Admitere în parte contestaţie la executare, constatare caracter abuziv şi nulitatea absolută a unor clauze în contractul de credit

Titlu Admitere în parte contestaţie la executare, constatare caracter abuziv şi nulitatea absolută a unor clauze în contractul  de credit

Tip speta  Sentinţă civilă

Numar speta  177

Data speta  04.06.2020

Domeniu asociat  Contestaţie la executare

Continut speta"Lipsa negocierii contractului de credit şi dezechilibrul semnificativ în detrimentul consumatorului rezultă din cuantumul exagerat de mare al comisioanelor, care cumulate se apropie de suma de bani împrumutată. Totodată instanţa a reţinut că, percepând sume de bani disproporţionat de mari în comparaţie cu contraprestaţia oferită, intimata dat dovadă de rea-credinţă."

Şedinţa publică din 4 iunie 2020

Se procedează la soluţionarea cererii privind constatarea clauzelor abuzive din cadrul contestației la executare şi de întoarcere a executării silite formulate de contestatoarea (.....) în contradictoriu cu intimatele (.....) şi (.....), disjunsă din dosarul nr. (.....)  al Judecătoriei Lipova.

Se constată că dezbaterile au avut loc şi au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de (.....), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunţarea pentru termenul de astăzi, iar instanţa trece la soluţionarea cauzei.

În urma deliberării,

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 27 septembrie 2019, ce a format obiectul dosarului cu nr. (.....), contestatoarea (.....) a solicitat, în contradictoriu cu intimata (.....), anularea încheierii nr. (.....) din data de (.....) pronunţată de Judecătoria Lipova în dosar nr. (.....), prin care a fost încuviinţată executarea silită pentru recuperarea creanţei de (.....)  lei în Dosarul de executare nr. (.....); anularea tuturor formelor de executare, somaţia de plată a sumei de (.....) lei şi adrese de înfiinţare a popririi la terţi începute în dosarul de executare nr. (.....) deschis la Biroul Executorului Judecătoresc (.....) ca fiind nelegale; încetarea executării silite; întoarcerea executării silite; obligarea intimatei creditoare urmăritoare (.....)  la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a argumentat că  a primit în data de 06.09.2019 un plic de la executorul judecătoresc care conţine o înştiinţare privind măsura popririi, o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare şi o adresă către societatea (.....), iar în aceste acte se face menţiune despre alte acte de procedură, pe care nu le-a primit cum ar fi titlul executoriu, încheierea de încuviinţare a executării silite şi alte acte despre care executorul face menţiune, că nu a încheiat nici un contract de credit cu (.....) care este, probabil, cesionar. Dacă există o cesiune, aceasta nu i s-a notificat.

Contestatoarea a considerat că formele de executare începute în dosarul (.....) sunt nelegale, motiv pentru care a solicitat anularea acestora şi încetarea executării silite.

Contestatoarea a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de executare silită, ca urmare a faptului ca împotriva sa a fost pornită o executare silită de o persoană care nu şi-a dovedit calitatea de creditor, iar pe de altă parte, a invocat excepţia prematurităţii cererii de executare silită pentru faptul că urmăritoarea (.....)  porneşte o executare silită înainte ca să refuze plata voluntară a vreunei obligaţii băneşti.

Contestatoarea, pe cale de excepţie, a invocat prescripţia obligaţiei.

În conformitate cu prevederile art. 1091 Cod civil 1864, ,,Obligaţiile se sting prin plată, prin novaţiune, prin remitere voluntară, prin compensaţie, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul condiţiei rezolutorii şi prin prescripţie.”

Creditorul obligaţiei avea dreptul să ceară executarea silită, împrejurare reglementată de teza 1 art. 7 din Decretul nr. (.....) privitor la prescripţia extinctivă, potrivit căreia ,,prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.”

Pe cale de excepţie, contestatoarea a invocat prescripţia dreptului material la acţiune - a dreptului de a cere executarea silită, excepţie pe care a solicitat să fie admisă şi să se dispună admiterea contestaţiei la executare şi anularea formelor de executare.

Contestatoarea a susţinut că prescripţiile începute şi împlinite ori cele neîmplinite la (.....)  rămân în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, inclusiv sub regimul invocării lor, guvernat de dispoziţiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă,  republicat, astfel încât în privinţa acestora instanţele sunt  obligate să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executare silită este prescris, putând invoca din oficiu excepţia prescripţiei, după cum acelaşi drept de a invoca excepţia îl au şi părţile interesate, pe care îl vor putea exercita, indiferent de stadiul procesual al cauzei.

Contestatoarea a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al urmăritoarei a doamnei avocat. Contestatoarea a susţinut că în ceea ce priveşte cesiunea intervenită, dreptul cesionarului nu îi este opozabil, nu i s-a notificat cesiunea creanţei.

Cesiunea nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului, contestatoarea neavând având cunoştinţă despre cesiunea creanţei.

Contestatoarea a susţinut că nu datorează creditoarei urmăritoare (.....) nici o sumă de bani, obligaţia pretinsă de aceasta nu există.

În drept, contestatoarea a invocat art. 7, art. 22, art. 174-179 Cod procedură civilă.

Pentru probaţiune a depus înscrisuri.

Intimata (.....) a depus întâmpinare la data de 6 noiembrie 2019 prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare pe calea următoarelor excepţii: cea a netimbrării contestaţiei, cea a tardivităţii contestaţiei, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivarea poziţiei sale, intimata a argumentat că referitor la cesionarea creanţei deţinută împotriva contestatorului, intimata a susţinut că prin încheierea contractului de cesiune de creanţe dintre (.....), în calitate de creditor iniţial si (.....), care ulterior a cesionat către (.....), a fost cesionată şi creanţa deţinută împotriva contestatorului, înregistrată în temeiul Contractului de credit nr. (.....).

Contrar celor învederate de către contestator, cesiunea creanţei a fost notificata contestatorului cu confirmare de primire şi înscrisă cesiunea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare pentru opozabilitate faţă de terţi, conform dovezilor existente în dosarul de executare.

În ceea ce priveşte cesiunea, a susţinut că prin încheierea acesteia nu a fost încălcata vreo clauza contractuala sau prevedere legala, nefiind atinse în vreun fel drepturile debitorului cedat.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a hotărât ca, prin efectul cesiunii, creanţa rămâne neschimbată, păstrându-şi natura, dar şi eventualele garanţii ce o însoţesc, întrucât în conformitate cu art. 1396 C. civ./art. 1568 NCC înstrăinarea sau cesiunea unei creanţe cuprinde si accesoriile acesteia, iar cesionarul se subroga In toate drepturile cedentului), urmând a recupera întreaga valoare a creanţei. (Decizia nr. (.....)  din (.....) pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unul veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa. (Decizia nr. 3/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - text publicat în M.Of. al României, în vigoare de la 16 iunie 2014 Dosar nr. 1/1/2014/HP).

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 29 noiembrie 2019, contestatoarea a solicitat respingerea excepţiei de tardivitate a contestaţiei la executare.

Prin cererea modificatoare depusă la data de 3 decembrie 2019, contestatoarea a menţionat că, dintr-o eroare materială de redactare, a indicat în cererea iniţială anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. (.....)  pronunţată de Judecătoria Lipova pentru recuperarea sumei de (.....)  lei în loc de anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. (.....)  pronunţată de Judecătoria Lipova pentru recuperarea sumei de (.....) care, de fapt şi de drept, face obiectul prezentului dosar - contestaţie la executarea silită din dosarul (.....)  aflat pe rolul BEJ (.....)  şi este înregistrată în prezentul dosar de instanţă nr. (.....) şi a susţinut că s-a strecurat o eroare materială de redactare, deoarece la data redactării prezentei contestaţii a înregistrat concomitent alte 2 dosare la aceeaşi instanţă, cu acelaşi obiect - contestaţii la executare, însă pentru recuperarea unor sume diferite, în dosare execuţionale diferite, dar care sunt pe rolul aceluiaşi Birou al Executorului Judecătoresc (.....), având acelaşi creditor, a înregistrat la instanţă, Judecătoria Lipova, în aceeaşi zi şi dată următoarele dosare: dos. (.....), dos. (.....)  (acest din urmă dosar are ca obiect contestaţia la executare silită încuviinţată prin încheierea de încuviinţare a executării silite nr. (.....) pronunţată de Judecătoria Lipova pentru recuperarea sumei de (.....) cu termen de judecată în data de (.....))

Faţă de cele menţionate, contestatoarea a considerat că din greşeală a înscris anularea încheierii nr. (.....) în loc de anularea încheierii nr. (.....)

Totodată, contestatoarea a înţeles să modifice capetele de cerere iniţiale în sensul că a solicitat anularea încheierii nr. (.....) pronunţată de Judecătoria Lipova în dosar nr. (.....) , prin care a fost încuviinţată executarea silită pentru recuperarea creanţei de (.....) în Dosarul de executare nr. (.....) privind contractul de credit nr. (.....) încheiat cu (.....); să se constate că actele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc nu i-au fost comunicate, să se dispună anularea tuturor formelor de executare (somaţia de plată a sumei şi adrese de înfiinţare a popririi la terţi) existente în dosarul de executare silită nr. (.....)  pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc (.....) ca fiind nelegale; să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractului de credit (.....) încetarea executării silite. A mai solicitat cheltuieli de judecată.

Contestatoarea nu a mai susţinut excepţia prescripţiei exctinctive, a susţinut şi completat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al urmăritoarei a doamnei avocat (.....) sens în care, a solicitat aplicarea Deciziei nr. (.....) din aprilie 2016 a ICCJ referitoare la referitoare la examinarea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind modul de interpretare a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 Codul de procedură civilă.

A susţinut că actele emise de executorul judecătoresc nu i-au fost comunicate, contestatoarea nu a luat la cunoştinţă despre începerea executării silite şi a actelor care stau la baza acesteia şi nu i-au dat efectiv dreptul de a se apăra.

A susţinut pe cale de consecinţă că a existat o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţie din cauza lipsei accesului la instanţe al reclamanţilor.”

Contestatoarea a solicitat să fie admisă excepţia, să se facă aplicarea art. 6 § 1CEDO cu cele ale Hotărârii CEDO în Cauza SC Carbochim SA Cluj Napoca şi SC Fenega Import Export SRL şi a dispoziţiilor art. 667 alin. 2 să se dispună anularea executării silite.

Totodată, contestatoarea a invocat clauze abuzive din contractul de credit ce constituie titlul executoriu, solicitând aplicarea cu prioritate a Directivei Consiliului 93/13 CEE din aprilie 1993 şi a Ordonanţei Curţii (CJUE) camera a noua din 6 noiembrie 2019 în cauza C75/19 depusă la dosarul cauzei.

A apreciat că inserarea clauzelor de la pct. C, D, E şi F din contractul de credit sunt abuzive deoarece nu au fost negociate şi explicate în mod clar la încheierea contractului, creând un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

A mai contestat clauzele de la art. 9, 11, 13 şi 14 din contract.

În drept a invocat Legea nr. 193/2000 şi art. 1247 Cod civil.

La termenul din 4 decembrie 2019 instanţa a disjuns capetele de cerere referitoare la clauzele abuzive, formându-se prezentul dosar, contestaţia la executare pentru toate celelalte motive invocate de contestatoare, fiind soluţionată prin Încheierea civilă nr. (.....), pronunţată în dosarul cu nr. (.....).

La termenul de judecată din (.....), contestatoarea a solicitat împrocesuarea intimatei (.....) în calitate de parte contractantă a contractului de credit ale cărui clauze le-a contestat.

Intimata (.....) a depus întâmpinare la data de (.....)  prin care a solicitat respingerea tuturor capetelor de cerere.

În motivare a argumentat că la data de (.....)  contestatoarea a încheiat cu societatea contractul de credit atacat pentru suma de (.....) pe o perioadă de 62 de săptămâni, cu o rată săptămânală de (.....), valoarea totală de plată fiind de (.....) lei, iar contestatoarea a efectuat plăţi totale de  (.....), ultima plată fiind efectuată la data de (.....) în sumă de (.....), iar contractul de credit este titlu executoriu conform art. 52 din Legea nr. 93/2009.

Intimata a invocat netemeinicia acţiunii pentru capetele de cerere ce au legătură cu dosarul de executare nr. (.....) în care Ultimato Portofolio are calitatea de creditor, iar (.....) este terţ nefăcând parte din dosarul de executare silită şi nici nu a intrat în posesia vreunei sume reţinută din veniturile reclamantei.

De asemenea, intimata a invocat excepţia neîntemeierii cererii referitoare la caracterul abuziv al clauzelor şi a menţionat că toate comisioanele sunt menţionate clar în contractul de credit.

De asemenea, intimata şi-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece a operat cesiunea de creanţe, excepţia inadmisibilităţii cererii privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale direct într-o contestaţie la executare susţinând că nu îndeplineşte vreuna din următoarele condiţii: debitorul să nu fi avut la dispoziţie un remediu efectiv pentru verificarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit şi respectarea principiului efectivităţii potrivit căruia calea procesuală specifică pentru desfiinţarea lui să nu fie efectivă.

Pe fond, intimata a solicitat instanţei să constate că reclamanta a făcut doar simple afirmaţii fără a aduce vreun argument de fapt şi/sau de drept care să susţină cererea sa şi nu ar trebui considerat ca fiind un petit distinct.

Intimata a depus, la solicitarea instanţei, scadenţarul aferent contractului de credit şi situaţia plăţilor.

Intimata (.....) a depus întâmpinare în prezentul dosar la data de 28 februarie 2020 la precizările contestaţiei la executare prin care a solicitat anularea cererii ca netimbrată, să fie respinsă contestaţia la executare şi cererea modificatoare ca tardiv introduse, iar pe fond, în cazul în care vor fi respinse excepţiile, să fie respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

În motivare a argumentat, pentru excepţii, că se impune timbrarea conform art. 3 alin. 1 şi art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, iar conform art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă cererea modificatoare este tardiv depusă. Pe fondul cauzei a argumentat că valoarea creditului şi costurile aferente rezultă clar din contractul de credit, iar clauzele au fost cunoscute de la data semnării şi libertatea contractuală îşi găseşte justificarea prin facultatea individului de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează şi de a stabili în mod liber şi în acord cu cealaltă parte conţinutul contractului.

Referitor la clauzele criticate a redat art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, art. 4 alin. 2 din Directiva nr. (.....) CEE din aprilie 1993 şi, în concret prevederile invocate de reclamant ca fiind abuzive vizează exclusiv elemente care determină costul total al creditului, iar împrumutatul nu a fost obligat să se supună unor condiţii contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligaţiilor sale, iar decizia de a contracta în alte condiţii aparţinea exclusiv reclamantului.

Intimata a susţinut că se urmăreşte o modificare a drepturilor părţilor care au fost deja stabilite şi recunoscute prin titlul executoriu, iar finalitatea urmărită de acesta nu poate avea loc şi a invocat Legea nr. (.....) şi Directiva nr. (.....), Decizia nr. (.....) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Intimata (.....) a depus la data de 24 martie 2020 note de şedinţă prin care a precizat că nu au fost înregistrate în contul său încasări din efectuarea executării silite şi nici plăţi voluntare din partea debitoarei aferente contractului de credit atacat.

În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate excepţiile invocate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Având în vedere faptul că taxa judiciară de timbru pentru contestaţia la executare a fost achitată în dosarul iniţial, în cuantumul legal, stabilit de instanţă, precum şi faptul că prin art. 29 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 este prevăzută scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru atunci când „persoanele fizice şi asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor”, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de intimata (.....) prin întâmpinare.

În temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va respinge şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi a cererii modificatoare având ca obiect invocarea clauzelor abuzive din titlul executoriu, invocată de intimata (.....) prin întâmpinare deoarece, chiar dacă contestaţia la executare a fost introdusă după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, potrivit Ordonanţei Curţii (Camera a noua) din 6 noiembrie 2019 – „Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Directiva 93/13/CEE – Contracte încheiate cu consumatorii – Credit de consum – Procedură de executare silită – Termen de 15 zile de la comunicarea procedurii de executare silită pentru invocarea caracterului abuziv al unei clauze” – „Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contracte încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept național în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituție de credit și împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existența unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menționată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziție, în temeiul dreptului național, o acțiune în justiție în scopul constatării existenței unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluție nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura de executare silită și care îi poate fi impusă consumatorului înainte de soluționarea acțiunii în constatarea existenței unor clauze abuzive.”.

Potrivit art. 4 Cod procedură civilă, „În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.”.

Având în vedere că Ordonanţa antemenţionată priveşte interpretarea articolului 6 alineatul (1), a articolului 7 alineatul (2) și a articolului 8 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, directivă care face parte din normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene şi prin urmare aceasta are prioritate în faţa dreptului naţional care prevede un termen de decădere de 15 zile, pentru formularea contestaţiei la executare (indiferent de motivele invocate).

Prin urmare, făcând aplicarea interpretării dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene expusă anterior, care conferă consumatorului drepturi mai extinse decât cele din norma naţională, instanţa conchide că invocarea clauzelor abuzive nu este ţinută de termenul de 15 zile prevăzut pentru introducerea contestaţiei la executare şi astfel, aceasta din urmă nu este considerată a fi tardiv introdusă în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la clauzele abuzive din titlul executoriu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fond instanţa reţine următoarele:

În fapt, între intimata (.....) în calitate de creditor, şi contestatoare, în calitate de debitor, s-a încheiat Contractul de credit nr. (.....), prin care cea dintâi a acordat celei de-a doua un credit în sumă de (.....).

Datorită neplăţii ratelor, întregul credit a fost declarat scandent şi cesionat către intimata (.....), care a demarat procedura de executare silită împotriva debitoarei contestatoare.

Prin contractul de credit antemenţionat (titlul executoriu) au fost stipulate, printre altele,  următoarele clauze, dezavuate de contestatoare ca fiind abuzive:

- C. – dobânda fixă totală în sumă de (.....) reprezentând 35,50% pe an,

- D. – comisionul de administrare a creditului în sumă de (.....),

- E.  – costul total al creditului (B+C+D) de (.....), reprezentând 75,93%,

- F. – comisionul de gestionare la domiciliu a creditului în sumă de (.....) lei,

- art. 9 – referitor la faptul că în cazul neplăţii ratelor la timp de către debitoare, intimata (.....) şi-a rezervat dreptul ca, „la libera sa alegere, să aplice o dobândă penalizatoare de două puncte procentuale peste dobândă contractuală pentru perioada între data scadentă a ratei respective şi data plăţii efective”,

- art. 11 – referitor la compensaţia datorată în cazul rambursării anticipate a creditului de 0,5% şi respectiv 1%,

- art. 13 – referitor la posibilitatea intimatei (.....) de a declara creditului scadent, în anumite condiţii,

- art. 14 – referitor la retragerea debitorului din contract.

În drept, în speţă este incidentă Legea nr. 193/2000, care la art. 4 alin. 1 prevede condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă – „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.”.

Preliminar, instanţa constată că părţile contractului cu privire la care s-au invocat clauze abuzive au calităţile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 193/2000, respectiv de consumator (contestatoarea) şi profesionist (intimata (.....).

Tot cu titlu preliminar, instanţa reţine că niciuna dintre clauzele ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu consumatorul, contractul din speţă făcând parte din categoria celor standard preformulate. Negocierea nu se poate prezuma şi nici rezulta din cuprinsul unor menţiuni din cadrul contractului cu referire la înţelegerea şi acceptarea clauzelor contractului de către consumator, ci dimpotrivă, potrivit art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, sarcina probei existenţei negocierii incumbă profesionistului. Instanţa constată că în prezenta cauză, intimata (.....) nu a făcut dovada negocierii.

Legea nr. 193/2000 oferă două modalităţi de determinare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, una principală, conturată în criteriile generale prevăzute de art. 4 alin. 1 şi una suplimentară, reprezentată prin lista exemplificativă a clauzelor abuzive din anexa la lege, fără însă ca, clauzele ce pot fi apreciate ca abuzive să se reducă la cele indicate in aceasta lista, revenind doctrinei şi practicii judecătoreşti sarcina de a califica ca abuzive şi alte tipuri de clauze, în măsura în care se constată îndeplinirea criteriilor de evaluare reglementate în lege.

Prin urmare, instanţa va verifica în primul rând dacă unele (sau chiar toate) dintre clauzele contestate, enumerate anterior, pot fi încadrate printre clauzele considerate a fi abuzive cuprinse în Anexa la Legea nr. 193/2000, în conformitate cu art. 4 alin. 4 din aceeaşi lege.

În urma analizei, instanţa constată că prevederile contractuale de la art. 9 din Contract se încadrează  între situaţiile prevăzute atât la alin. 1 lit. a din Anexă – „dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.”, alin. 1 lit. i – „obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;”, precum şi la alin. 1 lit. r – „permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;”.

Astfel, la art. 9 din Contract este stipulat, aşa cum s-a reţinut deja, dreptul profesionistului ca, „la libera sa alegere, să aplice o dobândă penalizatoare de două puncte procentuale peste dobândă contractuală pentru perioada între data scadentă a ratei respective şi data plăţii efective”. Această clauză conferă profesionistului un drept discreţionar de modificare a clauzelor privind dobânda, fără a fi stipulat în contract motivul. Din modalitatea de formulare a clauzei rezultă că neîndeplinirea din partea debitorului de a achita o rată săptămânală este o condiţie necesară de aplicare a prevederilor art. 9, însă nu suficientă, fiind stipulată în plus o obligaţie pur potestativă – „la libera sa alegere” – care nu produce niciun efect potrivit art. 1403 Cod civil.

Totodată, această clauză prevede o obligaţie disproporţionat de mare (2% peste dobânda contractuală) comparativ cu posibilele pagube suferite de profesionist, în condiţiile în care perioada de întârziere la plată este de o săptămână (ratele de rambursare a creditului fiind stabilite săptămânal).

Potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 13/2011, „Rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României”, iar conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 13/2011, „Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale”.

Prin urmare, instanţa se va raporta la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR plus 4 puncte procentuale.

Pentru anul 2014, rata dobânzii de referință a BNR a fost de (.....). Prin urmare, dacă părțile nu ar fi stabilit în contract nivelul dobânzii penalizatoare, acesta ar fi fost de (.....) pe an, legiuitorul considerând că astfel se acoperă paguba rezultând din lipsa de folosință a sumelor de bani plătite cu întârziere.

Spre comparație, la un nivel de (.....) pe zi, ar rezulta o dobândă penalizatoare de (.....) pe an.

Se poate, așadar, concluziona cu uşurinţă că o asemenea clauză conduce la plata de către consumator a unei sume disproporționat de mari în comparație cu orice posibilă pagubă suferită de profesionist.

Nu în ultimul rând, instanţa constată că în cuprinsul contractului nu a fost inserată o clauză echivalentă care să dea dreptul consumatorului la aceleaşi compensaţii în caz de neexecutare/executare cu întârziere a obligaţiilor profesionistului. În consecinţă, clauza analizată este abuzivă şi din perspectiva literei r din Anexa la Legea nr. 193/2000.

Referitor la clauzele de la lit. D şi F din Contract – comisionul de analiză a dosarului, comisionul de administrare a creditului şi comisionul de gestionare la domiciliu a creditului – instanţa constată că sunt abuzive deoarece, deşi nu pot fi încadrate între situaţiile prevăzute de lista clauzelor abuzive din Anexă, acestea întrunesc cumulativ condiţiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, şi anume: lipsa negocierii directe a clauzelor cu consumatorul, crearea unui dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorului, reaua credinţă a profesionistului, neasocierea clauzei nici cu definirea obiectului principal al contractului şi nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, aşa cum prevede art. 4 alin. 6 din acelaşi act normativ.

Astfel, lipsa negocierii a fost reţinută deja, iar dezechilibrul semnificativ în detrimentul consumatorului rezultă din cuantumul exagerat de mare al comisioanelor, care cumulate se apropie de suma de bani împrumutată ((.....) lei şi respectiv (.....) lei, în condiţiile în care creditul primit de consumator a fost de (.....) lei). Totodată instanţa reţine că, percepând sume de bani disproporţionat de mari în comparaţie cu contraprestaţia oferită, intimata (....) a dat dovadă de rea-credinţă.

În plus, în Contract nu este prevăzut în mod clar şi inteligibil care este prestaţia la care consumatorul este îndreptăţit în schimbul achitării comisionului de administrare.

Nu în ultimul, instanţa reţine că cele două clauze nu se cirscumscriu obiectului principal al contractului sau al preţului contractului. În acest sens, trebuie observat că un contract poate cuprinde clauze prin care sunt stabilite prestaţii esenţiale, care caracterizează contractul şi fără de care acesta nu ar putea să existe, dar şi clauze care au un caracter accesoriu, care nu sunt de esenţa raportului contractual.

Stabilirea caracterului esenţial sau accesoriu al unei clauze contractuale trebuie realizată în urma unei interpretări stricte, întrucât chiar dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 trebuie interpretate în acest mod, aşa cum rezultă din jurisprudenţa CJUE.

În consecinţă, în cazul unui contract de credit bancar, sunt prestaţii esenţiale doar acelea în lipsa cărora nu s-ar mai putea considera că avem de a face cu o astfel de convenţie, aceasta nemaiputând exista în forma convenită de părţi. În aceste condiţii, perceperea unor comisioane de genul celor analizate nu reprezintă prestaţii esenţiale în cadrul unui contract de credit bancar, întrucât acest tip de convenţii pot exista, chiar dacă nu sunt percepute aceste comisioane.

În ceea ce priveşte efectele pe care le produc clauzele abuzive, instanţa reţine că acestea sunt lovite de nulitate absolută deoarece Legea nr. 193/2000 nu reprezintă altceva decât transpunerea în legislaţia românească a Directivei nr. 93/13/CEE, ale cărei dispoziţii, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, sunt de ordine publică, astfel cum a statuat şi Î.C.C.J. – Secţia a II-a civilă prin Decizia nr. (.....).

În ceea ce priveşte celelalte clauze dezavuate de contestatoare ca fiind abuzive, respectiv cele de la lit. C, art. 11, art. 13 şi art. 14 din Contract, instanţa constată acestea nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru declararea lor ca abuzive şi nici nu pot fi încadrate printre cazurile prevăzute în lista din Anexă.

Astfel, clauza de la lit. C – dobânda contractuală – face parte din preţul contractului, plata dobânzii contractuale reprezentând o prestaţie esenţială, fiind caracteristica principală a contractului de credit, fără de care acesta nu ar mai putea exista ca atare. Totodată, este exprimată într-un limbaj inteligibil şi clar determinată. Prin urmare, chiar dacă este într-un procent ridicat, aceasta nu poate face obiectul declarării abuzive.

Comisioanele de rambursare anticipată nu sunt abuzive, acestea fiind percepute în considerarea unei pierderi a dobânzii din partea profesionistului şi prin urmare, nu creează un dezechilibru semnificativ între contraprestaţiile părţilor.

La fel, posibilitatea intimatei de a declara creditul scadent în situaţia de neachitare a ratelor la timp şi în condiţiile stabilite, nu reprezintă o clauză abuzivă, aceasta fiind o practică specifică instituţiilor de credit. Totodată, este stipulat şi dreptul consumatorului la o conduită similară (rambursare anticipată, retragerea din contract).

Clauza de la art. 14, care dă dreptul consumatorului de a se retrage din Contract nu este nicidecum abuzivă, dimpotrivă, aceasta conferă consumatorului posibilitatea de a se răzgândi într-o perioadă de 14 zile, situaţie în care creditul va trebui, pe bună dreptate, restituit instituţiei de credit.

Referitor la cererea de întoarcere a executării, instanţa constată că prin cererea modificatoare depusă la dosar de contestatoare la data de (.....), aceasta nu şi-a mai susţinut capătul de cerere. În plus, potrivit adresei intimatei (.....) (fila (.....), vol. (.....)), în contul acesteia nu au fost înregistrate încasări din efectuarea executării silite şi nici plăţi voluntare din partea debitoarei pentru contractul din speţă.

Pentru toate considerentele reţinute, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de contestatoarea (.....).

Va constata caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze stipulate în Contractul de credit nr. (.....), încheiat între contestatoare şi (.....) pct. D. – „Comisionul de administrare a creditului” în valoare de (.....) lei, pct. F. – „Comisionul de gestionare la domiciliu a creditului” în valoare de (.....) lei şi art. 9 în ceea ce priveşte stipulaţia că – „ (.....) rezervându-şi dreptul ca, la libera sa alegere, să aplice o dobândă penalizatoare de două puncte procentuale peste dobânda contractuală”.

Drept consecinţă, va dispune anularea formelor de executare silită demarate în dosarul execuţional nr. (.....) în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive antemenţionate.

Va respinge în rest cererea de chemare în judecată.

În temeiul art. 455 Cod procedură civilă, va obliga intimatele, în solidar, la plata către contestatoare a sumei de (.....) lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial).

PENTRU ACESTE  MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de intimata (.....) prin întâmpinare.

Respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi a cererii modificatoare având ca obiect invocarea clauzelor abuzive din titlul executoriu, invocată de intimata (.....) prin întâmpinare.

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de contestatoarea (.....), CNP (.....), cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet Individual avocat (.....) din (.....), în contradictoriu cu intimatele (.....), cu sediul social în (.....), prin avocat (.....), cu sediul procesual în (.....) şi (....) (....)

Constată caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze stipulate în Contractul de credit nr. (.....), încheiat între contestatoare şi (.....) pct. D. – „Comisionul de administrare a creditului” în valoare de (.....) lei, pct. F. – „Comisionul de gestionare la domiciliu a creditului” în valoare de (.....) lei şi art. 9 în ceea ce priveşte stipulaţia că – „(.....) rezervându-şi dreptul ca, la libera sa alegere, să aplice o dobândă penalizatoare de două puncte procentuale peste dobânda contractuală”.

Dispune anularea formelor de executare silită demarate în dosarul execuţional nr. (.....) în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive antemenţionate.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată.

Obligă intimatele, în solidar, la plata către contestatoare a sumei de (.....) lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Lipova.

 Pronunţată azi, 4 iunie 2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Domenii speta

Spete similare