Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei O, sub numărul 8…../271/2018, la data de 29.05.2018, reclamantul S.M.A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului O. și Municipiul O.- prin primar a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 5.146,07 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a incidentului din data de 27.05.2015, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în data de 27.05.2015, autoturismul acestuia se afla în parcarea de domiciliu de pe str. Banatului, iar din cauza administrării necorespunzătoare a spațiilor verzi de către pârâți, un arbore s-a rupt, iar în cădere a avariat autoturismul cu numărul de înmatriculare BH-90-SUN.

Totodată, acesta a învederat faptul că pentru repararea avariilor cauzate autoturismului ca urmare a căderii arborelui, s-a adresat unei unități specializate care a emis devizul de reparații din data de 29.06.2015, care a stabilit ca și cost al reparațiilor suma de 5146,07 lei.

Mai mult decât atât, reclamantul a susținut că incidentul s-a produs din cauza gestionării defectuoase a întreținerii spațiilor verzi de către pârâți, ținând cont și de faptul că Asociația de proprietari de care aparține locuința reclamantului a solicitat încă din luna martie a anului 2015 emiterea unei autorizații de tăiere și toaletare a mai multor arbori, majoritatea uscați.

În drept, reclamantul a invocat art. 1349, art. 1357 din C.civ. și următoarele.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 362 lei potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 80/2013 privind  taxele judiciare de timbru, conform chitanțelor nr. O1g5 1806153035 Z56 din 15.06.2018 eliberată de Poșta Română.(f.17)

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri ataşând  în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul declarație, autorizație de reparații, deviz, cerere, precum și alte acte.

La data de 05.07.2018 pârâtul Municipiul O.-prin primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând, în esență, că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile pentru a se antrena răspunderea sa delictuală întrucât fapta ilicită nu există, copacul căzut peste mașina reclamantului fiind verde și având aparent o stare fitosanitară corespunzătoare, neprezentând elemente uscate care să indice vreo afecțiune, acesta fiind monitorizat periodic de reprezentanții săi. Totodată, aceasta a învederat că apreciază ca fiind incidentă în speță cauza  exoneratoare de răspunde civilă delictuală a forței majore, întrucât ruperea crengii a fost cauzată de fenomene meteorologice a căror durată și intensitate nu au putut fi nici prevăzute și nici împiedicate.

Pârâtul a susținut că nu există raport de cauzalitate între presupusa sa faptă ilicită și prejudiciul încercat de reclamant.

În continuare, pârâtul a afirmat că nu se poate reține o culpă a sa în ceea ce privește diligențele depuse în vederea toaletării arborilor aflați pe proprietatea municipiului O.

În final, pârâtul a considerat că în lipsa dovedirii de către reclamant a unei fapte ilicite imputabile săvârșite de către pârât și a unei legături de cauzalitate cu prejudiciul produs nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a acestuia, simpla producere a unor prejudicii rezultate ca urmare a căderii unor crengi sau copaci aflați în administrarea pârâtului, nu îndreptățește reclamantul la acordarea de despăgubiri .

În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.1357 și art.1371 C.civ.

În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, ataşând în fotocopie cerere, răspuns cerere,  proces verbal precum și alte acte.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului O. deși legal citat nu a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată și nici nu s-a prezentat în fața instanței prin reprezentant legal sau convențional pentru a formula apărări și a propune probe.

Prin încheierea din ședința publică din data de 18.10.2018, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Consiliul Local al Municipiului O., invocată din oficiu.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 258. rap. la art. 255 C. proc. civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. 

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.10.2018 instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Consiliului Local O., invocată de instanţă din oficiu.

Astfel, instanţa va da efect prin prezenta hotărâre excepţiei admise, respingând în consecinţă acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Consiliul Local O. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitatea procesuală de folosinţă, urmând a proceda în continuare la analiza pe fond a acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Municipiul O.-prin primar.

În fapt, în data de 27.05.2015 reclamantul avea parcat autoturismul marca Opel Vectra, având numărul de înmatriculare BH-90-SUN, în parcarea de la domiciliul său din strada B.., autoturism care a fost avariat ca urmare a căderii unui arbore de migdal și a necesitat efectuarea unor lucrări de reparație în valoare de  5.146,07 lei.

Această situaţie de fapt rezultă din coroborarea declarației din data de 27.05.2015  (f. 49), autorizația de reparații seria CA nr. 0611558 (f. 47-48) și planșele foto (f. 12-13) din care reiese că în data de 27.05.2015, autoturismul reclamantului care se afla parcat în parcarea situată pe strada B….. a fost avariat ca urmare a prăbușirii unui migdal, prezentând avarii constând în parbriz crăpat și plafon îndoit, iar din devizul de reparație (f.  9-10) rezultă că valoarea acestor reparații este în sumă de 5.146,07 lei.

În drept, instanța reține că potrivit art. 1349 alin. 3 C.civ în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de lucrurile aflate sub paza sa. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1379 alin. 1 C.civ., oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Totodată, potrivit disp. art. 1381 alin. 1 C.civ. orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar conform art. 1385 alin. 1 C.civ. prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, care să fi fost cauzat prin fapta lucrului aflat în paza juridică a persoanei responsabile.

În ceea ce privește prima condiție a răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate de lucruri, reprezentată de producerea unui prejudiciu cert, personal și direct, rezultat din atingerea unui drept sau, cel puțin, a unui interes legitim. Prin prejudiciu se înţelege efectul negativ suferit de o persoană, produs prin fapta ilicită săvârşită de o altă persoană sau de lucrul aflat în paza sa juridică. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur, atât în privința existenței sale, cât și a posibilității de evaluare. De asemenea, este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.

Potrivit art. 1385 alin. 1 C.civ. cel care a produs un prejudiciu are obligația de a-l repara integral, alin. 3 al aceluiași articol stabilind că despăgubirea cuprinde pierderea efectiv suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În prezenta cauză, prejudiciul material cauzat reclamantului constă în avarierea autoturismului proprietate personală. Instanța reține că daunele materiale sunt susținute de înscrisurile depuse în probațiune de către reclamant constând în deviz de reparații efectuat de S.C. SrC S…. S.R.L. (f. 9-10), care face trimitere la piesele de înlocuire și serviciile de vopsire necesare, aferente capotei motor, plafonului, înlocuire parbriz, reparație plafon, etc. Aceste reparații, necesare pentru avariile specificate, se coroborează cu avariile menționate în autorizația de reparații seria CA nr 0611558 în care sunt menționate avariile produse, respectiv parbriz față crăpat și plafon îndoit (f.48).

Cea de-a doua condiție a răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului constă în aceea că prejudiciul suferit de păgubit să fi fost cauzat de către lucrul aflat în paza pârâtului.În speță, fapta lucrului constă în prăbușirea arborelui de migdal poziționat în imediata apropiere a parcării de domiciliu aferentă blocului PB nr.  de pe strada B, din Municipiul O, județul B, ca urmare a intervenirii unui fenomen natural.

Instanța reține că acest aspect rezultă din coroborarea declarației dată de reclamant în fața organelor de poliție cu ocazia eliberării autorizației de reparație seria CA nr. 0611558 (f. 49) și planșele foto (f. 12-13) depuse de acesta în probațiune, precum și cu adresa nr. 6842/08.01.2019 a Administrației Naturale de Meteorologie (f. 56) de unde rezultă că în data de 27.05.2015 în zona județului B au fost atenționate fenomene constând în ploi și averse de ploaie, existând chiar și o atenționare meteorologică cod galben de fenomene meteorologice periculoase imediate. 

În acest sens, instanţa reţine că între prejudiciul suferit de reclamant şi fapta lucrului există o legătură de cauzalitate tip cauză-efect, căci în lipsa prăbușirii arborelui reclamantul nu ar fi suferit prejudiciul în discuţie.

Referitor la condiția ca lucrul cauzator de prejudiciu să se afle în paza juridică a unei persoane responsabile, instanța reține că în acord cu dispozițiile art. 1377 C.civ. calitatea de paznic juridic revine acelei persoane fizice sau juridice care, în mod legitim, independent, exercită asupra animalului sau lucrului puterea sa de direcţie, control şi supraveghere.

Stabilirea persoanei responsabile are în vedere criteriul direcţiunii intelectuale asupra lucrului, unanim împărtăşit de literatura şi practica judiciară, întrucât oferă posibilitatea de a face o distincţie între paza materială a lucrului, redusă doar la simpla detenţie şi supraveghere, pe de o parte, şi paza juridică a acestuia. Privită din această perspectivă, paza juridică prezintă următoarele trăsături specifice: a) paznicul exercită în fapt o autoritate asupra lucrului, constând în controlul şi supravegherea acestuia, astfel că numai acesta poate dispune de lucru potrivit propriilor sale interese, îl poate îndruma şi coordona, inclusiv pentru a preveni producerea de prejudicii; b) puterea de comandă a paznicului juridic decurge în majoritatea cazurilor din exercitarea legitimă a unui drept, astfel, între paznic, pe de o parte, şi lucrul aflat în pază, pe de altă parte, există o relaţie juridică consolidată, cu toate consecinţele care decurg din aceasta în planul asumării obligaţiei de a răspunde pentru prejudiciile cauzate în societate; c) paznicul juridic al lucrului este garantul comportamentului acestuia, fiind obligat să prevină şi să evite acele împrejurări în care se pot produce prejudicii; d) autoritatea asupra lucrului este exercitată în mod independent, decurgând din dreptul deţinut asupra acestuia, de unde libertatea puterii sale de direcţie şi control; e) paza juridică asupra lucrului este deţinută la momentul cauzării prejudiciului persoanei vătămate, ceea ce presupune că, în cazul pierderii sau transmiterii acesteia anterior momentului respectiv, dobânditorul va avea calitatea de paznic şi va răspunde pentru consecinţele produse.

În acest sens, se constată că potrivit art. 8 din Legea 24/2007 ,,(1)Administrarea spaţiilor verzi proprietate publică este exercitată de autorităţile administraţiei publice locale şi de alte organe împuternicite în acest scop; (2) Administrarea spaţiilor verzi de pe terenurile proprietate privată este exercitată de către proprietarii acestora, cu respectarea prevederilor actelor normative în vigoare.”.

Totodată, conform art. 12 alin. 1-3 din acelaşi act normativ:

,,(1) Întreţinerea spaţiilor verzi se asigură de către proprietarii şi administratorii acestora.

(2) Proprietarii şi administratorii de spaţii verzi cu arbori şi arbuşti sunt obligaţi să realizeze măsurile de întreţinere a acestora.

(3) Proprietarii şi administratorii de spaţii verzi sunt obligaţi să asigure măsurile privind siguranţa persoanelor care pot fi afectate de ruperile şi desprinderile arborilor şi elementelor acestora, ca urmare a gradului de îmbătrânire avansat sau a stării fitosanitare precare.”

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 din Regulamentul anexă 1 la H.C.L. Oradea nr. 725/2015:

,,(1)Proprietarii, administratorii/detinatorii cu orice titlu de spaţii verzi cu arbori şi arbuşti sau a altor terenuri cu vegetatie forestiera din afara fondului forestier national amplasate in intravilan pe terenuri proprietate publica sau privata a Municipiului O,sunt obligaţi să realizeze măsurile de întreţinere a acestora.

(2) Proprietarii şi administratorii/detinatorii cu orice titlu de spaţii verzi sau a altor terenuri cu vegetatie forestiera din afara fondului forestier national amplasate in intravilan pe terenuri proprietate publica sau privata a Municipiului O, sunt obligaţi să asigure măsurile privind siguranţa persoanelor care pot fi afectate de ruperile şi desprinderile arborilor şi elementelor acestora, ca urmare a gradului de îmbătrânire avansat sau a stării fitosanitare precare.

(3)Asigurarea măsurilor privind siguranţa persoanelor/bunurilor care pot fi afectate de ruperile şi desprinderile arborilor şi elementelor acestora, ca urmare a gradului de îmbătrânire avansat sau a stării fitosanitare precare, revine, după caz:

a)Municipiului O, prin structurile de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului O, pentru spatiile verzi aflate pe domeniul public sau privat al municipiului Oradea si care nu se afla in administrarea/folosinta unor institutii publice si/sau societati comerciale subordonate Consilului Local al Municipiului O

b)Institutiilor publice si/sau societatilor comerciale subordinate Consilului Local al Municipiului O, pentru spatiile verzi aflate pe domeniul public sau privat al Municipiului O si care se afla in administrarea/folosinta acestora

c)Persoanelor fizice si juridice care detin/administreaza/folosesc terenuri pe care se gasesc arbori si/sau arbusti”.

În speţă, instanţa constată faptul că din probele administrate în cauză reiese că pomul ce a căzut peste autoturismul reclamantului şi i-a produs avarii se afla situat pe str. B din O, iar pârâtul Municipiul O nu a contestat în niciun moment în faţa instanţei că acel spaţiu verde, inclusiv migdalul în cauză, nu s-ar fi aflat în administrarea sa ci a unei alte persoane, singurele sale apărări constând în susţinerea faptului că nu s-a dovedit existenţa unei fapte ilicite, că prăbuşirea pomului nu s-ar fi datorat stării sale fiziologice necorespunzătoare şi că simpla producere a unor prejudicii rezultat din căderea unor crengi sau copaci aflaţi în administrarea sa nu îndreptăţeşte reclamantul la reparaţii.

Faţă de prevederile legale menţionate şi de situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că pârâtul Municipiul O este cel care deținea paza juridică a arborilor amplasați în spațiile verzi situate în intravilanul Municipiului O, pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al Municipiului O, fiind cel care în temeiul dispoziției legale  menționate exercită în mod independent controlul și supravegherea arborilor și singurul care are drept de dispoziție asupra acestor arbori. Or, din categoria acestor arbori face parte și migdalul care a provocat prejudiciul material reclamantului.

Referitor la existența unei vinovății a paznicului juridic, se impune a se menţiona faptul că răspunderea civilă delictuală pentru fapta lucrului este una obiectivă independentă de vreo culpă a celui care are paza juridică a lucrului. Astfel, legiuitorul a instituit o prezumție de culpă în ceea ce privește acest tip de răspundere civilă delictuală, paznicului juridic revenindu-i sarcina de a dovedi existența unor cazuri exoneratoare de răspundere precum fapta victimei înseși sau a unui terț ori un caz de forță majoră, potrivit art. 1380 C.civ.

În ceea ce privește apărarea formulată de către pârâtul Municipiul Oradea în sensul că în speță ar fi incident cazul exonerator de răspundere al forței majore, instanța reține că acesta constă într-o împrejurare externă, absolut imprevizibilă şi invincibilă, fără relaţie cu lucrul care a provocat dauna sau cu însuşirile sale naturale. Rezultă că o anumită împrejurare pentru a fi apreciată un caz de forţă majoră trebuie să întrunească cumulativ trei caractere: exterioritate, imprevizibilitate la nivelul actual al cunoaşterii ştiinţifice şi irezistibilitate, făcând absolut imposibilă orice intervenţie. Ori de câte ori acest eveniment nu întruneşte cele trei elemente ale forţei majore, va putea fi reţinut ca fiind doar un caz fortuit, cu toate consecinţele juridice care decurg din aceasta, însă conform art. 1380 C.civ., doar forţa majoră înlătură răspunderea paznicului lucrului, nu şi cazul fortuit. Distincţia dintre forţa majoră şi cazul fortuit priveşte caracterul excepţional al evenimentului, care este absolut imprevizibil, invincibil şi exterior, ceea ce face total imposibilă orice intervenţie din partea paznicului juridic.

În acest sens, se pot distinge două categorii de împrejurări care constituie doar cazuri fortuite: cele exterioare lucrului și cele interioare lucrurilor. În ceea ce privește cazurile fortuite exterioare lucrurilor, acestea sunt independente de voinţa paznicului, dar care nu au un caracter absolut imprevizibil şi invincibil, în raport de condiţiile concrete în care evenimentul prejudiciabil s-a produs, cum sunt fenomenele meteorologice (ploi torenţiale, zăpezi abundente, grindină, inundaţii) sau fenomenele naturale (surparea malului unui râu ca urmare a eroziunii apei, alunecările de terenuri, prăbuşirea unor stânci, avalanşe etc.). În măsura în care există anumite informaţii privind eventualitatea producerii unor asemenea evenimente (anotimp, condiţii de climă, relief, frecvenţa lor în zonă etc.) asemenea situații au doar un caracter relativ imprevizibil, astfel că nu sunt de natură a înlătura răspunderea paznicului juridic deoarece nu constituie un caz de forţă majoră. Această situaţie reprezintă doar un caz fortuit, paznicul fiind ţinut să răspundă pentru consecinţele produse.

În consecinţă, faţă de aceste aspecte teoretice, instanța reține că în cauză nu este incident vreun caz de forță majoră, existența unor fenomene meteorologice precum ploi și averse de ploi nu constituie evenimente absolut imprevizibile. Situația de față nu prezintă caracteristicile amintite ale forței majore exoneratoare de răspundere, cauza producerii evenimentului fiind previzibilă, având relație cu lucrul care a provocat dauna, și neavând caracter de excepție, situație față de care instanța nu poate reține această cauză exoneratoare de răspundere. În ceea ce privește previzibilitatea, instanța reține nu doar că posibilitatea producerii acestui eveniment era previzibilă, dar a și fost prevăzută, Asociaţia de proprietari V din O informând Primăria O cu privire la necesitatea toaletării pomului în cauză, după cum reiese din adresa depusă la dosar la fila 11. Totodată, în ceea ce priveşte evenimentul meteorologic produs din adresa nr. 6842/08.01.2019 a Administrației Naturale de Meteorologie (f.56) rezultă că în data de 27.05.2015 în zona județului Bihor au fost atenționate fenomene constând în ploi și averse de ploaie, existând  chiar și o atenționare meteorologică cod galben de fenomene meteorologice periculoase imediate. O atenționare meteorologică cod galben semnifică că vremea este potential periculoasă, iar fenomenele meteorologice prognozate sunt obișnuite pentru regiunea vizată, dar temporar pot deveni periculoase pentru activități expuse riscurilor meteorologice. Astfel, fenomenele meteorologice existente la data de 27.05.2015 sunt specifice anotimpului de primăvară în zona geografică a locului săvârșirii evenimentului din litigiu, situat în O, neputând fi considerate ca absolut imprevizibile.

Totodată, conform art. 1380 C.civ. cazul fortuit nu înlătură răspunderea pentru prejudicul cauzat de lucruri.

Apărarea pârâtului Municipiul O, în sensul că nu i se poate imputa existența unei fapte ilicite săvârșite de către acesta, întrucât prăbușirea arborelui nu s-a datorat stării fiziologice necorespunzătoare a acestuia, arborele fiind viabil, fără defecte fiziologice, instanța nu o poate primi întrucât, aşa cum s-a arătat şi mai sus, răspunderea civilă delictuală pentru fapta lucrului este una obiectivă, putând fi antrenată independent de existența vreunei culpe în sarcina paznicului juridic, acesta fiind răspunzător pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate în paza sa juridică.

Mai mult, instanța reține că a existat o cerere a Asociației de proprietari V nr. 73993/09.03.2015 (f.33) anterioară producerii evenimentului, adresată pârâtului Municipiul O în vederea toaletării și tăierii unor arbori aflați pe străzile arondate asociației de proprietari în cauză, care cuprinde și solicitarea de toaletare a migdalului de pe strada B. Însă, având în vedere caracterul obiectiv al răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului nu prezintă relevanță existența sau inexistența unei culpe a pârâtului atâta timp cât lucru se afla în paza sa juridică, existenţa unei fapte ilicite sau a vinovăţiei nereprezentând condiţii pentru atragerea răspunderii persoanei care deţine paza juridică a lucrului conform art. 1376 C.civ.

În concluzie, instanța constată că sunt întrunite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paznicului juridic pentru fapta lucrului, respectiv a pârâtului Municipiul O în privința acoperirii prejudiciului material invocat de reclamant, potrivit art. 1376 C.civ., motiv pentru care va admite acțiunea și va dispune obligarea pârâtului Municipiul O la plata către reclamant a sumei de 5146,07 lei, cu titlu de prejudiciu material.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat procesul, să plătească cheltuielile de judecată. Totodată, instanța are în vedere că reclamantul a făcut numai  dovada cheltuielilor de judecată constând în plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 362 lei (f. 7), motiv pentru care va admite această solicitare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

 Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S M A, CNP , cu domiciliu procesual ales la sediu Cabinet Avocat CV în O, P-ţa E, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului O, cu sediul în …, jud. B, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitatea procesuală de folosinţă.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SMA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul O…, cu sediul în …., jud. B.

Obligă pârâtul Municipiul O….. la plata către reclamantă a sumei de 5.146,07 lei cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 362 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Oradea.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, astăzi, 14.03.2019.

Domenii speta

Spete similare