Pretentii. Taxa speciala de salubrizare

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta S.C. S S.A. şi pe pârâtul MUNICIPIUL IAŞI, PRIN PRIMAR, având ca obiect pretentii .

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ deduse judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 24.03.2017, sub nr.de dosar .../99/2017, reclamanta S.C. S S.A. a solicitat instanței obligarea pârâților MUNICIPIUL IAȘI, prin PRIMAR, la plata sumei de 2.736.341,03 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă și utilizatorii fără contract în perioada 09.2013-12.2016 în baza HCL 153/27.06.2013 privind instituirea taxei de salubrizare din Municipiul Iași și având in vedere convenția privind taxa de salubrizare nr  109825/2013 si  a penalităților de întârziere in cuantum de 266816,24 lei calculate conform art.42 alin.10 lit.a, b și c din Legea nr.51/2006 și art.38 alin.3 din OG nr.71/2002,

Pentru suma de 189.042,90 lei penalități de întârziere calculate pentru servicii prestate conform convenției nr.108952 și neachitate în perioada 09.2013-08.2015, s-au judecat in dosar X/989/2015

În motivare, se arată, în esență, că in ceea ce privește convenția privind taxa de salubrizare nr.109825/25.11.2013, se susține că pârâtul Municipiul Iași s-a obligat să deconteze contravaloarea serviciilor de salubrizare din taxa specială încasată de la utilizatorii care nu au încheiat contract cu operatorul de salubritate, în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, operațiune realizată la nivelul de 66,66% din suma încasată ca taxă specială. Se învederează instanței că aceste servicii nu au fost plătite reclamantei, situație în care au fost calculate penalități de întârziere conform art.42 alin.1 lit.a, b și c din Legea nr.51/2006, raportat la art.43 alin.2 din același act normativ și art.25 și art.26 alin.3 din Legea nr.101/2006.

Se mai susține că penalitățile de întârziere au fost calculate, în acest caz, în baza art.38 alin.2 și alin.3 din OG nr.71/2002, fiind emise facturile depuse la dosar.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă, prin care a pus în vedere pârâților să efectueze plata sumelor si penalităților de întârziere calculate.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004 (art.8 alin.2 și alin.3, art.10 alin.1, art.11și art.17 alin.2), ale Legii nr.101/2006 (art.36 alin.1), ale Codului de procedură civilă (art.99 alin.1), ale Legii nr.51/2006 (art.42 alin.10 lit.a, b și c), precum și ale OG nr.71/2002.

În susținerea cererii legal timbrate  au fost atașate înscrisuri .

Legal înştiinţat, pârâtul MUNICIPIUL IAŞI, legal reprezentat prin PRIMAR, a formulat şi depus întâmpinare, la data de 10.02.2016, prin care a invocat excepţia prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 09.2013-03.2014. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii, deoarece au achitat sumele conform contractului, depunând situațiile centralizatore si facturile plătite , precum si refuzul la plata al facturilor emise de S.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.205 C.proc.civ., cu solicitare de judecare a cauzei şi în lipsă.

prin precizările scrise depuse la dosar, reclamanta a arătat că, în situaţia în care instanţa apreciază că nu ar fi aplicabile prevederile legii speciale ce reglementează în mod expres modul de calcul al penalităţilor în cazul întârzierii la plata serviciilor de salubrizare, respectiv Legea nr.51/2006 şi OG nr.71/2002, aprobată prin Legea nr.3/2003, se solicită, în subsidiar, a se avea în vedere prevederile Codului civil de la 1864 (art.1073 şi art.1082), precum şi OG nr.13/2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.11.2017, instanţa a admis  excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei pentru perioada 09.2013-03.2014, urmând sa respingă acțiunea pe acest considerent, a încuviinţat, pentru ambele părţi, administrarea probei cu înscrisuri şi a dispus şi efectuarea unei expertize judiciare contabile, , raportul de expertiză si obiecțiunile  fiind depuse la dosar la data de 005.03.2018 (filele 146-143 vol. II), respectiv 04.09.2018(filele 78-108 vol. III).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 25.11.2013, între pârât şi reclamantă, în calitate de operator, s-a încheiat convenţia privind taxa specială de salubrizare nr.108952 (filele 110-118 vol.II), în baza HCL nr.153/27.06.2013, prin care s-a convenit decontarea contravalorii serviciilor de salubrizare de către Municipiul Iaşi, din taxa specială încasată de la utilizatorii care nu au încheiat contract cu operatorul de salubritate, direct sau prin asociaţiile de proprietari sau al căror contract a fost reziliat ca urmare a neplăţii serviciului de salubrizare.

Conform Cap.III Cuantumul taxei, termene şi modalităţi de plată, art.4.5, decontarea serviciilor de salubrizare pentru care se instituie taxa specială de salubrizare se va realiza trimestrial în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, ce urma a fi emisă de operator la nivel de 66.66% din suma încasată ca taxă specială de salubrizare, conform situaţiei de evidenţă transmisă trimestrial de Municipiul Iaşi (respectiv, lista cu utilizatorii care au achitat taxa de salubritate, lista detaliată pe debit principal şi majorări de întârziere).

Reclamanta susţine că parte adversă nu a decontat contravaloarea serviciilor facturate în baza acestei convenţii, motiv pentru care operatorul a calculat şi facturat debit si penalităţile de întârziere ce fac obiectul prezentului dosar, în cuantum total de 2736341,03 lei debit si 266816,24 penalități, astfel cum rezultă din facturile fiscale atasate(filele 19-97 vol I), fiind ataşat la dosar şi modul de calcul al acestor penalităţi(filele 17-18 vol I),.

Reclamanta susţine că, în privinţa majorărilor de întârziere pretinse pentru servicii prestate în baza convenţiei nr.108952, au fost aplicate aceleaşi prevederi legale, respectiv art.42 alin.1 lit.a, b şi c din Legea nr.51/2006.

Au mai fost invocate dispoziţiile art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006,  conform cărora:  „Factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilităţi publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadenţă privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii.”

De asemenea, s-a făcut trimitere şi la art.26 alin.3 din Legea nr.101/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ce prevede că taxa specială de salubrizare, reprezentând contravaloarea prestaţiei efectuate la utilizatorii fără contract, se decontează lunar operatorilor, direct din bugetul local.

Instanţa constată, însă, că  în cuprinsul acestei convenţii părţile semnatare nu au inserat o prevedere contractuală privind sancţiunea ce intervine în caz de neexecutare, de către pârâtul Municipiul Iaşi, a obligaţiei de decontare a contravalorii serviciilor facturate.

Municipiul Iaşi nu a decontat integral contravaloarea serviciilor facturate în baza acestei convenţii, motiv pentru care operatorul a calculat şi facturat debit de 2.736.341,03 lei si penalități de 266.816,24 lei, astfel cum rezultă din facturile fiscale depuse la dosar, fiind ataşat la dosar şi modul de calcul al debitelor si al  acestor penalităţi, aferente intervalului 09.2013-12-2016.

Tribunalul retine că in cauza sunt incidente dispozițiile contractuale, iar debitul principal trebuie stabilit  cont că de prevederile contractuale potrivit cărora decontarea serviciilor de salubrizare pentru care se instituie taxa specială de salubrizare se realiza trimestrial în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, ce urma a fi emisă de operator la nivel de 66.66% din suma încasată ca taxă specială de salubrizare, conform situaţiei de evidenţă transmisă trimestrial de Municipiul Iaşi (respectiv, lista cu utilizatorii care au achitat taxa de salubritate, lista detaliată pe debit principal şi majorări de întârziere) şi nu la nivelul de 66.66% din totalul serviciilor efectuate de către SC S SA. Acesta aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia 1736/22.11.2017 a Curții de  Apel Iași in dosar 8792/99/2015.

Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.101/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ce prevede că taxa specială de salubrizare, reprezentând contravaloarea prestaţiei efectuate la utilizatorii fără contract, se decontează lunar operatorilor, direct din bugetul local.

În cuprinsul acestei convenţii părţile semnatare nu au inserat o prevedere contractuală privind sancţiunea ce intervine în caz de neexecutare, de către pârâtul Municipiul Iaşi, a obligaţiei de decontare a contravalorii serviciilor facturate.

În cazul acestui contract curtea apreciază că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 42 alin.10 lit. a, b şi c din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, acestea fiind incidente doar în situaţia neachitării facturii de către utilizatorul serviciului de salubritate. Or Municipiul Iaşi nu mai este în acest caz  utilizatorul serviciului de salubritate, ci doar persoana care colectează o taxă de salubritate de la utilizatorii care nu au încheiat contract de salubritate cu recurenta.

În atare situaţie, cum în contractul părţilor litigante nu este prevăzută o clauză penală, intimatul datorează exclusiv dobânzi legale.

Astfel, se observă că, în materie civilă, potrivit Codului civil de la 1864 (art.1082), „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credinţă din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.”

De asemenea, potrivit art.1350 din Noul Cod civil, „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.”

În ceea ce priveşte cuantumul dobânzii legale, acesta se calculează prin raportare la dispoziţiile art. 2 din OUG 13/2011.

Prin expertiza refăcută, existenta la filele 78-108 vol II s-a reținut ca valoarea sumelor încasate ca taxa specială de salubrizare conform contractului este de 1.365.757,60 lei din care trebuia achitat 66,66%, respectiv 1.010.559,89 lei. Din actele depuse la dosar, rezulta că Municipiul Iași a achitat suma de 911.499,56 lei , rămânând o diferență de 99060,33 lei neachitata.

Față de toate aceste aspecte reținute, tribunalul va admite in parte acțiunea reclamantei si va obliga pârâtul MUNICIPIUL IAŞI la plata sumei de 99.060,33 lei reprezentând contravaloarea taxei de salubrizare stabilită în baza contractului privind taxa specială de salubrizare 108952/25.11.2013 și a dispozițiilor legale referitoare la decontarea serviciilor de salubrizare pentru utilizatorii fără contract,  la care se adaugă dobânda legala calculată prin raportare la dispoziţiile art. 2 din OUG 13/2011.

Fata de proporția admiterii acțiunii, tribunalul va admite in parte cererea de cheltuieli de judecata solicitat de reclamanta în baza art.453 alin 2 cod procedura civilă va obliga pârâtul  MUNICIPIUL IAŞI să plătească reclamantei S.C. S S.A suma de 6106 de lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe timbru 3086 lei şi onorariu expert  2820 lei

HOTĂRĂŞTE:

Constată admisa excepţia prescripţiei invocată prin întâmpinarea formulată de pârâtul Municipiului Iași pentru perioada 09.2013-02.2014.

Respinge ca prescrisa acţiunea formulată de reclamanta S.C. S S.A. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL IAŞI, prin reprezentant legal PRIMARUL MUNICIPIULUI IAŞI, cu sediul în Iaşi, Bdul Ştefan cel Mare şi Sfânt nr.11, jud.Iaşi pentru perioada 09.2013-02.2014.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. S S.A. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL IAŞI, prin reprezentant legal PRIMARUL MUNICIPIULUI IAŞI, cu sediul în Iaşi, Bdul Ştefan cel Mare şi Sfânt nr.11, jud.Iaşi.

Obligă pârâtul MUNICIPIUL IAŞI la plata sumei de 99.060,33 lei reprezentând contravaloarea taxei de salubrizare stabilită în baza contractului privind taxa specială de salubrizare 108952/25.11.2013 și a dispozițiilor legale referitoare la decontarea serviciilor de salubrizare pentru utilizatorii fără contract,  la care se adaugă dobânda legala calculată prin raportare la dispoziţiile art. 2 din OUG 13/2011.

In baza art.453 alin 2 cod procedura civilă obligă pârâtul  MUNICIPIUL IAŞI să plătească reclamantei S.C. S S.A suma de 6106 de lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe timbru 3086 lei şi onorariu expert  2820 lei.

Domenii speta

Spete similare