Fond funciar – revizuire. Exceptia tardivităţii cererii de revizuire

Raportându-ne la art. 324 alin. 1 pct. 3 vechiul Cod de procedură civilă şi la con¬si¬de¬ren¬tele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterior evocate, tribunalul reţine că dis¬po¬zi¬ţia cuprinde două ipoteze normative, fiecare cu anumite particularităţi în ceea ce priveşte dies a quo. Astfel, cu privire la termenul pentru formularea cererii de revizuire, textul face o dis-tincţie după cum există o hotărâre de condamnare sau de declarare a înscrisului ca fals sau nu există o atare hotărâre. În ipoteza normativă a existenţei unei hotărâri de condamnare sau de declarare a înscrisului ca fals, momentul de la care curge termenul pentru formularea ce¬re¬rii de revizuire este cel în care parte ,,a luat la cunoştinţă” de aceasta. Pentru ipoteza nor¬ma¬ti¬vă secundă, în care nu există o hotărâre, legiuitorul stabileşte două momente distincte. Un prim moment, subiectiv, al luării la cunoştinţă despre existenţa impedimentelor pentru care con¬statarea infracţiunii nu se mai poate face prin hotărâre penală, şi un al moment obiectiv, de cel mult trei ani de la data producerii acestor împrejurări. Drept urmare, dacă prima ipoteză pre¬vede doar un moment subiectiv, cel a luării la cunoştinţă, cea din urmă cuprinde în egală mă¬sură un moment subiectiv (al luării la cunoştinţă) şi unul obiectiv (al producerii îm¬pre¬ju¬ră¬rii care împiedică dispunerea soluţiei de condamnare sau de desfiinţare a înscrisului). To¬to¬dată, cea de-a doua ipoteză se aplică numai în cazul în care nu există o hotărâre de con¬dam¬na¬re sau de denunţare a înscrisului ca fals din cauza unor împrejurări care împiedică pronunţarea unei atare soluţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1475 din 25.09.2018 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în do¬¬sarul nr. 2581/336/2017 a fost admisă excepţia tardivităţii introducerii cererii de revi¬zu¬i¬re şi a fost respinsă cererea de revizuirea formulată de revizuenta C. J. pentru sta¬bilirea drep¬tului de proprietate privată asupra terenurilor M. în contradictoriu cu in¬timaţii D. F. S. şi C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate pri¬va¬tă Repedea, ca tar¬div introdusă.

Revizuenta a fost obligată la plata sumei de 5.000 lei către intimată, reprezentând ono¬ra¬riu avocat.

În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii for¬mu¬¬lă¬rii cererii de revizuire, că prin sentinţa penală nr. 203/12.12.2016 pronunţată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 2637/100/2014 a fost condamnată D. F. S. pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 20 alin. 1 vechiul Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 şi 2 din vechiul Cod penal, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

De asemenea aceasta a mai fost condamnată pentru infracţiunea de fals în declaraţii pre¬vă¬zută de art. 292 din vechiul Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare. S-a dispus contopirea pe¬depselor şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

Potrivit art. 25 alin. 3 Cod de procedură penală s-a dispus şi desfiinţarea înscrisurilor: ex¬tras CF 3039 Poieni, eliberat de BCPI Vişeu de Sus sub nr. 1532/20.03.2006, cererile pen¬tru e¬li¬berarea extraselor de carte funciară pentru informare înregistrate sub numerele: 1531, 1532/20.03.2006, 1551/20.03.2006 la OCPI M. BCPI Vişeu de Sus pe numele M.Gh., chitanţa cu nr. 6516/20.03.2006 emisă de OCPI M. BCPI Vişeu de Sus pe numele M.Gh., declaraţia numitei D. F. S. autentificată sub nr. 285/2009 la BNP Ceuca I..

Prin decizia penală nr. l028/A/28.06.2017 pronunţată în dosarul nr. 2637/100/2014 de Curtea de Apel Cluj Secţia Penală s-a hotărât încetarea procesului penal faţă de D. F. S. pentru infracţiunea de fals în declaraţii ca urmare a intervenirii prescripţiei răs¬pun¬derii pe¬nale, restul dispoziţiilor sentinţei atacate fiind menţinute.

Hotărârea definitivă a fost comunicată Regiei Naţionale a Pădurilor - Direcția Silvică MM. la data de 31.07.2017.

Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică MM. la data de 02 oc¬tom¬brie 2017 redactează o adresă către Prefectul judeţului M. în calitate de preşedinte al Co¬misiei Judeţene MM. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra tere¬nu¬ri¬lor, solicitând promovarea unei cereri de revizuire raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 4 Cod pro¬ce¬dură civilă 1865, „în sensul că hotărârea citată a fost dată în temeiul unor înscrisuri de¬clarate false”. La Instituţia Prefectului această adresă este înregistrată la data de 05.10.2017.

Analizând aceste date, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de re¬vi¬zu¬i¬re şi pe cale de consecinţă a respins cererea revizuentului ca tardivă.

Este adevărat că revizuentul nu a fost parte în dosarul penal, în care s-a dispus con¬dam¬na¬rea numitei D. F. S., precum şi desfiinţarea anumitor înscrisuri, însă aşa cum re¬zul¬tă din art. 4 al HG nr. 890/2005 se arată modul de constituire şi componenţa Co¬mi¬si¬ilor ju¬de¬ţe¬ne sau a Municipiului Bucureşti, astfel din C. J. sau a Municipiului Bu¬cureşti con¬form prevederilor art. 4 alin 1 lit. e) face parte şi directorul general al oficiului ju¬deţean de ca¬¬dastru şi publicitate imobiliară, iar la lit. j) al aceluiaşi articol este specificat: „di¬rectorul di¬rec¬ţi¬ei silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva sau îm¬pu¬ter¬ni¬ci¬tul acestuia”.

Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, în calitate de titular al dreptului de admi¬nis¬tra¬re a fondului forestier proprietatea publică a statului (art. 11 alin. l din Legea nr. 46/2008 pri¬vind Co¬dul silvic cu completările şi modificările ulterioare: „fondul forestier proprietatea pu¬blică a sta¬tului se administrează de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, regie autonomă de interes na¬ţional, aflată sub autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură”) şi a a¬tribuţiilor con¬fe¬rite în exercitarea acestui drept, poate promova, în nume propriu, acţiuni în jus¬tiţie pentru a¬pă¬ra¬rea şi asigurarea integrităţii fondului forestier proprietatea publică a sta¬tu¬lui, ori acţiunile în nu¬li¬tate întemeiate pe art. III din Legea nr. 169/1997.

Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că Regia Naţională a Pădurilor având re¬pre¬¬zen¬tant în cadrul Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra te¬¬re¬nu¬rilor M. avea obligaţia de a aduce de îndată la cunoştinţă acesteia din urmă so¬luţia pro¬nunţată în dosarul nr. 2637/100/2014.

Amânarea încunoştinţării, precum şi emiterea unei adrese, în luna octombrie, către C. J. nu este de natură a stabili un nou termen în care poate fi introdusă cererea de re¬vi¬zuire.

În ceea ce priveşte termenul prevăzut de art. 324 Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 322 din acelaşi act normativ, acesta este un termen legal, stabilit în mod expres de lege şi im¬pe¬rativ, adică termene înăuntrul cărora trebuie îndeplinit un act. Neîndeplinirea actului în ter¬me¬nul prevăzut de lege atrage sancţiunea decăderii. Prin decădere se sancţionează negli¬jen¬ţa de care a  dat dovadă partea care nu şi-a exercitat dreptul procesual înăuntrul termenului pe¬rem¬ptoriu.

Sancţiunea decăderii este destinată să asigure celeritatea procesului civil, precum şi să e¬limine pasivitatea părţilor, care poate crea insecuritate în circuitul civil.

Apreciind că încunoştinţarea Comisiei Judeţene a avut loc la data primirii adresei din par¬tea Regiei Naţionale a Pădurilor, la mai bine de două luni de la rămânerea definitivă şi co¬mu¬¬ni¬carea hotărârii penale, şi de atunci ar trebui calculat termenul pentru formularea cererii de re¬vi¬zu¬ire, ar însemna că oricând Regia Naţională a Pădurilor ar fi putut emite acea adresă, peste un an, doi, trei, creându-se o instabilitate în circuitul civil.

Având în vedere soluţia pronunţată pe excepţia tardivităţii, instanţa nu a mai analizat fon¬¬¬dul cererii de revizuire.

Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă 1865, revizuenta a fost obligată la plata sumei de 5.000 lei către intimată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs revizuienta C. J. M. pen¬tru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicitând instan¬ţei, în te¬meiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, admiterea recursului iar după re¬ju¬de-ca¬rea fon¬du¬lui să se dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate ca fiind netemeinică, în sen¬sul admiterii ce¬rerii de revizuire a sentinţei civile nr. 830/2009 a Judecătoriei Vişeu de Sus pro¬nunţată în do¬sa¬rul nr. 338/336/2009 şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii for¬mu¬la¬te de intimata D. F. S..

În motivarea cererii de recurs se arată că prin sentinţa penală nr. 203/12.12.2016 pro¬nun¬ţată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 2637/100/2014 inculpata D. F. S., in¬timata din prezenta cauză, a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la în¬şe¬lăciune prevăzută de art. 20 alin. 1 vechiul Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 şi 2 din vechiul Cod penal, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea exercitării drep¬turilor prevăzute de art. 64 alin. 1 a teza a II-a şi b vechiul Cod penal pe o durată de 2 ani

De asemenea aceasta a mai fost condamnată pentru infracţiunea de fals în declaraţii pre¬¬vă¬zută de art. 292 din vechiul Cod penal la pedeapsa de 2 luni închisoare. S-a dispus con¬to¬pirea pe¬depselor şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

Raportat la art. 25 alin. 3 Cod de procedură penală s-a dispus şi desfiinţarea înscri¬su¬ri¬lor: ex¬tras CF 3039 Poieni, eliberat de BCPI Vişeu de Sus sub nr. 1532/20.03.2006, cererile pen¬tru e¬li¬berarea extraselor de carte funciară pentru informare înregistrate sub numerele: 1531, 1532/20.03.2006, 1551/20.03.2006 la OCPI M. - BCPI Vişeu de Sus pe numele M.Gh., chitanţa cu nr. 6516/20.03.2006 emisă de OCPI M. - BCPI Vişeu de Sus pe nu¬mele M.Gh., declaraţia numitei D. F. S. autentificată sub nr. 285/2009 la BNP Ceuca I..

Prin decizia penală nr. l028/A/28.06.2017 pronunţată în dosarul nr. 2637/100/2014 de către Curtea de Apel Cluj - Secţia Penală s-a dispus încetarea procesului penal faţă de D. F. S. pentru săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii ca urmare a intervenirii pres¬cripţiei răs¬punderii pe¬nale, restul dispoziţiilor sentinţei atacate fiind menţinute.

Instaţa fondului reţine în considerentele hotărârii pronunţate faptul că hotărârea defi¬ni¬ti¬vă, respectiv decizia penală nr. 1028/A/28.06.2017 a fost comunicată Regiei Naţionale a P㬬du¬ri¬lor Rom¬silva - Direcția Silvică MM. la data de 31.07.2017, precum şi faptul că Re¬gia Na¬ţi¬o¬nală a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică MM. la data de 02 oc¬tom¬brie 2017 a re¬dac¬tat o adresă către Prefectul judeţului M. în calitate de preşedinte al Co¬misiei Judeţene M. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra tere¬nu¬ri¬lor, solicitând pro¬mo¬va¬rea unei cereri de revizuire raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 4 Cod pro¬¬ce¬dură civilă 1865, „în sensul că hotărârea citată a fost dată în temeiul unor înscrisuri de¬clarate false”. La Instituţia Pre¬fectului această adresă este înregistrată la data de 05.10.2017.

Se reţine totodată de către prima instanţă că, prin întâmpinarea formulată intimata D. F. S. a solicitat instanţei să dispună, în principal, respingerea ca tardivă a ce¬re¬rii de revizuire îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 839/2009 a Judecătoriei Vişeu de Sus, ră¬ma¬să definitivă la data de 07.09.2009, iar în subsidiar respingerea cererii de revizuire ca ne¬fon¬dată.

În argumentarea excepţiei tardivităţii intimata D. F. S. face trimitere la pre¬¬ve¬¬derile art. 4 din HG nr. 890/2005 care reglementează modul de constituire şi com¬po¬nen¬ţa co¬mi¬¬siilor judeţene, respectiv art. 4 alin. 1 lit. j conform căruia în componenţa comisiilor ju¬deţene in¬tră şi directorii direcţiilor silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor.

De asemenea se invocă art. 6 din HG nr. 890/2005 care reglementează atribuţiile principale ale comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti. Raportat la aceste prevederi in¬ti¬mata D. F. S. concluzionează că directorul Direcţiei Silvice M. face parte din C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra tere¬nu¬ri¬lor M., în calitate de membru cu drept de vot avea obligaţia respectării atribuţiilor sta¬bi¬lite de nor¬me¬le citate.

Cu referire la directorul Direcţiei Silvice M., intimata D. F. S. face trimitere la decizia nr. 15/2011 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit că Regia Naţională a Pă¬du¬ri¬lor Rom¬silva are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva  hotărârilor co¬mi-siilor ju¬deţene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor fo¬¬res¬ti¬e¬re în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991 şi de a formula acţiuni în constatarea nuli¬tă¬ţii absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor fo¬res¬tiere conform art. III din Legea nr. 169/1997 în calitate de administrator al fondului forestier pro-prietate publică a statului.

Intimata D. F. S. face trimitere şi la prevederile art. 4 alin. 1 din HG nr. 229/2009, conform căruia Romsilva are ca scop principal gestionarea durabilă şi unitară a fon¬du¬lui forestier proprietate publică a statului, precum şi art. 3 lit. k din Anexa la HG nr. 229/2009, con¬form căruia Romsilva reprezintă în justiţie, în nume propriu, dreptul de ad¬mi¬nis¬trare în do¬me¬ni¬ile care constituie obiectul său de activitate.

Însă trimiterile către aceste prevederi nu au nicio relevanţăţ în cauza dedusă judecăţii dat fiind faptul că, în primul rând, Direcția Silvică MM. nu a fost parte în cauza care face obiectul dosarului nr. 338/336/2009, pentru a uza de prevederile deciziei civile nr. 15/ 2011 a ÎCCJ, prin care s-a stabilit că Regia Naţională a Pădurilor Romsilva are calitate pro¬ce¬su¬ală activă în cauzele de fond funciar.

De asemenea, în susţinerea excepţiei tardivităţii, intimata D. F. S. in¬vo¬că de¬cizia nr. 235/2003 a Curţii Constituţionale, prin care s-a analizat excepţia de neconsti¬tu¬ţi¬o¬na¬li¬ta¬te a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865 cu raportare la art. 24 din Con¬¬stituţie. Intimata arată că textul citat prevede că termenul de o lună curge de la co¬mu¬nicarea ho¬tărârii sau în varianta a doua de la pronunţare, iar autorul excepţiei de ne¬con¬sti¬tu¬ţionalitate a in¬vocat faptul că hotărârea judecătorească vizată cu cererea de reconstituire nu i-a fost comu¬ni¬ca¬tă.

Faţă de cele enunţate mai sus învederează instanţei că obiectul excepţiei de neconsti¬tu¬¬ţi¬o¬nalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Autoarea ex¬cep¬ţiei a invocat faptul că, neavând posibilităţi materiale pentru a-şi angaja un apărător a în¬tre¬prins per¬so¬nal demersurile pentru a obţine hotărârea judecătorească împotriva căreia să e¬xer-cite revizui¬rea, însă acestea nu au fost suficiente pentru a obţine acea hotărâre jude¬că¬to¬rească. De asemenea a arătat că prin reglementarea termenului de revizuire de o lună se cre¬ea¬ză un tratament dis¬cri¬mi¬na¬toriu pentru persoanele care solicită revizuirea faţă de care acesta se va socoti de la pronunţare, în raport cu cei care introduc cereri de revizuire împotriva unei ho¬tă¬râri definitive, pentru care ter¬menul curge de la data comunicării hotărârii, ceea ce le creează o situaţie mai favorabilă.

Recurenta arată că nu a avut calitatea de parte în dosarul penal nr. 2637/100/2014, ca¬uză în care s-a pronunţat decizia penală nr. 1028/A/28.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, pentru a i se putea reproşa că nu a depus toate diligenţele pentru luarea la cunoş¬tin¬ţă despre con¬ţi¬¬nutul şi dispozitivul deciziei penale citate, nefiind parte în proces nu i s-a co¬mu¬nicat hotărârea pe¬nală citată.

Pe de altă parte nici Direcția Silvică MM. nu a fost parte în cauza ce face o¬bi¬ec¬tul do¬sarului penal nr. 338/336/2009 al Judecătoriei Vişeu de Sus, cauză în care s-a pro¬nun¬ţat sen¬tin¬ţa civilă nr. 839/2009 care a făcut obiectul cererii de revizuire în prezenta cauză, pentru ca a¬cea¬sta să poată cunoaşte care este finalitatea dosarului.

Potrivit art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865 termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. 1, de la co¬mu¬ni¬ca¬rea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fon¬¬du¬lui de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2 de la pronunţarea ulti¬mei ho¬tă¬râri”.

Prin urmare prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865 sunt apli¬ca¬bi¬le în cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7, motive care nu au constituit te¬me¬iul promovării prezentei cereri de revizuire.

Aşa cum rezultă din cererea care face obiectul dosarului nr. 2581/336/2017 al Jude¬c㬬to¬ri¬ei Vişeu de Sus, cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 Cod pro¬¬ce¬du¬ră civilă 1865, caz în care în privinţa termenului sunt incidente dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă 1865, nu aşa cum în mod greşit s-a referit intimata D. F. S., pen¬tru a putea prelua ideea de lipsă de diligenţă a Comisiei Judeţene M. în promovarea ce¬rerii de revizuire.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă 1865, pentru cei care introduc cereri de revizuire împotriva unei hotărâri definitive în temeiul art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă 1865, termenul curge de la data de la care a luat cunoştinţă despre hotărârea ins¬tanţei penale care a declarat fals înscrisul.

Recurenta arată că aşa cum a susţinut şi în faţa instanţei de fond, a luat la cunoştinţă des¬pre decizia penală nr. 1028/A/28.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 2637/100/2014 la data de 02.10.2017, ceea ce dovedeşte că cererea de revizuire a fost in¬tro¬du¬să în termenul legal.

Aşa cum rezultă economia dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 3  Cod procedură civilă 1865, legiuitorul nu distinge cine aduce sau trebuie să aducă la cunoştinţă părţii despre ho¬tă¬râ¬rea pe¬nală. De asemenea legiuitorul nu distinge în ce formă şi condiţii sau în ce moment se a¬duce la cu¬noştinţa părţii despre hotărârea penală, pentru promovarea cererii de revizuire în ba¬za hotărârii penale care a declarat fals înscrisul, cum este şi cazul dedus judecăţii.

Raportat la cele anterior expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost for¬mu¬lat, iar după rejudecarea fondului să se dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate ca fiind ne¬te¬mei¬ni¬că şi nelegală, în sensul admiterii cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 830/2009 a Ju¬de¬că¬to¬riei Vişeu de Sus, pronunţată în dosarul nr. 338/336/2009 şi, pe cale de consecinţă, să se respingă ac¬ţiunea formulată de intimata D. F. S..

În drept, au fost invocate prevederile art. 3041 şi următoarele, art. 322 şi următoarele din Codul de procedură civilă 1865.

Intimata D. F. S. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea ca ne¬¬fondat a recursului declarat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, cu obli¬ga¬¬rea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reprezentând onorariu avocaţial.

În motivarea întâmpinării se arată că cererea pentru reconstituirea dreptului de pro¬pri¬e¬ta¬te asupra unei suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră a fost depusă de mama inti¬ma¬tei, D. N. E. M. şi înregistrată la C. L. de aplicare a legilor fondului fun-ciar Re¬pedea sub nr. 581/30.11.2005, fără ca aceasta să cuprindă menţiuni cu privire la su¬pra¬faţa de teren solicitată.

După decesul mamei intimatei din data de 09.04.2007, intimata şi-a însuşit şi susţinut ce¬rerea formulată, fără a face modificări sau completări la actele depuse iniţial.

C. L. a propus validarea cererii pentru suprafaţa de 50 ha teren cu vegetaţie fo¬¬res¬tieră. Împotriva propunerii Comisiei Locale Repedea intimata a formulat plângere la C. J. M. de fond funciar care, prin Hotărârea nr. 2289/C/10.11.2008 a res¬pins con-tes¬taţia formulată. Ca atare, prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Jude¬că¬to¬riei Vişeu de Sus în dosarul nr. 338/336/2009 intimata a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 2289/C/2008 şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 705 ha şi 672 mp, cerere admisă prin sentinţa civilă nr. 839/09.04.2009. Hotărârea menţionată a fost pro¬nun¬ţată în contradictoriu cu C. J. M. pentru stabilirea dreptului de pro¬pri¬etate privată asupra tere¬nu¬ri¬lor şi C. L. Repedea pentru stabilirea dreptului de pro-prietate privată asupra te¬re¬nu¬ri¬lor, aceasta rămânând definitivă la data de 07.05.2009 şi irevocabilă prin nerecurare. Intimata arată că cele două entităţi, părţi în cauza sus menţionată, au acceptat prin nerecurare soluţia ins¬tan¬ţei de judecată.

Intimata arată că obiectul prezentei cereri de revizuire are ca şi temei de drept pre¬ve¬de¬¬ri¬le art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă 1865. În raport de prevederile art. 322 pct. 4 Cod pro¬¬ce¬du¬ră civilă 1865 pe care se întemeiază prezenta cerere de revizuire, aceasta se putea for¬mu¬la „din ziua în care par¬tea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a ju-decătorului, mar¬to¬ru¬lui sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul”, or „în lipsa unei astfel de ho¬tă¬râri termenul curge de la data când parte a luat cunoştinţă de îm¬pre¬ju¬ră¬rile pentru care con¬sta¬ta¬rea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora”.

Potrivit art. 324 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 „termenul de revizuire este de o lu¬nă şi se va socoti…”.

Potrivit deciziei penale nr. 1028/A/2017, data comiterii faptelor este 20.02.2009.

Prin HG nr. 890/2005 a fost aprobat regulamentul privind procedura de constituire, atri¬¬bu¬ţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra te¬re¬nu¬rilor, modul de constituire şi componenţa comisiilor judeţene.

Potrivit textelor de lege enunţate, directorul OCPI M. şi directorul Direcţiei Sil¬¬vi¬ce MM. fac parte din C. J. M. pentru stabilirea dreptului de pro¬pri¬etate privată asupra terenurilor, iar în calitate de membrii cu drept de vot au obligaţia res¬¬pec¬tă¬rii atribuţiilor stabilite prin lege.

Prin decizia nr. 15/2011 a ÎCCJ s-a recunoscut calitatea procesuală activă a Regiei Na¬¬ţi¬onale a Pădurilor Romsilva, iar prin HG 229/2009 se prevede că Regia Naţională a Pă¬du¬rilor este abilitată să susţină orice cerere pentru apărarea patrimoniului dat în admi¬nis¬tra¬rea a¬ces¬teia.

Intimata arată că la data de 31.07.2017 hotărârea penală pronunţată de către Curtea de Apel Cluj a fost comunicată Statului Român, Regiei Naţionale a Pădurilor - Direcția Silvică MM. şi OCPI M. în data de 31.07.2017. În data de 02.10.2017 Regia Na¬ţi¬o¬na¬lă a Pă¬du¬¬¬rilor - Direcția Silvică MM. a redactat un memoriu adresat Prefecturii ju¬de¬ţu¬lui M. solicitând promovarea unei cereri de revizuire raportat la dispoziţiile art. 322 pct. 4 Cod pro¬cedură civilă 1865, astfel că la două luni şi 2 zile de la data comunicării ho¬tă¬râ¬rii se exercită ca¬lea de atac.

Arată că termenul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă 1865 este de 30 de zile. Precizează că, Curtea Constituţională a analizat excepţia de neconsti¬tu¬ţio¬na¬li¬tate a art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865 statuând că termenul de o lună cur¬ge de la co¬municarea hotărârii sau în varianta a doua de la pronunţare, termen care se aplică şi în prezenta cauză.

Pe de altă parte, aşa cum s-a decid în doctrină şi s-a arătat în jurisprudenţă pentru a fun¬¬da¬menta admiterea cererii de revizuire înscrisul (declarat fals) trebuie să fi fost de¬ter¬mi¬nant în da¬rea hotărârii în sensul că în lipsa lui soluţia să fi fost alta.

În dispozitivul sentinţei penale nr. 203 din 12.12.2016 a Tribunalului M. pro¬¬nun¬ţată în dosarul nr. 2637/100/2014, menţinută în ceea ce priveşte actele pe care le des¬fi¬in¬¬ţea¬ză şi de către Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 1028/A/2017, sunt menţionate: ex¬trasul CF 3039 Poieni emis de OCPI M., cererile pentru eliberare extras de carte fun¬ciară pen¬tru informare pe numele M.Gh., chitanţa cu nr. 6516/20.03.2006 e¬mi¬să de OCPI M. - BCPI Vişeu de Sus pe numele M.Gh. şi declaraţia in¬cul¬patei D. F. S. autentificată sub nr. 285/2009 la BNP Ceuca I..

Mama intimatei - D. N. E. M. a depus cererea pentru re¬con¬sti¬tu¬i¬rea drep¬tului de proprietate la C. comunală Repedea, la data de 30.11.2005, aceasta fiind în¬re¬gis¬trată sub nr. 581. Anexat cererii a fost depus doar extrasul de  carte funciară nr. 3039 Po¬ie¬ni¬le de sub Munte, eliberat în baza cererii nr. 5903 din 18.10.2005, la cererea ne¬pu¬tând fi depus ex¬tra¬sul din anul 2006.

Aceasta este ordinea firească a actelor depuse şi aceste acte au fost avute în vedere de că¬tre C. comunală Repedea, care pe baza lor a întocmit referatul de propunere de a¬pro¬ba¬re a cererii pentru suprafaţa de 50 ha.

Extrasul de carte funciară eliberat în baza cererii nr. 1531/20.03.2006 a fost anulat de ins¬¬tanţa penală, însă cel eliberat în urma cererii înregistrate sub nr. 5903/18.10.2005 şi care con¬¬ţi¬ne acelaşi date nu a fost declarat fals, deşi în considerentele hotărârii penale nr. 203/2016 se fa¬ce vorbire de acesta precum şi în considerentele deciziei penale nr. 1028/A/2017.

Intimata arată că propunerea comisiei locale, plângerea adresată instanţei, hotărârea ju¬¬de¬cătorească supusă cererii de revizuire se referă la extrasul CF depus la C. L. sub nr. 5903 din 18.10.2005. Dar oricum, extrasul Cf nu garantează întinderea suprafeţei ci doar pro¬¬pri¬e¬ta¬rul. Restul actelor, respectiv chitanţe sau cereri de eliberare extras CF nu privesc ho¬tă¬rârea a¬ta¬ca¬tă şi nici nu au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Pentru considerentele arătate solicită respingerea recursului ca nefondat, cu con¬se¬cin¬ţa men¬ţinerii ca legală şi te¬mei-nică a sentinţei recurate.

Intimata C. L. Repedea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a¬su¬¬pra terenurilor, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul cu care a fost investit prin raportare la probele administrate şi la normele juridice incidente, Tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 839/2009, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosar nr. 338/336/2009, instanţa a admis plângerea formulată de petenta intimată D. F. S. şi a dispus reconstituirea în favoarea acesteia a dreptului de proprietate cu privire la o suprafaţă de 176,418 hectare teren cu vegetaţie forestieră. Această hotărâre a rămas definitivă prin ne¬for¬mularea căilor de atac. În considerentele esenţiale pentru pronunţarea soluţiei, pe care le vom reproduce in extenso, instanţa a reţinut că ,,Din probele administrate in cauză, respectiv a¬dresa a Comisiei locale, Hot.2289/C/2008, dosarul cu actele care au stat la baza emiterii a¬ces¬teia, întâmpinări, planuri de situaţie şi amplasament , copii de pe schiţe amenajistice, ar¬bo¬re genealogic, declaraţie autentificată, adresă a Comisiei judeţene, copie de anexa 37 şi de pe cererea adresată comisiei locale, instanţa reţine următoarele:

Numita D. N. E. M. a formulat cerere pentru reconstituirea drep¬tului de proprietate asupra suprafeţei de 705 ha teren situat la locul numit „Tag”, cerere în¬registrată sub nr. 581/30.11.2005 la C. L., după autorii deposedaţi Papp Irma şi Papp Simion.

C., în urma verificărilor efectuate, a propus spre validare cererea cu privire la su¬prafaţa de 50 ha. Împotriva acestei propuneri petenta D. F. S. a formulat con¬testaţie, în calitate de moştenitoare a susnumitei, care a decedat la data de 09.04.2007, con¬form certificatului de deces de la fila 16 din dosar. Prin Hotărârea nr. 2289/C/2008 C. J. a respins contestaţia. În hotărâre se face referire doar la suprafaţa de 176,418 ha întrucât aceasta a fost stabilită de către C. L., ca fiind acoperită cu pă¬dure, din totalul solicitat de către mama petentei.

Pentru a dovedi dreptul de proprietate la dosarul comisiei s-a depus extrasul CF 3039, nr. top. 4596, în suprafaţă de 705 ha şi 672 mp, cu privire la terenul de natură arabil, rât şi pădure situat la locul numit „Tag”.

….

În privinţa descendenţei din autorul deposedat au fost  anexate acte de stare civilă şi ar¬bore genealogic, conform căruia D. N. E. M., născută la data de 5 mai 1923, care este mama petentei, a fost fiica numitei Hasasiu I., căsătorită cu I., conform actului de la fila 23 din dosar.

Din certificatul de deces de la fila 24 reiese că Hasasiu I.-Irma, decedată la data de 3 iulie 1976, a fost fiica lui I. şi Irma. Aceasta din urmă este proprietara de carte funciară.

Întrucât D. N. E. M. a decedat la data de 09.04.2007, a fost e¬li¬be¬rat certificatul de moştenitor nr. 123/2.07.2007 de către BNP Ceuca I., conform căruia moş¬tenitoare legală în cotă de 1/1 parte este petenta D. F. S., în calitate de fi¬ică, iar renunţători sunt ceilalţi copii ai defunctei, respectiv D. D. V., D. I. Paul şi Gherman M..

Conform CF-ului depus la fila 30 şi arborelui genealogic P.I., P.S. şi P.E. sunt fraţi (f. 15-16 dosar fond).

Prin sentinţa penală nr. 203 din 12.12.2016, pronunţată de Tribunalul Maramureș în do¬sar nr. 2637/100/2014 s-a dispus condamnarea intimatei pentru săvârşirea infracţiunilor de ten¬tativă la înşelăciune şi fals în declaraţii, dispunându-se, totodată, anularea printre altele, a ex¬trasului CF 3039 Poieni, emis de O.C.P.I. M. - B.C.P.I. Vişeu de Sus sub nr. 1532/ 20.03.2006 şi a declaraţiei inculpatei D. F. S., autentificată sub nr. 258/2009 la BNP Ceuca I. (f. 32-44 dosar fond). De asemenea, s-a dispus achitarea numitei T. L. G..

Prin decizia penală nr. 1028/28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în do¬sar nr. 2637/100/2014, instanţa de apel a desfiinţat în parte soluţia anterior enunţată, în sensul că a dispus încetarea procesului în ceea ce priveşte falsul în declaraţii ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate (f. 17-31 dosar fond). Totodată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la numita T. L. G. în fals intelectual şi s-a reţinut încetarea procesului penal faţă de aceasta, ca ur¬ma¬re a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În esenţă, pentru pronunţarea celor două soluţii instanţele au reţinut faptul că intimata a falsificat sau s-a folosit de mai multe documente false în scopul obţinerii în mod nelegal a unei suprafeţe de 705 hectare de teren cu vegetaţie forestieră, demers infracţional finalizat par¬ţial, printre altele, prin obţinerea sentinţei civile nr. 839/2009 a Judecătoriei Vişeu de Sus. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, Curtea de Apel Cluj a reţinut faptul că ter¬me¬nul special de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la data de 25 august 2016.

Recurenta revizuentă nu a fost parte în litigiul penal şi acesteia nu i s-a comunicat un e¬xemplar din hotărârile penale anterior enunţate. Prin adresa înregistrată la Instituţia Pre¬fec¬tu¬lui MM. sub nr. 10173/05 octombrie 2017 Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică MM. aduce la cunoştinţa Prefectului Judeţului MM., în calitate de Pre¬şedinte al Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra te¬re¬nu¬rilor M., existenţa celor două hotărâri penale şi măsurile ce au fost dispuse prin in¬ter¬mediul acestora, inclusiv sub aspectul anulării actelor aflate în dosarul nr. 338/336/2009 al Ju¬decătoriei Vişeu de Sus. După cum rezultă din însăşi cuprinsul adresei, scopul acesteia a fost acela de a da posibilitatea revizuentei recurente să întreprindă toate demersurile în ve¬de¬rea revizuirii sentinţei civile nr. 839/2009 a Judecătoriei Vişeu de Sus (f. 11-14 dosar fond).

În acest context, prin cererea depusă la oficiul poştal la data de 03 noiembrie 2017 re¬vizuenta recurentă sesizează prima instanţă cu o cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 839/2009 a Judecătoriei Vişeul de Sus, invocând, în esenţă, existenţa condamnării dispuse prin cele două hotărâri penale şi anularea actelor anterior menţionate. Temeiul de drept al ce¬re¬rii de revizuire a fost indicat ca fiind art. 322 pct. 4 vechiul Cod de procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1475/2018, dedusă judecăţii în prezenta cale de atac, prima ins¬tanţă a admis excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi a dispus respingerea acesteia în con¬secinţă. În vederea pronunţării acestei soluţii prima instanţa a reţinut că hotărârea defi¬ni¬ti¬vă pronunţată în litigiul penal a fost comunicată Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, Direcția Silvică MM. la data de 31.01.2017, iar aceasta a redactat adresa înaintată Insti¬tu¬ţi¬ei Prefectului la data de 02 octombrie 2017, unde a fost înregistrată la data de 05 octombrie 2017. Pe urmă, prima instanţă a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 4 din H.G. 890/2005 din compunerea Comisiei Judeţene face parte, printre altele, şi directorul Direcţiei Silvice. To¬to¬dată, s-a arătat că Regia Naţională a Pădurilor –Romsilva poate formula acţiuni în justiţie pen¬tru apărarea integrităţii fondului forestier. În acest context, prima instanţă a apreciat că Di¬rec¬ţia Silvică avea obligaţia de a o încunoștința de îndată pe revizuentă cu privire la cele două ho-tărâri penale şi că omisiunea de a proceda în acest sens nu constituie un motiv pentru a sta¬bili un nou termen pentru exercitarea căii extraordinare de atac.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs revizuenta, susţinând, în esenţă, că ter¬me¬nul de revizuire curge de la data la care i s-a comunicat adresa Direcţiei Silvice.

Recursul este întemeiat pentru motivele ce urmează a fi expuse.

Conform art. 322 pct. 4 vechiul Cod de procedură civilă „Revizuirea unei hotărâri r㬬mase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o ins¬tanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: …4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pen¬tru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris de¬cla¬rat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pen¬tru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;” În ceea ce pri¬veşte termenul, art. 324 pct. 3 din acelaşi act normativ statuează că ,,Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: …3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care par¬tea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, mar¬to¬ru¬lui sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de ho¬tă-râri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care con¬statarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora”.

Cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 3 vechiul Cod procedură civilă, în considerentele Deciziei nr. 3/2017, pronunţată în recurs în interesul legi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că: ,,44. Conform art. 324 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă de la 1865, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de con¬dam¬nare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals îns¬cri¬sul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre pe¬nală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.

45. Textul supus interpretării, care a fost preluat în termeni identici şi în art. 511 alin. (1) pct. 3 din actualul Cod de procedură civilă, conţine un moment subiectiv de la care în¬cepe să curgă termenul de o lună şi un moment obiectiv, după împlinirea căruia nu mai poa¬te fi exercitată revizuirea.

46. Momentul subiectiv este acela în care partea interesată în revizuirea hotărârii ci¬vi¬le ia cunoştinţă, în orice mod, de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală.

47. Codul de procedură civilă nu stabileşte, ca punct de plecare al termenului de revizuire, comunicarea ordonanţei procurorului sau a hotărârii penale, după caz, prin care s-a constatat, în condiţiile art. 16 din Codul de procedură penală actual (art. 10 din Codul de procedură penală de la 1968), că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar, când a fost pusă în mişcare, că nu mai poate fi exercitată întrucât a intervenit una dintre situaţiile enunţate de textul sus-menţionat.

48. Sintagma „partea a luat cunoştinţă de împrejurările (...)” nu permite limitarea mo¬mentului de debut al cursului termenului de revizuire doar la comunicarea actelor sus-men¬ţionate. Prin voinţa legiuitorului ea trebuie înţeleasă în sens larg, ca vizând şi orice alte modalităţi prin care s-ar putea afla, în chip rezonabil, prin raportare la situaţia personală a revizuentului, dar şi la oficialitatea dispoziţiilor Codului de procedură penală - cu consecinţa că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii -, că au intervenit elemente de natură să împiedice constatarea infracţiunii printr-o hotărâre penală.

49. În egală măsură, împrejurarea că organul de urmărire penală a dispus, prin ac¬tul de neîncepere sau de clasare a urmăririi penale, sesizarea instanţei civile pentru cer¬ce¬ta¬rea falsului nu înseamnă că aceasta are drept consecinţă prelungirea momentului de la care în¬cepe să curgă termenul de revizuire până la rămânerea definitivă a hotărârii civile. Re¬vi¬zu¬i¬rea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă de la 1865 nu este condiţionată de cercetarea separată a falsului de către instanţa civilă, ci instanţa de revizuire însăşi va cerceta falsul pe cale incidentală.

50. Pe de altă parte, împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală nu sunt la aprecierea persoanei interesate în exercitarea revizuirii, pentru că aceasta nu se poate substitui organului de urmărire penală sau instanţei de judecată.

51. Drept urmare, acestei persoane nu i se poate pretinde să se adreseze direct instanţei de revizuire, în temeiul estimării sale personale că răspunderea penală a intimatului nu mai poate fi angajată, ci este necesar ca organul de urmărire penală sau instanţa penală să fi constatat prin ordonanţă, respectiv prin hotărâre, existenţa impedimentului legal în pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

52. Momentul subiectiv analizat se apreciază în raport cu existenţa obligatorie a unor asemenea acte. Ceea ce nu este obligatoriu, faţă de expresia folosită în art. 324 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă de la 1865, este ca punctul de plecare al termenului de revizuire să fie legat numai de comunicarea ordonanţei sau hotărârii penale.

53. În concluzie, momentul la care partea ia cunoştinţă de faptul că nu se mai poate face constatarea infracţiunii printr-o hotărâre penală îl poate constitui fie comunicarea actului organului de urmărire penală sau al instanţei penale, după caz, fie orice alte circumstanţe care, dovedite prin orice mijloace de probă şi la aprecierea instanţei de revizuire, formează convingerea acesteia că partea a ştiut, de la data actelor sau circumstanţelor respective, că nu mai este posibilă răspunderea penală a făptuitorului.

54. Momentul obiectiv este reprezentat de împlinirea duratei de 3 ani de la data producerii împrejurărilor pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală.”

Raportându-ne la art. 324 alin. 1 pct. 3 vechiul Cod de procedură civilă şi la con¬si¬de¬ren¬tele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterior evocate, tribunalul reţine că dis¬po¬zi¬ţia cuprinde două ipoteze normative, fiecare cu anumite particularităţi în ceea ce priveşte dies a quo. Astfel, cu privire la termenul pentru formularea cererii de revizuire, textul face o dis-tincţie după cum există o hotărâre de condamnare sau de declarare a înscrisului ca fals sau nu există o atare hotărâre. În ipoteza normativă a existenţei unei hotărâri de condamnare sau de declarare a înscrisului ca fals, momentul de la care curge termenul pentru formularea ce¬re¬rii de revizuire este cel în care parte ,,a luat la cunoştinţă” de aceasta. Pentru ipoteza nor¬ma¬ti¬vă secundă, în care nu există o hotărâre, legiuitorul stabileşte două momente distincte. Un prim moment, subiectiv, al luării la cunoştinţă despre existenţa impedimentelor pentru care con¬statarea infracţiunii nu se mai poate face prin hotărâre penală, şi un al moment obiectiv, de cel mult trei ani de la data producerii acestor împrejurări. Drept urmare, dacă prima ipoteză pre¬vede doar un moment subiectiv, cel a luării la cunoştinţă, cea din urmă cuprinde în egală mă¬sură un moment subiectiv (al luării la cunoştinţă) şi unul obiectiv (al producerii îm¬pre¬ju¬ră¬rii care împiedică dispunerea soluţiei de condamnare sau de desfiinţare a înscrisului). To¬to¬dată, cea de-a doua ipoteză se aplică numai în cazul în care nu există o hotărâre de con¬dam¬na¬re sau de denunţare a înscrisului ca fals din cauza unor împrejurări care împiedică pronunţarea unei atare soluţii.

Este de observat, preliminar, faptul că în raport de ambele ipoteze, dies a quo se de¬ter¬mină având ca repere momentul în care partea ,,a luat la cunoştinţă” de existenţa hotărârii sau, după caz, a impedimentului. Tocmai de aceea, în ciuda faptului că prin considerentele anterior expuse Înalta Curte a analizat doar momentul subiectiv cuprins în cea de-a doua i¬po¬teză, pentru identitate de raţiune acestea sunt aplicabile şi primei ipoteze, care cuprinde ex¬clusiv un moment subiectiv de raportare. Aşa fiind, momentul luării la cunoştinţă îl reprezintă fie comunicarea hotărârii instanţei penale de condamnare sau de declarare a înscrisului ca fals, fie orice alte circumstanţe care, dovedite prin orice mijloace de probă şi la aprecierea instanţei de revizuire, formează convingerea acesteia că partea a ştiut de existenţa hotărâri de con¬dam¬nare sau desfiinţare a înscrisului.

Tot relativ la prima ipoteză normativă, aceasta face distincţia dintre două categorii de hotărâri, respectiv cele prin care a fost condamnat un judecător, mator sau expert şi cea prin care a fost declarat fals înscrisul care a stat la baza pronunţării hotărârii. Aşadar, pentru cea din urmă situaţie, nu este necesară existenţa unei hotărâri de condamnare efectivă, fiind sufi¬ci¬en¬tă declararea ca fals a înscrisului în cadrul unor proceduri penale.

Revenind la prezenta cauză, Tribunalul reţine că atât prima instanţă cât şi intimata au realizat mai multe confuzii cu privire la momentul la care curge termenul pentru efectuarea cererii de revizuire, partea căreia îi revenea îndrituirea să formuleze o atare cerere şi diferenţa dintre membrii care compun un organ colegial şi însăşi acest organ.

Astfel, ca un prim aspect, după cum am văzut, prin sentinţa penală nr. 203 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 2637/100/2014 s-a dispus, printre alte, anularea extrasului CF 3039 Poieni, emis de O.C.P.I. M. - B.C.P.I. Vişeu de Sus sub nr. 1532/20.03.2006 şi a declaraţiei intimatei D. F. S., autentificată sub nr. 258/2009 la BNP Ceuca I., aceste dispoziţii fiind menţinute prin decizia penală nr. 1028/28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj. Or, după cum am văzut, cele două îns¬crisuri, al căror caracter fals a fost reţinut prin hotărârile penale evocate, au stat la baza pro¬nunţării sentinţei civile nr. 839/2009, fiind ataşate la dosarul cauzei (f. 30 şi 37). Faptul că faţă de intimată şi de numita T. L. Georgiana s-a dispus încetarea procesului pe¬nal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii este, sub acest aspect, lipsit de importanţă, a-tâta timp cât s-a reţinut cu titlul definitiv caracterul fals al celor două înscrisuri şi s-a dispus a¬nularea acestora.

Pe urmă, în aprecierea Tribunalului, momentul de la care a început să curgă termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire este cel al înregistrării adresei Direcţiei Sil¬vice la revizuentă, respectiv în data de 05 octombrie 2017.

Împotriva unei hotărâri judecătoreşti poate formula calea extraordinară de atac a revi¬zu¬irii numai acei subiecţi de drept care au figurat ca şi părţi în procedura ce s-a finalizat prin pro¬nunţarea hotărârii atacate. Aşa fiind, faptul că Regia Naţională a Pădurilor –Romsilva are ca¬litatea procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene e¬mi¬se în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere sau de a  de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea preve¬de¬rilor privind retrocedarea terenurilor forestiere, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 15/2011, pronunţată în recurs în interesul legii, este complet irelevant în prezenta cauză, în condiţiile în care această entitate nu a figurat ca şi parte în dosarul nr. 338/336/2009 şi, drept urmare, nu era îndrituită la formularea unei cereri de revizuire în ca¬uză. De altfel, chiar dacă această entitate ar fi figurat ca şi parte, neglijenţa sa în a formula o ce¬rere de revizuire nu putea conduce la aneantizarea dreptului unei alte părţi de a formula o a¬ta¬re cerere.

În continuare, Tribunalul reţine că momentul luării la cunoştinţă de existenţa unei ho¬tă¬râri de condamnare sau de declarare a înscrisului ca fals se apreciază raportat la cir¬cum¬stan¬ţele cauzei faţă de fiecare parte. Sub acest aspect, faptul că S.R. îşi exercită au¬to¬ri¬ta¬tea prin intermediul unui ansamblu de instituţii şi autorităţi nu poate avea ca efect glisarea com¬petenţelor şi a consecinţelor unei anumite autorităţii sau instituţii la o alta, atâta timp cât fie¬care este înzestrată cu o serie de competenţe specifice. Bunăoară, atâta timp cât competenţa pa¬rtajată de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar revine Co¬misiei Locale şi Comisiei Judeţene, este irelevant faptul că o altă autoritate sau instituţie a Sta¬tului Român a fost parte în litigiu penal ce s-a soldat cu hotărârea de condamnare sau de de¬nunţare a înscrisului ca fals. Momentul de la care curge termenul pentru formularea cererii de revizuire se analizează în raport de data la care C. L. sau C. J., ce au figurat ca şi parte în procesul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se cere, au luat la cu¬noş¬tinţă de hotărârea penală.

Totodată, nu se poate face confuzie între membrii Comisiei Judeţene şi însăşi C. J., fiecare reprezentând subiecţi de drept distincţi. Astfel, faptul că în raport de art. 4 alin. 1 lit. j din H.G. 890/2015 în componenţa Comisiei Judeţene intră ,,directorul direcţiei sil¬vice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva sau împuternicitul acestuia”, nu poate avea ca efect reţinerea momentului comunicării hotărârilor penale către Direcţia Silvică ca fiind şi momentul la care C. J. a luat la cunoştinţă de existenţa acestora, cele două fiind subiecte de drept distincte şi autonome, cu competenţe legale proprii şi diferite. În plus, hotărârea a fost comunicată Direcţiei Silvice, iar nu directorului acesteia sau re¬pre¬zen¬tan¬tului Direcţiei în C. J.. Or, din componenţa Comisiei Judeţene nu face parte Di¬recţia Silvică, ci directorul sau reprezentantul acesteia.

În plus, considerentele primei instanţe relative la stabilitatea circuitului civil şi la ris¬cul care ar fi existat ca Direcţia Silvică să nu aducă la cunoştinţa Comisie Judeţene existenţa celor două hotărâri penale într-un termen rezonabil, adaugă la textul normativ noi condiţii ca¬re se constituie în impedimente în calea exercitării dreptului la calea extraordinară de atac şi ca¬re nu sunt prevăzute de legiuitor.

Tribunalul nu poate reţine nici apărările intimatei prin raportare la Decizia Curţii Con¬stituţionale nr. 235/2003. Trecând peste faptul că prin intermediul deciziei menţionate Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, este de re¬marcat faptul că aceasta s-a referit la o cu totul altă dispoziţie normativă, respectiv art. 324 alin. 1 pct. 1 vechiul Cod de procedură civilă. În condiţiile în care în cuprinsul art. 324 alin. 1 pct. 1 vechiul Cod de procedură civilă legiuitorul prevede două momente obiective pentru dies a quo, momentul comunicării hotărârii şi cel al pronunţării, nu se poate stabili nicio le¬gă¬tu¬ră cu art. 324 alin. 1 pct. 3 vechiul Cod de procedură civilă, care, după cum am văzut, sta¬bi¬leşte un moment subiectiv, al luării la cunoştinţă. Aşa fiind, considerentele Curţii Cons¬ti¬tu¬ţi¬o¬na¬le nu pot fi aplicate nici măcar prin analogie.

În fine, în cauză fiind incidentă prima ipoteză prevăzută de art. 324 alin. 1 pct. 3 vechiul Cod de procedură civilă, argumentele intimatei relative la termenul de 3 ani nu au nicio incidenţă în cauză.

Faţă de aceste împrejurări, Tribunalul apreciază că revizuenta a luat la cunoştinţă de e¬xistenţa hotărârilor penale abia în data de 05 octombrie 2017, iar cum cererea de revizuire a fost depusă la dosar în data de 03 noiembrie 2017, aceasta a fost formulată în termenul de o lu¬nă prevăzut de art. 324 vechiul Cod de procedură civilă, excepţia tardivităţii fiind ne¬în¬te¬me¬ia¬tă.  Aşa fiind, va admite recursul şi va casa hotărârea primei instanţe, iar cum faţă de art. 323 alin. 1 vechiul Cod de procedură civilă competenţa de soluţionare pe fond a cererii de re¬vi¬zuire revine instanţei care a pronunţat soluţia, va trimite cauza spre rejudecare primei ins¬tanţe.

Domenii speta

Spete similare