Pretenţii

Drepturi salariale reprezentând contravaloarea orelor lucrate în week-end şi sărbători legale, contravaloarea ore de noapte lucrate, contravaloarea ore suplimentare, actualizată cu indicele de inflație până la data plăţii efective, obligarea la plata contribuțiilor aflate atât în sarcina angajatorului cât şi pe cele aflate în sarcina salariatului la plata dobânzii legale aferentă sumei nete cuvenite reclamantului  până la data plății efective.

Cererea reconvențională având ca obiect restituirea diurnei acordate din eroare pe o perioadă de 7 ani

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.05.2019, reclamantul A. N. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL,  solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale reprezentând spor de noapte, spor pentru ore suplimentare, lucrate peste programul normal de 8 ore/zi şi spor pentru orele lucrate sâmbăta, duminica şi în zilele de sărbători legale, aferente perioadei februarie 2015 – februarie 2018; să-i vireze contribuția pentru asigurările sociale (CAS, pensie şomaj) aferentă drepturilor bănești datorate conform primului petit, pentru perioada februarie 2015 - februarie 2018, inclusiv; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente sumelor solicitate prin primul petit, calculate până la plata efectivă a sumelor şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că începând cu luna august 2011 şi până la data de 21.02.2018, a lucrat ca șofer la SC R. SRL.

În toată această perioada, activitatea desfășurată de el în cadrul societății s-a concretizat în transportul metalelor prețioase (aur şi argint) şi a bijuteriilor din metale preţioase, transporturi efectuate pe ruta România- Italia  şi retur.

Astfel de transporturi a efectuat permanent, de două ori pe săptămână, fiecare deplasare având durata de 2 zile şi două nopţi, practic, în toata această perioadă, el aflându-se  în țară doar 2 zile din 7, în intervalul luni-vineri, în rest, inclusiv sâmbăta şi duminica, fiind plecat în cursa România-Italia.

Niciodată, în acest interval de timp, nu i s-a plătit niciun fel de spor, nici pentru orele lucrate peste programul de 8 ore/zi prevăzut în contractul individual de muncă, nici pentru orele de noapte, nici pentru zilele de sâmbătă, duminică ori zilele de sărbători legale.

Ori, conform Codului Muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară şi va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia (art.120, alin. f, art.123, art. l, Codul Muncii),

De asemenea, munca prestată între orele 22.00 - 6.00 este considerată muncă de noapte şi este retribuită cu un spor de 25% din salariul de bază (arţ.125. alin l, art.126, alin. l lit. b, Codul Muncii.

Pe de altă parte pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legată, salariaţii beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru (art. 142, alin.2, Codul Muncii).

In speță, niciuna dintre aceste prevederi ale Codului Muncii nu au fost respectate, el nebeneficiind de niciun spor, cu toate că programul său de lucru în cadrul societății a fost permanent cel precizat anterior.

A mai precizat că, în luna ianuarie 2018, s-a adresat conducerii societății cu o cerere prin care solicită plata tuturor acestor drepturi bănești însă cererea sa nu a fost soluționată favorabil de către societate, el neprimind drepturile bănești solicitate şi care i  se cuveneau ca urmare a muncii prestate în astfel de condiții.

În acest context a promovat prezenta acțiune pentru ca, prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată să-i  plătească toate drepturile salariale cuvenite, astfel cum a solicitat prin petitele acţiunii pendinte.

In dovedire, a depus următoarele înscrisuri: contract individual de muncă, Decizia nr. 3894/23.01.2018, cererea înregistrată sub nr.28/23.01.2018.

În drept  a  invocat prevederile Codului Muncii şi Lg.62/2011.

La data de 14.06.2018, pârâta S.C  R.  SRL, a depus  întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, așa cum a fost formulată.

În motivare a arătat că reclamantul a fost angajat la S.C. R SRL ca şi conducător auto, în perioada 01.09.2011- 23.02.2018.

În această perioadă a efectuat transport de marfă din Dr.Tr.Severin în Bressanvido.

Pentru activitatea desfășurată, a fost salarizat cu salariul minim pe economie, conform Contractului individual de muncă, înregistrat sub nr.78 din 31.08.2011, pe care l-a semnat la angajare şi diurna conform legii.

A arătat că, așa cum rezultă din documentele anexate, reclamantul şi-a primit drepturile salariale pe card, iar diurna pentru fiecare cursă efectuată, în numerar, în sumă de 145 Euro/ cursă.

Pe toată perioada derulării contractului, din anul 2011 şi până în  2018, reclamantul nu a solicitat verbal sau în scris, drepturi salariale pentru muncă suplimentară, sau condiții de muncă şi nu a depus documente justificative, în  acest sens.

Ordinul ministrului finanțelor publice nr.2.634/2015 privind documentele financiar-contabile, Anexa 1, Art.4, prevede că: " Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare."

Astfel, în cazul reclamantului nu se puteau calcula şi plăti aceste sporuri, atâta timp cât nu a depus documente (ordin de deplasare, foaie de parcurs, foaie de prezența) din care să rezulte că ar fi prestat ore suplimentare, peste programul normal de lucru, de 8 ore/zi, sau în condiții de noapte.

În susținerea celor afirmate a depus copie de pe ordin de deplasare şi foaie de parcurs, câte una pentru fiecare din cei trei ani pentru care se solicită plăţi suplimentare de drepturi salariale.

A mai solicitat a se avea în vedere şi prevederile Ordinul M.F.P. nr. 2.634/2015

privind documentele financiar-contabile, Anexa 2, referitoare la Ordinul de

deplasare, prin care se menționează că acesta "se întocmește pentru fiecare

deplasare, de către persoana care urmează a efectua deplasarea, precum şi pentru

justificarea avansurilor acordate în vederea procurării de valori materiale cu plata

în numerar." şi că serveşte ca: dispoziție către persoana delegată să –efectueze  deplasarea pe teritoriul țării; document pentru decontarea cheltuielilor efectuate; document pentru stabilirea diferenţelor de primit sau de restituit de titularul de avans; document justificativ de înregistrare în contabilitate."

Totodată,  a arătat că aceste documente - ordine de deplasare şi foi de parcurs nu sunt completate de către reclamant cu date care să justifice pretențiile din prezenta acțiune.

Văzând solicitările reclamantului A. N. s-au efectuat calcule din care au rezultat următoarele: fostul angajat ar avea de primit, ca diferențe salariale, suma de 8 623 lei ( 1915 Euro), însă, din evidențele contabile, rezultă că Amza Nicolae are de restituit către angajator, ca diurnă încasată necuvenit, suma de 21 075 Euro.

În această situație, a formulat cerere reconvențională pentru restituirea acestei sume, solicitând compensarea datoriile reciproce (angajat- angajator) şi obligarea reclamantului la plata către S.C. R. SRL a sumei de 19.160 Euro, ca diferență de diurnă, încasată necuvenit.

În drept şi-a  întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art..205-208c.pr.civ.

În dovedire a depus  următoarele înscrisuri: Ordine de deplasare şi foi de parcurs din 25.10.2015; 12.07.2016; 26.0.,2017 şi 14.01.2018- în copie; centralizatorul drepturilor salariale încasate şi a diferenței de încasat de către reclamant; state de plată centralizatoare pentru anii 2015-2018- în original; centralizatorul sumelor necuvenite încasate de reclamant; extras CCM - cu referire la munca suplimentară şi în timpul nopții; raport pe salariat.

La data de  14.06.2019,  pârâta S.C.  R.  SRL a depus  cerere reconvențională  prin care a  solicitat să se dispună în principal: obligarea reclamantului - pârât la plata sumei de 21.075 Euro, reprezentând diurnă încasată necuvenit în perioada 01.02.2015-31.01.2018; în subsidiar: compensația judiciară a datoriilor reciproce (angajat - angajator), până la valoarea cea mai mică dovedită şi obligarea debitorului având cea mai mare datorie la plata numai a diferenței rămase neacoperită prin compensare.

A arătat că, conform calculelor reclamantul-pârât are de plătit către S.C. R.  SRL suma de 19.160 Euro, ca diferență între diurna încasată necuvenit şi drepturile salariale solicitate prin acțiunea sa.

De asemenea, reclamantul-pârât să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare  a arătat  că așa cum a menționat şi prin întâmpinare, reclamantul a fost angajat la S.C  R.  SRL ca şi conducător auto, în perioada 01.09.2011-23.02.2018 şi a efectuat transport de marfă din Dr.Tr.Severm (România) în Bressanvido (Italia).

Pentru activitatea desfășurată, reclamantul trebuia să  fie salarizat cu salariul minim pe economie, conform Contractului individual de muncă, înregistrat sub nr.78 din 31.08.2011, pe care l-a semnat la angajare, iar pentru deplasările în străinătate, să primească o indemnizație de delegare (diurnă) conform legii - așa cum s-a prevăzut şi în Contractul colectiv de muncă -Cap.6 pct.6.4 Delegarea Art.83(2).

Potrivit Art.7 al H. G. nr.518/1995 – actualizată - privind unele drepturi şi obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, diurna în valută se diferențiază pe doua categorii şi se acordă la nivelul prevăzut pentru fiecare țară în care are loc deplasarea, conform Anexei a aceleiași hotărâri ( 518/1995 actualizată).

A mai susținut că, în statele din UE este prevăzut același nivel al diurnei legale -35 euro.

A mai precizat că salariații S.C.  R.  S.R.L., pe perioada delegării beneficiază de cazare gratuită, motiv pentru care indemnizația de deplasare este formată numai din diurna stabilită conform anexă HG nr.518/1995- Italia.

Ca urmare a primirii cererii de chemare în judecată formulată de către fostul angajat, A. N., au fost verificate actele contabile şi s-a constatat că din eroare, pentru fiecare deplasare - de două zile, reclamantul a primit 145 Euro,  în loc de 70 Euro.

Astfel, pentru perioada 01.02-2015-31.01.2018, reclamantul a primit ca diurnă, suma de 40.745 Euro, în loc de 19.670 Euro, cât i se cuvenea conform legii, rezultând o diferență de 21.075 Euro, sumă încasată necuvenit de către acesta.

 În aceste condiții, a formulat prezenta cerere reconvențională, având în vedere şi prevederile art. 256 din Codul muncii (reactualizat), care menționează că: "Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”.

În drept a  întemeiat cererea pe dispozițiile art. 209 NCPC.

În dovedire a depus următoarele înscrisuri: certificat înregistrare firmă şi CI, administrator; centralizatorul diurnei încasate de reclamantul A. N. în perioada 01.02.2015-31.01.2018; situația diurnei încasate pe fiecare an (2015-2018) - în original; adresă ITM Mehedinți - cu nr. înregistrare 2195/18.04.2017,  şi extras din CCM.

La termenul de judecată din data de 11.09.2018, reclamantul a depus la dosar note scrise prin care şi-a exprimat poziția față de cererea reconvențională, solicitând  respingerea acesteia ca neîntemeiată.

A arătat că susținerile pârâtei reclamante reconvențional nu sunt probate în niciun fel, centralizatoarele depuse de aceasta, cu pretenția de a  fi documente în original neavând forță probantă, fiind niște înscrisuri întocmite pro causa, la data de 10.06.2018 (conform mențiunilor din cuprinsul lor) în timpul procesului, după primirea acțiunii formulate de reclamant.

A mai susținut că nici din eroare şi nici din bună știință nu s-a achitat reclamantului nici o sumă necuvenită, dimpotrivă pârâta reclamantă-reconvențional nu a înțeles să-i plătească acestuia integral nici măcar drepturile conferite de legislația  muncii, astfel cum a arătat prin acțiunea introductivă.

Concret, cursele în Italia au fost efectuate de reclamantul A. N., în întreaga perioadă, de două ori pe săptămână, astfel: plecare din România duminică seara, ajuns în Italia luni, plecare din Italia în seara zilei de luni, ajuns în România în ziua de marţi; plecare din România marţi seara, ajuns în Italia miercuri pe zi, plecare din  Italia în seara zilei de miercuri, ajuns în România în ziua de joi.

Fiecare cursă era efectuată de doi angajați ai pârâtei (el cu încă un coleg), ambii fiind conducători auto, desemnați să  meargă împreună tocmai pentru a putea conduce pe rând, spre a nu fi nevoie să oprească pe traseu şi să se cazeze.

Așadar, programul şi traseul au fost foarte clare şi trasate riguros în timp astfel: deplasare din România în Italia, ajuns la destinație, predat bijuteriile din metale prețioase ( aur, argint), preluat metale prețioase ( aur, argint) din care se confecționau bijuterii, plecat în aceiași zi înapoi în România.

A mai precizat că, diurna pe care o reclamă pârâta  reclamantă- reconvențional că ar fi plătit-o nu numai conform legislației, ci chiar dublu decât prevede legislația, era virată pentru ambii angajați, pe un card pe care se virau şi sumele necesare alimentării cu combustibil a autovehiculului, card care li se preda la fiecare transport.

Este de neînțeles faptul că, angajatorul încearcă la acest moment să ridice pretenții împotriva angajatului doar pentru că a apelat la justiţie pentru a  i se recunoaște şi a i se plăti drepturile legale, în contextul în care, la momentul la care reclamantul i-a adresat angajatorului cererea de plată a sporurilor cuvenite, acesta nu a venit cu astfel de pretenții şi dimpotrivă nici măcar nu a răspuns în vreun fel la solicitarea sa.

De asemenea, a mai arătat că, după ce instanța i-a comunicat acțiunea, a fost interpelat comunicându-i-se că, dacă nu va renunța la acțiune se va formula cerere reconvențională prin care se vor ridica pretenții proprii împotriva sa, cerându-i-se insistent să renunțe la pretenții.

Ulterior, a fost contactat şi i s-a propus  să primească 2000 Euro de la societate, cu condiția să renunțe la prezenta acțiune, însă nu a dat curs propunerilor  formulate de pârâta-reclamantă.

La solicitarea apărătorului pârâtei a fost încuviințată proba cu interogatoriul reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația atașată la dosar.

La solicitarea apărătorului reclamantului a încuviințată  proba testimonială, fiind audiat martorul R. G. V., declarația acestuia fiind consemnată şi atașată la dosarul cauzei.

În cauză, la solicitarea reclamantului şi pârâtei a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă, având  următoarele obiective:

- să se verifice dacă reclamantul a efectuat ore suplimentare peste durata legală a programului de lucru, în caz afirmativ să precizeze numărul acestora, dacă au fost compensate cu zile libere şi dacă au fost plătite în mod corespunzător;

 - să se verifice dacă reclamantul a  efectuat ore suplimentare în zilele de sâmbăta, duminică sau în zilele de sărbători legale, în caz afirmativ să precizeze numărul acestora, dacă au fost compensate cu zile libere şi dacă au fost plătite în mod corespunzător;

 - să se verifice dacă reclamantul a lucrat ore de noapte, în caz afirmativ să se precizeze numărul acestora şi dacă au fost plătite în mod corespunzător;

 - actualizarea cu indicele de inflaţie a drepturilor băneşti cuvenite şi neîncasate şi dobânda legală, în raport de data scadenţei fiecărui drept restant până la data plăţii efective

Calculul acestor drepturi salariale urmând a se face  pentru perioada  februarie 2015- februarie 2018.

- să se calculeze  care este diurna legală pe care reclamantul  trebuia să o încaseze în perioada 01.02.2015-28.02.2018 şi  care este suma pe care a încasat-o şi diferența cuvenită.

Expertiză contabilă s-a dispus să fie efectuată de doamna expert  P. M. C., desemnată aleatoriu, care a formulat cerere de înlocuire, cerere care a fost admisă şi s-a desemnat expert T. N., încuviinţându-se participarea experţilor parte D. N.  indicat de reclamant şi B. A. M. indicată de pârâtă.

Raportul de expertiză a fost depus la dosar, fiind observat de părţi, pârâta formulând obiecţiuni.

Expertul a răspuns  obiecțiunilor formulate prin suplimentul la raportul de expertiză.

La suplimentul la raportul de expertiză a formulat obiecțiuni  pârâta, aceste obiecțiuni au  fost respinse ca neîntemeiate.

Din oficiu, instanța a solicitat lămuriri expertului: să explice contradicția susținerilor din raportul de expertiză în ceea ce privește numărul de ore suplimentare efectuate, respectiv: 1921 ore şi 1906 ore în centralizator şi să defalce pe sume drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru ore suplimentare, ore de noapte, ore prestate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale şi să precizeze câte ore a lucrat reclamantul în zilele de sărbători legale şi câte în zilele de sâmbătă şi duminică şi să se stabilească contravaloarea pentru fiecare dintre acestea.

La data de 14.05.2019, expertul a răspuns la solicitările instanţei.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Reclamantul A. N., a fost angajatul pârâtei SC R. SRL în funcţia de conducător auto, începând cu data de 01.09.2011, potrivit contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr. 78 din 31.08.2011, (f.4 dosar) desfăşurând activitate până la data de 21.02.2018, când contractul de muncă i-a încetat în baza art.81 alin.1 Codul muncii, conform deciziei nr. 3894 din 23.01.2018, (f. 5 dosar), emisă de pârâtă.

Prin acţiunea dedusă judecăţii se solicită obligarea pârâtei la plata pe perioada februarie 2015- februarie 2018 a drepturilor salariale reprezentând sporul de noapte de 25%, a orelor suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru, a orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale şi plata sporului aferent orelor suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru şi de 100% pentru zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale pentru care nu i s-a acordat repausul săptămânal, dobânzile aferente acestor sume precum şi obligarea pârâtei la plata contribuţiilor aferente drepturilor salariale neplătite către Casa Judeţeană de Pensii M.

Prin obiectivele la expertiză a precizat acţiunea în sensul că a solicitat actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie.

Reclamantul a prestat activitatea de şofer la societatea pârâtă fiind încadrat pe un autovehicul cu ajutorul căruia efectua transporturi de bijuterii din aur şi argint din Italia. Fiecare deplasare era efectuată de către reclamant împreună cu un alt şofer aceştia schimbându-se între ei pe timpul deplasării.

Reclamantul efectua două transporturi pe săptămână, fapt susţinut de către acesta cât şi de pârâtă şi confirmat de expertiză prin verificarea bonurilor de carburant a ordinelor de deplasare, foilor de parcurs şi a Situaţiei diurnelor acordate de către pârâtă, după cum urmează:

În fapt, reclamantul pleca în cursă duminica, de regulă în jurul orei 18.00, ajungea în Italia în jurul orei 08.00 şi în aceeaşi zi, în jurul orei 19.00, începea deplasarea spre România urmând să ajungă în ţară în jurul orei 9.00. Cea de a doua cursă săptămânală începea marţi în jurul orei 20.00 cu sosire în Italia miercuri seara în jurul orei 9.00.

Plecarea spre România era miercuri seara ora 19.00 cu sosire în România în ziua de joi în jurul orei 9.00. Deşi Codul muncii, la articolul 119 prevede obligaţia angajatorului de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate zilnic, cu evidenţierea orelor de începere şi de sfârşit ale programului de lucru, potrivit constatării expertului contabil numit de instanţă, pe perioada desfăşurării contractului individual de muncă, ștatele de plată au fost întocmite contrar modului real de desfăşurare a activităţii reclamantului în sensul că, acesta era pontat şi plătit câte 8 ore lucrătoare/zi, în fiecare zi lucrătoare a lunii fără a se ţine cont de specificul şi modul real în care reclamantul a prestat activitatea în cadrul firmei.

Plecând de la situaţia de fapt aşa cum a fost descrisă mai sus privind modul de desfăşurare a activității reclamantului expertul contabil a procedat la recalcularea foilor colective de prezenţă şi a ştatelor de plată având ca bază de plecare susținerile reclamantului din acţiune şi notele scrise, (pag. 60 dosar), situaţia diurnelor acordate (pag. 36-46 dosar) din care reiese situaţia diurnelor acordate, ştatele de salariu (pag. 22-28 dosar), din care s-au scăzut zilele de concediu de odihnă efectuate, fişele colective de prezenţă, ordinele de deplasare, bonuri fiscale, foi de parcurs.

În urma recalculării fişelor colective de prezenţă corespunzător modului de lucru real al reclamantului, expertiza a evidenţiat faptul că, în perioada februarie 2015 - februarie  2018 reclamantul a efectuat un număr total de 1906 ore suplimentare.

Potrivit art. 120 alin.1 Codul muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.

Art. 122 Codul muncii dispune că  munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, iar art. 123 alin.1 din acelaşi cod prevede că în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestuia, spor care nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază.

Cum în ştatele de plată şi din foile colective de prezenţă pârâta l-a pontat pe reclamant câte 8 ore zilnic în fiecare zi din lună în toată perioada de referinţă, contrar situaţiei de fapt, reiese că orele suplimentare prestate de acesta nu au fost compensate cu timp liber corespunzător potrivit art. 122 din Codul muncii şi nici nu a fost salarizat corespunzător potrivit art. 123 din acelaşi  cod.

Pentru cele 1906 ore suplimentare prestate de reclamant peste programul normal de lucru, expertiza a calculat că reclamantului i se cuvine suma 24.053 lei care se compune din salariul tarifar brut aferent orelor suplimentare şi sporul de 75% prevăzut de art. 123 alin. 2 din Codul muncii.(f.103 dosar vol.2, suplimentul la raportul de expertiză)

Din modalitatea de desfăşurare a activităţii se observă că reclamantul presta o mare parte din timpul de lucru pe timpul nopţii, potrivit expertizei peste 30% din totalul muncii prestate, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 125 şi 126 din Codul muncii, în sensul reducerii programului de lucru cu o oră faţă de durata normală a zilei de lucru fără scăderea salariului de bază sau acordarea unui spor de 25% din salariul de bază pentru timpul lucrat în timpul nopţii.

Expertul numit de instanţă a calculat că reclamantul a prestat un număr de 4168 ore pe timp de noapte, ore care nu au fost plătite ca atare, (aşa cum s-a reţinut mai sus din ştatele şi foile colective de prezenţă depuse la dosar, reclamantul fiind pontat câte 8 ore zilnic la salariul minim şi fără nicio diferenţă salarială).

Potrivit art. 126 Codul muncii „salariaţii de noapte beneficiază: a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru”.

Deşi pârâta a susţinut că, a redus programul de lucru pe timpul nopţii cu o oră nu a prezentat nicio dovadă în acest sens iar aşa cum s-a reţinut mai sus, expertul a constatat că peste 30% din totalul muncii prestate a fost pe timpul nopţii.

Este lipsită de relevanţă susţinerea pârâtei potrivit căreia transportul era efectuat de către 2 şoferi şi unul dintre ei se putea odihni în timp ce celălalt conducea. Cei doi conducători auto care deserveau autovehiculul se aflau în permanenţă, pe timpul deplasării la dispoziţia angajatorului, în stare de veghe şi nu aveau posibilitatea unei odihne reale.

Pentru orele prestate pe timpul nopţii, expertul a calculat că reclamantului i se cuvine suma brută de 7604 lei care include sporul de 25% prevăzut de art. 126 din Codul muncii.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata orelor prestate în zilele de sâmbăta, duminica şi sărbători legale se reţine că, plecând de la situaţia de fapt potrivit căreia reclamantul începea deplasarea către Italia în zilele de duminică în jurul orei 18.00, ajungea în Italia luni în jurul orei 08.00 şi în aceeaşi zi, în jurul orei 19, începea deplasarea spre România urmând să ajungă în ţară în jurul orei 9 iar cea de a doua cursă săptămânală începea marţi în jurul orei 20.00 cu sosire în Italia miercuri seara în jurul orei 9.00 cu plecarea spre România era miercuri seara ora 19.00 şi sosire în ziua de joi în jurul orei 9.00, zilele de repaus săptămânal ale acestuia nu erau sâmbăta şi duminica ci vinerea şi sâmbăta.

Potrivit raportului de expertiză, (anexa 1), reclamantul a efectuat în perioada de referinţă un număr de 1011 ore de muncă în zilele de sâmbăta duminica şi sărbători legale, activitate care nu a fost compensată cu timp liber corespunzător şi nici plătită, fapt ce reiese din ştatele de plată şi din foile colective de prezenţă depuse la dosar de către pârâtă.

Pentru munca prestată în zilele de sâmbăta, duminica şi sărbători legale, expertiza a calculat că reclamantului i se cuvine suma brută 7426 lei, sumă calculată cu procentul minim de 100% potrivit art. 142 alin. 2 din Codul muncii

Potrivit art. 137 alin. 1 Codul muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica; alin.2 al aceluiaşi articol dispune că în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

Art. 137 alin.3 Codul muncii prevede că în situaţia prevăzută la aliniatul 2 salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individual de muncă.

De asemenea, art. 142 al. 1, 2 Codul muncii dispune că  munca prestată în zilele de sărbătoare legală se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în situaţia în care nu se acordă zile libere, beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază.

Potrivit art.253 alin.1 Codul muncii „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Astfel, se impune repararea prejudiciului constând în lipsa de folosinţă a sumelor cuvenite, motiv pentru care va fi obligată pârâta şi la plata dobânzii legale aferentă sumelor nete cuvenite, de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

Conform art.1531 alin.1, 2  Cod civil „Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care  l-a suferit prin faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit”.

De asemenea, art.1535 Cod civil dispune că „În cazul în care o sumă  de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic”.

În raport de aceste dispoziţii legale se apreciază că reclamantul a fost prejudiciat şi pentru repararea prejudiciului produs acesta fiind îndreptăţit la plata dobânzii legale, calculată de la data naşterii drepturilor şi până la plata efectivă a acestora.

Se constată totodată că, pentru a evita scăderea puterii de cumpărare datorită devalorizării monedei naţionale afectată de inflaţie, este întemeiat şi petitul privind actualizarea sumelor nete cuvenite reclamantului până la data plăţii efective.

În baza art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii, va obliga pârâta să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de reclamant pentru sumele brute menţionate în prezenta, în condiţiile legii.

Cererea reconvenţională este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Prin cererea reconvenţională s-a solicitat obligarea pârâtului reconvenţional la plata sumei de 21.075 Euro, reprezentând diurnă încasată necuvenit în perioada 01.02.2015-31.01.2018 susţinând că, din eroare pentru fiecare deplasare de două zile i-a acordat reclamantului o diurnă de 145 euro în loc de 70 Euro, câte 35 Euro pentru fiecare zi de deplasare, cu încălcarea art. 7 din HG nr. 518/1995.

Pentru a analiza temeinicia cererii reconvenţionale raportat la motivele invocate în aceasta se reţine că, Hotărârea de Guvern nr. 518/1995, actul normativ care reglementează diurna externă se aplică „personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar reprezentând:

a) vizite oficiale, tratative (negocieri), consultări, încheieri de convenţii, acorduri şi alte asemenea înţelegeri;

b) participări la târguri şi expoziţii; prospectarea pieţei; acţiuni de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică; contractări şi alte acţiuni care decurg din executarea contractelor de comerţ exterior;

c) documentare, schimb de experienţă;

d) cursuri şi stagii de practică şi specializare sau perfecţionare, inclusiv participarea elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice însoţitoare la olimpiade şi concursuri în domeniul învăţământului;

e) participări la congrese, conferinţe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică a unităţii, precum şi la manifestări ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi altele asemenea;

f) primiri de titluri, grade profesionale, distincţii sau premii conferite pentru realizări ştiinţifice, culturale, artistice sau sportive;

g) desfăşurarea unei activităţi ştiinţifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără dobândirea calităţii de salariat a partenerului extern, precum şi pentru ţinerea de cursuri în calitate de profesor vizitator;

h) control şi îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte asemenea reprezentanţe în străinătate;

i) executări de lucrări de construcţii, reparaţii şi amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi ale celorlalte forme de reprezentare în străinătate, precum şi ducerea şi aducerea pe roţi a mijloacelor auto aparţinând acestor reprezentanţe;

j) asigurarea protecţiei demnitarilor români pe timpul cât aceştia se deplasează în străinătate de către personalul specializat din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază sau din alte unităţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, dacă în sistemele respective este prevăzută o asemenea activitate;

k) exerciţii, aplicaţii, ateliere de lucru, controale la unităţile militare participante la misiuni de menţinere a păcii, cursuri la şcoli şi academii militare, participare la misiuni specifice urgente, desfăşurate la ordinul conducătorului unităţii;

l) crearea şi consolidarea democraţiei, a prosperităţii, cooperării şi stabilităţii în Europa de Sud-Est, ca etapă preliminară a integrării statelor regiunii în structurile euroatlantice;

m) participarea personalului Ministerului Afacerilor Interne la activităţi de cooperare judiciară internaţională în materie penală, la activităţi desfăşurate pentru prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor sau activităţilor infracţionale, la misiuni comune operative internaţionale organizate în scopul combaterii criminalităţii transfrontaliere, menţinerii ordinii şi siguranţei publice, combaterii migraţiei ilegale sau în vederea executării unor acţiuni specifice domeniului protecţiei civile şi al situaţiilor de urgenţă, precum şi la alte tipuri de activităţi de cooperare sau asistenţă poliţienească internaţională;

n) transportul valizei diplomatice;

o) participarea ca observator la acţiuni desfăşurate sub egida Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE);

p) participarea ca expert naţional detaşat.

La art. 16 alin.1 se arată că, „Prevederile prezentei hotărâri se aplică şi personalului din regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acţiunilor menţionate la art. 1 iar la alin 2, se dispune că, „Drepturile şi obligaţiile personalului român trimis în străinătate de către Preşedinţie, organele autorităţii legislative, judecătoreşti şi de alte organe ale autorităţii publice, pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, se stabilesc prin reglementări proprii, aprobate potrivit legii.

Hotărârea de Guvern nr. 518/1995, la art.17 alin. 1 dispune că, „se recomandă agenţilor economici, alţii decât cei prevăzuţi la art. 16 alin. (1), precum şi fundaţiilor, asociaţiilor şi altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri”  iar la alin.  2 se menţionează că „în situaţia în care persoanele juridice prevăzute la alin. (1) acordă drepturi superioare, cheltuielile efectuate cu această destinaţie, care se au în vedere la calcularea profitului impozabil, nu pot depăşi pe cele cuvenite personalului respectiv, în limitele şi în condiţiile stabilite prin prezenta hotărâre.

După cum se observă, actul normativ de mai sus are caracter obligatoriu pentru personalul plătit din bugetul de stat şi recomandă agenţilor economici un nivel al diurnei externe ce se poate acorda personalului care se deplasează în străinătate şi nu impune un nivel al diurnei. Mai mult la aliniatul 2 al art. 17 din HG nr. 518/1995 arată cum se procedează când agenţii economici acordă drepturi superioare cu titlu de diurnă externă.

În concluzie, diurna de 145 Euro plătită pârâtului reconvenţional pentru perioada de referinţă este legală.

Se constată de asemenea că acordarea diurnei în cuantum de 145 euro pentru fiecare deplasare de câte 2 zile din 2011 şi până în 2018 a fost rezultatul negocierii dintre angajat şi angajator.

Acest fapt, al negocierii cuantumului diurnei între părţi şi nu al acordării din eroare cum susţine în mod neîntemeiat pârâta, este întărit şi de înscrisul denumit „situaţia diurnei încasate de A. N. în perioada 01.01.2018-31.01.2018” înscris în care se menţionează „diurnă încasată ca sumă negociată”, „diurnă cuvenită conform HG518/1995” şi „diferenţa suma încasată în plus din diurna ca urmare a negocierii”

Astfel instanţa apreciază că, nu este credibilă şi nu este însoţită de suport probator, susţinerea reclamantei reconvenţionale potrivit căreia pe o perioadă destul de mare, de 7 ani, din 2011 şi până în 2018 a acordat din „eroare” pârâtului reconvenţional, diurna în cuantum de 145 euro pe cursă externă cu durata de  2  zile.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa constată întemeiată acţiunea precizată formulată de reclamant şi pe cale de consecinţă urmează a fi admisă.

Va respinge ca neîntemeiată acţiunea reconvenţională.

Domenii speta

Spete similare