipsa notificării, conform art. 71 din OUG nr. 2010. De asemenea, în actele de executare nu se detaliază din ce este compusă creanţa de 63.063,74 lei, în condiţiile în care contractul de credit cuprinde o creanţa principală de 48.000 lei şi accesorii, creanţe care au fost încasate de BCR. Totodată, deşi în contractul de credit figurează drept coplătitor fosta sa soţie, acesta nu este urmărită silit., cu toate că ea este cea care a investit banii obţinuţi din credit.

În drept, a invocat art. 711 şi urm. Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei la executare.

Cu privire la excepţia netimbrării, intimata a invocat dispoziţiile art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 şi ale art. 718 alin 2 Cod procedură civilă, solicitând anularea contestaţiei la executare ca netimbrată în cazul în care la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Referitor la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, intimata a precizat că între data comunicării actelor de procedură emise în 04.06.2014 de către BEJ … şi data formulării contestaţiei la executare – 21.04.2015, a trecut mai bine de 1 an de zile. Astfel a fost depăşit termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă.

Pe fond, a arătat că la data de 24.07.2012 a fost încheiat contractul de cesiune de creanţe între BCR SA şi Z. În ceea ce priveşte calitatea de creditor a lui Y, intimata a invocat decizia nr. 2852/10.10.2006 a ÎCCJ. Un aspect ce justifică cesiunea intervenită în cazul contractului de credit nr. … este faptul că această operaţiune juridică este prevăzută în art. 10 din condiţiile generale de creditare – anexă la contract şi care rezervă băncii dreptul de a cesiona unui terţ creanţa rezultată din acest contract.

Referitor la excepţia prescripţiei, intimata a precizat că termenul de 3 ani prevăzut de lege nu s-a împlinit, deoarece de la data ultimei plăţi efectuate către BCR SA, respectiv 11.09.2011, şi data cererii de executare silită – 15.04.2014, au trecut 2 ani şi 7 luni. Totodată, debitorului i-au fost trimise 28 de notificări de la data cesiunii de creanţă şi până la data cererii de executare silită. Afirmaţia debitorului în sensul că ultima plată efectuată în cadrul contractului de credit s-a efectuat cu mai mult de 3 ani anterior nu este dovedită. Mai mult, cesiunea de creanţă a fost notificată debitorului, fiindu-i comunicată o notificare prin care i s-a adus la cunoştinţă încheierea contractului de cesiune de creanţă, cesiune care a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

În ceea ce priveşte detalierea creanţei, a menţionat că aceasta a fost prevăzută în cuprinsul încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 23.05.2014, care a fost comunicată debitorului la 10.06.2014, odată cu somaţia. Astfel, la data de 15.04.2014, creanţa izvorâtă din contractul de credit bancar în cuantum de 55.40534 lei se compunea din suma de 38.780,19 lei debit principal, suma de 15.022,39 lei dobândă aferentă creditului acordat şi suma de 1.602,76 lei comision bancar restant.

Totodată, executarea silită se întinde şi asupra codebitoarei, aspect ce reiese din cuprinsul încheierii de încuviinţare a executării silire din data de 23.05.2014, precum şi din toate actele de executare întocmite de către BEJ ….

Referitor la cererea de suspendare a executării silite, contestatorul nu a invocat niciun motiv temeinic în susţinerea acestei cereri şi nu a făcut dovada achitării cauţiunii calculate la valoarea obiectului contestaţie, intimata apreciind că în cauză nu se justifică necesitatea luării unei astfel de măsuri. Totodată, anularea formelor de executare silită este lipsită de temei legal în condiţiile în care toate actele de executare au fost întocmite cu respectarea regulilor de fond şi de formă prevăzute de Codul de procedură civilă, iar contestatorul nu a dovedit încălcarea vreunei dispoziţii legale aplicabile în materia executării silite.

În drept, a invocat art. 205 şi urm. Cod procedură civilă.

Prin precizarea de acţiune depusă (f. 50-51), contestatorul a solicitat introducerea în cauză a numitei A, solicitând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. … şi partajarea creditului ce face obiectul contractului de credit nr. …, cu obligarea intimatei la achitarea creditului.

În motivare, a arătat că Y nu are calitatea de creditor, nefiind parte în contractul de credit, iar cesiunea de creanţă este nulă pentru lipsa comunicării cu debitorul. Astfel, conform art. 175 alin. 2 C.pr.civ., încheierea fiind lovită de nulitate absolută.

În ce priveşte contractul de credit, a arătat că ratele au fost achitate exclusiv de către contestator, fosta sa soţie neavând nici o contribuţie. Întrucât creditul a fost obţinut în timpul căsătoriei, a apreciat că se impune partajarea creditului şi obligarea intimatei A la 1/2 din obligaţia de plată. Având în vedere că debitorul a achitat mai mult de jumătate din credit, obligaţia de plată a restului rămas îi revine fostei sale soţii, A.

În drept, a invocat art. 178 alin. 1, art. 179 şi art. 357 şi urm. C.pr.civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 04.08.2015 instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator.

Prin încheierea din data de 01.10.2015, instanţa a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. … al Judecătoriei Arad, cauza fiind repusă pe rol la data de 06.04.2017 în urma formulării cererii de repunere pe rol de către contestator.

Prin cererea de repunere în termenul de depunere a contestaţiei la executare, contestatorul a arătat că actele de procedură au fost comunicate la o altă adresă decât cea de domiciliu, contestatorul aflând despre executare cu puţin timp anterior depunerii contestaţiei la executare, în anul 2015, iar nu în anul 2014, astfel cum susţine intimata. Singura somaţie pe care a primit-o este somaţia comunicată la adresa din …, contestaţia fiind depusă în termenul legal de 15 zile faţă de data comunicării acesteia. Din anul 2004 a locuit cu fosta sa soţie în casa socrilor, din …, însă la data de 11.01.2011 a fost nevoit să se mute de acolo, ca urmare a pronunţării sentinţei de divorţ, astfel că până în anul 2013 a locuit în … la nişte prieteni, fără forme legale. Abia din anul 2013, contestatorul locuieşte la actuala sa adresă din ….

În drept, a invocat art. 186 Cod procedură civilă.

Cu privire la excepţia de netimbrare a acţiunii invocată de către intimată, instanţa arată că, contestatorului i s-a admis cererea de ajutor public sub forma scutirii acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1.050 lei. Astfel, cum acesta nu datorează taxa judiciară de timbru în baza încheierii instanţei, excepţia va fi respinsă ca fiind fără obiect.

Cu privire la cererea de repunere în termen şi excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, în primul rând, instanţa reţine că intimata a invocat termenul de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. 1 C.pr.civ aplicabil contestaţiei la executare propriu-zise, iar contestatorul s-a apărat invocând natura contestaţiei la titlu a cererii de faţă, fiind deci aplicabil art. 715  alin. 3 C.pr.civ care prevede că „contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.”

Prin urmare, instanţa trebuie cu prioritate să califice această acţiune, mai precis dacă cererea de faţă reprezintă o contestaţie la titlu, astfel cum susţine contestatorul, sau este doar o încercare a acestuia de a eluda termenul legal imperativ de decădere invocat de intimată.

Prin cererea de faţă instanţa reţine că contestatorul a invocat lipsa calităţii de creditor al intimatei, nulitatea contractului de cesiune a creanţei pentru lipsa notificării cesiunii excepţia prescripţiei extinctive, partajul datoriei deoarece este codebitor şi fosta soţie şi contestă suma executată deoarece debitul şi accesoriile au fost încasate de către BCR. Astfel, în petitul acţiunii, contestatorul a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare.

În ce priveşte contestaţia la titlu, pe această cale se contestă numai ceea ce priveşte înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu. Cu alte cuvinte, dat fiind faptul că titlul nu este suficient de clar, se impune lămurirea acestuia în vederea unei executări corecte. Ca atare, condiţia de bază pentru a putea fi primită o asemenea cerere de chemare în judecată este ca titlul executoriu, reprezentat în speţă de un contract de credit, să conţină anumite ambiguităţi, neclarităţi sau soluţii susceptibile de interpretare şi aplicare diferite. Practica judiciară în materie a statuat în mod constant că o contestaţie la titlu poate fi admisă doar în acele situaţii, rare de altfel, în care clauzele contractuale sunt neclare, lipsit de orice echivoc, fără, însă, a se putea modifica conţinutul acestui înscris. Altfel spus, pe calea contestaţiei la executare se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înţelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul român creând în acest fel posibilitatea ca instanţa să facă lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăţi a titlului pusă în executare. Ea nu este şi nu poate fi considerată un mijloc procedural creat a anula sau modifica însuşi titlul executoriu. Ca efect al acestei căi procedurale, în conformitate cu art. 720 Cod de procedură civilă, instanţa poate dispune lămurirea titlului executoriu, în sensul că va stabili condiţiile şi limitele în care va trebui să se desfăşoare executarea silită în baza acelui titlu, iar dacă până la soluţionarea contestaţiei la executare s-au întreprins anumite acte de executare peste limitele determinate de către instanţa învestită cu soluţionarea acelei contestaţii, acestea se vor desfiinţa, urmând să fie păstrate numai actele care se încadrează în prevederile lămurite ale titlului.

Prin urmare, trebuie să se facă deosebirea fundamentală între contestaţia la titlu care presupune o activitate de analiză a intenţiei părţilor materializată în contractul deferit justiţiei, prin aplicarea cu precădere a regulilor şi principiilor de interpretare a convenţiilor şi contestaţia le executare propriu-zisă care permite invocarea unor motive de nulitate ale actelor de executare propriu-zise şi, în condiţiile art. 713 alin. 2 C.proc.civ., apărări de fond împotriva dreptului de creanţă executat.

În speţă, contestatorul a invocat apărări de fond, astfel cum s-a arătat mai sus, urmărind nu lămurirea titlului executoriu, ci stingerea obligaţiei de plată. Astfel, invocarea unor aspecte precum plata (totală sau parţială), prescripţia, inopozabilitatea titlului, lipsa calităţii de creditor sau debitor, etc. echivalează cu apărări de fond, posibile doar pe calea contestaţiei la executare propriu-zise.

Pe cale de consecinţă, contestatorul a formulat o contestaţie la executare propriu-zisă.

Prin urmare, faţă de aceste aprecieri, instanţa este îndrituită să ia în considerare termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 715 C.proc.civ.

În continuare, instanţa trebuie să stabilească când a început să curgă termenul  legal de decădere de 15 zile. Astfel, textul de lege prevede un termen unic, de 15 zile, însă acesta poate curge diferit, conform art. 715 alin. 1 pct. 1-3 C.p.c.

În speţă, instanţa reţine în primul rând că executarea silită a demarat şi prin efectuarea popririi la angajatorul contestatorului, … (f. 68 d.e), iar în urma adresei primite la data de 30.06.2014 (f. 75 d.e), terţul poprit de efectuat reţineri lunare din salariul contestatorului (venit periodic) începând cu luna august 2014 (f. 84 d.e) şi în continuare (f. 86-89, 93-98, 109-110, 115-116 d.e).

Conform art. 715 alin. 1 pct. 2 C.p.c., termenul de 15 zile începe să curgă de la comunicarea sau înştiinţarea privind înfiinţarea popririi, cu precizarea că „dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul pentru debitor începe să curgă cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit.”

Faţă de acestea, contestaţia a fost formulată mult peste termenul prevăzut de lege, anume data de 16.04.2015 (f. 8).

Şi dacă este incident art. 715 alin. 1 pct. 3 C.p.c. care precizează că termenul curge de la data la care debitorul a primit încheierea de încuviinţare sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie, instanţa reţine că primul act efectiv de executare care a condus la recuperarea creanţei şi a afectat substanţial patrimoniul debitorului a constat în poprirea salariului cu 1/3, anume venitul net de 724 lei (conform adeverinţei angajatorului - f. 3 d. ajutor public) a fost redus cu o medie de 220 lei, acesta primind în mână doar suma de aproximativ 500 lei. Conform aceleiaşi adeverinţe de salariu, singura reţinere este cea din acest dosar execuţional (nr. 220/2014). Momentul la care debitorul a luat cunoştinţă de primul act de executare este o chestiune de fapt pe care instanţa o deduce din materialul probator. Prin urmare, faţă de înscrisurile de la dosar, apare total necredibilă susţinerea acestuia că timp de mai multe luni (august 2014 – martie 2015) nu a ştiut de ce şi pentru cine se reţine 1/3 din salariu.

În ce priveşte cererea de repunere în termen, art. 186 C.p.c. impune ca partea să dovedească că întârzierea şi nerespectarea termenului legal se datorează unor motive temeinic justificate. În doctrină s-a arătat că aceste motive temeinice ar echivala cu împrejurări care a împiedicat-o să exercite dreptul în termen şi care exclud culpa părţii titulare a dreptului procedural.

Chiar acceptând teza contestatorului cu privire la modificarea domiciliului şi neprimirea efectivă a somaţiei de plată, instanţa a reţinut mai sus ca punct de plecare a curgerii termenului de 15 zile momentul reţinerilor prin poprire din salariul debitorului, reţineri care au început în luna august şi au continuat în toate lunile următoare. Astfel, nu are importanţă comunicarea somaţiei la o altă adresă din moment ce acesta a luat la cunoştinţă de existenţa executării într-un alt mod, dată la care a avut loc şi încetarea împiedicării contestatorului de a acţiona. Prin urmare, instanţa va respinge cererea de repunere în termen.

Faţă de toate acestea, cum acţiunea a fost introdusă doar la data de 16.04.2015, cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege, instanţa va a admite excepţia tardivităţii invocată de către intimat, cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare ca tardiv formulată, devenind inutil a mai cerceta alte excepţii sau motive de fond incidente în cauză.

Domenii speta

Spete similare