Cereri

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 13.03.2018 sub nr. 2933/225/2018, reclamanta SCDPM a chemat în judecată pe pârâta SC A.D.SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3204 lei reprezentând cheltuieli de judecată, care constau în plata făcută de către SCDP Mehedinţi, Cabinetului individual de avocat F.E., pentru reprezentarea unităţii în dosarul nr. 646/101/2016 al Tribunalului Mehedinţi, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 109/11.07.2016, iar apelul formulat de către pârâtă a fost respins prin decizia civilă nr. 53 din 31.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă, cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată prin acţiunea civilă prezentă, în baza dispoziţiilor art. 998, 999 Cod civil şi a prevederilor din NCC şi art. 453 Cod procedură civilă.

În motivare, a arătat că SCDP Mehedinţi a încheiat contractul de asistenţă juridică avocaţială nr. 31 din 14.03.2016, ataşat cererii ce face obiectul dosarului, prin care s-a redactat şi reprezentat unitatea în cauză din dosar nr. 646/101/2016 al Tribunalului Mehedinţi, unde s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 109/11.07.2016, cu apel la Curtea de Apel Craiova, unde s-a pronunţat decizia civilă nr. 53 din 31.01.2017, definitivă, iar cheltuielile achitate de către reclamantă Cabinetului de avocat F.E. pentru redactare şi reprezentarea în instanţa de judecată, la fond şi în recurs, sunt în sumă totală de 3.204 lei, aşa cum rezultă din actele doveditoare ataşate.

A ataşat copii după facturile emise pentru suma solicitată, contract de asistenţă juridică nr. 31/14.03.2016, sentinţa civilă nr. 109/11.07.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 646/101/2016 şi decizia civilă nr. 53 din 31.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, mandat  nr. 414/25.11.2009, delegaţie din 13.03.2018.

SCDP Mehedinţi fiind instituţie publică, în baza dispoziţiilor prevăzute în Legea 72/2011, care a modificat art. 6 alin. (7) din Legea 45/2009, acţiunea civilă formulată de către SCDP Mehedinţi este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Solicită aplicarea dispoziţiilor prevăzute în art. 223 pct. 3 Cod procedură civilă în judecarea cauzei.

La data de 12.04.2018, pârâta Societatea A.D.S.R.L. a formulat întâmpinare (f. 38-39), prin care solicită respingerea acţiunii şi a invocat şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei.

După cum se poate observa din probele administrate, reclamanta nu face dovada cheltuielilor de judecată, având în vedere că a prezentat contracte de asistenţă juridică încheiate cu o altă entitate, respectiv cu A.S.A.S.Gh.I.S

Atât contractul de asistenţă juridică, cât şi plăţile aferente au fost efectuate de o altă entitate cu personalitate juridică distinctă, care nu avea calitate în dosarul nr. 646/101/2016.

Astfel fiind, reclamanta nu face dovada unui prejudiciu efectiv în propriul patrimoniu, iar mărirea patrimoniului acesteia prin admiterea acţiunii ar conduce la îmbogăţirea reclamantei fără just temei.

Mai mult decât atât, a se avea în vedere faptul că, dosarul nr. 647/101/2016 a rămas în pronunţare la Tribunalul Mehedinţi la data de 11.07.2016, iar chitanţele de plată a onorariului au fost emise cu mult timp după această dată, respectiv 04.04.2017.

Potrivit art. 452 din noul Cod de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenţei lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului iar S.C.D.P nu a putut face această dovadă.

Pe cale de consecinţă, solicită instanţei respingerea cererii.

La data de 24.04.2018, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare (f. 43-45), arătând că SCDP Mehedinţi a depus la acţiunea civilă formulată actul nr. 414 din 25.11.2009 prin care a mandatat ASAS Bucureşti să încheie contract de asistenţă juridică cu avocat care să reprezinte SCDP Mehedinţi în cauzele civile pentru apărarea bunurilor domeniului public ale statului român, pe care le are în administrare, pentru că SCDP Mehedinţi nu are în schemă post de jurisconsult şi de asemenea mijloace băneşti pentru plata onorariului de avocat, deoarece sediul social din strada Crişan nr. 91 Drobeta-Turnu Severin al SCDP Mehedinţi a fost vândut nelegal şi abuziv prin licitaţie publică, cât şi toate celelalte imobile, astfel încât activitatea SCDP Mehedinţi a fost paralizată, salariaţii trimişi în şomaj, iar SCDP Mehedinţi a rămas numai cu conducerea operativă mutată la Ferma Pomicolă Strehaia, urmând să promoveze acţiuni în justiţie pentru anularea vânzărilor abuzive la licitaţie publică întocmite de executorii judecătoreşti.

Arată că SCDP Mehedinţi este instituţie publică organizată în baza Legii 290/2002 şi 45/2009, cu personalitate juridică, din subordinea ASAS Bucureşti, adică A.Ş.A.S.- Gh. I.Ş.i, cu sediul în Bucureşti, strada B-dul Mărăşti nr. 61, sector 1, Bucureşti, conform dispoziţiilor prevăzute în art. 28 pct. 3 din Legea 45/2009 de organizare şi funcţionare a ASAS şi a sistemului de cercetare şi dezvoltare în domeniului agriculturii, publicată în Monitorul Oficial Nr. 200 din 30.03.2009, iar SCDP Mehedinţi este cuprinsă în Anexa nr. 3 la lege la pct. 26.

Deci avocatul F.E. a reprezentat SCDP Mehedinţi în procese, iar contractul de asistenţă juridică a fost încheiat cu forul ierarhic, respectiv ASAS Bucureşti, cât şi plata onorariului de avocat şi cheltuielile aferente au fost achitate prin Factură de către ASAS Bucureşti, în baza cărora au fost eliberate chitanţele de către avocat F.E., pe care le folosesc în proces pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, prin acţiune civilă separată de către SCDP Mehedinţi, care administrează bunurile domeniului public ale Statului Român, bunuri care au fost recuperate de la adjudecatari în baza hotărârilor judecătoreşti definitive, prin care s-a constatat nulitatea absolută a vânzărilor la licitaţie publică ale executorilor judecătoreşti şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, iar SCDP Mehedinţi administrează în continuare aceste bunuri ale domeniului public ale S.R. recuperate.

Curtea de Conturi de asemenea a pus în vedere SCDP Mehedinţi, cât şi ASAS Bucureşti, să promoveze acţiuni judecătoreşti pentru anularea actelor de adjudecare abuzive privind bunurile domeniului public ale S.R. administrate de către SCDP Mehedinţi, sub sancţiune penală şi civilă. Face dovada în acest sens cu înscris în copie de la Curtea de Conturi Mehedinţi, ataşat în copie semnată conform cu originalul.

Consideră că SCDP Mehedinţi a fost reprezentată prin avocat F.E. în mod legal, iar organul ierarhic, respectiv ASAS Bucureşti, a sprijinit-o cu angajarea de avocat care să o reprezinte şi să suporte cheltuielile pentru motivele susmenţionate, iar cheltuielile de judecată sunt datorate de către pârâtă şi pot fi recuperate de către SCDP Mehedinţi, care este reclamantă în procese şi a reuşit să anuleze actele de adjudecare prin hotărâri judecătoreşti definitive.

A ataşat raport privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia  nr. 86/12.11.2013 întocmit de Curtea de Conturi Mehedinţi.

Instanţa a fixat termen de judecată la data de 06.06.2018, pentru când a dispus citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.06.2018, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de către pârât prin întâmpinare, a acordat termen  la data de 18.07.2018 şi a dispus citarea părţilor pentru acest termen.

La termenul de judecată din data de 18.07.2018, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 258 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 255 Cod procedură civilă, a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi, faţă de solicitarea apărătorului pârâtei cu privire la emiterea unei adrese către Tribunalul Mehedinţi în vederea ataşării dosarului nr. 646/101/2016, instanţa a admis-o.

Urmare a adresei emise de instanţă, a fost ataşat de către Departamentul Arhivă din cadrul Tribunalului Mehedinţi dosarul nr. 646/101/2016.

La termenul de judecată din data de 12.09.2018, instanţa a dispus citarea reclamantei SCDPM, cu menţiunea de a depune chitanţele aferente facturilor seria SB nr. 14/10.02.2017, seria SB nr. 17/16.02.2017 şi seria SB nr. 18/16.02.2017, emise pentru asistenţa juridică acordată în dosarul nr. 646/101/2016, relaţiile fiind comunicate instanţei la data de 01.10.2018 (f. 68-73).

Prin sentinţa civilă nr. 4067/17.10.2018 pronunţată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. 2933/225/2018, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SCDPM şi pe pârâta Societatea A.D.S.R.L.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.204 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fond şi apel în dosarul nr. 646/101/2016.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că în fapt, prin sentinţa nr. 109/2016 din data de 11.07.2016 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 646/101/2016, a fost respinsă cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii, formulată de către pârâta Societatea A.D.S.R.L. în contradictoriu cu SCDPM, S.R. prin MFP – ANAF – DGRFPC – AJFPM. În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că reclamanta SCDPM a solicitat prin întâmpinare, obligarea pârâtei Societatea A.D.S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, însă instanţa nu s-a pronunţat prin dispozitivul sentinţei asupra acestei solicitări. Prin decizia nr. 53/2017 din data de 31.01.2017 pronunţată în dosarul nr. 646/101/2016 de Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de către pârâta Societatea A.D.S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii SCDPM, SR prin MFP – ANAF– DGRF – AJFP. Prin decizia mai sus menţionată instanţa nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată (filele 99-101 dosarul nr. 646/101/2016 – fond, şi filele 60-62 dosarul nr. 646/101/2016 – apel).

Din înscrisul depus la fila 19 din dosar rezultă că reclamanta a mandatat A.S.A.S.Gh.I.Ş. să îi reprezinte interesele cu privire la litigiile în care reclamanta este implicată, putând să angajeze un avocat pentru şi în numele reclamantei, semnătura mandatarului fiindu-i opozabilă mandantului. În acest sens, A.S.A.S.Gh.I.Ş a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 31 din 14.03.2016 cu Cabinetul Individual de Avocat F.E. (fila 8). Acest contract a avut ca obiect oferirea serviciilor specifice profesiei de avocat în dosarul nr. 646/101/2016, având ca obiect acţiune în pretenţii, onorariul perceput pentru fond fiind de 1.500 lei, iar pentru apel de 1.500 lei. A.S.A.S.Gh.I.Ş  a achitat suma de 3.270 lei către Cabinetul Individual de Avocat F.E. după cum urmează: 1.500 lei conform chitanţei seria SB nr. 19 din data de 04.04.2017 reprezentând onorariu pentru dosarul nr. 646/101/2016 la Tribunalul Mehedinţi (fila 71), 1.500 lei conform chitanţei seria SB nr. 20 din data de 04.04.2017 reprezentând onorariu pentru dosarul nr. 646/101/2016 la Curtea de Apel Craiova (fila 70) şi 204 lei conform chitanţei nr. 15 din data de 11.02.2017 reprezentând taxe de transport pentru dosarul nr. 646/101/2016 pentru termenul din data de 31.01.2017 (fila 69), la care s-a prezentat, astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei nr. 53/2017 din data de 31.01.2017 pronunţată în dosarul nr. 646/101/2016 de Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă (filele 60-62 dosar 646/101/2016 - apel).

Parte în dosarul nr. 646/101/2016 aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Craiova, a fost reclamanta SCDPM.

În drept, potrivit art. 451 alin. (1) Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, potrivit art. 452 Cod procedură civilă. Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acestea cheltuieli de judecată.

Dacă cererea având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată nu a fost formulată în cadrul procesului care le-a generat, cheltuielile vor putea fi solicitate de partea care a câştigat procesul, pe cale separată, prin formularea unei acţiuni în pretenţii.

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul şi despăgubirea integrală a părţii câştigătoare, buna sau reaua credinţă a celui care a pierdut procesul nefiind de natură să justifice sau nu exonerarea de la plata unor cheltuieli de judecată justificate. Culpa procesuală poate fi reţinută nu doar în situaţia în care o parte pierde procesul pe fondul cauzei, ci şi atunci când cererea a fost respinsă în temeiul unei excepţii procesuale, a fost anulată, s-a perimat, reclamantul a renunţat la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată pârâtului sau la dreptul subiectiv pretins.

Ca regulă, cheltuielile de judecată sunt acelea efectuate pentru derularea litigiului principal, aflat pe rolul instanţei, având un caracter accesoriu. În situaţia în care acestea sunt solicitate pe cale separată, acestea sunt cereri principale supuse taxelor judiciare de timbru.

Astfel, pentru admiterea unei cereri privind acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, trebuie să se facă dovada culpei procesuale a pârâtului, în litigiul care a generat aceste cheltuieli, dovada efectuării acestora în litigiul respectiv, a faptului că acestea nu au fost solicitate în cadrul acelui proces şi nu au fost achitate în mod benevol de către pârât.

Pârâta se află în culpă procesuală, cererea de chemare în judecată formulată de aceasta ce a format obiectul dosarului nr. 646/101/2016 fiind respinsă. Potrivit art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, cel ţinut la plata cheltuielilor de judecată este „partea care pierde procesul”, ceea ce presupune, din economia dispoziţiilor în materie, o soluţie de respingere a cererii reclamantului.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei, în original, o serie de chitanţe: chitanţa seria SB nr. 19 din data de 04.04.2017 reprezentând onorariu pentru dosarul nr. 646/101/2016 la Tribunalul Mehedinţi în valoare de 1.500 lei (fila 71), chitanţa seria SB nr. 20 din data de 04.04.2017 reprezentând onorariu pentru dosarul nr. 646/101/2016 la Curtea de Apel Craiova în valoare de 1.500 lei (fila 70) şi chitanţa seria SB nr. 15 din data de 11.12.2017 reprezentând taxe de transport pentru dosarul nr. 646/101/2016 la termenul din data de 31.01.2017 în valoare de 204 lei (fila 69).

Potrivit art. 451 alin. (1) Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în (…) onorariile avocaţilor (…), precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului, astfel încât sumele achitate de către reclamantă se circumscriu noţiunii de cheltuieli de judecată astfel cum aceasta este definită în Codul de procedură civilă. Faptul că aceste cheltuieli au fost achitate în mod efectiv de către A.S.A.S.Gh.I.Ş nu reprezintă un impediment în calea recuperării acestora, având în vedere că potrivit art. 1.471 Cod civil, plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este terţ în raport cu acea obligaţie. A.S.A.S.Gh.I.Ş a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 31 din 14.03.2016 cu Cabinetul Individual de Avocat F.E. (fila 8), pentru ca acesta să reprezinte interesele reclamantei în dosarul nr. 646/101/2016. Reclamanta a A.S.A.S.Gh.I.Ş prin mandatul nr. 414 din data de 25.11.2009 (fila 18) să îi reprezinte interesele cu privire la litigiile în care reclamanta este implicată, putând să angajeze un avocat pentru şi în numele reclamantei, semnătura mandatarului fiindu-i opozabilă mandantului.

În dosarul de fond şi de apel nu au fost acordate cheltuielile de judecată care sunt solicitate în prezentul litigiu de către reclamantă, instanţa nepronunţându-se asupra acestora, şi nici nu s-a făcut dovada de către pârât că ar fi achitat această sumă în mod benevol. De asemenea, la dosarele de fond şi apel se află împuternicirile avocaţiale nr. 26/14.03.2016 şi nr. 9/08.10.2016 depuse de către avocatul F.E. (fila 44 – dosar 646/101/2016 – fond, fila 32 – dosar 646/101/2016 - apel).

Având în vedere că pârâta a pierdut procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 646/101/2016 şi că reclamanta a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.204 lei reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport, a admis cererea formulă de reclamantă şi a obligat pârâta la plata sumei de 3.204 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fond şi apel în dosarul  nr. 646/101/2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta-pârâtă SC A.D.SRL Bucureşti, criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi rejudecând cauza, evocând fondul, respingerea acţiunii formulate de intimata-reclamantă S. C.D.P. ca netemeinică şi nefondată.

A arătat că în fapt, a fost obligată la plata sumei de 3204 lei reprezentând cheltuieli e judecată efectuate în fond şi recurs, în dosarul nr. 646/101/2016.

Astfel cum se observă din probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, având în vedere că dosarul nr. 646/101/2016 a fost soluţionat de către Tribunalul Mehedinţi la data de 11.07.2016, iar chitanţa de plată a onorariului a fost emisă la data de 04.04.2017.

Intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în dosarul nr. 646/101/2016 şi nu a solicitat să se consemneze că se vor solicita ulterior.

A precizat apelanta-pârâtă că deşi reclamanta are dreptul de a se îndrepta pe cale separată cu o cerere prin care să solicite cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia judecării litigiului, conform art. 452 Cod procedură civilă aceasta are dreptul de a solicita numai acele cheltuieli de judecată pentru care poate să facă dovada existenţei ţi întinderii lor, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În prezenta cauză, sentinţa nr. 109/2016 a fost pronunţată de Tribunalul Mehedinţi la data de 11.07.2016, iar suma solicitată de către intimata-reclamantă a fost plătită la data de 04.04.2017. Astfel, suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată apreciază apelanta-pârâtă că nu există până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 452  Cod procedură civilă.

A menţionat împrejurarea potrivit căreia culpa procesuală naşte dreptul la despăgubire în sensul speţei, însă dreptul de creanţă pentru cheltuielile de judecată ia naştere după pronunţarea soluţiei prin care cealaltă parte cade în pretenţii, cu condiţia ca întinderea acestui drept să fi fost dovedită şi promovată în faţa instanţei care pronunţă soluţia şi care ia act în cuprinsul hotărârii de dovada cheltuielilor de judecată şi de cuantumul lor. Numai astfel partea care cade în pretenţii se poate prevala de dreptul său de a cere reducerea cheltuielilor privind onorariu avocat şi tot astfel instanţa, în baza rolului activ şi în temeiul art. 451 Cod procedură civilă, poate analiza şi dispune asupra temeiniciei cererii privind reducerea onorariului.

În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi rejudecând cauza, evocând fondul, respingerea acţiunii formulate de intimata-reclamantă SCDPM.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 466 Cod procedură civilă.

Prin serviciul registratură al instanţei, la data de 17.12.2018, intimata-reclamantă SCDPM a formulat întâmpinare.

A susţinut că apelanta-pârâtă a formulat critici nefondate şi nelegale, întrucât cheltuielile de judecată sunt datorate de aceasta, iar acţiunea a fost formulată înăuntrul termenului general de prescripţie de 3 ani, astfel cum s-a constatat de către instanţa de fond prin hotărârea judecătorească pronunţată.

A solicitat astfel respingerea acestor critici ca nelegale şi netemeinice, prin respingerea apelului formulat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală, cu aplicarea dispoziţiilor art. 223 pct. 3 Cod procedură civilă.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate în susţinerea sa, Tribunalul reţine că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

În fapt, prin sentinţa nr. 109 pronunţată la data de  11.07.2016 de către Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 646/101/2016, a fost respinsă cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii, formulată de către pârâta din prezenta cauză,  A.D.S.R.L. în contradictoriu cu SCDPM, SR- MF-ANAF-DGRFPC-AJFPM Din considerentele acestei sentinţe rezultă că reclamanta SCDPM a solicitat, prin întâmpinare, obligarea pârâtei Societatea A.D.S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, însă instanţa nu s-a pronunţat prin dispozitivul sentinţei asupra acestui petit accesoriu.

Prin decizia nr. 53/2017 din data de 31.01.2017 pronunţată în dosarul nr. 646/101/2016 de Curtea de Apel Craiova – Secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de către pârâta Societatea A.D.S.R.L. în contradictoriu cu intimaţii SCDPM, SR- MF-ANAF-DGRFPC-AJFPM Prin decizia mai sus menţionată instanţa nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată.

În primul rând, Tribunalul constată că apelanta nu a contestat prin apelul formulat existenţa între părţi a litigiului ce a făcut obiectul dosarului  nr. 646/101/2016 şi a faptului că a pierdut acest proces, fiindu-i respinsă, prin hotărâre definitivă, acţiunea.

Apelanta critică sentinţa prin aceea că, în litigiul anterior reclamanta nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată şi nici nu ar fi cerut să se consemneze că vor fi solicitate ulterior, precum şi că dovezile privind existenţa şi întinderea cheltuielilor de judecată, cu referire la chitanţa ce atestă plata onorariului de avocat, nu au fost produse în condiţiile art. 452 C.proc.civ., adică cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor asupra fondului în litigiul ce a generat cheltuielile de judecată, după interpretarea apelantei.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă,  partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (art. 451 alin. 1 C.proc.civ.). Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, potrivit art. 452 Cod procedură civilă.

Cheltuielilor de judecată, ÎCCJ, prin Decizia nr. 19/2013 pronunţată în recurs în intereul legii a stabilit că cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată dintr-un litigiu anterior sunt cereri principale care, în plus, au caracter autonom faţă de litigiile primare.

În acelaşi sens, Tribunalul reţine că în considerentele Deciziei nr. 59 /2017 IC.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, făcând un examen jurisprudenţial, a arătat că atât sub reglementarea Codului de procedură civilă de la 1865, cât și sub cea a actualului cod, literatura de specialitate și jurisprudența au fost unanime în a accepta posibilitatea pentru cel care câștigă procesul – și care, din varii motive, fie nu solicită cheltuielile de judecată prilejuite de susținerea acestuia în chiar cursul procesului ori, deși le solicită, instanța omite să se pronunțe asupra lor – de a le recupera pe calea unei acțiuni separate și autonome față de litigiul care le-a generat, acțiune ce poate fi formulată în termenul general de prescripție de 3 ani de la soluționarea definitivă a acestuia. Doctrina a subliniat caracterul autonom al unei astfel de acțiuni, menționând că, în toate situațiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acțiune separată, aceasta se înfățișează ca o cerere având caracter principal, iar temeiul acțiunii îl constituie culpa procesuală decurgând din pierderea procesului, respectiv că, indiferent de natura procesului în care au fost făcute cheltuielile respective (civil, comercial, litigiu de muncă etc.), procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil, distinct, așa încât cererea se judecă în primă instanță de judecătorie sau, după caz, de tribunal, în funcție de criteriul valoric. De asemenea, s-a arătat că în cazul cererilor de acordare a cheltuielilor pe cale separată vor fi urmate regulile de competență de drept comun, pretenția nemaiputând fi considerată accesorie, pentru ca, prin efectul prorogării de competență, să fie în căderea instanței învestite cu judecata litigiului principal.

Rezultă din textele de lege, astfel cum au fost ele interpretate, că, indiferent dacă partea interesată a solicitat în cadrul litigiului principal plata cheltuielilor de judecată, dar instanţa a omis a se pronunţa asupra acestui petit accesoriu (cum este situaţia judecăţii în primă instanţă în litigiul ce a făcut obiectul dosarului  nr. 646/101/2016) sau nu a solicitat în litigiul respectiv cheltuieli de judecată ( cum s-a întâmplat în apelul exercitat împotriva sentinţei pronunţate în dosarul  nr. 646/101/2016), are posibilitatea de a solicita cheltuielile de judecată generate de un litigiu anterior, pe calea unei acțiuni separate, ce are în acest caz natura unei cereri principale. Admisibilitatea unei astfel de acţiuni formulate pe cale separată, nu este condiţionată de menţionarea în faţa instanţei ce a judecat litigiul anterior, că cererea privind cheltuielile de judecată urmează a se face pe cale separată şi nici de depunerea dovezilor prind existenţa şi întinderea cheltuielilor de judecată în acest litigiu.

Ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 452 din C.proc.civ., invocate de apelantă,  este aceea în care instanţa este învestită pe lângă capătul de cerere principal şi cu un petit accesoriu privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, situţie în care dovada cheltuielilor de judecată trebuie depusă până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, legiuitorul nefăcând altceva decât să reitereze regula instituită prin art. 394 C.proc.civ. că după închiderea dezbaterilor părţile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă, urmărind prin acest lucru să întărească principiul în cauză şi să înlăture acele practici dezvoltate sub imperiul Vechiului Cod de procedură civilă când unele instanţe primeau, în lipsa unei reglementări exprese, ( în sensul că erau luate în considerare) dovezile privind cheltuielile de judecată după închiderea dezbaterilor, de regulă odată cu concluziile scrise. 

Ori, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 452 C.proc.civ.,  deoarece reclamanta a învestit instanţa doar cu un capăt principal de cerere, care aşa cum s-a arătat anterior are individualitate proprie în raport cu litigiul ce a generat pretenţiile. Numai în ipoteza în care în reclamanta ar fi solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de  prezentul litgiu ar fi devenit aplicabile dispoziţiile art. 452 în sensul că dovezile privind cheltuielile din acest proces ar fi trebuit depuse cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Chitanţa ce atestă plata onorariului avocatului ce a reprezenetat-o pe reclamantă în litigiul anterior cu apelanta pârâtă, reprezintă în acest proces un mijloc de probă, astfel că este suficient ca aceasta să existe şi să fie cerută prin cererea de chemare în judecată şi depusă alăturat acesteia conform 254 C.proc.civ. Reclamanta poate executa obligaţia de plată a onorariului de avocat întemeiată pe contractul de asistenţă juridică înainte de declanşarea procesului pentru care a fost angajat avocatul, în cursul acestuia sau chiar şi după finalizarea lui, fără ca aceste aspecte să poată fi invocate de apelantă care nu este parte în contract. Apelanta poate opune reclamantei doar apărări în legătură cu înscrisul ce atestă realitatea şi efectivitatea cheltuielilor de judecată, ca mijloc de probă sau dacă consideră că a trecut un termen prea mare de la naşterea dreptului la acţiune poate opune reclamantei, în condiţiile legii, prescripţia dreptului material la acţiune. 

Faţă de cele expuse, având în vedere că pârâta a pierdut procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 646/101/2016 şi că reclamanta a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.204 lei reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va fi respins, ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-pârâtă SC A.D.SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 4067/17.10.2018 pronunţate de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. 2933/225/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SCDPM.

Domenii speta

Spete similare