Stabilirea competenţei în favoarea Judecătoriei. Între cererea ce vizează anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii şicererea de contestaţie la executare, nu există o relaţie de tipul celor descrise la art 123 alin 1 cpc, respectiv contesta

Sentinţă civilă 1376/CA din 07.11.2018


Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cererii formulată în baza Legii  contenciosului administrativ  de către reclamantul PMN în contradictoriu cu intimatul MFP ANAF DGRFP BRASOV, SDFPF,  având ca obiect „contestaţie împotriva deciziei de impunere”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică,  la pronunţare se constată lipsa părţilor. Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 24.10.2018  când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa faţă de lipsa de timp pentru deliberare, văzând şi dispoziţiile art.396 Cod procedură civilă  a amânat pronunţarea la data de 31.10.2018, apoi la data de 07.11.2018.

T R I B U N A L U L

Constata ca prin cererea înregistrata iniţial pe rolul Judecătoriei Brasov s-a solicitat anularea deciziei BVG-AIF-4443/29.08.2018 si anularea tuturor actelor care au decurs din aceasta respectiv:

-adresa nr. 838029/30.08.2018 prin care s-a dispus poprirea veniturilor salariale

-adresa nr. 838035/30.08.2018d-proces-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile

-adresa nr. 838028/30.08.2018 prin care s-a dispus poprirea disponibilităţilor băneşti la banca.

In motivarea cererii s-a arătat ca la data de 1.08.2018 reclamantul a intrat in posesia unei adrese cu nr. BVG-AIF-3885/20.07.2018 emisa de Serviciul Inspecţie Fiscala prin care a fost instiintat ca nu s-a putut demara inspecţia fiscala programata cu avizul nr. BVG-AIF-3258/19.06.2018 respectiv din data de 10.07.2018 deoarece acesta ar fi fost comunicat in data de 12.07.2018 si astfel se modifica data de începere a inspecţiei fiscale cu data de 31.08.2018.Reclamantul a arătat ca nu a primit avizul din 19.06.2018 fiind plecat din tara fapt pe care îl dovedeşte cu biletul de avion si voucher-ul de la hotel. Reclamantul a arătat ca imediat după primirea avizului următor, la data de 1.07.2018 l-a contactat pe inspectorul fiscal stabilind o întâlnire pentru data de 3.08.2018.

Reclamantul arata ca prin poprirea salariului a rămas fara nicio sursa de venit întrucât banca nu ii da acces asupra sumei ramase virata de angajator. A subliniat reclamantul ca situaţia de fapt este incidenta la data la care inspecţia nu se terminase si nu exista o decizie de impunere pentru reţinerea banilor.

Au fost invocate disp art. 213 din legea 207/2015, art. 3 alin 2 si alin 3 litera c din legea 270/2017. Nicăieri nu este menţionata vreo acţiune a organelor de control prin care sa se fi aplicat aceste prevederi astfel încât întregul control este efectuat cu încălcarea prevederilor legale.

S-a mai arătat că decizia este nemotivată şi această motivare ar trebui sa fie clară, precisă şi inteligibilă să nu se rezume la o interpretare proprie a legislaţiei şi faptelor, să se refere la probele administrate in cauza si sa fie in concordanta cu acestea, să răspundă în fapt si în drept la toate pretenţiile si apărările formulate de părţi si să conducă în mod logic şi convingător la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Cererea a fost legal timbrata.

Parata AJFP in nume propriu si pentru parata DGRFP a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a celei de a doua parate întrucât nu are calitatea de emitent al actului administrativ fiscal, precum si excepţia necompetentei materiale. Pe fond s-a solicitat respingerea contestaţiei descriindu-se pe larg procedura desfăşurată de inspectorii fiscali cu privire la activitatea defăşurată de reclamant. S-a arătat ca prin întocmirea referatului justificativ al masurilor asiguratorii întocmit de către organele de inspecţie fiscala in temeiul art. 213 din legea 207/2015 au fost menţionate pe larg, motivele care au condus la luarea masurilor asiguratorii, necesitatea dispunerii masurilor asiguratorii, au fost prezentate activele patrimoniale identificate si asupra cărora s-a putut institui măsura asiguratorie precum si modul de aducere la îndeplinire. Starea de pericol a fost corect apreciata de către organul de control si deci si necesitata luării masurilor asigurătorii. Având in vedere ca pericolul de sustragere de la urmărire ori de ascundere sau risipire a averii prezumat de organele de control nu au fost înlăturat de către reclamant prin dovezi contrarii sau prin oferirea  de garanţii care sa înlăture acest pericol,si ca masurile asiguratorii dispuse constituie o garanţie pentru executarea creanţei statului,instanţa de judecata nu poate retine susţinerile reclamantului potrivit cărora nu rezulta existenta vreunui pericol ca reclamantul sa se sustragă, sa isi ascundă ori sa isi risipească  patrimoniul,in scopul periclitării sau îngreunării in mod considerabil a colectarii.Din cuprinsul referatului justificativ rezulta contrariul celor susţinute de către reclamant respectiv, acesta a tergiversat desfăşurarea controlului. Sechestrul asigurator fiscal si poprirea se dispun in cazuri excepţionale existând riscul ca debitorul sa obstrucţioneze procesul de colectare.

Prin sentinţa civila nr. 7983/2018 a Judecătoriei Brasov s-a dispus declinarea competentei de soluţionare a cererii in favoarea Tribunalului Brasov care a invocat la rândul sau din oficiu excepţia necompetentei materiale având in vedere ca obiectul prezentei cauze îl constituie masurile de executare întreprinse de organele fiscale, reclamantul aducând critici in cuprinsul cererii de chemare in judecata si cu privire la acestea, mai exact este vorba de modul de instituire a popririi.

Aşa cum a  reţinut si Judecătoria Brasov, Tribunalul observa ca in conformitate cu prevederile art. 260 si 261 ( art. 213 alin 14 din legea 207/2015) împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestaţie la executare. Spre deosebire de aceasta instanţa, se constata insa ca intre cererea ce vizează anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii si cererea de contestaţie la executare nu exista o relaţie de tipul celor descrise la art. 123 alin. 1 cpc , respectiv contestaţia la executare nu este nici accesorie, nici incidentală şi nici adiţională, având o existenţă de sine stătătoare  astfel ca nu se impune soluţionarea împreună.

Pentru aceste considerente, se va admite excepţia invocata şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenta se va trimite dosarul Curţii de Apel Brasov in vederea rezolvării acestuia si stabilirii instanţei competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi, în consecinţă:

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul PMN în  contradictoriu cu pârâta MFP – ANAF - DGRFP Braşov -Serviciul de Inspecţie Fiscală persoane Fizice în favoarea Judecătoriei Brasov.

Constată ivit conflictul negativ de competenţă astfel ca se va trimite dosarul la Curtea de Apel Brasov în vederea soluţionării acestuia.

Fără cale de atac.

Pronunţată la data de 7.11.2018 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei.

 PREŞEDINTE,  GREFIER,

DB     MM