Contestatie împotriva raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din creanţe

Şedinţa publică din data de 27.01.2016

Completul constituit din:

JUDECĂTOR SINDIC: S C

Grefier: M B

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiilor împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor şi împotriva planului de distribuire întocmite în procedura falimentului debitoarei SC D T M SRL, formulate de creditorii: CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BRAŞOV - DIRECŢIA FISCALĂ şi CEC BANK SA.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă consilier juridic R R în calitate de reprezentant în instanţă al lichidatorului C SPRL, pentru societatea debitoare, lipsă fiind reprezentanţii creditorilor – contestatori: Consiliul Local al Municipiului Braşov - Direcţia Fiscală şi CEC Bank SA, reprezentantul creditoarei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi creditoarea Z M.

Procedura de citare este legal îndeplinită, atât prin publicarea citaţiei în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cât şi conform Codului de procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, prin care s-au evidenţiat părţile, obiectul litigiului, stadiul procesual şi modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Cercetând actele şi lucrările de la dosar, judecătorul sindic constată depuse următoarele înscrisuri pentru acest termen de judecată, prin serviciul registratură al instanţei:

- la data de 19.11.2015, dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare a citaţiei emise pentru acest termen de judecată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. (….)din 18.11.2015;

- la data de 03.12.2015, dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare a citaţiei emise pentru acest termen de judecată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr.( …)din 27.11.2015.

Reprezentantul lichidatorului depune la dosar punctele de vedere exprimate cu privire la cele două contestaţii deduse judecăţii, însoţite de dovada transmiterii către contestatoare.

Judecătorul sindic constată că prin contestaţiile depuse la dosar, cele două contestatoare au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. Cod procedură civilă din 1865.

Constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de discutat, judecătorul sindic acordă cuvântul în probaţiune, reţinând că cele două contestatoare au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosar.

Reprezentantul lichidatorului arată că nu are de formulat cereri în probaţiune.

În temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865, judecătorul sindic încuviinţează pentru contestatoarele: Consiliul Local al Municipiului Braşov - Direcţia Fiscală şi CEC Bank SA proba cu înscrisurile de la dosar.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi nici probe de administrat în cauză, judecătorul sindic, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă din 1865, încheie dezbaterile şi acordă cuvântul asupra contestaţiilor.

Având cuvântul, reprezentantul lichidatorului, cu privire la contestaţia creditorului Consiliul Local al Municipiului Braşov - Direcţia Fiscală, solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, având în vedere că s-au prevăzut sume de plată obţinute din valorificarea unui bun garantat în favoarea creditorului CEC Bank SA, acesta fiind motivul pentru care întreaga sumă a fost destinată băncii. Arată că sumele cu titlu de impozit curent aferent acestui bun poate face obiectul unei distribuţii potrivit ordinii de prioritate prevăzută de art. 123 şi nu de art. 121 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu reprezintă cheltuieli privind conservarea sau administrarea bunului.

În ceea ce priveşte contestaţia creditoarei CEC Bank SA, reprezentantul lichidatorului arătă că creditoarea – contestatoare consideră că lichidatorului i-ar fi trebuit repartizat doar un onorariu de succes în procent de 1,5%, având în vedere că planul de distribuire a fost întocmit cu depăşirea termenului de 18 luni. În cadrul adunării creditorilor în care a fost stabilit onorariul s-au fixat cote procentuale distincte pe anumite intervale de timp. Arată că într-adevăr planul conţine un procent de 4%, dar consideră că acesta ar fi trebuit să conţină un procent de 3% şi nu 1,5% cât consideră CEC Bank SA, având în vedere data valorificării bunului care se încadrează în intervalul de timp de la 12 până la 18 luni, aferent cotei de 3%.

Întrebat fiind de judecătorul sindic, reprezentantul lichidatorului arată că achiesează parţial la contestaţia creditoarei CEC Bank SA, în sensul că sunt de acord cu admiterea şi modificarea planului de distribuţie în sensul stabilirii unui onorariu de succes de 3% în favoarea lichidatorului, argumentat de momentul valorificării bunului atunci când, practic, se naşte şi dreptul la repartizare a sumei.

Faţă de actele şi lucrările de la dosar, judecătorul sindic reţine cauza spre soluţionare.

JUDECĂTORUL SINDIC,

Asupra contestaţiilor de faţă:

Constată că în dosarul cu numărul de mai sus creditoarea DIRECŢIA FISCALĂ BRAŞOV a formulat contestaţie împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare creanţe şi a planului de distribuţie întocmit de lichidatorul judiciar C SPRL în dosarul privind pe debitoarea în insolvenţă SC D T M SRL, afişat la sediul instanţei la data de 19.10.2015.

În motivare a arătat că societatea datorează impozit pentru imobilul pe care l-a avut în proprietate până la data scoaterii acestuia din evidenţa fiscală.

Această creanţă are natura unei cheltuieli de conservare şi administrare, astfel că, prin distribuţia sumei de bani obţinută din vânzarea imobilului, se impune achitarea acesteia cu respectarea ordinii de prioritate prevăzută de art. 121 pct. 1din Legea nr. 85/2006.

Creditoarea CEC BANK SA a formulat contestaţie împotriva aceluiaşi raport şi a solicitat anularea sa parţială, privitor la suma stabilită cu titlu de onorariu de succes al lichidatorului judiciar.

A arătat că, în cadrul adunări creditorilor din data de 16.04.2014, a fost aprobat onorariul de succes al lichidatorului, fiind stabilit un onorariu variabil între 1,5-4,5%, în funcţie de durata de timp scursă între momentul aprobării onorariului şi cel la care se face distribuţia, astfel că, pentru sumele distribuite în perioada de timp de peste 18 luni de la data aprobării onorariului, lichidatorului judiciar i se cuvine un procent de 1, 5 % şi nu de 4, 5, aşa cu s-a stabilit prin raportul de distribuţie.

Prin punctul de vedere depus la dosar, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea contestaţiilor, iar în ceea ce priveşte contestaţia CEC BANK SA, în subsidiar, a solicita stabilirea onorariului de succes al lichidatorului judiciar ca reprezentând un procent de 3% din sumele distribuite creditorilor.

În ceea ce priveşte contestaţia DIRECŢIEI FISCALE BRAŞOV a arătat că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 121 şi art. 123 din Legea nr. 85/2006, rezultă că prevederile art. 121 au caracter de normă specială, astfel că, în situaţia în care în procedură este vândut un imobil ce constituie obiect al unei garanţii reale, suma obţinută se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevăzută de art. 121 , dispoziţiile art. 123 nefiind aplicabile . Impozitul pe clădire nu poate fi inclus în categoria cheltuielilor de conservare şi administrare a bunului adus garanţie, deoarece nu este o cheltuială directă legată de conservarea şi administrarea bunului afectat garanţiei, precum onorariul practicianului în insolvenţă sau a specialiştilor angajaţi.

În ceea ce priveşte contestaţia CEC BANK a arătat că imobilul a fost vândut în cadrul licitaţiei publice cu strigare din data de 10.08.2015, iar planul de distribuţie a fost întocmit la data de 19.10.2015, astfel că momentul la care trebuie să se raporteze instanţa pentru stabilirea onorariului cuvenit lichidatorului este cel al vânzării imobilului şi nu cel al întocmiri planului de distribuţie. Având în vedere că de la data de 16.04.2014, data când adunarea creditorilor a stabilit onorariului lichidatorului judiciar, a trecut o perioadă de timp de circa 16 luni de zile, acestuia i se cuvine un procent de 3% din sumele distribuite .

Analizând contestaţiile în raport cu motivele de fapt şi de drept invocate, instanţa conchide următoarele:

Cu privire la contestaţia DIRECŢIEI FISCALE BRAŞOV.

În cauză se impune a stabili care este natura juridică a creanţelor constând în plata impozitelor datorate statului pentru imobilele  proprietatea societăţilor supuse procedurii de insolvenţă, vândute in cadrul procedurii, urmând a se observa că Legea nr. 85/2006 cuprinde două categorii de dispoziţii referitoare la ordinea de prioritate care trebuie respectată în cazul în care are loc o distribuţie a sumelor obţinute în cadrul procedurii: art. 121 referitor la distribuţia sumelor realizate în urma lichidării bunurilor grevate de garanţii şi art. 123 referitor la ordinea de prioritate ce trebuie respectată în cazul în care se plătesc creanţe în cursul falimentului.

Aşa cum se observă, cele două texte de lege invocate au domenii de aplicare diferite, art. 121 se referă la ordinea în care se distribuie sumele de bani obţinute din vânzarea bunurilor grevate de garanţii, iar art. 123 se referă la ordinea in care se distribuie sumele de bani obţinute in faliment în faliment, adică sumele de bani obţinute din valorificarea bunurilor negrevate de garanţi şi altor sume încasate de societatea în procedură, precum sumele de bani obţinute din recuperarea creanţelor, etc.

În ambele ipoteze, cheltuielile pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitoarei se distribuie cu ordinea de prioritate nr. 1 alături de taxe, timbre, alte cheltuieli aferente procedurii şi plata persoanelor angajate în procedură.

În cauză se impune a se stabili dacă cheltuielile cu plata impozitului pe clădire reprezintă o cheltuială de administrare sau conservarea a bunului, - caz în care acestea se achită cu ordinea de prioritate nr. 1 independent de faptul că bunul  constituie sau nu obiectul unei garanţii - sau reprezinte doar o creanţe bugetare.

Calificarea nu este lipsită de importanţă deoarece, în cazul în are impozitului datorat pentru un imobil este considerat o cheltuială de administrare şi/sau conservare, acesta se achită ordinea de prioritate nr. 1 chiar şi în ipoteza în care imobil constituie garanţia unui alt creditor decât creditorul bugetar.

În opinia judecătorului sindic, impozitele şi taxele locale aferente unui imobil au natura unor cheltuieli de administrare şi/ sau conservare.

Actele de conservare au fost definite în doctrină şi practica judiciară ca fiind actele prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui bun (sau a unui drept subiectiv civil referitor la acel bun), iar actele de administrare ca fiind actele prin care se realizează o normală punere în valoare a unui bun.

În condițiile în care, urmare a neplății impozitului pe clădire, bunul poate fi urmărit silit și adjudecat la cererea creditorului, cu consecința pierderii dreptului de proprietate de către debitor, plata impozitului pe clădire este, în mod evident, un act de conservare a bunului. Liberă de sarcina impozitului datorat statului o clădire poate fi pusă mai bine în valoare, astfel că, prin raportare la acest efect, plata impozitului poate fi privită ca având natura unui act de administrare.

Rezultă că impozitele şi taxele locale aferente unui bun imobil au natura unor cheltuieli de administrare sau conservare, întrucât asigură circuitul civil al imobilului.

Această opinie a fost împărtăşită şi în practica recentă a CURŢII DE APEL BRAŞOV, decizia civilă nr. 649/R/27.10.2015 .

În cauză nu s-a precizat de către lichidatorul judiciar ce se înţelege prin cheltuială directă legată de conservarea unui imobil şi nu s-au prezentat argumente în baza cărora s-ar putea reţine că numai onorariul lichidatorului are acest caracter.

În ceea ce priveşte contestaţia creditoarei CEC BANK SA, instanţa reţine că întocmirea raportului de distribuţie este o formalitate subsecventă vânzării.

Judecătorul sindic reţine că data la care se realizată vânzarea unui bun într-o procedură de insolvenţă este data încheieri actelor de adjudecare şi nu data distribuirii banilor şi că potrivit art. 122 din lege, lichidatorul are posibilitatea să încheie un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi plan de distribuţie o dată la trei luni de zile, astfel că între data vânzării bunurilor şi data distribuţiei banilor pot să treacă mai mult de trei luni, în funcţie de programul de administrare a lichidării.

Adunarea creditorilor din data de 16.04.2014 a stabilit în favoarea lichidatorului judiciar un onorariu de succes procentual, descrescător, în funcţie de intervalul de timp care s-a scurs între data aprobării onorariului şi data distribuirii sumelor de bani.

Prin stabilirea unei remuneraţie descrescătoare în funcţie de aceste criterii s-a intenţionat gratificarea lichidatorului judiciar pentru celeritatea cu care efectuează actele de vânzare a bunurilor şi nu formalităţile subsecvente vânzării , precum data întocmirii tabelului de distribuţie.

Prin urmare, lichidatorul judiciar nu este remunerat pentru faptul că a depus raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare plan de distribuţie în data de 19.10.2015, ci pentru faptul că a obţinut sumele de bani distribuite creditorilor în data de 10.08.2015, când a adjudecat imobilul. Or, această dată se situează la circa 16 luni de la data confirmării lichidatorului judiciar şi aprobării onorariului, astfel că acestuia i se cuvine un onorariu de 3% din sumele distribuite.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, în baza art. 122 din lege se impune admiterea contestaţiei formulată de creditoarea DIRECŢIA FISCALĂ BRAŞOV împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare creanţe şi planului de distribuţie întocmit de lichidatorul judiciar CSPRL, în dosarul privind pe debitoarea în insolvenţă SC D T M SRL, afişat la data de 19.10.2015 şi se va dispune ca plata sumei datorate către creditoarea DIRECŢIA FISCALĂ BRAŞOV cu titlu de impozit imobil să fie achitată conform ordinii de prioritate prevăzută de art. 121 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 85/2006.

Totodată, se va admite în parte contestaţia formulată de creditoarea CEC BANK SA împotriva aceluiaşi raport şi se va stabili că lichidatorului judiciar i se datorează un onorariu de succes de 3% din sumele distribuite creditorilor, acordat pentru perioada cuprinsă între 12-18 luni de la data stabilirii onorariului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia formulată de creditoarea DIRECŢIA FISCALĂ BRAŞOV, cu sediul în Braşov, …, împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasare creanţe şi planului de distribuţie întocmit de lichidatorul judiciar C SPRL, în dosarul privind pe debitoarea în insolvenţă SC DT M SRL şi  afişat la data de 19.10.2015 şi în consecinţă:

Dispune ca plata sumei datorate către creditoarea DIRECŢIA FISCALĂ BRAŞOV cu titlu de impozit imobil să fie achitată conform ordinii de prioritate prevăzută de art. 121 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 85/2006.

Admite în parte contestaţia formulată de creditoarea CEC BANK SA, …RO…, cu sediul în Bucureşti, …., împotriva aceluiaşi raport şi în consecinţă:

Stabileşte onorariu de succes al lichidatorului după cum urmează: 3% din sumele distribuite creditorilor, acordat pentru perioada cuprinsă între 12-18 luni de la data stabilirii onorariului.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 27.01.2016, în şedinţă publică.

JUDECĂTOR SINDIC,GREFIER,

S C M B

Red. S.C./Tehnored. M.B./09.03.2016

3 EX.

Domenii speta

Spete similare