Plângere contravenţională.

Prin plângerea înregistrată la această instanţă la …, petentul X a chemat în judecată intimata DGRFP Timişoara - AJFP Arad şi a solicitat anularea procesului-verbal seria … nr. … sau înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivare, a arătat că în data de 27.02.2016, în vama …, s-a constatat că avea asupra sa un număr de 6000 fire de ţigarete care nu erau timbrate corespunzător, precum şi o cantitate de 10,88 kg de tutun. I s-a întocmit dosar penal, iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din data de 10.10.2016 s-a dispus clasarea infracţiunii de deţinere fără acte a celor 6000 de ţigarete, urmând ca organul fiscal să-i aplice amendă contravenţională. Având în vedere că procesul-verbal a cărui anulare a cerut-o a fost întocmit în data de 20.10.2017, adică după un an şi 10 zile de la data la care s-a constatat prin rechizitoriu că fapta este contravenţie şi nu infracţiune, în aprecierea sa, sunt aplicabile prevederile art. 30 pct. 2 şi 3 din OG nr. 2/2001, intimata având obligaţia să întocmească procesul-verbal de contravenţie în termen de 6 luni de când a luat la cunoştinţă.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 30 pct. 2 şi 3 din OG nr. 2/2001.

În probaţiune, a depus înscrisuri.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.

În motivare, a arătat că prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul nr. 1120/P/2016 s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul petent X sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. 1 lit. h din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, raportat la deţinerea de către inculpat, în afara antrepozitului fiscal, a 6000 fire de ţigarete marcate necorespunzător şi o cantitate de 10,88 kg tutun, respectiv cu timbru de Ungaria, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, întrunind elementele constitutive ale unei contravenţii prevăzute de art. 449 alin. 2 lit. k din acelaşi act normativ. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus sesizarea DGRFP Timişoara – AJFP Arad în vederea aplicării sancţiunii contravenţionale prevăzute de art. 450 alin. 1 raportat la prevederile art. 449 alin. 2 lit. k din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru confiscarea cantităţii de 6000 fire de ţigarete.

Procesul-verbal de contravenţie contestat a fost încheiat în data de 20.10.2017, ca urmare a faptului că organele fiscale nu au putut intra în posesia datelor de identificare a contravenientului şi, întrucât petentul nu s-a prezentat pentru ridicarea scrisorii recomandate, a solicitat DGRFP Craiova – AJFP Craiova, în calitate de organ fiscal competent de la domiciliul contravenientului să procedeze la comunicarea procesului-verbal de contravenţie, în conformitate cu prevederile art. 27 din OG nr. 2/2001. DGRFP Craiova – AJFP Craiova a comunicat prin afişare procesul-verbal contestat, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de afişare în data de 15.11.2017 în prezenţa martorului ...

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm C.pr.civ.; art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 şi art. 449 alin. 2 lit. k şi alin. 3, art. 450 alin. 1 din Legea nr. 227/2015.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad la 10.10.2016 în dos. nr. 1120/2016 (filele 7-13), s-a stabilit că o faptă a petentului de faţă X nu constituie infracţiune, ci contravenţie şi ca urmare s-a dispus sesizarea DGRFP Timişoara – AJFP Arad pentru a-i aplica petentului sancţiunea contravenţională prevăzută de art. 450 alin. 1 raportat la art. 449 alin. 2 lit. k din legea nr. 227/2015 şi a-i confisca cantitatea de 6000 fire ţigarete.

Potrivit art. 30 alin. 2-3 din OG nr. 2/2001,

„(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii.

(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancţiunea.”

În speţă, DGRFP Timişoara – AJFP Arad a primit la data de 26.10.2016 sesizarea parchetului cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale petentului (potrivit adresei de la fila 46).

Ca atare, potrivit art. 13 alin. 1 coroborat cu art. 30 alin. 3 din OG nr. 2/2001, intimata avea obligaţia să întocmească procesul-verbal de contravenţie prin care să-l sancţioneze pe petent în termen de 6 luni începând din 26.10.2016, adică cel târziu la data de 26.04.2017.

Or, intimata a încheiat procesul-verbal prin care l-a sancţionat pe petent abia la 20.10.2017, adică tardiv.

Invocarea intimatei cum că a încheiat procesul-verbal după aproape 1 an deoarece nu a avut la dispoziţie datele de identificare ale petentului-contravenient – nu poate fi primită, în sesizarea trimisă intimatei de către parchet (fila 46) fiind menţionate suficiente date de identificare ale petentului (nume, prenume, CNP, seria şi numărul cărţii de identitate), pe baza cărora putea fi identificată rapid şi adresa acestuia de domiciliu de la Serviciul de Evidenţă a Persoanelor, sau, mult mai simplu, aceasta putea fi cerută parchetului (care deţinea informaţia, ce era menţionată tocmai în rechizitoriu), procurarea acestei informaţii nepresupunând mai mult de câteva zile, dacă nu chiar câteva minute (printr-un simplu telefon adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad).

Intimata a mai invocat că de fapt avea la dispoziţie un termen de 1 an pentru încheierea procesului-verbal, potrivit art. 13 alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar nu de 6 luni – susţinere care de asemenea nu poate fi primită.

Astfel, art. 13 alin. 3 prevede că termenul de 6 luni de prescripţie a aplicării sancţiunii, ce începe să curgă de la data săvârşirii/constatării faptei, nu curge pe timpul în care cauza s-a aflat în faţa organului de urmărire penală ori instanţei, însă dacă organul de urmărire penală sau instanţa nu sesizează organul în drept să aplice sancţiunea contravenţională în termen de 1 an de la săvârşirea/constatarea faptei, aplicarea sancţiunii contravenţionale se prescrie.

Aşadar, termenul de 1 an de la săvârşirea/constatarea faptei despre care vorbeşte art. 13 alin. 3 este termenul maxim în care trebuie să se aplice sancţiunea contravenţională de către organul în drept  s-o aplice, fiind greşită interpretarea intimatei potrivit căreia textul legal ar vorbi de un termen de aplicare a sancţiunii de 1 an de la data la care organul în drept să aplice sancţiunea a fost sesizat în acest sens de către parchet/instanţă.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 13 şi art. 30 din OG nr. 2/2001 rezultă că în astfel de situaţii (în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit că este contravenţie), organul în drept să aplice sancţiunea contravenţională este ţinut de două termene, cel de 6 luni de când a fost sesizat şi cel de 1 an de la săvârşirea/constatarea faptei, trebuind să aplice sancţiunea înăuntrul ambelor termene, or în speţă acestea au fost deopotrivă încălcate (cel de 6 luni potrivit celor de mai sus, iar cel de 1 an având în vedere că potrivit rechizitoriului fapta a fost săvârşită/constatată la 27.02.2016).

Faţă de acestea, câtă vreme se împlinise termenul de prescripţie a aplicării sancţiunilor contravenţionale, intimata nu mai avea dreptul să întocmească procesul-verbal de contravenţie, pe cale de consecinţă se va admite plângerea şi se va anula procesul-verbal.

Domenii speta

Spete similare