Executare silită

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. 783/274/2018 la  19.07.2018, contestatorul U.D a  chemat în judecată intimata P.E. solicitând anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul nr. 112/E/2018 al B.E.J. M.O.A, solicitând anularea executării însăşi şi a tuturor actelor de executare silită.

În fapt, a arătat  că intimata a pornit executarea silita împotriva sa, în baza titlului executoriu reprezentat de Decizia civila nr.922/A/31.10.2017 a Tribunalului Mehedinţi. Potrivit actelor de executare silită i s-a pus în vedere să respecte servitutea de trecere pe calea de acces situată între punctele 4-5-6-8-9-3-4 varianta I din raportul de expertiză, precum şi de a achita suma de 3924 lei cheltuieli de executare silită.

Arată că înţelege să critice executarea silită şi actele întocmite în cauză, având în vedere că, în mod nelegal intimata a pornit executarea silită împotriva sa, întrucât  i-a permis acesteia accesul pe calea de acces stabilită de către instanţa.  Mai mult, contestatorul arată că  a pornit executarea silită împotriva intimatei tocmai pentru a o obliga pe aceasta să respecte calea de acces stabilită de instanţă prin hotărâre judecătorească. Aşa cum rezultă din încheierea pronunţată de Judecătoria Orşova în dosarul nr.116/274/2018, în cadrul executării silite pornite la cererea sa, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. l/E/2018 al BEJ P.C., în procesul verbal întocmit la data de 09.04.2018 s-a consemnat „Creditorul în prezenţa noastră a deschis calea de acces a debitoarei stabilită de instanţa judecătorească în varianta I din raportul de expertiză Creditorul fiind, în accepţiunea executorului judecătoresc, U.D....". De asemenea, s-a reţinut că „Nu este atributul executorului judecătoresc să stabilească linia de hotar, ci acesta poate eventual avea un rol doar atunci când vecinul, recte contestatoarea P.E., ar contesta traseul pe care intimatul U.D şi-ar edifica gardul separator, şi s-ar opune la edificarea acestuia. Prin urmare, la data la care intimata a formulat cererea de executare silită, era deschisă calea de acces stabilită de către instanţă, însă cu rea credinţă a formulat cererea de executare silită.

Contestatoarea a mai arătat că executorul judecătoresc a solicitat asistenţa unei persoane autorizate, pentru identificarea şi bornarea terenului, stabilind suma de 400 lei cu titlu de onorariu, conform încheierii din data de 26.06.2018, însă, calea de acces stabilită ca servitute putea fi folosită de intimată la data formulării cererii de executare silită iar linia de hotar era deja stabilită de instanţă, astfel că nu era necesară prezenţa acestei persoane şi cheltuieli suplimentare. Pe de altă parte, cheltuielile de executare sunt exagerate şi nejustificate, executorul stabilind cheltuieli de xerox, taxe poştale, onorariu executor şi onorariu de avocat, acesta din urmă fiind în cuantum de 1.500 lei, mult prea mare faţă de activitatea depusă de avocat. Arată că, de fapt, executarea silită a fost pornită de intimată din răzbunare, doar pentru a genera cheltuieli în sarcina sa, aceasta fiind nemulţumită că instanţa nu a stabilit servitutea de trecere pe traseul solicitat de ea.

În subsidiar, a solicitat reducerea cheltuielilor de executare silită.

Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile  art. 712 şi urm.  Cod proc. civilă.

În dovedire a depus încheierea  pronunţată de Judecătoria Orşova  la 16.05.2018 în dosar nr. 116/274/2018,  încheierea  din 26.06.2018 emisă de BEJ M.O.A  în dosar de executare nr. 112/E/2018,  somaţia  emisă la 26.06.2018 în dosar nr. 112/E/2018 al BEJ M.O.A, încheierea  din 26.06.2018 emisă de BEJ M.O.A în dosar nr. 112/E/2018.

Prin  încheierea  pronunţată la 23.07.2018 în dosar nr. 783/274/2018 al Judecătoriei Orşova a fost respinsă  cererea de abţinere  formulată de judecătorul U.I.C.

În cauză au fost comunicate actele dosarului de executare de BEJ O.A.M.  (filele 16-48).

Prin serviciul registratură la 02.10.2018  intimata Pătrulescu Elena a depus la dosar  note de şedinţă  prin care a arătat că este nefondată contestaţia la executare formulată de  către U.D.. Arată că acesta  nu avea cum să-i permită accesul  pe calea stabilită de  instanţă, devreme ce aceasta era  închisă cu gard de sârmă ghimpată, aşa cum a fost găsită de  către BEJ M.O.A, aşa cum rezultă  şi din procesul verbal întocmit de acesta.

Prin  încheierea de şedinţă din 03.10.2018  instanţa a  pus  în vedere contestatorului  să achite taxa  judiciară de timbru în cuantum de 110 lei, sub sancţiunea anulării cererii.

Prin serviciul registratură la 24.10.2018  contestatorul a depus la dosar  chitanţa  privind  plata taxei  judiciare de timbru  în cuantum de 110 lei.

Prin  încheierea de şedinţă din 24.10.2018  instanţa a încuviinţat pentru contestator proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul intimatei, iar pentru intimată  proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul contestatorului; a dispus  ataşarea dosarului nr. 116/274/2018 al Judecătoriei Orşova; a dispus  emiterea adresei către BEJ M.O.A pentru a comunica, în copie certificată, dosarul de executare  nr. 112/E/2018, precum  şi suma datorată pentru transmiterea acestuia.

La solicitarea instanţei, la 21.11.2018, BEJ M.O.A a comunicat copii conforme cu originalul din dosarul de executare nr. 112/E/2018 (fila 46-111).

Judecătoria Orşova prin încheierea supusă apelului a  admis contestaţia la executare formulată de contestatorul UD..

A fost anulată executarea însăşi efectuată în dosarul de executare silită nr. 112/E/2018 de BEJ M.O.A.

A fost  obligată intimata, în favoarea contestatorului, la plata sumei de 1.000 lei, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

A fost  obligă intimata, în favoarea contestatorului, la plata sumei 110 lei cu titlul cheltuieli de judecată,  la rămânerea definitivă a încheierii, reprezentând taxă de timbru judiciar.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 65 lei către BEJ M.O.A, reprezentând contravaloare copii acte de executare din dosarul nr. 112/E/2018.

Pentru a pronunţa această soluţie instanța de fond a reținut că, prin decizia civilă nr. 922/A/31.10.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 549/274/2016 a fost respins apelul declarat de apelanta P.E., împotriva sentinţei civile nr. 140/12.04.2017, pronunţată de Judecătoria Orşova, în contradictoriu cu  apelantul-pârât U.D., având ca obiect servitute; a fost admis apelul declarat de apelantul U.D.; a fost schimbată parţial sentinţa în sensul că:

- s-a stabilit un drept de servitute de trecere pentru reclamanta pârâtă reconvenţional P.E. pe terenul din  punctul M. proprietatea pârâtului reconvenţional pe calea de acces situată între punctele 4-5-6-8-9-3-4 varianta 1 din raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; au fost  menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei;

- a fost obligată apelanta reclamantă P.E. la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul  UD reprezentând onorariu  avocat diminuat.

Potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă „Împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie  de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”.

Examinând actele de executare silită întocmite de BEJ O.A.M. în dosarul de executare nr. 112/E/2018 instanţa constată că, creditoarea P.E. a formulat la 05.06.2018 cerere de executare silită privind pe debitorul  UD pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 922/A/31.10.2017.

Prin încheierea pronunţată de Judecătoria Orşova la 13.06.2018 în dosarul nr. 590/274/2018 a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 922/A/31.10.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.

La data 26.06.2018 a fost emisă de executorul judecătoresc încheierea stabilind cheltuielile de executare silită în cuantum de 3.924 lei.

La aceeaşi dată executorul a emis somaţia privind respectarea de către debitor a servituţii de trecere  stabilită de  instanţă  pentru creditoare, pe terenul din  punctul  Miţaşti proprietatea debitorului,  pe calea de acces situată  între  punctele 4-5-6-8-9-3-4, varianta 1 din raportul de expertiză,  precum  şi de a achita  cheltuieli de executare  în sumă de 3.924 lei.

În data de 08.08.2018 executorul judecătoresc reţinându-se în cuprinsul acestuia că debitorul nu a fost găsită la locul executării, deşi a fost legal citat, fiind prezentă doar creditoarea P.E.. S-a făcut bornarea terenului conform planului  de amplasament  şi delimitare a imobilului, au fost efectuate  măsurătorile,  imobilul teren a fost delimitat prin borne, s-a declarat evacuat debitorul U.D., iar creditoarea P.E. a primit  posesia terenului în suprafaţă de 140 mp pentru a-l  folosi ca  şi drum de acces sau servitute.

Prin cererea pendinte contestatorul a solicitat anularea formelor de executare silită întocmite de BEJ O.A.M. în dosarul nr. 112/E/2018 invocând faptul că intimata s-a adresat cu rea credinţă executorului judecătoresc în vederea executării silite întrucât i-a permis acesteia accesul  pe calea stabilită de  instanţă.

Examinând procesul verbal de punere în posesie încheiat la 09.04.2018 de executorul judecătoresc P.C. în dosarul de executare silită nr. 1E/2018 (f.60 din dosarul nr. 116/274/2018 ataşat la dosarul cauzei) instanţa reţine că, în prezenţa  creditorului din acel dosar UD şi fiica debitoarei P.E. a fost deschis drumul pe care s-a stabilit servitutea de trecere a debitoarei conform dispozitivului decizie civile nr. 922/A/31.10.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi varianta I între punctele 4-5-6-8-9-3, creditorul deschizând în faţa celor prezenţi calea de acces a debitoarei.

Chiar dacă în realitatea creditoarea acestei obligaţii era P.E., iar debitorul era U.D., această eroare nu are relevanţă juridică, importantă fiind starea de fapt reţinută, respectiv deschiderea căii de acces pentru care s-a stabilit servitutea de trecere în favoare susnumitei.

Deşi în cauza nr. 116/274/2018 a Judecătoriei Orşova, al cărui dosar este ataşat la cauza pendinte, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.E., în contradictoriu cu intimatul UD şi anulate toate actele de executare emise în dosarul nr. 1/E/2018 de BEJ P.C., inclusiv procesul verbal de punere în posesie încheiat la 09.04.2018 la care am făcut referire mai sus, observând pe de-o parte motivul pentru care au fost anulate actele de executare, respectiv faptul că, contestatoarea şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumei de 500 lei la care fusese obligată prin dispozitivul deciziei civile nr. 922/A/31.10.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, iar pe de altă parte faptul că aspectele reţinute în cuprinsul procesului verbal de punere în posesie nu au fost contestate, instanţa le va avea în vedere şi  reţine astfel, că anterior formulării cererii de executare silită de către intimată în dosarul nr. 112/E/2018 al BEJ O.A.M. contestatorul UD a deschis calea de acces, executarea silită a acestuia fiind nejustificată.

Această stare de fapt reiese şi din cuprinsul procesului verbal întocmit de BEJ M.O.A la 08.08.2018 în dosarul de executare silită nr. 112/E/2018 unde se reţine că s-a făcut bornarea terenului conform planului  de amplasament  şi delimitare a imobilului, au fost efectuate  măsurătorile,  imobilul teren a fost delimitat prin borne, s-a declarat evacuat debitorul U.D., care nu era la faţa locului, iar creditoarea P.E. a primit  posesia terenului în suprafaţă de 140 mp pentru a-l  folosi ca  şi drum de acces sau servitute, dar nu se reţine că, această cale de acces ar fi fost închisă.

În contextul în care cale de acces a fost deschisă anterior începerii executării silite împotriva contestatorului, neexistând nici un indiciu că era închis accesul intimatei la proprietatea sa, punerea în posesie din 08.08.2018, în prezenţa expertului tehnic, apare ca fiind formală.

Împotriva acestei  încheieri în termen legal a formulat apel creditoare P.E. criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin motivele de apel solicitat  admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate şi pe fond, respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată conform chitanţei  depuse la dosar.

A precizat  că în considerentele hotărârii atacate, la f-3 instanţa  a reţinut  că: "... anterior formulării cererii de executare silită de către intimată în dosarul nr 112/E/2018 BEJ O.A.M. contestatorul UD a deschis calea de acces, executarea silită a acestuia fiind nejustificată",

In totalitate greşit. Gardul din  sârmă ghimpată ce delimitează cele două proprietăţi  şi  ştenepii din lemn sunt proprietatea reclamantului U.D.

Până la emiterea Deciziei civile nrr.922/A/31.-10.2017 de către Tribunalul Mehedinţi, apelantei - pârâte P.E. i s-a permis trecerea spre proprietatea sa pe teren al pârâtului pe vechea trecere utilizată de peste 50 de lei în baza unei Ordonanţe (emisa de către Judecătoria Orşova.

Tribunalul Mehedinţi prin decizia amintită stabileşte un alt loc ca servitute de trecere în pct. Mâțești pe proprietatea reclamantului între punctele 4-5-6-8-9-3 - 4, varianta 1 din Raportul de Expertiză. Numai că, reclamantul UD nu a desfăcut gardul şi nu a scos ştenepii între punctele stabilite de tribunal cu ocazia chemării executorului judecătoresc P.C - aşa cum pretinde instanţa de fond. În aceste condiţii, apelanta a fost obligată să apeleze la BEJ O. A.M.

Aşa se explică faptul că aceasta  din urmă a efectuat măsurătorile necesare deschiderii căilor de acces, delimitând-l prin borne aşa cum, de fapt  s-a  reţinut în considerentele hotărârii atacate. De altfel, chiar instanţa  a reţinut în încheierea din data de 16.05.2018  pronunţată în  dosarul nr.16/274/2013 (f.4 din considerente - depusă la dosarul cauzei) tocmai faptul că reclamantul nu a deschis noua calea de acces stabilită de Tribunal

În situaţia în care hotărârea ar rămâne neschimbată, intimatul - reclamant ar fi îndreptățit să închidă  calea de acces ceea ce ar însemna anularea servituții însăşi - ceea ce ar fi nelegal,

In drept  apelantul şi-a întemeiat  apelul pe disp.art.466 şi urm.C.proc.civ.

In procedura  prealabilă  intimatul-contestator U.D., a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea apelului , considerând hotărârea instanţei de fond  ca fiind temeinică şi legală.

Prin întâmpinare a precizat că susţinerile apelantei nu pot fi reţinute de către instanţa de apel. Astfel, instanţa  de  fond a reţinut în mod corect, că respectiva cale de acces ,pentru care a fost pornită a executarea silita în procesul pendinte, stabilite cu titlu de servitute de trecere prin decizia  Tribunalului Mehedinţi nr.922/A/31.10.2017 , a fost deschisa creditoarei încă  din data de 09.04.2018, în prezenta lui  UD (creditor în dosarul nr 116/174/2016) şi a fiicei  debitoarei P.E., aşa cum rezulta din examinarea procesului verbal de punere în posesie încheiat la 09.04.2018 de executorul Judecătoresc P.C.  în dosarul de executare silita nr. 1E/2018 (f.60 din dosarul nr. 116/274/2018 atașat la dosarul cauzei).

Aşa cum a reţinut instanţa, chiar dacă în realitatea creditoarea  acestei obligaţii era P.E., iar debitorul era U.D., aceasta eroare nu are relevanţa juridică, importantă fiind starea de fapt reţinuta, respectiv deschiderea căii de acces pentru care s-a stabilit servitutea de trecere în favoarea  intimatei.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că „Deşi în cauza nr. 116/274/2018 a Judecătoriei Orşova, al cărui dosar este ataşat la cauza pendinte, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.E., în contradictoriu cu intimatul UD şi anulate toate actele de executare emise în dosarul nr. 1/E/2018 de BEJ P.C. inclusiv procesul verbal de punere în posesie încheiat fala  09.04.2018, observând pe de-o parte motivul pentru care au fost anulate actele de executare, respectiv faptul că, contestatoarea şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumei de 500 lei la  care fusese obligata prin dispozitivul deciziei civile nr. 922/A/31.10.20l7 pronunţata de Tribunalul Mehedinţi, iar pe de alta parte faptul că aspectele reţinute în  cuprinsul procesului verbal de punere în posesie nu au fost contestate, instanţa le va avea în vedere  şi va reţine astfel, că anterior formulării cererii de executare silită de către intimată în dosarul nr 112/E/2018 al BEJ O.A.M. contestatorul UD a deschis calea de acces, executarea silită a acestuia fiind nejustificată. Aceasta stare de fapt reiese şi din  cuprinsul procesului verbal întocmit de BEJ M.O.A. la  08.08.20189 în dosarul de executare silită nr. 112/E/2018 unde se reţine că s-a făcut bornarea terenului conform planului de amplasament şi delimitare a imobilului, au fost efectuate măsurătorile imobilul teren a fost delimitat prin borne, s-a declarat evacuat debitorul Ungureanu Dumitru, care nu era la faţa lacului, iar creditoarea  P.E.  a primit posesia terenului în  suprafaţă de 140 mp pentru a-l folosi ca şi drum de acces sau servitute, dar nu se reţine că aceasta cale de acces ar fi fost închisa în contextul în care cale de acces a fost deschisa anterior încetării executării silite împotriva contestatorului, neexistând nici un indiciu că era închis accesul accesa intimatei la proprietatea sa, punerea în posesie din 08.08.2018, în prezenţa expertului tehnic  apare ca fiind formală.

Se poate observa că citația pentru a fi prezent la teren în vederea efectuării maturatorilor a fost emisa de BEJ M.O. la 06.06.2018, în condiţiile în care convocarea era pentru data de 08.08.2018, iar intimatul a primit aceasta citaţia după data stabilita de executor , cea  ce demonstrează o data în plus, ca punerea în posesie a fost  formală nedorindu-se  de fapt prezenta intimatului pe teren.

Intimatul a considerat  că instanţa a făcut o analiza obiectiva a probatoriului administrat  în prezenta cauză în baza căruia a pronunţat o hotărâre temeinica şi  legala, motiv pentru  care a solicitat respingerea apelului.

In drept intimatul şi-a întemeiat prezenta întâmpinare  pe disp. art.  480 cod procedura civila.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate în susţinerea sa se constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente :

Prin decizia civilă nr. 922/A/31.10.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 549/274/2016, definitivă, a fost respins apelul declarat de apelanta P.E., împotriva sentinţei civile nr. 140/12.04.2017, pronunţată de Judecătoria Orşova, în contradictoriu cu  apelantul-pârât U.D., având ca obiect servitute; a fost admis apelul declarat de apelantul U.D.; a fost schimbată parţial sentinţa în sensul că s-a stabilit un drept de servitute de trecere pentru reclamanta pârâtă reconvenţional P.E. pe terenul din  punctul Mităşti proprietatea pârâtului reconvenţional pe calea de acces situată între punctele 4-5-6-8-9-3-4 varianta 1 din raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; au fost  menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Creditoarea P.E. a formulat la 05.06.2018 cerere de executare silită privind pe debitorul  UD pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 922/A/31.10.2017 în ceea ce priveşte dreptul său de servitute. După ce a fost încuviinţată executarea silită, s-a emis  somaţia de executare prin care s-a pus în vedere debitorului ca în termen de 10 zile să se conformeze titlului executoriu, respectiv „să respecte servitutea de trecere  stabilită de  instanţă  pentru creditoare, pe terenul din  punctul  Miţaşti proprietatea debitorului,  pe calea de acces situată  între  punctele 4-5-6-8-9-3-4, varianta 1 din raportul de expertiză,  precum  şi de a achita  cheltuieli de executare  în sumă de 3.924 lei”.

În data de 08.08.2018 s-a procedat la executarea silită directă a obligaţiei întocmindu-se în temeiul art. 888 şi 890 din C.proc.civ., procesul verbal de îndeplinire a executării. Din cuprinsul procesului verbal rezultă că în data respectivă executorul judecătoresc împreună cu expertul tehnic s-au deplasat la terenul din  punctul  Miţaşti, unde în prezenţa creditoarei P.E. şi în lipsa debitorului U., legal citat, s-a făcut bornarea terenului conform planului  de amplasament  şi delimitare a imobilului, au fost efectuate  măsurătorile,  imobilul teren a fost delimitat prin borne, s-a declarat evacuat debitorul U.D., iar creditoarea P.E. a primit  posesia terenului în suprafaţă de 140 mp pentru a-l  folosi ca  şi drum de acces sau servitute.

Potrivit art. 622 alin. 1, 2 din C.proc.civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi ( Cartea a-V-a „ Despre executarea silită”), dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Din dispoziţiile legale de mai sus rezultă două principii referitoare la executarea unei hotărâri judecătoreşti. În primul rând, cel în sarcina căruia s-a stabilit o obligaţia printr-o hotărâre a instanţei ce constituie titlu executoriu, poate şi trebuie să o execute de bunăvoie. Pe de altă parte, dacă debitorul a executat de bună voie obligaţia sa, nu mai există temei pentru pornirea executării silite, obligaţia încetând prin aducerea ei la îndeplinire de către debitor.

În speţa de faţă, dată fiind natura dreptului constituit prin hotărârea instanţei în favoarea apelantei intimate – dreptul de servitute de trecere, ce este o simplă sarcină ce se impune ca o limitare a exerciţiului atributelor dreptului de proprietate de către titularul iniţial care, practic, nu pierde niciunul dintre ele prin instituirea servituţii, obligaţia debitorului proprietar al fondului aservit este aceea de a permite titularului dreptului de servitute să folosească, în mod neîngrădit, calea de acces stabilită prin hotărârea judecătorească.

Ori, aşa cum just a apreciat prima instanţă, intimatul contestator Ungureanu Dumitru, a deschis calea de acces pentru care s-a stabilit servitutea de trecere la data de 09.04.2018, aşa cum rezultă din procesul verbal întocmit de BEJ P.C. în dosarul de executare silita nr. 1/E/2018,  înainte de formularea cererii de executare silită de către creditoarea P.E.  Astfel, în respectivul proces verbal este consemnat faptul că  a fost închisă calea de acces folosită anterior deciziei civile nr. 922/A/31.10.20l7 şi creditorul, în prezenţa executorului, a fiicei creditoarei şi a doi agenţi din cadrul Jandarmeriei, a deschis calea de acces stabilită de instanţă în varianta nr. 1 din raportul de expertiză.

Este adevărat că în cauza nr. 116/274/2018 a Judecătoriei Orşova, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea P.E., în contradictoriu cu intimatul UD şi anulate toate actele de executare emise în dosarul nr. 1/E/2018 de BEJ P.C. inclusiv procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de  09.04.2018, însă anularea actelor de executare pe motivul că UD având calitatea de debitor nu putea porni executarea silită, ci trebuia să execute obligaţia de bună voie, obligaţie pe care nu o executase la data la care a formulat cererea de executare silită în dosarul nr. 1/E/2018 respectiv 11.01.2018, lipseşte înscrisul – procesul verbal de punere în posesie de efectul său de act de executare silită directă, dar reprezintă un mijloc de probă ce dovedeşte faptul că înainte de începerea executării silite  în dosarul nr 112/E/2018 al BEJ O.A.M. contestatorul UD a deschis calea de acces stabilită prin titlul executoriu, executând de bună voie obligaţia stabilită în sarcina sa prin decizia civilă nr. 922/A/31.10.20l7.

Apelanta intimată nu a făcut dovada contrară prin nici un mijloc de probă, mai mult, chiar din procesul verbal de îndeplinire a executării silite în dosarul nr 112/E/2018 al BEJ O.A.M. din data de 08.08.2018 şi fotografiile realizate cu acea ocazie, rezultă că „executarea” a constat doar în identificarea terenului ce face obiectul dreptului de servitute şi delimitarea acestuia prin borne, nefiind consemnată nici o acţiune de desfacere a vreunui gard şi de scoatere a ştenepilor din lemn care să blocheze accesul la terenul stabilit ca loc de trecere, aşa cum se susţine prin cererea de apel.

Odată ce obligaţia stabilită în sarcina debitorului prin hotărâre judecătorească este executată, fiind irelevant că executarea s-a făcut de bună voie sau silit, împiedicarea ulterioară a exercitării dreptului astfel constituit, în speţă dreptul real de servitute de trecere, nu justifică formularea unei cereri de executare silită, ci titularul dreptului de servitute, proprietar al fondului dominant, are la îndemână acţiunea confesorie de servitute, acţiune petitorie, reală pentru apărarea dreptului de servitute  împotriva oricărei persoane ce îi tulbură exercitarea servituţii.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 480 C.proc.civ., văzând şi dispoziţiile art. 453 din acelaşi cod, va fi respins apelul  formulat de apelanta-creditoare P.E., împotriva încheierii din 27.12.2018 pronunţate de Judecătoria Orşova în dosarul  nr. 783/274/2018, în contradictoriu cu intimatul-contestator UD şi obligată apelanta la plata sumei de 1000 lei ,cheltuieli de judecată în apel – onorariul de avocat, către intimat, precum şi la plata către BEJ O.A.M. a sumei de 150 lei contravaloare  printare planșe  foto comunicate în dosar.

Domenii speta

Spete similare