Legea nr. 165/2013 - Contestaţie

DOSAR NR.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data: 29.03.2019

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER:  ***

Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul – creditor  *** împotriva Sentinţei civile nr.  *** /15.10.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.  *** , având ca obiect validare poprire, în contradictoriu cu intimata – debitoare  *** şi cu intimata terţ – poprit  *** .

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, părţile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Tribunalul dispune rectificarea citativului, în sensul că  *** are calitatea de intimat – debitor, şi nu de intimat – detentor, cum  s-a trecut din eroare.

Văzând că apelantul – creditor a solicitat judecata în lipsă şi, constatând cauza în stare de judecată, Tribunalul reţine apelul spre soluţionare.

T R I B U N A L U L

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul disp. art. 396 Cod procedură civilă urmează a amâna pronunţarea.

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 12.04.2019.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29.03.2019.

 Preşedinte, Judecător, 

 *** ***

 Grefier,

*** 

ECLI:RO:TBBUC:***

DOSAR NR.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A V A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. ***A /2019

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data: 12.04.2019

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER:  ***

Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelantul – creditor  *** împotriva Sentinţei civile nr.  *** /15.10.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.  *** , având ca obiect validare poprire, în contradictoriu cu intimata – debitoare  *** şi cu intimata terţ – poprit  *** .

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29.03.2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa a amânat pronunţarea la 12.04.2019, când, după deliberare a decis următoarele:

T R I B U N A L U L

I. Procedura în faţa instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti la data de 18.04.2018 sub nr.  *** , creditorul  *** a formulat în contradictoriu cu debitoarea  *** şi terţul poprit  *** , cerere de înfiinţare a popririi instituite de B.E.J.A.  *** în dosarele de executare nr.  **/2018 şi nr.  **/2018 asupra conturilor bancare pe care debitorul le are deschise la terţul poprit în temeiul adreselor de înfiinţare a popririi emise la data de 07.03.2018 şi primite de terţul poprit la data de 13 martie 2018, şi pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea terţului poprit la plata către creditor a sumei de 9.410,92 lei în temeiul titlurilor executorii constând în Sentinţa civilă nr. ***/27.01.2017 pronunţată în fond de Tribunalul Ilfov, Secţia Civilă şi Decizia civilă nr. ***/22.09.2017 pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a Civilă, ambele în dosarul nr. ***/a1 (***/2017).

Tribunalul Ilfov, Secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. ***/27.01.2017 a dispus respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către debitoare ca nefondată şi obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate de creditor în faza procesuală fond a cauzei, constând în onorariul de avocat în cuantum total de 4.500,8 lei. Curtea de Apel Bucureşti. Secţia a V-A Civilă, prin Decizia civilă nr. ***/22.09.2017, definitivă, a dispus respingerea apelului declarat de debitoare ca nefondat şi a obligat-o pe aceasta, suplimentar la plata către creditor a contravalorii tuturor cheltuielilor de judecată  pe care le-a suportat în faza procesuală apel a cauzei, respectiv onorariul de avocat în cuantum de 2281, 35 lei.

A precizat că din adresele nr. MBR-TRZ-18140/19.03.2018 şi nr. MBR-TRZ-18141/19.03.2018 emise de terţul poprit ca răspuns la Adresele de înfiinţare a popririi emise de BEJA *** în data de 07.03.2018 rezultă că s-a luat act de adresele de înfiinţare a popririi, că popririle se află în aşteptare la poziţiile 690 şi 691, că deocamdată nu există sume de bani disponibile pentru executarea obligaţiilor şi că debitele vor fi plătite.

În drept, a invocat disp. art. 790, art. 660 NCPC, art. 5 alin. 1 O.U.G. nr. 146/2002, art. 1 din Ordinul nr. 2336/2011, art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În susţinerea cererii, creditoarea a arătat că înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată având în vedere că creditorul nu face dovada că terţul poprit datorează sume debitorului şi că doar administrează conturile debitorului, motiv pentru care nu poate fi altceva decât un simplu administrator/depozitar, iar validarea popriri pe numele depozitarului nu poate avea efect asupra patrimoniului propriu al acestuia.

Chiar şi în situaţia în care se validează poprirea, terţul poprit nu poate fi obligat să răspundă cu propriul patrimoniu întrucât obligaţia sa faţă de creditor subzistă numai în măsura în care există şi raportul obligaţional.

În drept, a invocat disp. art. 781 şi art. 790 alin. 4 C.pr.civ..

Terţul poprit a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că a comunicat executorului judecătoresc faptul că vor proceda la consemnarea sumei către debitor pe măsura creării de disponibil în conturile acesteia, cu respectarea prevederilor OMFP nr. 2336/2011, conform cărora numai instituţia publică debitoare stabileşte şi comunica terţului poprit sumele ce pot fi indisponibilizate. În esenţă, a susţinut că Trezoreria Statului nu are fonduri proprii care să poată fi executate silit, prin conturile acesteia fiind derulate operaţiuni de încasări şi plăţi cu toate fondurile publice, aparţinând tuturor bugetelor componente ale sistemului general.

În drept, a invocat disp. art. 194, art. 781 şi art. 790 alin. 4 C.pr.civ., OMFP nr. 2336/2011.

Prin sentinţa civilă nr.  *** /15.10.2018, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a respins cererea, ca neîntemeiată.

În motivare a reţinut, în esenţă, că în dosarul de executare nr.  **/2018 înregistrat la B.E.J.A. ***, la data de 07.03.2018 executorul judecătoresc a emis adresă de înfiinţare a popririi către terţul poprit  ***  (f. 172), fiindu-i comunicată acestuia la data de 13.03.2018 (f. 186).

Prin adresa nr. MBR-TRZ-18141/19.03.2018 (f. 198), terţul poprit a comunicat executorului judecătoresc că a luat act de înfiinţarea popririi în dosarul de executare nr.  **/2018(cuprins în listă la poziţia 691) şi va proceda la consemnarea sumei de 6.191,29 lei din conturile Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, cu respectarea OMFP nr. 2336/2011. Totodată a indicat că până la data înfiinţării popririi în acest dosar,  *** a depus anexa nr. 2 la OMFP nr. 2336/2011 în termenul prevăzut de acesta, dar numai cu sume zero.

În dosarul de executare nr.  **/2018 înregistrat la B.E.J.A. ***, la data de 07.03.2018 executorul judecătoresc a emis adresă de înfiinţare a popririi către acelaşi terţ poprit (f.290), fiindu-i comunicată acestuia la data de 13.03.2018 (f.314).

Prin adresa nr. MBR-TRZ-18140/19.03.2018 (f.318), terţul poprit a comunicat executorului judecătoresc că a luat act de înfiinţarea popririi în dosarul de executare nr.  **/2018 (cuprins în listă la poziţia 690) şi va proceda la consemnarea sumei de 3219,63 lei din conturile Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, cu respectarea OMFP nr. 2336/2011. Totodată a indicat că până la data înfiinţării popririi în acest dosar,  *** a depus anexa nr. 2 la OMFP nr. 2336/2011 în termenul prevăzut de acesta, dar numai cu sume zero.

În drept, dispoziţiile art. 781 alin. 1 Cpc prevăd că sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condiţiile art. 733 alin. (1), pot fi poprite şi bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele său.

Debitoarea a indicat că terţul poprit este doar un administrator al conturilor sale, care efectuează acte de conservare şi administrare şi nu are calitatea de debitor personal al debitorului urmărit, ci doar de simplu depozitar al sumelor.

Faţă de dispoziţiile art. 781 alin. 1 Cpc care fac referire inclusiv la sume ,,deţinute în numele debitoarei de o a treia persoană,, instanţa apreciază că  ***  are calitate de terţ poprit în cauză, întrucât calitatea de terţ poprit nu este condiţionată de existenţa vreunui raport obligaţional între acesta şi debitor, fiind suficient ca terţul să deţină, cu orice titlu, în numele debitorului, sume ale acestuia.

Potrivit art. 790 Cpc, dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

Conform adreselor comunicate executorului judecătoresc, astfel cum au fost indicate mai sus, terţul poprit a arătat ca a luat act de înfiinţarea popririlor şi va proceda la consemnarea sumelor, în acel moment contul fiind zero.

Având în vedere ca terţul a declarat ca a înfiinţat popririle şi va vira sumele în măsura în care va exista disponibil, instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unui refuz, situaţie în care, în baza disp. art. 790 C.p.c. va respinge cererea ca neîntemeiată.

II. Procedura în faţa instanţei de apel

Împotriva sentinţei civile menţionate a declarat apel creditorul, solicitând admiterea cererii de validare a popririi şi obligarea terţului poprit la plata sumei de 9.410,92 lei, împreună cu dobânda legală aplicabilă până la data plăţii efective şi integrale a debitelor (potrivit art. 478 alin. 5 C.p.c.).

În motivare a reluat, în esenţă, aspectele prezentate prin cererea de validare a popririi.

Astfel, a precizat că nu a fost dovedită lipsa totală a fondurilor debitoarei la terţul poprit, pentru o perioadă de peste 7 luni şi că s-a dovedit refuzul nejustificat al terţului poprit de a indisponibiliza şi achita sumele de bani cuvenite creditorului.

Apelantul a invocat, ca practică judiciară, mai multe hotărâri interne, precum şi jurisprudenţa CEDO, în cauze având ca obiect art. 6 din Convenţie şi art. 1 Protocolul adiţional nr. 1, arătând că autorităţile statului nu pot invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească.

Deşi legal citaţi, intimata şi terţul poprit nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză.

Analizând cererea de apel, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, reţine următoarele:

Situaţia de fapt a stabilită în mod corect de prima instanţă şi nu a fost contestată, astfel că nu va mai fi reluată decât în măsura necesară soluţionării apelului.

Prin adresele depuse la dosar, terţul poprit a comunicat executorului judecătoresc că dosarele de executare se află în aşteptare pe seama debitoarei. A menţionat că instituţia debitoare a depus în termen, dar numai cu sume 0, anexa nr. 2 la OMFP nr. 2336/2011, iar  *** , în calitate de terţ poprit, nu a efectuat nicio plată în dosarele de executare aflate în aşteptare pe seama debitoarei. Totodată, dosarele de executare depuse la terţul poprit de diferite birouri de executori judecătoreşti sunt înregistrate în ordine cronologică, în funcţie de data depunerii lor, excepţie făcând dosarele de executare cu validare de poprire care se înregistrează pe primele poziţii, în vederea executării lor cu prioritate.

Având în vedere răspunsul terțului poprit la adresa de înființare a popririi, tribunalul apreciază că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile, în condițiile în care trebuia să ia măsura indisponibilizării conturilor debitoarei.

Astfel, instanţa reţine că, potrivit art. 2 din O.M.F.P. nr. 2336/2011, cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent în executarea silită a adresei de înfiinţare a popririi asupra conturilor unei instituţii ori autorităţi publice, însoţită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înştiinţa în scris instituţia sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înfiinţare a popririi şi suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituţiei sau autorităţii publice se anexează situaţia disponibilităţilor de fonduri/creditelor bugetare deschise şi neutilizate, după caz, prevăzută în anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înfiinţare a popririi, iar art. 3 alin 1 din O.M.F.P. nr. 2336/2011 menționează că cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înştiinţare însoţită de situaţia prevăzută în anexa nr. 1, instituţia sau autoritatea publică are obligaţia de a comunica în scris unităţii teritoriale a Trezoreriei Statului informaţii în legătură cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înfiinţare a popririi, care se indisponibilizează.

Totodată, art. 3 alin 2 din O.M.F.P. 2336/2011 prevede că sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituţiile şi autorităţile publice ţinând cont de prevederile art. 1 alin. 1 din OG nr. 22/2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la art. 1 alin. 2 din OG nr. 22/2002 şi la art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă, iar art. 3 alin. 3 din O.M.F.P. 2336/2011 prevede că la efectuarea oricăror plăţi din sumele care nu fac obiectul indisponibilizării, instituţiile sau autorităţile publice vor înscrie la rubrica „Reprezentând” din ordinele de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) "plată cf. art. 1 alin. 2 din OG nr. 22/2002".

Așadar, deși terțul poprit a comunicat executorului, în esenţă, că a luat act de înființarea popririi, instanța apreciază totuși că terțul poprit a dat curs numai formal adresei de înființare a popririi, întrucât în realitate nu a consemnat la dispoziția executorului nicio sumă de bani și a avut în vedere numai sumele cu privire la care instituția debitoare i-a comunicat că pot fi indisponibilizate, conform O.M.F.P. nr. 2336/2011 (anexa nr. 2, prevăzută de acest ordin, fiind depusă doar cu sume „zero”), ceea ce denotă că indisponibilizarea sumelor de bani poprite a fost lăsată în fapt la latitudinea debitorului.

Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, tribunalul apreciază că, în cauză, se impune verificarea concordanţei, în circumstanţele concrete ale cauzei, a dispoziţiilor anterior enunțate cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În primul rând, tribunalul reține că dreptul de a obține executarea unei sentinţe sau a unei decizii reprezintă o parte integrantă din dreptul la un procesul echitabil, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, în aplicarea art. 6 din Convenție, ce vizează protecția preeminenței dreptului indisolubil legat de noțiunile de societate democratică și stat de drept.

Astfel, în hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 martie 2005, în cauza Şandor c. României, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1048 din 25.11.2005, Curtea Europeană a reţinut că a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti. 

Prin această hotărâre, Curtea a statuat că executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenţie, iar dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părţi (par. 23-25) (idem cauza Hornsby c. Greciei, Imobiliara Saffi c. Italiei, Acatrinei c. României). Or, prin O.M.F.P. nr. 2336/2011 se tinde tocmai la inactivarea unei hotărâri judecătoreşti prin blocarea executării ei prin emiterea unui act administrativ.

Mai mult, tribunalul reține că atât terțul poprit, cât şi debitoarea sunt instituții ale statului. Or, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că statul și instituțiile sale, în calitate de debitori, nu pot invoca lipsa fondurilor, ca motiv pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești prin care s-au stabilit creanțe împotriva lor (Shmalko contra Ucrainei, Katsyuk contra Ucrainei, Popov contra Moldovei). 

Totodată, în cauza Șandor contra României, Curtea a reţinut că dacă administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanţiile art. 6 de care a beneficiat justiţiabilul în faţa instanţelor judecătoreşti îşi pierd orice raţiune de a fi, nefiind oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obţine satisfacţie.

În aceeaşi cauză, Curtea a constatat şi încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, prin refuzul autorităţilor de a plăti despăgubirile recunoscute în favoarea reclamantei printr-o hotărâre judecătorească.

De asemenea, în cauza Bourdov c. Rusiei (hotărâre din 7 mai 2002), Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăşi substanţa dreptului, din cauza dificultăţilor financiare ale statului (par. 35).

În concret, tribunalul reţine că obligaţia de plată faţă de creditorul din prezenta cauză îi era cunoscută debitoarei, câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească într-un proces în care a fost parte şi care i-a fost comunicată.

Așadar, prin nevalidarea popririi constituite în vederea executării creanţei, se aduce atingere acestui drept care devine, în acest mod, un drept iluzoriu, fapt care este de natură să înfrângă prevederile Protocolului 1 la CEDO.

În concluzie, tribunalul reţine că dispozițiile O.M.F.P. 2336/2011 nu sunt în concordanță cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi art. 6 din aceeaşi Convenţie, atât sub aspectul atingerii aduse substanței dreptului recunoscut prin titlul executoriu, ce se circumscrie noțiunii de „bun”, în sensul Protocolului 1 din Convenție, cât și sub aspectul dreptului la un proces echitabil.

Așa fiind, suntem în prezenţa unui conflict între aplicarea dispozițiilor O.M.F.P. 2336/2011 şi aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului însoţită de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care se soluţionează în favoarea acestora din urmă, instanţa fiind obligată să dea curs celor din urmă în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României.

Pe cale de consecinţă, faţă de considerentele expuse, tribunalul constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 790 alin. 1 şi 4 Cod procedură civilă (prima instanţă a reţinut că intimata are calitatea de terţ poprit întrucât deţine, în numele debitoarei, sume ale acesteia, nefiind necesară existenţa unui raport obligaţional între terţul poprit şi debitor, considerente care nu au fost atacate cu apel, astfel că se bucură de autoritate de lucru judecat, acestea fiind oricum corecte), motiv pentru care va admite apelul şi va schimba în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că va admite cererea şi va dispune validarea popririi înfiinţate de BEJA  *** în dosarele de executare nr.  **/2018 şi nr.  **/2018 şi va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei de 9.410,92 lei (3.219,63 lei + 6.191,29 lei), din sumele datorate debitoarei.

În ceea ce priveşte solicitarea de obligare a terţului poprit la plata dobânzii legale aplicabile până la data plăţii efective şi integrale a debitului, tribunalul reţine că este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 478 alin. 5 C.p.c., „Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală”.

Or, în cauză nu este vorba despre sume ajunse la termen sau ivite după darea hotărârii primei instanţe, ci sunt cerute dobânzi aferente debitului principal, pentru care se solicită validarea, nefiind aplicabil articolul menţionat.

În concret, în această procedură, instanţa este învestită să se pronunţe doar cu privire la suma arătată în adresa de înfiinţare a popririi, nu şi în legătură cu alte sume, care nu fac obiectul acesteia (şi nici al titlului executoriu).

În baza art. 453 alin. 1, art. 451 alin. 1 şi art. 452 C.p.c., constatând culpa procesuală a intimatei, tribunalul o va obliga la plata către contestator a sumei de 1.540 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru pentru fond, 20 lei pentru apel şi 1.500 lei onorariul de avocat (pentru fond şi apel), achitat conform facturii nr. 675/20.12.2018 şi chitanţei din aceeaşi dată (f. 5-6 dosar apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de către apelantul – creditor ***, CNP ****, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat *** din Bucureşti, ****, împotriva Sentinţei civile nr.  *** /15.10.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.  *** , în contradictoriu cu intimata – debitoare ****, cu sediul procesual ales în Bucureşti, str. **** şi cu intimata terţ – poprit  *** , cu sediul procesual ales în Bucureşti, str. ****.

Schimbă în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că:

Admite cererea.

Validează poprirea înfiinţată de BEJA  *** în dosarele de executare nr.  **/2018 şi  **/2018şi, în consecinţă, obligă terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei de 9.410,92 lei (3.219,63 lei + 6.191,29 lei), din sumele datorate debitoarei.

Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 1.540 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluţie pusă la dispoziţia părţilor azi, 12.04.2019, prin mijlocirea grefei tribunalului.

 Preşedinte, Judecător, 

 *** ***

 Grefier,

*** 

Red. jud. ***/6ex

J.S.2 – jud. ***

Domenii speta

Spete similare