Raporturi de muncă

Neacordarea de către fostul angajator a primei de profit prevăzute în contractul colectiv de muncă al unităţii, unei salariate căreia i-a încetat contractul individual de muncă, invocându-se printre motivele neacordării şi faptul că prima de profit a fost aprobată la o dată la care reclamanta nu mai era salariata unităţii, astfel că s-a omis includerea sa pe lista nominală a salariaţilor ce urmau să primească prima din profit. Reclamantei i se cuvine prima din profit, atât timp cât sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în contractul colectiv de muncă, iar pârâta nu neagă faptul că i s-ar cuveni acest drept, aceasta având o poziţie oscilantă în ceea ce priveşte acordarea sau neacordarea primei de profit către reclamantă.

Semnarea de către reclamantă a actelor adiţionale la contractul individual de muncă în care s-a prevăzut un anumit procent în care se acordă sporul de fidelitate reprezintă acordul acesteia cu privire la nivelul de salarizare consemnat în actul adiţional. Semnând actele adiţionale prin care s-a stabilit că beneficiază de un spor de fidelitate de 15%, reclamanta a fost de acord cu procentul menţionat în fiecare dintre actele adiţionale în ceea ce priveşte sporul de fidelitate, prin semnarea actelor adiţionale realizându-se de fapt negocierea între părţi, negociere care a avut loc cu respectarea limitei maxime prevăzute în Anexa nr.4 la contractul colectiv de muncă.

Faţă de prevederea din contractul colectiv de muncă potrivit căreia personalul economic care efectuează control financiar preventiv, este îndreptăţit la sporul pentru efectuarea controlului financiar preventiv în cuantum maxim de 25% din salariul de bază, salariata desemnată să exercite control financiar preventiv este îndreptăţită la acest spor, iar apărarea pârâtei potrivit căreia părţile nu au negociat un cuantum al sporului pentru control financiar preventiv nu poate fi primită, având în vedre că este culpa angajatorului care trebuia să iniţieze negocierea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 129 alin.2 din Legea dialogului social nr.62/2011 potrivit căreia „Iniţiativa negocierii aparţine angajatorului…”.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 26.03.2019

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 29.12.2017 reclamanta CP a chemat în judecată pârâta RNPR – DSM solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta să-i achite prima din profit aferentă anului 2016, proporţional cu timpul lucrat în cadrul pârâtei până la data de 31.08.2016, să se constate că sporul de fidelitate de care trebuia să beneficieze era de 30% care se aplică la salariul de bază şi pe cale de consecinţă să fie obligată pârâta să îi achite diferenţa de 15% din sporul de fidelitate pe perioada 01.12.2014-31.07.2016, să se constate că este beneficiara unui spor pentru efectuarea controlului financiar preventiv în cuantum de 25% din salariul de bază şi pe cale de consecinţă să fie obligată pârâta să îi achite contravaloarea acestui spor pe perioada 01.12.2014-31.07.2016, să fie obligată pârâta să îi achite contravaloarea zilelor de concediu de odihnă neefectuat pe perioada 2014-31.07.2016, precum şi să se dispună actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective şi să fie obligată pârâta să îi achite dobânda legală aferentă de la data scadenţei până la data plăţii efective; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că a fost angajată în funcţia de contabil şef la OST, subunitate a pârâtei RNP R – DSM, până la data de 31.07.2016, când i-a încetat contractul individual de muncă urmare a pensionării, conform dispoziţiei nr.6/20.04.2016 emisă de pârâtă.

Pe perioada în care a fost angajata pârâtei, pe lângă funcţia de contabil şef la OST, a îndeplinit şi sarcini aferente postului vacant de la compartimentul financiar din cadrul aparatului direcţiei silvice, însă nu i-au fost acordate toate drepturile aferente funcţiei deţinute în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă.

A mai arătat că potrivit dispoziţiilor art. 138 din contractul colectiv de muncă fondul de participare la profit se acordă salariaţilor în limita a 10% din profitul net, menţionând că pentru anul 2016 nu i-a fost acordată această primă, deşi întreg personalul silvic din cadrul pârâtei a primit primă reprezentând participarea la profit.

Având în vedere că s-a pensionat începând cu data de 01.08.2016, reclamanta consideră că trebuia să beneficieze de aceste drepturi, proporţional cu timpul lucrat, respectiv pentru perioada 01.01.2016-31.07.2016.

De asemenea, consideră că faţă de dispoziţiile art. 134 din contractul colectiv de muncă coroborat cu anexa 4 pct.12 din acest contract, raportat şi la vechimea sa în unităţile silvice de peste 20 de ani, trebuia să beneficieze de un spor de fidelitate în cuantum de 30% şi cu toate acestea, în perioada 01.12.2014-31.07.2016 a beneficiat de un spor de fidelitate în cuantum de doar 15% din salariul de bază, în condiţiile în care în anii anteriori  a beneficiat de sporul de fidelitate în cuantum de 20 sau chiar 30% din salariul de bază.

În ceea ce priveşte sporul pentru efectuarea controlului financiar preventiv,  reclamanta a arătat că acest spor este prevăzut de anexa 4 pct.13 din contractul colectiv de muncă şi trebuia să beneficieze de sporul în cuantum de 25% din salariul de bază, întrucât prin deciziile nr.73/29.07.2011 şi nr.104/17.02.2014 emise de pârâtă a fost desemnată să exercite controlul financiar preventiv.

Referitor la concediul de odihnă aferent perioadei 2014-31.07.2016, reclamanta a arătat că nu a beneficiat de întreg concediul de odihnă, întrucât i-a încetat contractul de muncă.

Având în vedere că pârâta nu i-a acordat la timp drepturile salariale datorate conform muncii prestate, reclamanta a arătat că urmează ca pârâta să fie obligată la plata actualizată cu indicele de inflaţie a acestor drepturi, de la data scadenţei până la data plăţii efective, precum şi la plata dobânzii legale aferentă de la data scadenţei la data plăţii efective.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.132, 138, 160 din contractul colectiv de muncă şi pe dispoziţiile Codului muncii.

În baza art.201 alin.1 Cod procedură civilă acțiunea şi înscrisurile ataşate au fost comunicate pârâtei care nu a formulat întâmpinare.

Din oficiu, s-a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a comunica: dacă salariații DSM au beneficiat de prima din profitul (fondul de participare la profit) aferent anului 2016 şi modul de repartizare a acestui fond în sensul de a preciza dacă, contabili şefi de la ocoalele silvice au primit aceeaşi primă ca şi şefi de ocoale silvice; să precizeze raportat la algoritmul folosit pentru împărțirea fondului de profit şi la prima primită de şeful de ocol, care este suma datorată către reclamantă; să precizeze care a fost sporul de fidelitate de care a beneficiat reclamanta defalcat pe perioade; să precizeze care este cuantumul valoric al sporului pentru efectuarea controlului financiar de gestiune pentru perioada din acţiune, dacă reclamanta a beneficiat de el sau nu; să se precizeze dacă pe perioada decembrie 2014- 31.07.2016 reclamanta a beneficiat de toate  zilele de concediu de odihnă, iar în cazul în care sunt zile de concediu de odihnă neefectuate să precizeze care este contravaloarea acestora; să depună la dosar extras din contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017 cu art.132, precum şi extras din contractul colectiv de muncă valabil în anul 2014, capitolul privind salarizare şi anexa 4 privind sporurile prevăzute.

Răspunsul la relaţiile solicitate a fost înaintat la dosar de pârâtă cu adresa nr. 3359/ 25.04.2018, la care a anexat extras din contractele colective de muncă pe anii 2014-2015, 2015-2017, acte adiţionale la contractul individual de muncă, decizia nr. 102/23.09.2014.

La termenul de judecată din data de 09.05.2018, față de răspunsul înaintat de pârâtă cu adresa nr. 3359/25.04.2018, s-a dispus revenirea cu adresă către pârâtă cu menţiunea de a comunica dacă salariații DSM au beneficiat de prima din profitul (fondul de participare la profit) aferent anului 2016 şi modul de repartizare a acestui fond în sensul de a preciza dacă, contabili şefi de la ocoalele silvice au primit aceeaşi primă ca şi şefi de ocoale silvice; să precizeze raportat la algoritmul folosit pentru împărțirea fondului de profit şi la prima primită de şeful de ocol, care este suma datorată reclamantei; dacă pe perioada decembrie 2014-31.07.2016 reclamanta a beneficiat de toate zilele de concediu de odihnă, iar în cazul în care sunt zile de concediu de odihnă neefectuate să precizeze care este contravaloarea acestora şi să înainteze actul adițional din 24.07.2015 în original.

Răspunsul la aceste relaţii a fost comunicat cu adresa nr.1162/23.05.2018, la care se află anexat extras din contractul colectiv de muncă, cererea nr.10595/27.06.2016, fluturaşi de salarii pe lunile mai şi iulie 2016, act adiţional nr.5543/23.07.2015 şi trei file din carnetul de muncă.

La solicitarea reclamantei, a fost încuviinţată proba cu expertiza contabilă, având următoarele obiective: să se verifice evidenţa contabilă a DS şi să se stabilească dacă pentru anul 2016 s-a realizat profit, s-a achitat primă din profitul aferent anului 2016 şi să se precizeze dacă s-a beneficiat de primă din profit şi dacă da, ţinând seama de algoritmul folosit, cât i-ar fi revenit reclamantei; să se calculeze contravaloarea sporului pentru efectuarea controlului financiar preventiv; să se calculeze diferenţa de spor de fidelitate pentru perioada 01.12.2014-31.07.2017; să se verifice dacă  reclamanta a efectuat toate zilele de concediu de odihnă în perioada 2014-2016 şi dacă au rămas zile neefectuate să se calculeze contravaloarea acestora; actualizarea cu indicele de inflaţie a drepturilor băneşti cuvenite şi neîncasate şi dobânda legală, în raport de data scadenţei fiecărui drept restant până la data plăţii efective.

Raportul de expertiză contabilă a fost întocmit de expert BNM şi a fost depus la dosar la data de 18.09.2018.

Urmare a obiecţiunilor formulate de părţi la raportul de expertiză, expertul contabil a depus la dosar la data de 11.12.2018 un răspuns la aceste obiecţiuni.

La termenul de judecată din data de 15.01.2019, din oficiu s-a solicitat expertului să precizeze dacă sumele evidenţiate în raportul de expertiză sunt sume nete sau brute şi să expliciteze răspunsul la obiectivul nr.5 referitor la actualizarea cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, având în vedere că în tabelele din cuprinsul raportului de expertiză există menţiunea sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi menţiunea sume actualizate cu dobânda legală.

La acelaşi termen de judecată s-a pus în vedere reprezentantului pârâtei să comunice care au fost condiţiile de acordare a primei din profit aferente anului 2016 în raport de dispoziţiile art. 138 din contractul colectiv de muncă aplicabil; să înainteze la dosar referatul nr.4490/30.05.2017 al DSM la care se face referire în raportul de expertiză, precum şi să comunice dacă reclamanta a beneficiat de sporul de fidelitate şi în ce cuantum pe perioada 01.12.2014-31.07.2016, în caz afirmativ să depună înscrisuri doveditoare în acest sens.

Ca urmare, la data de 22.01.2019 expert BNM a depus răspuns la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, iar pârâta a înaintat la dosar note scrise cu adresa nr. 10168/CSN/18.01.2019, la care se află ataşate hotărârea nr.43/30.05.2017, referatul nr 4490/30.05.2017, acul adiţional la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 394/ 1996, decizia nr.102/23.09.2014, adresa nr.11042/24.03.2016.

La termenul de judecată din data de 22.01.2019 s-a dispus revenirea cu adresă către expertă, cu menţiunea de a arăta dacă s-a scăzut din cuantumul sumelor cu titlu de spor de fidelitate, sporul de 15% acordat conform statelor de plată şi de a preciza dacă suma menţionată în suplimentul la raportul de expertiză cu titlu de spor de fidelitate reprezintă doar diferenţa de spor de fidelitate sau întreg sporul de fidelitate.

La acelaşi termen de judecată s-a pus în vedere reprezentantului pârâtei să formuleze un răspuns scris în sensul de a arăta care este motivul pentru care reclamantei nu i s-a acordat prima din profit în condiţiile în care celorlalţi contabili şefi de la ocoalele silvice le-a revenit pentru anul 2016 o primă de profit în procent de aproximativ 80% comparabil cu şefii de ocol, precum şi să depună la dosar tabelul nominal cu personalul ce primeşte prima din profit aferentă anului 2016, înregistrat la DSM sub nr.10566/30.08.2017, la care se face referire în suplimentul la raportul de expertiză.

Ca urmare, la data de 12.02.2019 s-a depus din partea expertului desemnat răspuns la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, iar la data de 18.02.2019 s-a depus din partea pârâtei adresa nr.10453/CSN/18.02.2019, la care s-a anexat tabel nominal cu personalul ce primeşte prime din profit în anul 2016.

La termenul de judecată din data de 19.02.2019 s-a revenit cu adresă către expert cu menţiunea de a comunica dacă din cuantumul sumelor cu titlu de spor de fidelitate s-a scăzut sporul de 15% menţionat în fluturaşii de salarii; dacă suma calculată în suplimentul la raportul de expertiză cu titlu de spor de fidelitate reprezintă doar diferenţa de spor sau întreg sporul de fidelitate; care sunt actele pe care le-a analizat atunci când a formulat răspunsul la obiecţiuni, referitor la sporul de fidelitate, respectiv fişa personală a reclamantei sau statele de salarii, precum şi să expliciteze răspunsul la obiectivul nr.5 referitor la actualizarea cu indicele de  inflaţie şi dobânda legală, având în vedere că în tabelele din cuprinsul raportului de expertiză există menţiunea sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi menţiunea sume actualizate cu dobânda legală.

La data de 05.03.2019 s-a depus la dosar răspuns la aceste solicitări.

Analizând acţiunea în raport de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamanta CP a fost angajata FTDTS a RRA, începând cu data de 19.03.1996, în baza contractului individual de muncă nr. 14/19.03.1996 încheiat pe durată nedeterminată (fila 157, vol.I dosar) şi a îndeplinit funcţia de contabil şef la DSM – OST, conform actelor adiţionale la contractul individual de muncă, până la data de 01.08.2016, când i-a încetat contractul individual de muncă în baza deciziei nr.6/20.04.2016 emisă de pârâtă (fila 8, vol.I).

Prin acţiunea dedusă judecăţii, se solicită obligarea pârâtei la plata următoarelor drepturi salariale: prima din profit aferentă anului 2016 proporţional cu timpul lucrat până la data de 31.08.2016, diferenţa de 15% din sporul de fidelitate pe perioada 01.12.2014-31.07.2016, contravaloarea sporului pentru control financiar preventiv în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.12.2014-31.07.2016, contravaloarea zilelor de concediu de odihnă neefectuat pe perioada 2014-31.07.2016, sume actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor de mai sus, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Referitor la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata primei de profit aferentă anului 2016, proporţional cu timpul lucrat în cadrul pârâtei până la data de 31.08.2016, instanţa constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin.1 şi 2 din contractul colectiv de muncă 2015-2017 (fila 183 vol. I dosar) „Fondul de participare la profit, se acordă salariaţilor, în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul R, în exerciţiul financiar de referinţă, în condiţiile legii; nivelul participării la profit pentru fiecare salariat, se stabileşte în funcţie de rezultatele şi eficienţa muncii depuse pe baza unor criterii stabilite în acest sens, cu încadrarea în fondul de participare stabilit şi cu aprobarea CAR”.

În raport de dispoziţiile legale susmenţionate pârâta a susţinut iniţial prin adresa nr. 3359/25.04.2018 (fila 41, vol. I dosar) că acordarea primei din profit (fondul de participare la profit) nu a fost posibilă în anul 2016, întrucât OST nu a înregistrat profit, iar prin adresa nr. 1162/25.05.2018 (fila 79 vol.I dosar) a arătat că prima din profit este reglementată de art. 138 din contractul colectiv de muncă, că s-a acordat în funcţie de participarea OST la fondul de profit, precum şi de rezultatele şi eficienţa muncii depuse de către salariat, că nivelul participării la profit s-a stabilit individual pentru fiecare salariat în parte în funcţie de eficienţa muncii depuse şi că reclamantei nu i s-a acordat nicio primă din profit având în vedere faptul că a fost angajată la OST, care a înregistrat o pierdere de 256358,14 lei, conform balanţei de verificare din decembrie 2016.

Şi din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert BNM (fila 118, vol. I dosar), reiese că pentru anul 2016 OST din cadrul DSM nu a realizat profit şi întrucât fondul de participare la profit se acordă salariaţilor din profitul net, în anul 2017 nu se cuvenea reclamantei prima din profitul aferent anului 2016. Din documentele puse la dispoziţie nu au fost identificate plăţi privind prima din profit acordate salariaţilor OST.

Urmare a obiecţiunilor formulate de reclamantă la raportul de expertiză cu privire la prima de profit, s-a menţionat de către expert în suplimentul la raportul de expertiză (fila 189 vol.I dosar) că din balanţa de verificare întocmită pentru luna decembrie 2016, reiese că DSM a realizat profit în anul 2016 în sumă netă de 3680072 lei, iar conform referatului înregistrat sub nr.4490/30.05.2017 la DSM, profitul net al Direcţiei a fost repartizat şi pentru fondul de participare al salariaţilor la profit pe anul 2016 de la OST, în sumă totală de 17.820 lei.

Totodată, s-a menţionat că tabelul nominal cu personalul ce primeşte prime din profitul anului 2016, înregistrat la DSM sub nr.10566/30.08.2017 cuprinde 29 de salariaţi care au primit prin repartizare sume din profitul net, cuprinse între 1960 şi 120 lei, că reclamanta nu a primit sume din profitul anului 2016 şi că deşi, s-a solicitat DSM, aceasta nu a prezentat criteriul de repartizare al acestor sume pentru fiecare angajat, situaţie în care s-a arătat că nu se poate stabili o sumă care i s-ar cuveni reclamantei în contul primelor din profitul aferent anului 2016, proporţional cu perioada şi eficienţa muncii depuse.

Prin notele scrise înaintate la dosar cu adresa nr.10168/CSN/18.01.2019 (fila 2 vol. II dosar), pârâta a arătat că cuantumul primei de profit pentru anul 2016, solicitat de reclamantă pentru 7 luni lucrate în anul 2016, este în sumă de 910 lei. Conform repartiţiei primelor de profit aferente anului 2016, potrivit referatului nr.4490/30.05.2017, OST i-a fost repartizată suma de 17820 lei, iar din această sumă cuantumul cel mai mare i-a revenit şefului de ocol, respectiv 1950 lei (având cea mai mare responsabilitate şi cele mai mari complexe atribuţii).

Din bilanţul la nivelul DSM rezultă că la nivelul fiecăruia dintre cele 9 ocoale silvice, cotabililor şefi (cu atribuţii şi responsabilităţi secunde la nivel de ocol) le-a revenit pentru anul 2016 prima de profit în procent de aproximativ 80% comparabil cu şefii de ocol.

Potrivit notelor scrise depuse de pârâtă, condiţiile de stabilire şi acordare a primei din profit aferente anului 2016 pentru salariaţii OST, cât şi pentru salariaţii celorlalte ocoale, au fost realizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă (cifra de afaceri, profit/pierderi, valorificarea masei lemnoase, lucrări de împăduriri, lucrări de îngrijire în arborete, etc.), analizate pentru fiecare ocol în parte, cât şi pentru fiecare salariat în parte, în funcţie de responsabilitatea şi complexitatea atribuţiilor specifice funcţiilor/posturilor, dar şi în funcţie de rezultatele evaluării personale. Din balanţa de verificare pe anul 2016, cât şi din bilanţul contabil aferent anului 2016, se poate constata că la OST, pentru semestrul I 2016 (lunile ianuarie-iunie) nu au fost îndeplinite obiectivele şi criteriile de performanţă stabilite, însă pentru semestrul II (lunile iulie-decembrie) acestea au avut o evoluţie ascendentă, care a contrabalansat, cel puţin parţial deficienţele înregistrate pe semestrul I.

S-a mai menţionat că salariaţii cu aceleaşi funcţii/posturi, de la ocoale silvice diferite, au primit pentru anul 2016, prime din profit în cuantum diferit, cuantum stabilit de realizarea/ nerealizarea obiectivelor şi criteriilor de performanţă mai sus precizate.

De asemenea, prin adresa nr.10453/CSN/16.02.2019 pârâta a arătat că motivul pentru care reclamantei nu i s-a acordat prima de profit aferentă anului 2016 pentru perioada ianuarie-iulie, conform precizărilor reprezentanţilor OST constă în aceea că prima de profit aferentă anului 2016 a fost aprobată pe data de 30.05.2017, dată la care reclamanta nu mai era salariata OST. Cuantumul primelor şi lista nominală a salariaţilor care urmau să primească această primă au fost întocmite pe baza listei de personal din cadrul ocolului şi astfel, s-a omis includerea pe listă a fostei contabile CP şi datorită faptului că era înscris pe listă actualul contabil şef al OST.

Prin urmare, pârâta a avut o poziţie oscilantă în ceea ce priveşte acordarea sau neacordarea primei de profit către reclamantă, susţinând iniţial că acordarea primei din profit nu a fost posibilă pe anul 2016, întrucât OST nu a înregistrat profit, iar ulterior arătând că motivul pentru care reclamantei nu i s-a acordat prima din profit aferentă anului 2016 constă în faptul că această primă a fost aprobată pe 30.05.2017, dată la care reclamanta nu mai era salariata OST, omiţându-se includerea sa pe lista nominală a salariaţilor ce urmau să primească prima din profit.

Cu toate acestea, se reţine că pârâta nu neagă faptul că reclamantei i s-ar cuveni prima din profit şi, mai mult, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezentantul pârâtei a arătat că este just şi echitabil să i se achite reclamantei prima de profit aferentă perioadei de 7 luni lucrată în anul 2016 şi că este de acord cu acordarea primei.

Având în vedere că din cuprinsul referatului înregistrat la DSM sub nr. 4490/ 30.05.2017 (fila 3 verso, vol.II dosar), reiese că prin adresa nr. 23129/DCP/ 25.05.2017 s-a aprobat repartizarea fondului de participare a salariaţilor la profit pe anul 2016, distribuindu-se o parte din sumă şi OST, care a întocmit tabelul nominal cu personalul ce primeşte prima din profit 2016, înregistrat sub nr. 10566/30.05.2017 şi ţinând seama de prevederile art. 138 din contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi de concluziile reprezentantului pârâtei, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, instanţa apreciază că este întemeiată solicitarea reclamantei privind acordarea primei din profit aferentă perioadei 01.01.2016-31.07.2016.

În ceea ce priveşte cuantumul sumei reprezentând prima de profit, care i s-ar cuveni reclamantei, se reţine că prin adresa nr.10168/CSN/18.01.2019 (fila 2 vol. II dosar) pârâta a arătat că prima de profit pentru anul 2016 solicitată de reclamantă pentru 7 luni lucrate în anul 2016 este în sumă de 910 lei, iar în şedinţa publică din 22.01.2019, precum şi cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, apărătorul reclamantei a arătat că nu contestă această sumă, menţionând că nu mai insistă să răspundă expertul la obiecţiunea referitoare la prima de profit.

Aşa fiind, se constată că petitul referitor la prima de profit aferentă perioadei 01.01.2016-31.07.2016, este întemeiat, situaţie în care urmează a obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 910 lei reprezentând prima de profit aferentă perioadei de mai sus.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la diferenţa de 15% din sporul de fidelitate pe perioada 01.12.2014-31.07.2016 şi la solicitarea reclamantei de a se constata că trebuia să beneficieze de spor de fidelitate în procent de 30% care se aplică la salariul de bază, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.131 din contractul colectiv de muncă 2014-2015 (fila 166 vol.I dosar) „sporurile la salariile de bază, se acordă în raport de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea şi de vechimea în muncă”, iar dispoziţiile art.132 alin.1 şi 2 din acelaşi contract colectiv de muncă prevăd că „Locurile de muncă şi categoriile de salariaţi la care se acordă drepturile prevăzute la articolul precedent, cuantumul şi criteriile de diferenţiere de care beneficiază acestea, sunt cele din Anexa nr.4; Sporurile prevăzute în Anexa nr.4 se stabilesc separat, prin negociere, cu excepţia sporului de vechime. Acestea se acordă şi se calculează la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat şi în condiţiile prevăzute de lege”.

Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în contractul colectiv de muncă 2015-2017 (fila 167 vol. I dosar).

În anexa nr.4 la contractul colectiv de muncă al RNPR care cuprinde sporurile la salariile de bază se prevăd denumirea sporului, categoriile de personal îndreptăţite să primească sporul, condiţiile de acordare şi cuantumul maxim brut al sporului.

Astfel, la pct.12 din Anexa nr.4 este prevăzut sporul de fidelitate la care este îndreptăţit personalul de specialitate silvică, precum şi personalul de altă specialitate decât cea silvică (TESA şi muncitori indirect productivi), iar în ceea ce priveşte condiţiile de acordare se menţionează: vechimea, experienţa profesională în unităţi silvice, performanţa şi condiţiile la locul de muncă, responsabilităţile funcţiei îndeplinite şi capacitatea de asumare a acestora: între 0-10 ani vechime în unităţi silvice cuantumul maxim brut al sporului este de 10%; între 10-20 ani vechime în unităţi silvice – 20%; între 20-30 ani vechime în unităţi silvice 30%, peste 30 ani vechime în unităţi silvice - 35%.

În raport de dispoziţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă, potrivit cărora sporurile prevăzute în Anexa nr.4 se stabilesc separat prin negociere, instanţa constată că prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.446/20.01.2014, încheiat între părţi (fila 13 vol.I dosar) s-a stabilit că reclamanta beneficiază de un spor de fidelitate de 30% şi că actul adiţional intră în vigoare începând cu data de 01.01.2014.

Prin decizia nr.102/23.09.2014 emisă de pârâta DSM (fila 70 vol.I dosar) s-a dispus că începând cu data de 01.10.2014 reclamanta va beneficia de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, iar din probele administrate în cauză nu rezultă că această decizie ar fi fost contestată de către reclamantă.

Totodată, se reţine că prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 5543/24.07.2017 încheiat între părţi (fila 67 vol. I dosar) s-a stabilit că reclamanta beneficiază de un spor de fidelitate de 15% şi că actul adiţional intră în vigoare începând cu data de 01.07.2015.

Acelaşi cuantum al sporului de fidelitate de 15% de care beneficiază reclamanta a fost stabilit şi prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.4357/13.05.2016 încheiat între părţi (fila 68 vol. I dosar), act adiţional care a intrat în vigoare începând cu data de 01.05.2016.

La data de 22.06.2016 s-a încheiat între părţi actul adiţional la contractul individual de muncă nr.4787/22.06.2016 (fila 64 vol. I dosar), din cuprinsul căruia rezultă că reclamantei i s-a stabilit un spor de fidelitate de 30% şi că acest act adiţional intră în vigoare începând cu data de 01.06.2016.

În toate actele adiţionale încheiate între reclamantă şi pârâtă, respectiv actele adiţionale nr.446/20.01.2014, 5543/24.07.2015, 4357/13.05.2016, 4787/22.06.2016 s-a menţionat că salariata declară sub semnătură că îi sunt cunoscute sistemul, formele şi nivelul de salarizare de la care începe negocierea şi că este de acord cu nivelul de salarizare consemnat în actul adiţional.

Prin urmare, la momentul semnării fiecăruia dintre actele adiţionale de mai sus, reclamanta a avut cunoştinţă de faptul că în Anexa 4 la contractele colective de muncă aplicabile era prevăzut cuantumul maxim brut al sporului de fidelitate, dar şi faptul că în art.132 din aceleaşi contracte colective de muncă s-a menţionat că sporurile prevăzute în Anexa nr.4 se stabilesc separat prin negociere, cu excepţia sporului de vechime.

Or, semnând actele adiţionale prin care s-a stabilit că beneficiază de un spor de fidelitate de 15%, reclamanta a fost de acord cu procentul menţionat în fiecare dintre actele adiţionale în ceea ce priveşte sporul de fidelitate, prin semnarea actelor adiţionale realizându-se de fapt negocierea între părţi, negociere care a avut loc cu respectarea limitei maxime prevăzute în Anexa nr.4 la contractul colectiv de muncă.

Referitor la susţinerea apărătorului reclamantei potrivit căreia actul adiţional nr. 5543/24.07.2015 prin care părţile au negociat un spor de fidelitate de 15%, ar trebui înlăturat pentru că nu a fost semnat şi însuşit de reclamantă, iar pârâta nu l-a prezentat în original, instanţa constată că este neîntemeiată.

În acest sens, se reţine pe de o parte că la fila 34 vol. I dosar se află actul adiţional nr. 5543/24.07.2015 care nu poartă semnătura reclamantei, însă la fila 67 vol. I dosar se află o copie conformă cu originalul a actului adiţional nr.5543/24.07.2015 care poartă semnătura reclamantei, iar la fila 85 vol. I dosar, se află acelaşi act adiţional semnat de reclamantă, act pe care se află o menţiune a responsabilului resurse umane, conform căruia, acest document se află în arhiva unităţii sub formă de copie, arătând că îşi asumă responsabilitatea de a fi pus la dispoziţia reprezentantului unităţii copia înscrisului, fără să fi specificat că nu este deţinut şi în original.

Pe de altă parte, se reţine că, deşi apărătorul reclamantei solicită ca actul adiţional nr. 5543/24.07.2015 să fie înlăturat de instanţă, nu a arătat care ar fi motivele pentru care nu ar trebui luat în considerare acest înscris, cu atât mai mult cu cât din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că ar fi fost contestată în vreun fel semnătura reclamantei de pe actul adiţional, conform dispoziţiilor din Codul de procedură civilă.

De asemenea, faptul că pârâta nu a prezentat în original actul adiţional nr. 5543/24.07.2017 nu are nicio relevanţă, atât timp cât a fost depus în copie conformă cu originalul şi nu a fost contestat în niciun fel de reclamantă.

Totodată, se reţine că nu numai în actul adiţional nr.5543/24.07.2015 s-a prevăzut că sporul de fidelitate este în procent de 15%, ci şi în actul adiţional nr.4357/13.05.2016, act cu privire la care reclamanta nu a solicitat să fie înlăturat, deşi şi în cuprinsul acestuia s-a prevăzut tot un spor de fidelitate de 15% şi care a fost semnat de reclamantă.

Aşa fiind, se reţine că fiind semnate actele adiţionale în care s-a prevăzut sporul de fidelitate de 15% s-a realizat negocierea între părţi.

Cum, reclamanta a beneficiat de sporul de fidelitate în procent de 15% prevăzut în actele adiţionale încheiate cu pârâta, fapt recunoscut de aceasta chiar prin cererea de chemare în judecată, instanţa apreciază că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferenţei de 15% din sporul de fidelitate pe perioada octombrie 2014 – mai 2016, este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte sporul de fidelitate pentru lunile iunie, iulie 2016, se constată că potrivit actului adiţional la contractul individual de muncă nr.4787/22.06.2016, reclamantei i s-a stabilit un spor de fidelitate de 30%, începând cu data de 01.06.2016, data intrării în vigoare a actului adiţional.

Din fluturaşul de salariu aflat la fila 143 vol. I dosar, reiese că reclamanta a beneficiat de spor de fidelitate nesilvic în procent de 30%, cuantumul sporului fiind de 686 lei, însă din fluturaşul de salariu aferent lunii iulie 2016 (fila 144 vol. I dosar), reiese că reclamantei nu i s-a acordat sporul de fidelitate în procent de 30%.

Cum, prin actul adiţional nr.4787/22.06.2016 părţile au negociat un cuantum al sporului de fidelitate de 30%, iar pârâta nu i-a achitat reclamantei contravaloarea sporului de fidelitate aferent lunii iulie 2016, instanţa apreciază că pentru luna respectivă reclamantei i se cuvine sporul în procent de 30%, astfel că petitul referitor la sporul de fidelitate este întemeiat în parte.

Având în vedere că din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 109 vol. I dosar), reiese că sporul de fidelitate cuvenit reclamantei raportat la suma salariului de bază în luna iulie 2016 este în sumă brută de 686 lei, iar suma brută actualizată cu indicele de inflaţie şi pentru care s-a calculat dobânda legală până la data de 15.09.2018, conform raportului de expertiză, este suma de 784,6 lei, instanţa urmează a obliga pârâta să plătească reclamantei această sumă reprezentând sporul de fidelitate aferent lunii iulie 2016.

Referitor la capătul de cerere privind sporul pentru efectuarea controlului financiar preventiv în cuantum de 25% din salariul de bază pe perioada 01.12.2014-31.07.2016, instanţa constată următoarele:

Prin decizia nr.73/29.07.2011 emisă de DSM (fila 6 vol. I dosar) reclamanta a fost nominalizată pentru exercitarea controlului financiar preventiv la OST.

Potrivit art.7 din decizia directorului general al RNPR (fila 7 vol. I dosar) „Controlul financiar preventiv se exercită prin viza acordată de persoanele din cadrul compartimentelor de specialitate prevăzute în anexa 2 la prezenta decizie”, iar în anexa 2 la această decizie care cuprinde lista persoanelor desemnate să exercite controlul financiar preventiv este menţionat şi numele reclamantei care, având calitatea de contabil şef, a fost desemnată să exercite controlul financiar preventiv la OST.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 din contractul colectiv de muncă 2014/2015 (fila 166 vol. I dosar) „sporurile la salariile de bază, se acordă în raport de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea şi de vechimea în muncă”, iar dispoziţiile art.132 alin.1 şi 2 din acelaşi contract colectiv de muncă prevăd că „Locurile de muncă şi categoriile de salariaţi la care se acordă drepturile prevăzute la articolul precedent, cuantumul şi criteriile de diferenţiere de care beneficiază acestea, sunt cele din Anexa nr.4; Sporurile prevăzute în Anexa nr.4 se stabilesc separat, prin negociere, cu excepţia sporului de vechime. Acestea se acordă şi se calculează la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat şi în condiţiile prevăzute de lege”.

Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în contractul colectiv de muncă 2015-2017 (fila 167 vol. I dosar).

În anexa nr.4 la contractul colectiv de muncă al RNPR care cuprinde sporurile la salariile de bază se prevăd denumirea sporului, categoriile de personal îndreptăţite să primească sporul, condiţiile de acordare şi cuantumul maxim brut al sporului.

Astfel, la pct.13 din Anexa nr.4 este prevăzut sporul pentru efectuarea controlului financiar preventiv la care este îndreptăţit personalul economic care efectuează control financiar preventiv, cuantumul maxim brut al acestui spor fiind de 25% din salariul de bază.

Deşi, reclamanta a fost desemnată să exercite controlul financiar preventiv la OST conform anexei nr.2 la decizia nr.104/17.02.2014, aceasta nu a beneficiat de sporul pentru efectuarea controlului financiar preventiv, fapt recunoscut de altfel de pârâtă, care a arătat prin adresa nr.3359/25.04.2018 (fila 41 vol. I dosar) că reclamanta şi angajatorul nu au negociat nici un cuantum al acestui spor.

Această apărare a pârâtei potrivit căreia părţile nu au negociat un cuantum al sporului pentru control financiar preventiv nu poate fi primită însă, având în vedre că este culpa angajatorului care trebuia să iniţieze negocierea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 129 alin.2 din Legea dialogului social nr.62/2011 potrivit căreia „Iniţiativa negocierii aparţine angajatorului…”.

De asemenea, nu poate fi primită apărarea pârâtei potrivit căreia reclamanta a fost încadrată la OST cu studii medii, că până la momentul pensionării nu era absolventă de studii superioare economice, iar potrivit art. 12 alin.1 din HG 1151/2012 aceasta nu era abilitată să efectueze control financiar preventiv.

Astfel, faptul că era abilitată sau nu să efectueze control financiar preventiv nu are relevanţă, atât timp cât reclamanta a fost desemnată să exercite un astfel de control, potrivit menţiunilor din decizia nr. 73/29.07.2011 şi 104/17.02.2014, iar pârâta nu a negat faptul că aceasta ar fi exercitat control financiar preventiv.

Având în vedere că reclamanta a fost desemnată să exercite control financiar preventiv, iar în Anexa nr.4 la contractul colectiv de muncă se prevede că personalul economic care efectuează control financiar preventiv, este îndreptăţit la sporul pentru efectuarea controlului financiar preventiv în cuantum maxim de 25% din salariul de bază şi ţinând seama de faptul că reclamanta nu a beneficiat de acest spor din culpa pârâtei, instanţa apreciază că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei să-i achite contravaloarea acestui spor pe perioada 01.12.2014-31.07.2016, este întemeiată.

În ceea ce priveşte cuantumul sporului pentru control financiar preventiv, se reţine că acesta a fost determinat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, din cuprinsul căruia reiese că sporul pentru control financiar preventiv cuvenit reclamantei pe perioada decembrie 2014-iulie 2016 este de 11.112 lei, la care s-a calculat indicele de inflaţie în cuantum de 1544 lei şi dobânda legală în cuantum de 639 lei.

Cu privire la acest cuantum al sporului pentru control financiar preventiv, pârâta nu a formulat obiecţiuni, ci doar cu privire la faptul că nu a existat o negociere referitor la sporul respectiv, precum şi la faptul că este prescris pentru anul 2014.

Or, acestea nu constituie obiecţiuni, ci apărări pe fondul cauzei care au fost analizate anterior, iar în ceea ce priveşte susţinerea referitoare la prescripţie, instanţa constată că pârâta nu a invocat prin întâmpinare excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la sporul pentru control financiar preventiv, astfel că nu va fi analizată această susţinere.

Aşa fiind, urmează a fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma brută actualizată cu indicele de inflaţie şi pentru care s-a calculat dobânda legală până la data de 15.09.2018 în cuantum de 13.295 lei, reprezentând spor pentru efectuarea controlului financiar preventiv aferent perioadei 01.12.2014-31.07.2016.

Referitor la solicitarea reclamantei privind achitarea contravalorii zilelor de concediu de odihnă neefectuat pe perioada 2014-31.07.2016, se constată că la pct.12 din contractul individual de muncă al reclamantei (fila 157, vol.I dosar) s-a prevăzut că durata concediului de odihnă este de 26 zile, iar în actele adiţionale la contractul individual de muncă aflate la filele 13 şi 67 vol.I dosar s-a prevăzut că durata concediului anual de odihnă este de 30 de zile lucrătoare în raport cu durata muncii şi vechimea în muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 144 alin.1 Codul muncii „Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor”, iar în conformitate cu dispoziţiile art.146 alin.1,3 Codul muncii „Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an; compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”.

Raportând dispoziţiile legale sus menţionate la speţa dedusă judecăţii, se constată că reclamantei i-a încetat contractul individual de muncă la data de 01.08.2016, iar potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, reclamantei i se cuvine suma de 5.348 lei pentru 35 de zile de concediu de odihnă neefectuat.

 Astfel, s-a arătat în cuprinsul raportului de expertiză că numărul zilelor de concediu de odihnă cuvenite reclamantei este de câte 30 de zile anual în anii 2014 şi 2015 şi 18 zile  pentru anul 2016, având în vedere că la data de 01.08.2016 raporturile de muncă au încetat. În anul 2014 au fost identificate pe baza documentelor puse la dispoziţie ca efectuate şi achitate 2 zile de concediu de odihnă, în anul 2015 au fost identificate 18 zile, iar în anul 2016 au fost identificate 23 zile.

S-a mai arătat că diferenţa numărului de zile de concediu de odihnă neefectuat şi neachitat este de 28 zile pentru anul 2014, 7 zile pentru anul 2015 şi 0 zile pentru anul 2016, astfel că au mai rămas 35 de zile neefectuate a căror contravaloare este de 5.348 lei, indicele de inflaţie pentru aceeaşi sumă fiind de 549 lei, iar dobânda legală de 219 lei.

 Prin urmare, instanţa apreciază că este întemeiat petitul referitor la concediul de odihnă, situaţie în care urmează a fi obligată pârâta şi la plata sumei brute actualizate cu indicele de inflaţie şi pentru care s-a calculat dobânda legală până la data de 15.09.2018 în cuantum de 6.116 lei, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2014, 2015.

Potrivit art.166 alin.4 Codul muncii „Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.

Faţă de faptul că pârâta nu a plătit la termen drepturile băneşti cuvenite reclamantei, se apreciază că a produs un prejudiciu acesteia, urmând ca suma de 910 lei reprezentând prima de profit să fie actualizată cu indicele de inflaţie, iar sumele de 784,6 lei reprezentând spor de fidelitate, de 13.295 lei reprezentând spor pentru efectuarea controlului financiar preventiv şi de 6.116 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat să fie actualizate în continuare cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Reactualizarea conform indicelui de inflaţie intervenit în perioada în care aceste drepturi nu au fost plătite, reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamantă prin privarea de aceste drepturi.

De asemenea, se impune şi repararea prejudiciului constând în lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite, motiv pentru care va fi obligată pârâta şi la plata dobânzii legale.

Potrivit dispoziţiilor art.1531 alin.1, 2 Cod civil, „Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit”.

În conformitate cu prevederile art.1535 alin.1 Cod civil „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenţă până în momentul plăţii în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.

 Din interpretarea dispoziţiilor art. 1531, 1535  Cod  civil rezultă că  daunele interese moratorii constau în dobânda legală care în cauză urmează să se calculeze la sumele de mai sus până la data plăţii efective. 

 În raport de dispoziţiile legale susmenţionate, instanţa constată că reclamanta a fost prejudiciată prin neacordarea drepturilor salariale, iar pentru acoperirea integrală a prejudiciului rezultat din neachitarea drepturilor băneşti aceasta este îndreptăţită la dobânda legală aferentă sumelor respective până la data plăţii efective, în speţă impunându-se repararea prejudiciului constând în lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite.

Cât priveşte natura juridică a dobânzii se constată că este diferită de natura  juridică a actualizării obligaţiei cu rata inflaţiei, prima reprezentând o sancţiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligaţiei de plată, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii – daune compensatorii, fiind admisibil  cumulul dobânzii cu  actualizarea obligaţiei cu rata inflaţiei, întrucât nu se ajunge  la o dublă reparare.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată că acţiunea este întemeiată, urmând a se admite în parte.

În conformitate cu dispoziţiile art.453 alin.1 coroborat cu art.451 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de expert, conform chitanţei aflată la fila 98, vol.I dosar.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 2347/10.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-au respins ambele apeluri, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare