Primă instanţă. Traficul de persoane. Traficul de minori. Pornografia infantilă. Actul sexual cu un minor

Sentinţă penală 50 din 22.08.2019


Conţinut speţă: Inculpatul B.F.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, act sexual cu un minor şi pornografie infantilă, ca urmare a utilizării procedurii simplificate de judecată.

Cât priveşte inculpatul M.A.A., acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de act sexual cu un minor şi pornografie infantilă, fiind achitat pentru infracţiunea de trafic de minori.

 Prin rechizitoriul din 28.11.2018, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Caraş-Severin, în dosarul nr. 79-D/P/2017, şi înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 29.11.2018, au fost trimişi în judecată inculpaţii B.F.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane (1 faptă), prev. de art. 210 alin. (1) din Codul Penal, trafic de minori (3 fapte), prev. de art. 211 alin. (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. b) din Codul penal, act sexual cu minor (3 fapte), prev. de art. 220 alin.(1) din Codul penal, pornografie infantilă faptă prev. de art. 374  alin. (1) şi (2) Codul Penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) Cod penal şi M.A.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori ( 1 faptă), prev. de art. 211 alin. (2) rap. la art. 210 alin. (1) lit. b) din Codul penal, act sexual cu minor ( 2 fapte), prev. de art. 220 alin. (1)  din Codul penal, pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1) şi (2) din codul Penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) Cod penal.

Instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 35 alin.1 Cod penal, privind infracţiunea continuată, întrucât în actul de sesizare a instanţei nu a fost menţionată aplicabilitatea articolului respectiv.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul B.F.M. a racolat foști și actuali  beneficiari ai sistemului de protecție a copilului, în special băieți, în vederea exploatării sexuale  sub protecția acestuia, atât în țară cât și în străinătate. Astfel, acesta a stabilit legături cu beneficiarii din cadrul Direcției pentru Protecția Copilului Caraș-Severin, în special optând să stabilească relații cu copii minori având vârsta cuprinsă între 13-16 ani. Ca regulă, în momentul stabilirii relației B.F.M. adopta postura unui protector al minorilor sugerându-le că le poate fi un tată adevărat, că el este cel care le poate oferi un cămin adevărat, satisfăcîndu-le nevoi mărunte, precum pofta de dulciuri sau alte feluri de mâncare ori haine scumpe sau țigări. Inculpatul nu se comporta însă ca un adevărat tată şi nu manifesta sentimente cu adevărat paterne, din moment ce întreținea acte sexuale cu minorii şi încerca să obţină venituri de pe urma acestora, încercând plasarea lor la alte persoane cu aceeaşi orientare sexuală ca și el, printre care şi inculpatul M.A.A.

În ceea ce priveşte inculpatul M.A.A., s-a reţinut că începând cu anul 2015, pe când  partea civilă B.N.I. avea vârsta de 14 ani, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale anale şi orale cu acesta, în schimbul unor sume de bani, mâncare, îmbrăcăminte şi încălţăminte, inculpatul fiind partea pasivă, iar minorul partea activă. De asemenea, în cursul lunii septembrie 2018, inculpatul M.A.A. a întreţinut cu minorul S.A., în vârstă de 13 ani, două raporturi sexuale, în aceeaşi zi, în locuinţa inculpatului B.F.M. Totodată, din analiza rezultatului percheziţiei informatice au fost identificate, în contul de WhatsApp al inculpatului M.A.A., imagini în care era reprezentat minorul B.I.N într-o postură intimă.

Instanţa a reţinut că în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile care să permită certificarea mai presus de orice îndoială a comiterii infracţiunii de trafic de  minori, prevăzută de art. 211 alin.2 Cod penal, raportat la art. 210 alin.1 lit.b Cod penal.

Astfel, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul nu a fost răsturnată, neexistând probe care să demonstreze săvârşirea de către acesta a infracţiunii de trafic de  minori şi ca urmare imposibilitatea reţinerii vinovăţiei şi pronunţării soluţiei solicitate de parchet, cu privire la respectiva infracţiune. În concret, art. 182 Cod penal defineşte noţiunea de „exploatare a unei persoane” fie prin supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, sau prin ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, ori prin obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală, sau prin obligarea la practicarea cerşetoriei, ori prin prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal.

În speţă, independent de faptul că inculpatul M.A.A. a găzduit în diferite ocazii doi minori, folosindu-se de starea de vulnerabilitate vădită a acestora, întreţinând cu ei relaţii sexuale, nu au putut fi reţinute trăsăturile constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin.2 Cod penal raportat la art. 210 alin.1 lit.b Cod penal, întrucât a lipsit condiţia constând în necesitatea săvârşirii respectivei fapte în scopul exploatării acestor persoane, noţiunea fiind definită exclusiv în variantele alternative expuse în cuprinsul paragrafului anterior. Faptul că inculpatul M.A.A. a întreţinut acte sexuale cu cei doi minori folosindu-se de starea de vulnerabilitate a acestora, fără însă a fi vorba de o constrângere  în acest sens (situaţie în care încadrarea corectă ar fi corespuns infracţiunii de viol), nu a putut fi circumscris sferei limitative prevăzută de art. 182 Cod penal, neputându-se adăuga o variantă suplimentară celor cinci enumerate în textul de lege respectiv. Independent de aceste aspecte de ordin tehnic, din cuprinsul probatoriului administrat în cauză, cu precădere al convorbirilor purtate între inculpat şi persoanele vătămate B.N.I. şi S.A., prin aplicaţiile Messenger şi WhatsApp, precum şi al convorbirilor purtate între inculpaţi, au rezultat fără dubiu sentimentele de afecţiune ale inculpatului M.A.A. faţă de respectivii minori, în special faţă de primul dintre aceştia, neexistând nici un fel de demers din partea sa în scopul exploatării lor.

Ca atare, s-a dispus achitarea inculpatului M.A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de  minori, prevăzută de art. 211 alin.2 Cod penal, raportat la art. 210 alin.1 lit.b Cod penal.

În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni pentru care inculpatul M.A.A. a fost trimis în judecată, şi anume infracţiunile de act sexual cu minor şi pornografie infantilă, instanţa a apreciat că din actele şi probele dosarului este dovedit faptul că acesta a săvârşit cu vinovăţie respectivele fapte penale, descrise mai sus, potrivit noii încadrări juridice şi a procedat la condamnarea acestuia.