Contestatie in anulare

TRIBUNALUL VRANCEA

SECTIA A II-A CIVILA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIE Nr. 57/2019

Şedinţa publică de la 05 Martie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Judecător ...

Grefier ...

Pe rol judecarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea UAT MUNICIPIUL FOCŞANI, în contradictoriu cu intimatii ..., ..., având ca obiect cerere de valoare redusă DOSAR DECLINAT AL JUDECATORIEI FOCSANI-CONTESTATIE IN ANULARE IMPOTRIVA DEC. NR. 201/12.06.2018- DOSAR NR. 17015/23/12016.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  a răspuns consilier juridic Chiriac Monica  pentru  intimata  ..., lipsă fiind celelalte părţi înscrise în citativ.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care;

Instanţa verificîndu-şi competenţa în temeiul dispă.art. 131 cod procedură civilă constată că este competentă general, material şi  teritorial să solutioneze prezenta cauză.

Reprezentanta intimatei ... depune la dosar împuternicirede reprezentare , şi fişa din care rezultă că debitul a fost achitat integral, şi arată că nu mai are alte  probe decât cele existente la dosar.

Instanţa invocă din oficiu  excepţia lipsei calităţii procesuale  active .

Nemaifiind alte cereri, în raport de disp. art.472 al.2  Cod procedură civilă, instanţa în temeiul disp. art.244 alin.1 raportat la disp. 482 Cod procedură civilă constată terminată cercetarea judecătorească şi în baza disp. art.392 Cod prc.civilă deschide dezbaterile, dând cuvântul partilor prezente.

Reprezentanta intimatei ... având cuvântul,  solicită respingerea  contestaţiei în anulare.

În temeiul disp. art. 394 NCPC instanţa închide dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare pe excepţie.

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Focsani în data de 10.08.2018, sub nr. 11532/231/2018, contestatoarea UAT Focşani în contradictoriu cu ... şi ... a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 201 din 12.06.2018, pronuntata de Tribunalul Vrancea.

În motivarea cererii, se arată că, procedura de citare cu paratul ...nu a fost legal indeplinita in cursul judecarii apelului, avand in vedere ca, din eroare, Serviciul Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor Focsani a comunicat un alt domiciliu, care privea o alta persoana cu identitate partiala de nume. Invoca dispozitiile art. 503 alin. 1 NCPC si solicita, admiterea contestatiei in anulare si rejudecarea apelului cu corecta citare a paratului de drept, respectiv ..., iar un ....

In drept, a invocat dispozițiile art. 503 NCPC.

In dovedire,  a solicitat încuviințarea probei cu inscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Intimaţii ... şi ... ... nu au formulat întâmpinare în cauză.

Prin sentinta civila nr. 7900 din 06.12.2018, instanta a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Focşani si a declinat competenta in favoarea Tribunalului Vrancea.

Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea in data de 08.01.2019.

La termenul de judecata datat 05.03.2019, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active si a ramas in pronuntare asupra acesteia.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză din perspectiva excepţiei invocate de către instanta din oficiu, reţine următoarele:

Prin decizia civila nr. 201 din 12.06.2018, pronuntata de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 17015/231/2016, ca cărei anulare se solicită, a fost respins apelul, decizia rămânând definitivă.

Contestatoarea critica decizia de apel din perspectiva nelegalei citari a  numitului ....

Una dintre condiţiile principale pentru ca o persoana să fie parte în proces este calitatea procesuală, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona şi a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea civilă. Raportul de drept procesual civil nu se poate stabili decât între persoanele care îşi dispută dreptul în litigiu.

Reclamantul, deoarece el este cel care declanşează procedura judiciară, are obligaţia de a justifica atât propria sa calitate procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului, în temeiul dispoziţiilor art. 194 C.proc.civ., care impun obligaţia de a indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu doar numele părţilor, ci şi obiectul cererii, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază reclamantul pretenţiile deduse judecăţii.

În cadrul căilor de atac prevăzute de lege, calitatea procesuală se justifică prin raportare la părţile care şi-au disputat dreptul în litigiu în dosarul de fond. Astfel, calitatea procesuală activă (de a formula o cale de atac, fie ea de retractare sau de reformare) se justifică prin raportare la părţile care au participat la soluţionarea litigiului pe fond, indiferent de calitatea lor iniţială în proces (reclamanţi, pârâţi, intervenienţi). Obiectul căilor de atac nu îl mai constituie pretenţia concretă a unei părţi, ca în cazul cererilor de învestire a primei instanţe cu soluţionarea unui litigiu, ci hotărârea judecătorească, despre care se pretinde că nu este legală sau temeinică. Căile de atac sunt de asemenea forme de manifestare a acţiunii civile, la fel ca şi cererea de chemare în judecată, astfel încât cel care introduce cererea de exercitare a căii de atac este ţinut să justifice atât interesul, cât şi calitatea, capacitatea procesuală.

Totodata, dispozitiile art. 503 alin. 1 NCPC introduc si o alta conditie prealabila pentru exercitarea caii de atac, respectiv ca neregularitatea procedurii de citare sa priveasca anume pe contestator, iar nu partea in mod generic, ceea ce exclude posibilitatea introducerii ccontestatiei in anulare de catre o parte care invoca nelegala citare a unei alte parti in proces.

Ca atare, legea nu prevede dreptul oricărei persoane de a contesta o hotărâre judecătorească în orice condiţii.

Instanta aminteste si jurisprudenta CEDO în acest sens, care în aplicarea dispoziţiilor art. 6 paragr. 1 din Convenţie, a subliniat că principiul şi garanţiile procedurale consacrate de acesta ar rămâne pur teoretice şi iluzorii, dacă nu s-ar interpreta în sensul că protejează, mai întâi, dreptul la un tribunal, accesul la justiţie sau la un judecător, ca o componentă esenţială a dreptului la un proces echitabil. Curtea precizează însă în egală măsură că dreptul de acces la o instanţă nu este absolut, existând, pe lângă limitele ce-i circumscriu conţinutul, restrângeri admise implicit ale acestuia (hotărârea pronunţată în cauza Golder vs. Marea Britanie, din 21 februarie 1975). În aceeaşi hotărâre, se mai arată că dreptul de acces la o instanţă impune, prin însăşi natura lui, o reglementare din partea statului, statele dispunând, în această materie, de o anumită marjă de apreciere. Limitările aduse de către state dreptului de acces la o instanţă trebuie să nu aducă atingere însăşi substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit (hotărârile pronunţate în cauzele Bellet vs. Franţa, din 4 decembrie 1995, Stubbings vs. Marea Britanie, din 22 octombrie 1996).

Curtea a statuat în cauza Brualla Gomez de la Torre vs. Spania (hotărârea din data de 19 decembrie 1997) că limitările dreptului de acces la o instanţă, cuprinse în marja de apreciere lăsată de prevederile Convenţiei şi de jurisprudenţa Curţii la dispoziţia statelor, cuprind şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărâre a unor instanţe de fond. Dispoziţiile art. 6 paragr. 1 din Convenţie nu pot fi interpretate în sensul că s-ar opune impunerii unor reglementări stricte privitoare la accesul justiţiabililor la o jurisdicţie de recurs, cu condiţia ca o asemenea reglementare să aibă ca scop asigurarea unei bune administrări a justiţiei (hotărârea pronunţată în cauza Ferville vs. Franţa, din data de 31 august 1998). Dreptul de a exercita o anumită cale de atac împotriva unei hotărâri, cale de atac reglementată de legislaţia internă a unui stat parte la Convenţie este analizat de către Curtea Europeană prin raportare la principiul securităţii juridice, ea apreciind că normele naţionale referitoare la termenele şi condiţiile în care pot fi exercitate anumite căi de atac urmăresc să asigure o bună administrare a justiţiei şi să respecte, în special, principiul securităţii juridice.

 Curtea a analizat de asemenea raportul dintre dreptul de acces la o instanţă şi principiul securităţii juridice, statuând că dreptul de acces la o instanţă presupune, printre altele, respectarea principiului securităţii juridice, principiu considerat ca fiind inerent atât Convenţiei, cât şi dreptului comunitar (hotărârea pronunţată în cauza Marcks vs. Belgia, din data de 13 iunie 1979).

În hotărârea pronunţată în cauza Androne vs. România, din data de 06.06.2005, având de analizat conformitatea cu dispoziţiile art. 6 din Convenţie a desfiinţării unei hotărâri definitive şi irevocabile într-o cale de atac extraordinară (revizuire), ca urmare a cererii de revizuire introduse de către procuror, Curtea a reamintit că în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil se interpretează conform preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluţia definitivă dată de instanţe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuţie. 

În hotărârea pronunţată în cauza Maşiniexportimport Industrial Group vs. România, în data de 1 decembrie 2005, Curtea a reiterat importanţa principiului securităţii raporturilor juridice, arătând că, în temeiul acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este îndreptăţită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive şi executorii cu singurul scop de a obţine rejudecarea procesului şi o nouă hotărâre în privinţa sa. Supervizarea (într-o cale extraordinară de atac) nu trebuie să se transforme într-un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.

Având în vedere că, în speţă, contestatoarea critica nelegalitatea procedurii de citare cu o alta parte, iar dispozitiile legale nu prevad o atare posibilitate, instanţa constată că excepţia lipsei calităţii procesuale active de a formula contestaţie în anulare este întemeiată, urmând a fi admisă. În consecinţă, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale  active invocate de instanţa din oficiu.

Respinge contestaţia în anulare ca fiind formulată de o persoană fără calitate  procesuală  activă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 05 Martie 2019.

Preşedinte,

...Judecător,

...

Grefier,

...

Red.B.D. /22.03.2019

Tehn.V.L. 26 Martie 2019

Ex.5 com. 3 ex. /26.03.2019

Jud fond. Z G.

Domenii speta

Spete similare