Obligatia de a plati zile de spitalizare

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X pronunţată la data de 20.02.2019 de către Judecătoria C, s-a respins, ca neîntemeiată acţiunea reclamantului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă,  prin reprezentant legal R C S,  formulată împotriva pârâtei V C A.

Pentru a se pronunţa astfel  instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C la data de 30.10.2018, sub numărul X/213/2018, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei V C A la plata sumei de 1.741,99 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, obligarea la plata acestei sume actualizate la data platii cu dobanda legala cu titlu de despagubiri civile, calculata de la data de 07.03.2016 şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că numita C O N, domiciliată în comuna I, strada a fost internată în cadrul secţiei chirurgie infantila în perioada 04.03.2016-07.03.2016 cu F.O.C.G.nr.X/2016, ca urmare a unei agresiuni, iar contravaloarea zilelor de spitalizare nu a fost achitată până în prezent.

Reclamantul a menţionat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. Civ., precum şi condiţiile prevăzute de art. 320 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, iar spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligaţia de a recupera prejudiciul cauzat acestuia de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată.

De asemenea, reclamantul a precizat faptul că din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 320 alin. (1) din legea 95/2006 rezultă că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătăţii altei persoane

Acesta a mai arătat că pârâta a fost victima unei agresiuni, iar C F s-a adresat cu plangere Postului de Poliţie al comunei I împotriva numitei V C A, pe motiv că aceasta, în ziua de 03.03.2016, in jurul orei 12:45 a lovit-o cu un stalp de iluminat si cu picioarele la nivelul capului şi fetei pe minora C O N, producandu-i leziuni traumatice care au necesitat ingrijiri medicale in cuantum de 1741,99 lei, iar Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S, în calitate de furnizor de servicii medicale are dreptul de a recupera prejudiciul cauzat de la persoanele vinovate de producerea agresiunii sau a accidentului rutier,reprezentand cheltuieli efective ocazionate de asistenta medicala acordata, întrucat pacienta a fost victima unei agresiuni.

În perioada spitalizării, s-a adus la cunoştinţă pacientei si apartinatorilor acesteia, respectiv dnei C F, faptul că aceste cheltuieli ocazionate cu internarea minorei cad in sarcina persoanei vinovate de prejudicierea sănătăţii minorei si trebuie să facă toate diligentele necesare in vederea recuperării lor.

Acoperirea prejudiciului este justificată de disp.art.1357 Cod civil, potrivit căruia orice persoană este raspunzătoare de prejudiciul produs prin fapta sa, astfel că pârâta V C A este raspunzatoare de prejudiciul cauzat prin fapta victimei direct cat si colateralilor, cum este cazul unităţii sanitare furnizoare de servicii medicale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.1349, art.1357, art. 320 alin.1 şi 2 din Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sănătăţii.

 În dovedirea celor susţinute, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f.7-32).

Cererea a fost scutită de taxa judiciară de timbru, conform prevederilor art. 30 alin. (1) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâta, deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat întâmpinare.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de instanţă din oficiu, conform art. 248 alin. (1) C. proc. Civ., instanţa de fond a reţinut următoarele:

In perioada 04.03.2016-07.03.2016, numita C O N, a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă S, în cadrul secţiei chirurgie infantila, conform F.O.C.G.nr.X/2016, ca urmare a unei agresiuni, iar contravaloarea zilelor de spitalizare nu a fost achitată până în prezent.

Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistentă medicală acordată.

În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, instanţa constată că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a NCC, faptele juridice extra contractuale sunt supuse legii în vigoare la data producerii sau săvârşirii lor.

În speţă, acţiunea reclamantului se întemeiază pe un fapt constând în internarea numitei C O N în spital în perioada 04.03.2016-07.03.2016, dată la care NCC intrase în vigoare.

Prin urmare, cu privire la situaţia de fapt invocată în susţinerea cererii, instanţa de fond a constatat  aplicabilitatea disp. art. 1357-art.1357 din NCC.

Potrivit acestor dispoziţii legale, condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenţa unei fapte ilicite, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat şi vinovăţia autorului faptei ilicite.

Fapta ilicită reprezintă o acţiune sau inacţiune a unei persoane prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Prejudiciul produs în dauna persoanei vătămate reprezintă efectul negativ suferit de aceasta care trebuie să se afle în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită în sensul că acest efect negativ trebuie să fie rezultatul direct şi nemijlocit al acţiunii autorului faptei ilicite.

Vinovăţia reprezintă latura subiectivă a răspunderii civile delictuale şi constă în atitudinea de voinţă şi conştiinţă a autorului faptei ilicite faţă de aceasta şi rezultatul socialmente periculoase.

Nu se poate reţine existenta unei fapte ilicite în sarcina pârâtei, în sensul de acţiune sau inacţiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, s-a vătămat dreptul subiectiv al altei persoane .

De asemenea, instanţa a mai reţinut  că, în conformitate cu disp. art. 92 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgenţă este o datorie a statului şi un drept al cetăţeanului (textul nedistingând între cetăţeanul asigurat şi cel neasigurat).

Sistemul naţional de servicii medicale de urgenţă şi prim ajutor calificat reprezintă ansamblul de structuri, forţe, mecanisme şi relaţii, organizate după aceleaşi principii şi reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat şi/sau calificat [art. 86 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006].

Finanţarea acordării asistenţei medicale publice de urgenţă se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii Publice şi bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităţilor publice locale, precum şi din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donaţii şi sponsorizări [art. 93 alin. (1) din Legea nr. 95/2006].

Unul dintre obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate este protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident [art. 208 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006].

Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizează pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat.

Asiguraţii au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenţă conform art. 218 lit. h) din Legea nr. 95/2006.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, serviciile medicale de urgenţă sunt suportate din Fondul naţional unic, format, potrivit art. 256, din contribuţiile persoanelor fizice şi juridice, subvenţii de la bugetul de stat, donaţii, dobânzi, sponsorizări, venituri obţinute din exploatarea patrimoniului CNAS şi caselor de asigurări, precum şi alte venituri in condiţiile legii, sume proprii ale Ministerului Sănătăţii Publice.

Conform art. 34 din Constituţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

Faţă de cele expuse, instanţa de fond a constatat  că cererea introdusă de reclamant este neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite condiţiile impuse de art. 313 Legea nr. 95/2006 şi condiţiile răspunderii civile delictuale instituite de art. 1357-art.1358 NCC,  urmând a fi respinsă.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel  reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă S pe care o consideră nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei civile X/2019 şi pe cale de consecinţă obligarea  intimatei pârâte V C A la plata sumei de 1741,99 lei  ce reprezintă  cheltuieli ocazionate  de îngrijirile medicale  acordate pacientei minore C N O.

În motivare arată că ca prin Sentinţa civila nr. X/2019 pronunţata în şedinţa publica din data de 20.02.2019, de Judecătoria C in cauza nr. X/213/2018, comunicata si înregistrata la Spitalul Judeţean de Urgenta S sub nr. X/28.03.2019, instanţa de fond

respins ca neantemeiata cererea formulata de către reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenta S in contradictoriu cu parata V C A domiciliata in comuna I, str. jud.O, in cauza nefiind întrunite condiţiile impuse de art. 313 din Legea nr. 95/2006 si condiţiile răspunderii civile delictuale instituite de art. 13 57- art. 1358 C.p.p.

Arătă ca in perioada 04.03.2016-07.03.2016 pacienta C O N din comuna I, sat I, jud. O a fost internata in spitalul Judeţean de Urgenta S la secţia Chirurgie Infantila cu leziuni traumatice produse ca urmare a unui agresiuni necesitând pentru vindecare ingrjiri medicale in valoare de 1741.99 lei, suma ce nu a fost achitata pana in prezent fiind întrunite astfel condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ. precum si condiţiile prevăzute de art. 320 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii republicata.

Având in vedere perioada de internare a pacientei in Spitalul Judeţean de Urgenta S, acţiunea in pretenţii a unităţii sanitare este intemeiata pe dispoziţiile art. 320 din Legea nr.95/2006, republicata : „ Persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane, precum si daune sanatatii propriei persoane, din culpa, răspund potrivit legii si au obligaţia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. "

Consideră sentinţa nr. X/2019 pronunţata de instanţa de fond ca fiind netemeinica si nelegala intrucat nu a ţinut cont de documentele depuse de noi prin care am dovedit clar faptul ca parata ne datorează suma de 1741.99 lei in conformitate cu dispoziţiile legale incidente, sume ce trebuie restituite la C.A.S. O

In cauza s-a intocmit dosarul de cercetare penala nr. X/P/2016 in care au fost efectuate cercetări de organele abilitate ale politiei judiciare din cadrul I.P.J. O Secţia 3 Politie Rurala C - Postul de Politie I,sub aspectul săvârşirii infracţiunii de,, lovire sau alte violente" fapta prev. si ped. de art. 193 alin.2 Cp. de către inculpata V C A. Parchetul de pe langa Judecătoria C prin ordonanţa din data de 15.06.2016, a dispus in temeiul art.315 alin.l lit.b din C.p.p. cu referire la art.16 alin.l lit. g C.p.p. clasarea cauzei privind plângerea formulata de  C P sub aspectul săvârşirii infracţiunii de,, lovire sau alte violente" de către numita V C A intucat a fost retrasa plângerea prealabila,

Din cercetările efectuate de organele abilitate rezulta cu certitudine ca numita V C A a lovit-o cu capul de un stâlp de iluminat si cu picioarele la nivelul capului si fete pe minora C O N, producandu-i acestuia leziuni traumatice care au necesitat ingrijiri medicale acordate in cadrul unităţii noastre in cuantum de 1741.99 lei.

Rezulta cu certitudine ca cea care a prejudiciat sănătatea minorei C O N este parata V C A iar fapta producătoare de prejudicii desi nu îndeplineşte condiţiile răspunderii penale, indeplineste condiţiile răspunderii civile prevăzute de art. 1357 C.Civ.

Cheltuielile de spitalizare in cazul dedus judecaţii constituie un prejudiciu direct cauzat victimei si un prejudiciu indirect al prestatorului de servicii medicale. Chiar daca acţiunea inculpatei nu a vizat aceasta unitate sanitara, instanţa trebuia sa analizeze si temeinicia pretenţiilor civile avansate de orice persoana care a suferit, colateral o paguba.

Fapta ilicita in cazul dedus judecaţii, consta in fapta pe care parata a savarsit-o la data de 03.03.2016, in jurul orei 12:45 cand aflandu-se pe strada „ A S" din comuna I, a lovit-o cu capul de un stâlp de iluminat si cu picioarele la nivelul capului si fetei pe minora C O N, producandu-i leziuni traumatice care au necesitat ingrijiri medicale acordate in cadrul unităţii noastre, in beneficiul paratei neexistand cauza exoneratoare de răspundere civila. Rezulta cu certitudine ca cea care a prejudiciat sănătatea minorei este parata V C A iar fapta producătoare de prejudicii desi nu indeplineste condiţiile răspunderii penale, indeplineste condiţiile răspunderii civile prevăzute de art. 1357 C.Civ.

Este indeplinita si condiţia vinovăţiei făptuitoarei, intrucat acesta a fost cercetata l contravenţional, iar faptul ca partea vătămata prin reprezentantul legal dna.  C P si-a retras plângere penala, nu are incidenţa in ceea ce priveşte răspunderea civila delictuala, prin prisma disp.art 320 din Legea nr. 95/2006, conform căruia exista dreptul prestatorului de servicii medicale de a se îndrepta pentru recuperarea sumelor ocazionate de spitalizarea persoanelor vătămate prin acţiuni ilicite împotriva persoanei culpabile de o asemenea imprejurare. Parata a acţionat cu intenţie, lovind-o pe minora C O N, pe motiv ca in data de 02.03.2016, aceasta ar fi avut un conflict cu fiica sa.

In speţa sunt aplicabile si dispoziţiile art. 1349 din Codul Civil, orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si ! sa nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

In ceea ce priveşte aplicarea legii civile, arătam ca dispoziţiile noului Cod Civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate, sau dupa caz, produse ori săvârşite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situaţiilor juridice născute dupa intrarea sa in vigoare. Dispoziţiile noului Cod Civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intraţii in vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie , filiaţie, adopţie si obligaţia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinătate, daca aceste situaţii juridice subzusta dupa intrarea in vigoare a Codului Civil ( a se vedea art.5 din Legea nr.71 /2011) In raport de cele de mai sus va rugam sa analizaţi pretenţiile formulate prin prisma noilor dispoziţii legale incidente in cauza, respectiv răspunderea civila delictuala reglementata de disp art. 1349 C.civ si art 1357 Cod civil, potrivit cărora orice persoana este responsabila de prejudiciul produs prin fapta sa, autorul prejudiciului fiind răspunzător pentru cea mai uşoara culpa.

Instanţa de fond in mod incorect a respins ca neîntemeiata acţiunea spitalului raportat la pretenţiile solicitate, dreptul furnizorului de servicii medicale, este prevăzut in mod expres prin dispoziţiile Legii nr. 95/2006privind reforma in domeniul sanatatii republicata, de a-si recupera de la cheltuielile de spitalizare efectuate pentru serviciile medicale acordate de la,,persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altor persoane, precum si daune sanatatii propriei persoane, din culpa, răspund potrivit legii si au obligaţia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata."

Aşadar, cheltuielile de spitalizare in cazul agresiunilor si accidentelor rutiere, nu sunt suportate din Fondul naţional unic de sănătate, prin Legea nr. 95/2006 republicata, este prevăzut in mod expres dreptul furnizorului de servicii medicale,de a-si recupera aceasta cheltuiala de la persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altor persoane ." Dispoziţiile art.320 alin. ( 2) din aceeaşi lege prevăd: „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecata. " spitalul având obligaţia de a le restitui Casei de Asigurări de Sănătate O.

De asemenea unitatea sanitara raportează lunar situaţia pacienţilor ca fiind victime ale accidentelor rutiere/ agresiunilor către CAS O, care ulterior ne solicita banii încasaţi pe fiecare caz in parte.

Mai mult decât atat prin Decizia nr. X/2017 din 06.11.2017, publicata in Monitorul Oficial, Partea 1 nr.43 din 17.01.2018, pronunţata de înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Completul Competent sa Judece Recursul in Interesul Legii, s-a stabilit: „ In interpretarea si aplicarea unitara a dispoziţiilor art. 320 din Legea nr. 95/2006 , autorul vătămării poate fi chemat in judecata, pe cale civila separata, pentru a suporta cheltuielile de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vătămata, in limitele pachetului de baza ori minimal in situaţia in care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea pârtilor sau fapta nu este prevăzuta de legea penala ori nu a fost săvârşita cu vinovăţia prevăzuta de legea penala"

In drept ne întemeiem apelul pe dispoziţiile art. 408 si urm. din C.p.p.; art.397 din C.p.p. raportat la art. 1357 C. civ.; art.1349 C.civ.; art.320 din Legea nr. 95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii republicata; Decizia nr. X/2017 din 06.11.2017, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.43 din 17.01.2018, pronunţata de înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Completul Competent sa Judece Recursul in Interesul Legii.

Nu s-a formulat întâmpinare.

Analizând legalitatea sentinţei apelate în raport de criticile invocate, văzând probatoriul administrat , tribunalul constată că apelul este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art.320 alin.1 din Legea nr. 95/2006 (text care în vechea reglementare era reprezentat de art.313) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Se constată astfel că textul de lege enunţat este imperativ, obligând furnizorii de servicii medicale să recupereze cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistenţa medicală acordată persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.

Potrivit Deciziei RIL nr. X/2017 a ICCJ ,, În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia nu poate fi obligată, către furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat în cadrul unităţii medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situaţiile în care autorul vătămării nu a fost identificat sau persoana vătămată nu a formulat sau şi-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea părţilor.

În interpretarea şi aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, autorul vătămării poate fi chemat în judecată, pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare şi tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, în situaţia în care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea părţilor”.

Din actele dosarului reiese că intimata-pârâta este autoarea vătămării cauzate numitei C O N şi faţă de fapta de agresiune pe care a săvârşit-o la data de 03.03.2016 s-a întocmit dosarul de cercetare penală nr. X/P/2016 pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.Prin ordonanţa de clasare din 15.06.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe de către V C A întrucât victima şi-a retras plângerea formulată.

Referitor la victima agresiunii C O N din conţinutul înscrisurilor existente la dosar reţine tribunalul că urmare a faptei săvârşite de intimata-pârâtă, aceasta a fost internată în Spitalul Judeţean de Urgenţă S la Secţia de chirurgie infantilă în perioada 04.03.2016-07.03.2016,cuantumul cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale acordate fiind de 1741,99 lei (f. 7-9 dosar fond).

Din economia dispoziţiilor art.320 alin.1 şi 2 din Legea nr. 95/2006 rezultă că legea stabileşte o culpă în sarcina persoanelor care produc prin faptele lor daune sănătăţii altor persoane,stipulând totodată existenţa unui prejudiciu în patrimoniul furnizorului de servicii medicale şi o obligativitate a acestuia de a recupera prejudiciul constând în datoriile ocazionate de asistenţa medicală acordată.

Cum persoana care a produs daune sănătăţii unei alte persoane este chiar intimata-pârâtă ,instanţa reţine că  aceasta are obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor medicale ce au fost acordate victimei agresiunii .

Tribunalul arată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile speciale prevăzute de art. 320 alin.1 din Legea nr. 95/2006 şi cele ale răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1349 şi art. 1357 C.civil invocată de apelantul –reclamant . 

Este greşit argumentul judecătorului fondului în sensul că nu există faptă ilicită în sarcina pârâtei,probatoriul administrat relevând exact contrariul anume că în data de 03.03.2016 intimata-pârâtă a lovit-o cu capul de un stâlp de iluminat şi cu picioarele la nivelul capului şi feţei pe minora C O N, fiica numitei C F.

În privinţa celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale anume existenţa prejudiciului,a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, se constată că înscrisurile din dosarul penal (f.13-14 ds.fond) demonstrează vinovăţia intimatei-pârâtei în săvârşirea faptei de lovire sau alte violenţe şi raportul de cauzalitate între această faptă şi prejudiciul produs iar decontul de cheltuieli emis de Spitalul Judeţean S –Secţia Chirurgie Infantilă (f. 7 ds.fond) confirmă cuantumul prejudiciului .

Referirile pe care prima instanţa le face la dispoziţiile art. 92 alin.1,art. 93 alin.1, art. 208 alin.2 lit a, art. 218 lit. h şi art. 256  din Legea nr. 95/2006 nu exonerează intimata –pârâta de repararea prejudiciului produs prin fapta sa ilicită ,pentru că aşa cum s-a precizat mai sus răspunderea specială reglementată de art. 320 alin.1 din Legea nr. 95/2006 presupune existenţa în sarcina persoanelor care produc prin faptele lor daune sănătăţii altor persoane a obligaţiei de reparare a prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.

Faţă de toate aceste considerente şi în baza art. 480  C.pr.civ urmează să fie admis apelul.În consecinţă, va fi schimbată în tot sentinţa atacată în sensul că va fi admisă acţiunea şi va fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1741,99 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare,sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală începând cu data de 07.03.2016.

Data publicarii pe portal: 14.11.2019

Domenii speta

Spete similare