Contestaţie la executare. Notificare de dare în plată – Legea nr. 77/2016

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:***

Dosar nr. ***

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A-V-A CIVILĂ

Decizia civilă nr. ***A

Şedinţa publică din data de: 26.03.2018

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE  ***

 JUDECĂTOR  ***

GREFIER  ***

Pe rol se află soluţionarea apelurilor civile declarate de apelanţii *** şi ***  împotriva sentinţei civile nr. ***/23.03.2017 pronunțate de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul nr.  *** şi de apelanta-contestatoare  ***  împotriva sentinţelor civile nr.  ***  şi  ***  pronunțate de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul nr.  *** , având ca obiect „contestaţie la executare”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă apelanta-contestatoare, prin avocat, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează faptul că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a înaintat dovezile de comunicare a sentinţei civile nr.  *** , pronunţată în dosarul nr.  *** , după care:

Tribunalul constată că, în raport de data menţionată pe dovezile de comunicare, apelul este formulat  în termen.

Apelanta-contestatoare, prin avocat, arată că invocă excepţia tardivităţii apelului formulat de apelanţii  *** şi  *** , faţă de data comunicării hotărârii apelante, 12.05.2017, respectiv data declarării apelului fiind cea confirmată pe plic, 26.05.2017, cu întârziere de 3 zile faţă de termenul îngăduit de lege. Pentru aceste motive, apreciază că apelul este tardiv formulat, motiv pentru care solicită să fie respins ca atare.

Cu privire la propriile apeluri, solicită admiterea ambelor apeluri, modificarea sentinţei civile apelate, ca nefiind temeinică şi legală, întrucât prima instanţă  a făcut o aplicare greşită a disp. art. 397 c.pr.civ., art. 9 alin 2 şi art.22 alin 6, faţă de faptul că s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

Precizează că obiectul cererii de chemare în judecată a fost reprezentat de o contestaţie la executare formulată împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a suspendat executarea silită ca urmare a notificării de dare în plată formulată de către debitor, însă instanţa de fond s-a pronunţat asupra unei acţiuni întemeiată pe disp. Lg 77/2016, chiar dacă în cuprinsul contestaţiei au fost  făcute referiri la dispoziţii din această lege.

Pe de altă parte, mai arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute, anume nu a soluţionat capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare prin care s-a solicitat anularea încheierii de suspendare a executării silite şi obligarea executorului la continuarea executării silite.

Mai solicită obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată pentru care depune dovezi la dosar, arătând totodată,  că depune şi practică judiciară.

Tribunalul, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile şi rămâne în pronunţare asupra apelului formulat.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelurilor civile, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 la data de 29.06.2016 sub nr.  *** , contestatoarea  ***  a formulat în contradictoriu intimaţii  *** ,  *** şi  *** , contestaţie la executare solicitând anularea Procesului - verbal încheiat la data de 21.06.2016 în dosarul execuțional nr. ***/2015 de către executorul judecătoresc  *** şi să dispună efectuarea de către executorul judecătoresc a actelor specifice continuării procedurilor de executare silită, (conform art. 404 alin. 1, teza finala din Codul de procedură civilă).

În motivare, s-a arătat că la data de 13.02.2008,  *** a acordat intimatului un credit ipotecar în cuantum de 75.150 CHF, în vederea achiziţionării unui imobil situat în Bucureşti, sector 5. Creditul a fost garantat prin instituirea ipotecii de rang I asupra respectivului imobil.

Ulterior, în data de 31.03.2009, între  *** (în calitate de cedent) şi  ***  (în calitate de cesionar), a fost încheiat un Contract de cesiune de creanţe, în virtutea căruia, creanţa ce reiese din Contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 102935, a fost cesionata în favoarea  *** , aceasta societate având în prezent calitatea de creditor.

Totodată, între cele două societăţi a fost încheiat un Contract de furnizare de servicii în legătură cu anumite credite, contract în temeiul căruia  *** reprezintă interesele  *** pe teritoriul României, în legătură cu portofoliul de credite cesionate prin Contractul de cesiune mai sus amintit.

De asemenea, prin intermediul Procurii autentice din data de 12.05.2016,  *** a mandatat pe  *** să îi reprezinte interesele in legătură cu tot ceea ce priveşte Legea nr. 77/2016.

Nerespectarea obligaţiilor de plată a condus la trimiterea cererii de executare silita către executorul judecătoresc şi la formarea dosarului de executare silita nr.  ***/2015 la SCPEJ  *** .

În acest context, s-a procedat la declanşarea urmăririi silite imobiliare, imobilul adus în garanţie fiind vândut la licitație.

La data de 13.05.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în baza căreia debitorii au formulat notificarea de dare în plată înregistrată la SCPEJ  ***  în data de 15.06.2016.

Ca urmare a acestui fapt, la data de 21.06.2016 executorul judecătoresc a emis procesul verbal supus prezentei contestaţii, proces verbal prin care a constatat ca fiind suspendată de drept executarea silită în dosarul de executare nr.  ***/2015  .

S-a menţionat faptul că suspendarea executării nu poate opera în cazul de faţă, fiind incidente dispoziţiile art. 8 alin. 5) din Legea nr. 77/2016, potrivit căruia „dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”.

Astfel, Legea nr. 77/2016 prevede obligativitatea notificării prealabile a creditorului ipotecar, în cazul unui proprietar al unui bun (proprietar care poate dispune de acesta), pe când în cazul consumatorului care a fost supus unei executări silite, acesta are doar dreptul (în anumite condiţii) de a ce,re instanţei să se constate stingerea datoriei din contractul de credit.

Prin urmare, potrivit art. 8 din Legea nr. 77/2016, debitorul aflat în executare silită (şi care nu poate dispune de bunul său fie că i s-a vândut la licitaţie, fie că acesta face obiectul urmăririi şi în alte dosare de executare silită) poate cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit, fără a putea solicita însă şi suspendarea procedurilor judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

În drept, s-au invocat disp. art. 711 şi următoarele Cod de procedură civilă.

În dovedire, contestatoarea a depus la dosar, în fotocopii, înscrisuri.

Cererea contestatoarei a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei.

La data de 04.08.2016, intimaţii au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă, şi nefondată.

În motivarea întâmpinării, intimaţii au arătat că la data 13.06.2016 au solicitat B.E.J  *** , îndeplinirea procedurilor de comunicare a notificării formulate în temeiul art. 5 din Legea nr. 77 / 2016, cu respectarea condiţiilor de admisibilitate, menţionate în cuprinsul art. 4din Legea 77 / 2016, prin agent procedural către  *** şi prin poştă, cu confirmare de primire, către  *** şi către BEJ „ ***  ”.

La data de 15.06.2016, agentul procedural a îndeplinit procedura de comunicare către ***, notificarea fiind primită de persoana însărcinată cu primirea corespondenţei şi preluată de  *** din centrala  *** la data de 16.06.2016.

Tot la data de 15.06.2016, agentul procedural a îndeplinit procedura de comunicare şi către  *** , notificarea fiind primită de ***.

La data de 15.06.2016, BEJ  ***  a primit şi înregistrat notificarea, dispunând suspendarea executării silite prin încheierea nr.115 din 21.06.2016, conform prevederilor Legii nr. 77 / 2016.

La data de 28.06.2016, după 13 zile de la primirea notificării,  *** , a formulat contestaţie la executare fără să respecte prevederile art. 7 alin. 1 din Legea 77 / 2016 solicitând anularea procesului-verbal de suspendare a executării silite întocmit de BEJ  ***  la data de 21.06.2016.

Au considerat intimații că au fost îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 şi 5 din legea mai sus menţionată şi notificarea formulată, poate şi trebuie să-şi producă efectul în continuare. De asemenea, trebuie observat că legiuitorul a prevăzut în art. 1 că singura calitate pe care trebuie să o aibă cel care îndeplineşte condiţiile de admisibilitate pentru a beneficia de prevederile Legii 77 / 2016 este de a fi ’’ consumator ”, conform definiţiei date în O.G. nr. 21 / 1992 R cu modificările si completările ulterioare „ consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale ” fără a fi condiţionat de calitatea de „ proprietar al unui bun ”, iar prevederile alin. 5 ale art. 8 nu au un caracter limitativ, din contră, sunt o completare a alin. 1 al aceluiaşi art. 8 din Legea nr. 77/2016 şi subliniază că şi „ consumatorii ” care nu mai dispun de ” dreptul de proprietate ”, pot beneficia de prevederile alin. 1 ale art. 8 din Legea nr. 77/2016, adică, pe lângă dreptul de a formula notificare cu îndeplinirea procedurii prevăzută la art. 5, dacă creditorul este de rea credinţă şi nu doreşte să pună în aplicare prevederile legale, atunci şi „consumatorul ” care nu mai este „ proprietarul bunului ”se poate adresa instanţei pentru soluționarea divergenţei.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare,prin care au solicitat instanței să constate intimații ca fiind decăzuţi din dreptul de a mai depune întâmpinare, având în vedere că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege și a fost comunicata abia după al doilea termen acordat de instanță.

De asemenea, a precizat faptul că temeiurile de drept ale acţiunii sunt art. 701, 712-720 din Codul de procedura civilă, dispoziţiile Legii nr. 77/2016.

În cuprinsul Legii nr. 77/2016 exista reglementata o singura notificare - aceea de la art. 5, al cărei scop este informarea creditorului despre faptul ca debitorul (care poate dispune de imobil) a decis sa transmită dreptul de proprietate asupra imobilului (rezultă ca trebuie sa aibă în patrimoniu un drept de proprietate) în vederea stingerii datoriei: " în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4”.

Tot Legea nr. 77/2016, la art. 8 alin. 5), prevede pentru persoanele care nu mai dispun de imobil (deci cărora nu li se pot aplica dispoziţiile art. 5 din Lege), o cerere care se adresează instanței; faptul ca unii debitori aleg să facă iniţial o adresa către executor/creditor, prin care își anunţa intenția de a apela la pârghiile oferite de Legea menționata, este o inițiativă personală, nereglementată de Legea nr. 77/2016.

SCPEJ  ***  a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

S-a arătat că aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, la data de 21.06.2016, prin încheierea nr. 115, emisa în dosarul de executare nr.  ***/2015  , s-a dispus suspendarea executării silite în acest dosar de executare ca urmare a constataţii intervenţiei unui caz de suspendare legala obligatorie a executării silite, instituit de art. 6 din Legea nr. 77/2016.

De asemenea, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 77/2016, „de la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.” În consecinţa, de la data la care este înștiințat despre transmiterea notificării emise de debitor în baza art. 5 din Legea nr. 77/2016, executorul este obligat sa constate intervenția cazului legal de suspendare și sa emită încheierea de suspendare.

Totodată, așa cum este redactat textul art. 6 din Legea nr. 77/2016, executorul judecătoresc nu are posibilitatea de a aprecia asupra corectitudinii si/sau legalității notificării transmise de debitor către creditor și respectiv nu poate constata inaplicabilitatea acestei notificări în speţa concreta ce face obiectul dosarului de executare.

În realitate, singurul în măsură sa poată contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016 si respectiv să facă aprecieri asupra ineficacității notificării transmise de debitor este doar creditorul.

Acest drept poate fi valorificat prin intermediul caii speciale oferite de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016 doar de către creditor iar nu si de către executorul judecătoresc. Subsecvent, acest drept - contestația la notificare - poate fi valorificat doar prin utilizarea caii speciale prevăzute de legea nr. 77/2016 iar nu pe calea contestației la executare.

Prin urmare, executorul judecătoresc nu are nicio cale prin intermediul căreia să facă aprecieri, proprii asupra conţinutului notificării trimise de debitor creditorului ci, în măsura în care sunt îndeplinite toate condiţiile legale, este obligat sa constate intervenția suspendării executării silite in conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 77/2016.

Contestatoarea a depus la dosarul cauzei precizări la cererea introductivă având în vedere publicarea recentă a Deciziilor nr. 623 și 639/2016 ale Curţii Constituționale. A învederat contestatoarea faptul că suspendarea dispusa de către executorul judecătoresc este nelegală și pentru considerentele următoare: 1.Contractul de credit nu se mai afla in derulare la data intrării in vigoare a Legii nr. 77/2016; 2. Curtea Constituţionala a stabilit faptul ca Legea nr.77/2016 nu se aplica acelor situații în care imobilul adus garanţie a fost deja valorificat pe calea executării silite, anterior sesizării instanței cu acţiunea de ştergere a datoriilor sau emiterii notificării de dare in plata (Decizia nr. 639/2016). 3.Curtea Constituţionala a stabilit faptul ca Legea nr. 77/2016 nu se aplica contractelor de credit încheiate sub prevederile vechiului cod civil - Decizia nr. 623/2016.

Curtea Constituţională a reținut faptul că astfel de situații - suspendarea executărilor - ar trebui să fie dispuse doar de instanță, întrucât Legea 77/2016 nu trebuie să fie o procedură pusă discreţionar la îndemna uneia dintre părți care poate obţine oricând obţine în mod abuziv suspendarea unor proceduri legale fără intervenția instanțelor de judecata. Art. 8 stabilește că debitorii trebuie să sesizeze instanța, iar in privinţa celor cărora li s-a vândut imobilul în cadrul executării nu reiese ca suspendarea ar opera de drept.

Potrivit art. 11 din Legea 77/2016, acest act normativ se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare cât și contractelor încheiate după această dată.

De asemenea, Decizia CCR nr.639/2016 prin care s-a stabilit în mod obligatoriu că Legea nr.77/2016 nu se aplică acelor situații în care imobilul adus garanţie a fost deja valorificat pe calea executării silite, anterior sesizării instanței cu acţiunea de ştergere a datoriilor sau emiterii notificării de dare în plată.

Decizia CCR NR. 623/2016, potrivit căreia, din interpretarea art. 3 coroborat cu art. 11 din Legea 77/2016, rezultă că se face o derogare de la Legea 287/2009 privind Noul Cod civil, nu şi de la Vechiul Cod civil, aplicabil pentru contractele încheiate înainte de 1 octombrie 2011.

Astfel, se instituie în favoarea consumatorului un drept de stingere a datoriilor prin derogare de la noul Cod civil, ceea ce conduce la concluzia că legile aflate în concurs sunt Legea nr. 77/2016, ca şi lege derogatorie, şi Noul Cod civil, ca şi lege generală de la care se derogă.

Prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, Curtea a stabilit că, „indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare”.

În concluzie,  creditoarea a apreciat că legea dării în plată nu se poate aplica contractelor încheiate sub imperiul vechiului Cod civil, abrogat, care sunt sustrase din sfera ei de aplicare. Legea dării în plată, ca lege derogatorie de la noul Cod civil, nu sc ponte aplica decât în raport cu acesta, ceea ce înseamnă că atât concursul de legi, între legea specială. derogatorie, şi legea generală, cât şi conflictul de legi în timp, între legea nouă, ca lege derogatorie, şi legea veche, anterioară, ca lege generală de la care se derogă, poate exista numai în raport cu Noul Cod civil şi contractele încheiate sub imperiul acestuia, adică după 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare.

 Prin sentința civilă nr. ***/23.03.3027 pronunțată  în dosarul nr. ***  al Judecătoriei sector 5, a fost admisă contestația la executare, constatându-se că notificarea din data de de 15.06.2016 emisă de către intimaţii  *** şi  ***  nu determină efectele juridice prevăzute de Legea nr. 77/2016.

Totodată, au fost obligați intimaţii  *** şi  ***  să plătească contestatoarei suma de 1.633,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru şi onorariu avocat).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele :

Prin contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. *** încheiat la data de 12.02.2008, intimaţii, în calitate de debitor -  ***  şi garant ipotecar -  *** , au contractat un credit în valoare de 75.150 CHF, garantat cu ipoteca constituită asupra imobilul-apartament 105 situat în Bucureşti, *** sector 5.

Întrucât debitorii – reclamanţi nu şi-au îndeplinit obligaţia de restituire a creditului la termenele şi în cuantumul stabilit prin graficul de rambursare, împotriva acestora a fost declanşată procedura executării silite imobiliare, astfel că, prin procesul – verbal de licitaţie publică imobiliară întocmit la data de 16.02.2016 de către SCPEJ „ *** ”, în cadrul dosarului de executare nr.  ***/2015  , imobilul ipotecat mai-sus menţionat a fost adjudecat de către numitul  *** .

Întrucât la data de 15.06.2016, debitorii – intimaţi au procedat la notificarea creditoarei, în sensul aplicării procedurii dării în plată, prin prezenta acţiune, creditoarea ulterioară solicită instanţei, în contradictoriu cu debitorii  *** şi  ***  pronunţarea unei hotărâri prin care să constate nulitatea procesului – verbal încheiat la data de 21.06.2016 în dosarul de executare silită nr.  ***/2015instrumentat de către SCPEJ „ *** ” prin care s-a dispus suspendarea executării silite în cadrul dosarului menţionat, ca urmare a notificării efectuate de către intimaţi.

În drept, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 4  alin. (1) din Legea nr. 77/2016, potrivit cărora: (1) Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: a) creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislația specială; b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit; c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință; d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

Prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 639 pronunţată la data de 27.10.2016 de Curtea Constituţională s-a arătat, printre altele că ..legea 77/2016 condiţionează stingerea tuturor datoriilor consumatorilor de transmiterea voluntară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat din patrimoniul consumatorilor în cel al profesioniştilor. Acest efect rezultă nu doar din însăşi denumirea Legii nr. 77/2016 - Legea privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite - ci şi din art. 3 al acesteia, potrivit căruia "[...] consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord".

În raport de cele expuse, prima instanţă a reţinut că, întrucât imobilul asupra căruia s-a constituit ipoteca a ieşit din patrimoniul garantului ipotecar în urma licitaţiei organizată de către  SCPEJ „ *** ” debitorii nu mai pot recurge la procedura specială a dării în plată, nemaiavând un bun pentru a-l oferi în vederea stingerii datoriei.

În consecinţă, întrucât lipseşte o condiţie esenţială şi prealabilă,  a admits contestaţia formulată de către contestatoare şi a constatat că notificarea din data de 15.06.2016 emisă de către intimaţii  *** şi  ***  nu determină efectele juridice prevăzute de Legea nr. 77/2016, nemaifiind necesară analizarea celorlalte condiţii prevăzute la art. 4 din Legea nr. 77/2016.

Având în vedere culpa procesuală a intimaţilor  *** şi  *** , care au căzut în pretenţiile creditoarei, prima instanţă, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, respectiv la plata sumei de 1.633,64 lei, din care: 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 1.613 lei onorariu avocat.

Prin sentința civilă nr. nr. ***/29.09.2017 pronunțată în dosarul nr. *** al Judecătoriei sector 5, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de completare cererea de completare a sentinţa civilă nr. 2179 pronunţată la data de 23.03.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul civil nr.  *** , formulată de contestatoarea  *** .

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 la data de 29.06.2016 sub nr.  *** , contestatoarea  ***  a formulat în contradictoriu intimaţii  *** ,  *** şi  *** , contestaţie la executare solicitând anularea procesului - verbal încheiat la data de 21.06.2016 în dosarul execuțional nr. ***/2015de către executorul judecătoresc  *** şi obligarea executorului judecătoresc să efectueze actele specifice continuării procedurilor de executare silită, (conform art. 404 alin. 1, teza finala din Codul de procedură civilă).

În urma probatoriului administrat în cauză, prin sentinţa civilă nr. *** pronunţată la data de 23.03.2017, instanţa a admis contestaţia formulată de către creditoare şi a constatat că notificarea din data de 15.06.2016 emisă de către intimaţii  *** şi  ***  nu determină efectele juridice prevăzute de Legea nr. 77/2016.

Prin prezenta cerere de completare, contestatoarea invocă, în esenţă, împrejurarea că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la nulitatea procesului – verbal mai-sus menţionat şi nu a dispus obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită.

În drept, prima instanţă a reținut disp. art. 444 alineat (1)  Cod procedură civilă, potrivit cărora: (1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Totodată, având în vedere aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 77/2016, a reținut disp. speciale care, în esenţă, conferă instanţei atributul verificării condiţiilor cu privire la notificarea formulată de către debitor în vederea dării în plată a unui imobil, respectiv, refuzul creditorului de a proceda la adaptarea contractului.

În speţă, prin admiterea contestaţiei creditoarei, instanţa a constatat că notificarea formulată de către debitori nu poate produce efectele avute în vedere către Legea nr. 77/2016, ceea ce, implicit, conduce la restabilirea situaţiei anterioare, creditorul fiind îndrituit să procedeze la continuarea executării silite.

În cauză, nu s-a constatat un refuz din partea executorului judecătoresc de a continua executarea, consecinţă a dispozitivului sentinţei civile mai-sus menţionate; de altfel, în această ipoteză, a refuzului executorului judecătoresc, creditoarea nu are deschisă calea contestaţiei speciale prevăzută de Legea nr. 77/2016, ci dreptul comun în materia executării silite.

Prin urmare, a respins, ca inadmisibilă, cererea de completare a sentinţei civile nr. *** pronunţată la data de 23.03.2017 de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul civil nr.  *** .

Împotriva sentinței civile nr.  ***  a formulat apel, contestatoarea  *** , solicitând admiterea apelului cu consecința admiterii contestației la executare și a anulării procesului verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 21.06.2016 în dosarul execuțional nr.  ***/2015  al BEJ  ***.

În motivarea apelului, apelanta contestatoare a arătat, în esență că prima instanță a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut și nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită.

Astfel, apelanta contestatoare a învederat că a sesizat instanța cu o contestație la executare prin care a solicitat anularea procesului verbal de suspendare a executării silite și obligarea la continuarea executării silite, prima instanță admițând contestația la executare a anulat notificarea de dare în plată. Prin urmare aceasta nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a solicitat prin contestația la executare.

Pe fondul contestației, apelanta contestatoare a arătat că cererea este întemeiată, făcând trimitere la decizia Curții Constituționale nr. 639/27.10.2016.

Drept consecință, a solicitat admiterea apelului, admiterea contestației la executare, anularea procesului verbal prin care a fost dispusă suspendarea executării silite, executorul judecătoresc procedând nelegal, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.6 coroborat cu art. 5 din legea nr. 77/2016.

În drept au fost invocate prevederile art. 466 și urm. cod procedură civilă.

Împotriva aceleiași sentințe, au formulat apel și intimații debitori  *** şi  *** , solicitând admiterea apelului cu consecința respingerii contestației la executare.

 În motivarea apelului, apelanții debitori au invocat excepția tardivității contestației la executare și insuficienta timbrarea a acesteia.

În subsidiar, pe fondul contestației la executare, au arătat că, deși imobilul a fost vândut la licitație, creditoarea a continuat recuperarea creditului prin poprire. Consideră că notificarea formulată cu respectarea tuturor condițiilor cerute de lege, determină efectele prevăzute de legea nr. 77/2016.

De asemenea, apelanții debitori au invocat decizia nr. 623/2016 pronunțată de Curtea Constituțională, potrivit cu care procedural instanța de judecată, în condițiile formulării contestației de către debitor, va verifica îndeplinirea condiției notificării creditorului, conform celor prevăzute de legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv art.8 ori în cadrul art. 9 din aceeași lege.

Așa fiind, apelanții debitori au solicitat admiterea apelului cu consecința respingerii contestației la executare ca neîntemeiate.

În drept au fost invocate prevederile art. 7 alin. 3 din legea nr. 77/2016, deciziile Curții Constituționale  nr. 623 și 629/2016, precum și dispozițiile codului de procedură civilă.

Împotriva sentinței civile de completare nr.  *** , contestatoarea creditoare a formulat apel, solicitând admiterea apelului, admiterea cererii de completare dispozitiv și pe cale de consecință admiterea contestației la executare, anularea procesului verbal încheiat la data de 21.06.2016 în dosarul execuțional al BEJ  *** și obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod eronat prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii de completare a dispozitivului, reținând că în cauză nu se poate constat un refuz al executorului judecătoresc de a continua executarea silită, în această ipoteză partea având la dispoziție contestația la executare.

Aceste argumente nu pot fi primite. Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia a fost contestație la executare constând în anularea procesului verbal de suspendare a executării silite și ca urmare a anulării acestuia, obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite. Împrejurarea că în cauză suspendarea executării a fost determinată de formularea notificării de dare în plată, fiind invocate motive ce țin de temeinicia notificării de dare în plată , nu este de natură să conducă la modificare obiectului cu care instanța a fost sesizată.

Prin urmare, cererea de completare nu era inadmisibilă, se impunea admiterea acesteia, prima instanță pronunțându-se asupra unui lucru care nu s-a cerut.

Având în vedere că în cauză a fost formulată o contestație la executare prin care s-a solicitat anularea procesului verbal de suspendare a executării silite și obligarea executorului judecătoresc  la continuarea executării silite , cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, apelanta creditoare consideră că se putea dispune completarea sentinței în sensul cerut, conform art. 444 cod procedură civilă.

Drept consecință, față de toate argumentele expuse, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de completare dispozitivi așa cum a fost formulată.

În drept au fost invocate prevederile art. 466 și urm. cod procedură civilă.

 Examinând prioritar excepţia tardivităţii apelului formulat de apelanţii debitori  *** şi  *** , Tribunalul constată că este neîntemeiată.

Astfel, se observă că prin întâmpinarea formulată, intimații debitori au indicat adresa de corespondență în București, *** sector 5, hotărârea primei instanțe nefiindu-le corect comunicată.

Prin urmare, în condițiile în care comunicarea sentinței la adresa indicată nu s-a realizat, Tribunalul constată că termenul de apel nu a început să curgă, astfel că apelul declarat de către apelanții debitori nu poate considerat tardiv.

Examinând apelul formulat de apelanta contestatoare  ***  declarat împotriva sentinței civile nr.  *** , Tribunalul constată următoarele :

Critica de nelegalitate vizând faptul că prima instanță nu a cercetat cererea de chemare în judecată în limitele în care a fost sesizată, respectiv că nu a analizat contestația la executare din perspectiva actului de executare contestat, încheierea nr. ***/21.06.2016, prin aceasta fiind nesocotit principiul disponibilității, este justificată.

Astfel, verificând sentința apelată prin raportare la această critică, se constată că într-adevăr prima instanță a soluționat cauza din perspectiva dispozițiilor legii speciale, examinând în realitate condițiile notificării în raport de prevederile legii nr. 77/2016, dând o calificare eronată cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită.

Deși cererea de chemare în judecată era o veritabilă contestație la executare, prin intermediul căreia contestatoarea creditoare a solicitat anularea încheierii nr. ***/21.06.2016 prin care executorul judecătoresc a dispus suspendarea executării silite, prima instanță cu încălcarea principiului disponibilității a cercetat cauza în alte coordonate, respectiv din perspectiva unei contestații întemeiate pe dispozițiile legii nr.77/2016.

Drept urmare, văzând și disp. art. 480 alin.3 cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că se impune admiterea apelului și anularea ambelor sentințe apelate cu consecința evocării fondului contestației la executare. Admiterea apelurilor vizează din considerente procedurale implicit și apelul declarat de apelanta contestatoare împotriva sentinței civile de completare nr.  ***  cât și apelul formulat de apelanții debitori, criticile aduse de aceștia urmând fi cercetate în evocarea fondului.

Evocând fondul, Tribunalul are în vedere următoarele :

Critica vizând timbrajul necorespunzător al contestației la executare,  nu poate fi primită.

Tribunalul reține dispozițiile art. 38 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform cu care, în situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.

Așadar, în măsura în care cererea nu ar fi fost timbrată corespunzător, remediul procesual este acela prevăzut de art. 38 anterior evocat, iar nu anularea acțiunii în apel.

Totodată, Tribunalul costată, din perspectiva cuantumului taxei de timbru stabilit de prima instanță, că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin.2 teza finală din OUG nr. 80/2013, fiind vorba despre contestarea unui act de executare neevaluabil, respectiv procesul verbal prin care executorul judecătoresc a dispus suspendarea executării silite,  astfel că apelanta contestatoare urmează suporta diferența de 80 lei în condițiile art. 38 din OUG nr. 80/2013.

 Neîntemeiată este și critica apelanților debitori referitoare la tardivitatea contestației la executare.

Astfel, Tribunalul reține că actul de executare contestat de către creditoarea  *** , respectiv încheierea nr. ***/21.06.2016 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.  ***/2015  , prin care acesta a dispus suspendarea executării silite, conform legii nr. 77/2016, a fost comunicată contestatoarei la data de 23.06.2016 (fila 5 dosar de fond), astfel că față de dispozițiile art. 715 alin.2 cod procedură civilă (în forma în vigoare la data formulării cererii de executare, astfel cum acest text a fost modificat prin art. 36 din legea nr. 138/2014), contestația formulată la data de 28.06.2015, a fost promovată cu respectarea termenului legal de  15 zile de la comunicare.

Pe fondul contestației la executare din perspectiva efectelor notificării de dare în plată Tribunalul reține că prin încheierea emisă de executorul judecătoresc  *** în dosarul de executare silită nr.  ***/2015  , a fost dispusă suspendarea executării silite declanșate împotriva debitorilor *** şi  *** , ca urmare a aplicării prevederilor legii nr. 77/2016, consecință a formulării de către debitori a notificării de dare în plată.

Reținând că la data de 15.06.2016 intimații debitori au formulat notificare de dare în plată în sensul Legii nr. 77/2016, adresată creditoarei, Tribunalul constată că legal și temeinic, executorul judecătoresc a apreciat  că se impune suspendarea  executări silite împotriva debitorilor, aceasta operând de drept, singura modalitate de contestare fiind aceea a legii speciale.

Nu se poate considera, așa cum eronat a susținut contestatoare că instanța de executare este îndreptățită să aprecieze asupra aplicării dispozițiilor legii nr. 77/2016 din perspectiva condițiilor solicitării de dare în plată, întrucât verificarea acestora se realizează în condițiile prevăzute de art. 7 din Legea 77/2016,  de instanța competentă.

Așadar, instanța de executare și cu atât mai puțin executorul judecătoresc nu se pot substitui instanţei competente să verifice notificarea, putând doar să constate suspendarea care operează de drept în temeiul Legii nr. 77/ 2016, acestea fiind limitele analizei instanței de executare.

Este lipsit de relevanță argumentul potrivit cu care față de vinderea imobilului în cadrul procedurii execuționale înlătură efectele legii speciale, o atare analiză excedând, așa cum s-a reținut verificărilor pe care le poate realiza executorul judecătoresc și implicit instanța de executare sesizată cu soluționarea contestației la executare.

Prin urmare, toate apărările contestatoarei vizând pretinsa nerealizare a condițiilor necesare pentru ca notificarea de dare în plată să fie primită, sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care, așa cum s-a arătat suspendarea intervine de drept în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) cu referire la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016.

Așa fiind, față de considerentele expuse, văzând și disp. art. 712 și urm. cod procedură civilă, Tribunalul va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge excepţia tardivităţii apelului declarat de apelanții intimați  *** şi  ***  .

Admite apelurile formulate de apelanta contestatoare  ***  cu sediul ales în Bucureşti, ***, persoana însărcinată cu primirea corespondenței  ***, împotriva sentinţelor civile nr.  ***  şi  ***  pronunțate de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul nr.  ***  și apelul formulat de apelanții debitori  *** , CNP ***  şi  *** , CNP ***, ambii cu domiciliul în cu domiciliul în Bucureşti, ****, sector 5, în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimatul SCPEJ  *** , cu sediul în Bucureşti*** sector 3.

Anulează ambele sentinţe apelate.

Evocând fondul:

Respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.03.2018.

PREŞEDINTE  JUDECĂTOR GREFIER

***  *** ***

Red. jud. ***./Dact. ***/6 ex./25.02.2019/J.S.5 – Jud. fond : ***

Domenii speta

Spete similare