Partaj bunuri comune - lichidarea regimului matrimonial

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 7113/320/2013

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 362/2014

Şedinţa publică Din 16 Septembrie 2014

Completul constituit din:

Preşedinte, M. F.

Judecător, L. D.

Grefier, D. C.

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta U. M. V., împotriva sentinţei civile nr.1317 din 19 martie 2014 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosar nr. 7113/320/2013.

Se constată depusă întâmpinare, în 11.09.2014, din partea intimatului H.C.

Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 09 septembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din hotărâre

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1317 din 19.03.2014 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta U. (fostă H.) M. V. în contradictoriu cu pârâtul H.C, a fost constatată componenţa masei bunurilor comune partajabile din: imobilul apartament cu două camere şi dependinţe, situat .., str. .. , nr.. ap.. jud. ..ş, înscris în CF nr. …… (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. …) nr. top. .., autoturism marca Ford, tip Fiesta I.3i cu nr de identificare .. mobilă sufragerie, mobilă tineret, mobilă bucătărie, sobă gătit tip Zanusii, frigider Arctic, maşină de spălat second hand tip Bosch, cuptor cu microunde, televizor second hand, televizor marca LG, pat colţar tip Tereza, pat canapea mică, DVD tip LG.

Instanţa a constatat că reclamanta a avut o contribuţie de 50 % la dobândirea bunurilor comune, că pârâtul a avut o contribuţie de 50 % la dobândirea bunurilor comune, a fost dispusă ieşirea părţilor din indiviziune, fiindu-i atribuite reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul, apartament cu două camere şi dependinţe situat în …, str. ... nr. .. ap.., jud. .. înscris în CF nr. …… (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 5..) nr. top. .., autoturism marca Ford, tip Fiesta I.3i cu nr de identificare …, mobilă tineret, sobă gătit tip Zanusi, maşină de spălat, second hand, tip Bosch, cuptor cu microunde, televizor second hand, pat colţar tip Tereza, DVD tip LG. Pârâtului i-au fost atribuite, în deplină proprietate şi posesie, mobila de sufragerie, mobila de bucătărie, televizor marca LG, pat canapea mică. Reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 70.900 lei cu titlu de sultă egalizatoare şi către Statul Român a sumei de 1860 lei reprezentând cheltuieli avansate de către stat cu titlul de taxa judiciară de timbru. Pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 2360 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a avut în vedere desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 09.09.1989 şi reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „... ( prin Sentinţa Civilă 4660/08.06.2012 pronunţată în dosarul nr. 11745/320/2011).

În ceea ce priveşte bunurile dobândite de părţi în timpul căsătoriei, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 339, art. 355 alin. 1 Cod civil, art. 328 alin. 1, art. 982 Cod proc civilă. A valorificat recunoaşterile reciproce efectuate de către părţi pe parcursul soluţionării cauzei, rezultând că acestea au dobândit în timpul căsătoriei, cu titlu de bunuri comune, următoarele: imobilul apartament cu două camere şi dependinţe situat în Tg.Mureş, str. .. , nr.. ap.. jud. .. înscris în CF nr. ..Municipiul Tg Mureş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr…) nr. Top. .., autoturism marca Ford, tip Fiesta I.3i cu nr de identificare .., mobilă sufragerie, mobilă tineret, mobilă bucătărie, sobă gătit tip Zanusi, frigider Arctic, maşină de spălat second hand tip Bosch, cuptor cu microunde, televizor second hand, televizor marca LG, pat colţar tip Tereza, pat canapea mică, DVD tip LG.

A valorificat principiul egalităţii soţilor cu ocazia stabilirii contribuţiei soţilor la dobândirea bunurilor comune şi a reţinut că, în ceea ce priveşte imobilul apartament cu două camere şi dependinţe situat în Tg.Mureş, str. .., nr..., ap.., jud. Mureş şi bunurile mobile indicate, părţile au avut o contribuţie procentuală la dobândirea acestora de 50 % reclamata şi 50 % pârâtul. Cu privire la valoarea bunurilor mobile, instanţa a avut-o în vedere pe cea indicată de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, valorificând achiesarea pârâtului la aceste valori, reţinând că părţile au căzut de acord cu privire la evaluarea bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei, la valoarea de 10.000 lei.

În ceea ce priveşte valoarea apartamentului, instanţa a reţinut faptul că reclamanta a indicat valoarea bunului după preţuirea acesteia la 130.000 lei, iar pârâtul a solicitat atribuirea apartamentului în natură cu stabilirea în sarcina sa a obligaţiei de plată a unei sulte către reclamantă, în cuantum de 15.000 euro, reprezentând echivalentul cotei de contribuţie a reclamantei la dobândirea bunului, calculată la valoarea indicată de către reclamantă, respectiv aceea de 130.000 lei. Pentru a înlătura starea de contradictorialitate generată de cererile formulate de către pârât , la interpelarea instanţei, acesta a precizat faptul că doreşte ca partajarea imobilului să se facă prin vânzare la licitaţie, cu distribuirea între părţi a preţului astfel obţinut.

În considerarea acordului reclamantei şi a criteriului stabilit de art 989 Cod proc.civ, a atribuit acesteia, în deplină proprietate şi posesie, imobilul apartament cu două camere şi dependinţe situat în Tg.Mureş, str. .. nr.. ap. .., jud. Mureş, înscris în CF nr…-Municipiul Tg Mureş (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 53432) nr. top. 5123/39/VIII, în valoare totală de 130.000 lei. În ceea ce priveşte bunurile mobile, a atribuit potrivit înţelegerii părţilor, reclamantei bunurile enumerate, cu o valoare totală de 8.400 lei, iar pârâtului bunurile enumerate, în valoare totală de 1.600 lei.

Având în vedere dreptul valoric al părţilor, respectiv 72.500 lei al reclamantei şi 72.500 lei al pârâtului şi valoarea bunurilor atribuite reclamantei, instanţa a obligat-o la plata către pârât a sumei de 70.900 lei, cu titlu de sultă egalizatoare.

În privinţa cheltuielilor de judecată, instanţa a reţinut că, pe fondul admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată de către reclamantă, a fost suportată de către Statul Român suma de 1860 lei, reprezentând ½ din valoarea taxei de timbru la plata căreia a fost obligată reclamanta, iar potrivit dispoziţiilor art. 50^2 din Oug nr. 51/2008, a fost obligată la plata către Statul Român a acestei sume. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin 1 Cod proc. civ şi având în vedere faptul că partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei profită ambelor părţi, instanţa a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1860 lei reprezentând taxa de timbru şi 500 lei reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta U.M.V. care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, atribuirea în natură a apartamentului cu date de identificare reţinute şi întabularea dreptului de proprietate exclusivă în C.F. în favoarea sa, precum şi constatarea valorii masei bunurilor comuna partajabile de 132876 lei (145000-13124 lei, valoarea creditului rămas de achitat), obligarea sa la plata unei sulte egalizatoare de 67617 lei. În privinţa cheltuielilor de judecată a susţinut necesitatea obligării pârâtului la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată, din primă instanţă, în cuantum de 4360 lei din care 1860 lei taxa de timbru, 2300 lei onorariul de avocat şi 200 lei onorariul mediatorului. A solicitat şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată în apel.

În susţinerea apelului a invocat faptul că deşi a solicitat primei instanţe şi să dispună întabularea dreptului de proprietate exclusivă în CF în favoarea sa, aceasta a omis să se pronunţe. A invocat în acest sens dispoziţiile art. 994 şi 680 alin.2 C. civil.

În privinţa sultei a apreciat că nu a fost calculată corect, nefiind avută în vedere şi situaţia creditului contractat de părţi în vederea achiziţionării autoturismului. Pentru achiziţionarea autoturismului a relevat contractarea unui credit de la BRD iniţial în valoare de 17700 lei conform contractului 1960943 din 31.05.2006, care a fost transferat pe numele mamei apelantei U.P. prin contractul nr. 6097704 din 04.04.2011, în valoare de 15.400 lei, ratele lunare fiind achitate de apelantă până la 04.04.2018, deşi autoturismul are o vechime de 10 ani. Din suma totală, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ a achitat cu pârâtul o parte, rămânând neachitat debitul aferent perioadei iulie 2012-aprilie 2018, suma de 13.124 lei.

Deşi pârâtul a cunoscut această situaţie, acesta a apreciat că este vorba de un alt contract de credit. În consecinţă, potrivit art. 351 lit. a şi b din Codul civil suma de 13124 lei constituie datorie comună a soţilor.

Or, în situaţia în care acest autoturism nu ar fi fost atribuit nici unuia în natură, fiecare dintre soţi ar fi trebuit să suporte câte ½ din suma rămasă neachitată, respectiv câte 6562 lei. Fiind, deci atribuit în natură reclamantei apelante trebuie să se considere că a preluat şi obligaţia de plată a pârâtului, respectiv suma de 6562 lei.

În consecinţă, în opinia apelantei, cuantumul sultei trebuie redus de la 70900 la 67617 (cu 3283 lei).

În privinţa cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul în primă instanţă a susţinut că au rămas neacordate o parte din onorariul de avocat şi onorariul mediatorului.

Pârâtul s-a prezentat în faţa instanţei, ocazie cu care a susţinut că împrumutul a fost făcut fără ştirea sa, că autoturismul a fost cumpărat de întreaga familie, că ratele sunt suportate de apelantă, că a fost de acord să cedeze maşina pentru acoperirea ratelor. Acesta a depus întâmpinare de către acesta, după închiderea dezbaterilor (f.41).

A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse anexă la apel chitanţe privind achitarea unor rate la Banca Română pentru Dezvoltare.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin raportare la motivele de apel invocate şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de reclamanta U.M.V. este fondat, în parte, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Prioritar, în raport de dispoziţiile art. 394 alin.3 C. pr. civilă, văzând că intimatul pârât a formulat întâmpinare, după închiderea dezbaterilor, deşi prin intermediul adresei, al cărui duplicat se află la fila 24, acesta a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a formula întâmpinare (f.27), instanţa nu va avea în vedere această manifestare de voinţă, decât cel mult în regimul unor note scrise, conform art. 244 C. pr. civilă.

În legătură cu solicitarea apelantei de a se dispune şi întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusivă asupra bunului imobil atribuit prin partaj, cerere formulată de reclamantă la punctul doi al acţiunii introductive, tribunalul apreciază că aceasta nu este întemeiată, în sensul în care procedura de înscriere în cartea funciară este reglementată, potrivit art. 884 C civil de o legea specială, Legea nr. 7/1996, act normativ potrivit căruia (art. 28) înscrierea în cartea funciară se efectuează la cererea părţii interesate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu (art. 35 din Lege, art. 896 C civil). Cazul analizat nu este unul dintre acelea în privinţa cărora Legea nr. 7/1996 prevede posibilitatea înscrierii din oficiu.

Trebuie consemnat că procedura înscrierii este una în principal necontencioasă, nu presupune „atragerea în proces a unei părţi”, ea fiind de regulă ulterioară unei operaţiuni juridice, în sens larg. Lipsa dispoziţiei instanţei nu afectează în nici un fel dreptul recunoscut de legiuitor părţii interesate de a parcurge procedura specială de înscriere în cartea funciară, iar chiar o dispoziţie expresă în acest sens nu scuteşte partea de îndeplinirea condiţiilor necesare înscrierii (achitarea de taxe, întocmirea de documentaţii sau depunerea de înscrisuri suplimentare, după caz).

În consecinţă, lipseşte utilitatea practică, în acest caz, a dispoziţiei instanţei de a da dispoziţia întabulării dreptului de proprietate, în condiţiile în care partea are deschisă exercitarea acestui drept la definitivarea hotărârii de partaj.

În ceea ce priveşte cuantumul sultei, instanţa apreciază că, în faza apelului, în componenţa masei s-au relevat schimbări, pe fondul declaraţiilor pârâtului, consemnate în cuprinsul încheierii din 09.09.2014, potrivit cărora plata ratelor lunare ale contractului de credit nr. 6097704 din 04.04.2011 (f.35, dosar judecătorie) încheiat de unitatea bancară şi mama reclamantei este în fapt suportată de reclamantă, şi vizează achitarea debitului angajat în vederea achiziţionării autoturismului proprietatea comună a soţilor. De asemenea, apelanta a depus la dosar chitanţe care atestă achitarea ratelor amintite.

Pârâtul a declarat în mod expres, cu ocazia discuţiilor asupra celor două contracte, în special cu referire la legătura dintre acestea (cel din 2006 iniţial şi cel din 2011), că cel din urmă a fost încheiat fără ştirea lui, dar că plăţile sunt în contul debitului generat de achiziţionarea autoturismului proprietatea comună a soţilor şi că sunt suportate exclusiv de către reclamanta apelantă.

În acest context, rezultă că prima instanţă nu a avut în vedere, la stabilirea valorii masei partajabile, pasivul reprezentat de debitul bancar pentru achiziţionarea autoturismului marca Ford, tip Fiesta I.3i cu nr de identificare … pasiv în cuantum de 13124 lei (conform graficului de rambursare de la fila 144, neachitată perioada iulie 2012-aprilie 2018).

Acest pasiv trebuie imputat asupra activului de 145000 lei, rezultând  un activ net de 131876 lei. Rezultă că dreptul valoric al părţilor, aşa cum a fost stabilit de prima instanţă va fi redus de la 72.500 lei la65938 lei pentru reclamantă şi de la 72.500 lei la 65938 lei pentru pârât.

În considerarea faptului că bunurile atribuite părţilor, cu valorile reţinute nu fac obiectul apelului, raportat la valoarea bunurilor atribuite reclamantei (de 143.400 lei, în raport de valaorea bunurilor atribuite pârâtului de 1600 lei), instanţa o va obliga pe aceasta la plata către pârât a sumei de 64338 lei, cu titlu de sultă egalizatoare.

Tribunalul mai reţine că în tot cuprinsul hotărârii primei instanţei, dintr-o eroare materială, instanţa se referă la valoarea apartamentului de 130.000 lei, deşi are în vedere constant valaorea corectă, aşa cum a rezultat din analiza prezentată de aceasta, de 135.000 lei. Această din urmă valoare a fost avută în vedere şi de tribunal, deşi soluţia primei instanţe nu a suferit încă în mod formal corecturile necesare.

În privinţa cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă, tribunalul reţine că acestea au constat în 1860 lei taxa de timbru, asupra căreia nu există nici un fel de dispută şi 500 lei, onorariul de avocat. În privinţa acestuia din urmă, se constată că a suferit o diminuare, de la 2300 lei, nefiind soluţionată cererea cu privire la onorariul de mediator, în cuantum de 200 lei.

În privinţa onorariului de avocat dovedit cu chitanţa de la dosar (f.114) tribunalul apreciază că prima instanţă avea obligaţia de a justifica motivul reducerii acestuia. În cauză nu se identifică motive întemeiate care ar putea conduce la o astfel de soluţie, motiv pentru care onorariul de avocat va fi acordat în integralitatea sa, urmând a fi cumultat cu taxa de timbru de 1860, rezultând un total al cheltuielilor de judecată în primă instanţă de 4160 lei în sarcina pârâtului şi în favoarea reclamantei.

Cu referire la onorariul mediatorului, tribunalul observând dispoziţiile art. 20 din O.U.G. nr. 51/2008, de prevederile căreia reclamanta a beneficiat în primă instanţă, constată că acestea nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor de judecată, în privinţa lor existând o altă modalitate de recuperare.

În apel, cheltuielile de judecată sunt în sarcina intimatului, întrucât a pierdut calea de atac. Aceste cheltuieli constau în taxa de timbru de 380,6 lei, iar în temeiul prevederilor art. 451 C pr civilă, va fi obligat intimatul la plata către apelantă a acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte apelul declarat de U. M.V. (fostă H.), cu domiciliul procesual ales în ... str. ..., jud. Mureş, împotriva Sentinţei civile nr. .. pronunţate de Judecătoria Tg. Mureş, în dosarul nr. ..

Schimbă în parte hotărârea apelată, în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 64338, cu titlul de sultă egalizatoare.

Obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4160 lei reprezentând cheltuieli de judecată în prima instanță cu titlu de onorariu avocațial în cuantum de 2300 lei şi taxa de timbru de 1860 lei.

Menține restul dispozițiilor primei instanțe.

Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 380,6 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel cu titlu de taxa judiciara de timbru.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Septembrie 2014

Preşedinte, M. F.

Judecător, L. D.

Grefier, D. C.

Red./tehnored.M.F.

2 ex, 12.12.2014

Domenii speta

Spete similare