Respingere contestatie impotriva act adm-fiscal.Orgnul financiar in mod corect a asimilat sumele denumite imprumuturi cu avansuri

Şedinţa publică din data de 10.10.2018

Completul compus din:

Preşedinte: DB

Grefier: MM

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cauzei formulată în baza Legii Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta SC BD SRL, în contradictoriu cu pârâţii DGFP BRAŞOV, APCMM BRAŞOV, având ca obiect „anulare act administrativ”.

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică,  la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 19.09.2018  când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa faţă de lipsa de timp pentru deliberare, văzând şi dispoziţiile art.396 Cod procedură civilă  a amânat pronunţarea la data de  03.10.2018, apoi la data de 10.10.2018.

T R I B U N A L U L

Constată că prin cererea înregistrată la aceasta instanţa sub nr. de mai sus reclamanta SC BD SRL a solicitat in contradictoriu cu pârâta DGRFP Braşov şi ACM Brasov să se dispună anularea în parte a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 11/14.06.2017 emisă de DGRFP Brasov, anularea deciziei de impunere nr. F-BV 80/28.10.2016 emisă de Activitatea de inspecţie fiscala din cadrul ACM Brasov prin care s-au stabilit obligaţii de plată în suma de 110.839 lei reprezentând 56166 lei impozit pe venit din dividende si 54673 lei TVA. Deasemeni, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii s-a arătat că reclamanta a contestat în procedura administrativ jurisdicţională  actele administrativ fiscale emise întrucât a considerat că organul fiscal a interpretat în mod greşit ridicarea sumelor din casieria societăţii precum şi din contul bancar ca fiind sume asimilate dividendelor, deşi aceste sume reprezintă cheltuieli efectuate pentru  achiziţii de bunuri şi servicii utilizate în vederea desfăşurării activităţii societăţii. Aceste sume au fost dovedite cu înscrisuri. In ce priveşte suma de 54673 lei reprezentând TVA de plata organul de control nu a luat în calcul contractul de prestări servicii nr. 6/8.01.2013 încheiat cu SC AT SRL respectiv contractul de prestări servicii nr. 212/20.09.2013 încheiat cu BT SRL ignorându-se principiul forţei obligatorii a contractului. In mod vădit neîntemeiat organul de control a considerat că serviciile prestate în baza contractelor de mai sus nu erau justificate fără a susţine cu un temei de drept aceasta afirmaţie. Deşi in susţinerea contestaţiei s-au depus dovezi, organul fiscal a respins contestaţia afirmând ca nu s-au depus dovezi.

In drept s-a invocat codul fiscal, legea 554/2004, codul civil.

In probaţiune s-au depus înscrisuri.

Pârâta DGRFP Brasov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei. Referitor  la impozitul pe dividende stabilit suplimentar a arătat că reclamanta a ridicat sume de bani din casieria si din contul bancar in perioada februarie 2011-decembrie 2015 sume de bani pe care organele de inspecţie fiscala le-au asimilat dividendelor. S-a constatat ca societatea nu a distribuit dividende in perioada arătată . Din analiza balanţelor de verificare s-a constatat ca in anii 2011 si 2012 profitul obţinut a fost înregistrat in contul 117 „rezultatul reportat” nefiind distribuit, începând cu anul 2013 pana la 31.07.2016 „societatea a înregistrat pierdere”. Societatea a înregistrat in contul 461 „Debitori diverşi” analitic „SC” solduri semnificative ca valoare după cum urmează:

-la data de 31.12.2011- 225200 lei (sold iniţial la 1.01.2011-85000 ron)

-la data de 31.12.2012-222000 lei

-la data de 31.12.2013-222000 lei

-la data de 31.12.2014-222000 lei

-la data de 31.12.2015-392000 lei

-la data de 31.07.2016-377000 lei.

Din analiza documentelor puse la dispoziţie a rezultat faptul că domnul SC administrator al firmei reclamante a ridicat din casieria şi din contul bancar al societarii verificate in perioada februarie 2011-decembrie 2015 sume de bani pe care organele de inspecţie fiscala le-au asimilat dividendelor, după cum urmează:

- în luna februarie 2011, suma de 42000 lei suma de bani a fost ridicata din contul bancar al societăţii deschis la Banca Transilvania cu explicaţia „ridicare numerar”

- in luna martie 2011, suma de 60200 lei suma de bani a fost ridicata din acelaşi cont cu explicaţia „ridicare numerar”

- in luna aprilie 2011, suma de 38000 lei din care in luna mai 2012 s-a restituit suma de 7700 lei

- in luna mai 2012, suma de 4500 lei a fost ridicata din cont

- in luna noiembrie 2015 suma de 70000 lei a fost ridicata din casieria societăţii cu explicaţia „AvDeeC”

Având în vedere constatările si prevederile art. 7 alin 1 pct. 12,art. 11 alin 1 din legea 571/2003 privind codul fiscal cu modificările si completările ulterioare si art. 14 alin 2 din legea 207/2015 privind codul de procedura fiscala cu modificările si completările ulterioare organele de inspecţie fiscala au asimilat dividendelor nete sumele ridicate din banca si din casieria societăţii verificate in suma totala de 292000 lei conform prevederilor art. 67 „reţinerea impozitului din veniturile din investiţii” alin 1 si 1 ind. 1.1 din legea 571/2003 privind codul fiscal.

- în luna decembrie 2015 suma de 100000 lei a fost ridicata din casieria înregistrata in contul 461 „Debitori diverşi” in corespondenta cu 5311 „casa in lei” cu explicaţia „AvDec” din care s-a restituit in luna iunie 2016 suma de 15000 lei. Total sume ridicate 292000 lei.

Urmare a celor de mai sus, echipa de inspecţie fiscala a procedat la calculul dividendelor brute rezultând suma de 347619 lei la care s-a aplicat cota de 16% rezultând impozit pe dividende in suma totala de 55619 lei din care suma de 25238 lei aferenta anului 2011, suma de 857 lei aferenta anului 2012 si suma de 29524 lei aferenta anului 2015 astfel cum se detaliază in Anexa 9 „Situaţia impozit pe dividende stabilit suplimentar de plata in perioada verificata”.

De asemenea, s-a constatat că societatea verificată a achiziţionat diverse bunuri şi servicii care nu au fost utilizate în folosul operaţiunilor taxabile/impozabile.

Cu privire la taxa pe valoarea adăugata s-a arătat la punctul 5 din întâmpinare cu referire la relaţiile comerciale cu SC BT SRL si SC AT SRL:

Societatea reclamantă a înregistrat in soldul creditor al contului „creditori diverşi” suma de 292354,89 lei. Din analiza fişei de cont 462 „creditori diverşi” s-a constatat că in perioada verificată societatea a înregistrat rulaj (încasări-restituiri) componenta soldului in suma de 292354,89 lei reprezentând sumele încasate de la societăţile BT şi AT SRL. Agentul economic a prezentat echipei de inspecţie fiscala contractul de vânzare-cumpărare nr. 212/20.11.2009 încheiat cu Societatea BT SRL având ca obiect „vânzarea-cumpărarea de legume-fructe” in care la art. 4 „termenul de livrare” pct. 4.3 este prevăzut faptul ca „părţile contractante îşi pot  acorda împrumuturi fără dobânda in vederea  achitării furnizorilor si desfăşurării in bune condiţii a relaţiei comerciale in temeiul prezentului contract”.

De asemenea, pentru sumele încasate de la AT SRL  a fost prezentat contractul cadru de prestări servicii nr. 6/8.01.2013 având ca obiect prestarea serviciilor de „depozitare, încărcare/descărcare, spălare, ambalare, etichetare si transport pentru mărfuri comercializate de beneficiar (legume/fructe)”, in care la cap IV „Preţul contractului” pct. 4.2 este prevăzut faptul ca „părţile contractante îşi pot acorda împrumuturi fără dobânda in vederea achitării furnizorilor si desfăşurării in bune condiţii a relaţiei comerciale in temeiul prezentului contract”.

Echipa de inspecţie fiscala a  constatat ca in contractele menţionate nu au fost prevăzute modul de restituire, rata lunara precum si dobânzile pentru sumele acordate cu titlu de împrumut. De asemenea, s-a reţinut ca intre reclamanta si cele doua societatea  comerciale s-au desfăşurat in întreaga perioada verificata, in mod constant, tranzacţii comerciale ( livrări de bunuri si prestări de servicii).

Având in vedere cele de mai sus , echipa de inspecţie fiscala a asimilat unor avansuri sumele încasate pentru care societatea avea obligaţia colectării de TVA. Parte dintre sumele încasate au fost ulterior regularizate de câtre reclamanta după cum urmează:

- suma de 62282,50 lei încasata in noiembrie 2013 a fost restituita in iulie 2014

- suma de 40759,47 lei încasata in iunie 2015 a fost restituita in luna iulie 2015

- din suma de 348154,91 lei încasata in anul 2016 a fost restituita suma de 55800,02 lei iar suma de 15000 lei încasata de la societatea M SRL a fost compensata cu factura 327/29.11.2011 prin nota contabila, in septembrie 2016 rămânând un sold nerestituit in suma de 277354,89 lei. Echipa de inspecţie fiscala  a regularizat TVA colectata la datele la care a intervenit exigibilitatea, prin aplicarea procedeului sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 24*100/124 pentru perioada noiembrie 2013-decembrie 2015 sau 20*100/120 pentru perioada ianuarie-iulie 2016 asupra sumelor încasate (care include si taxa) rezultând TVA colectata suplimentar in suma totala de 46225 lei.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat ca parata nu face nicio apărare cu privire la motivele invocate in acţiunea principala reluând in mod identic apărările organului de control si ale organului de soluţionare a contestaţiei fără a combate cu argumente de fapt şi de drept încălcarea respectivului principiu. In mod vădit neîntemeiat organul de control a considerat ca serviciile prestate in baza contractelor nu erau justificate fără a susţine cu un temei de drept aceasta afirmaţie.

Analizând cererea formulată, probele administrate si susţinerile parţilor , instanţa retine următoarele:

Reclamanta a contestat decizia de impunere nr. F-BV 80/28.10.2016 susţinând ca in ce priveşte impozitul pe dividende persoane fizice suma de 351041 lei reprezintă valoarea cheltuielilor pentru achiziţia de bunuri si servicii utilizate pentru activitatea societarii. Societatea a arătat ca organul fiscal a încălcat disp. art. 12 si art.6 din codul de procedura fiscala referitoare la principiul bunei credinţe atunci când a asimilat dividendelor in mod nelegal sumele ridicate din casieria societarii si din contul bancar de către administratorul societăţii in februarie 2011-decembrie 2015.

Cu privire la decontul TVA societatea a arătat ca organul de inspecţie fiscala nu a ţinut cont de contractul cadru de prestări servicii nr. 6/8.01.2013 încheiat cu AT SRL respectiv contractul cadru de prestări servicii nr. 212/20.11.2009 încheiat cu SC BT SRL încălcând astfel dispoziţiile art. 12 din Codul de procedura fiscala referitoare la principiul bunei credinţe precum si prevederile codului civil statuate prin legea 287/2009 art. 1166 cod civil.

Prin decizia nr. 11/14.06.2017 s-a respins ca neîntemeiata contestaţia formulată.

Instanţa retine ca reclamanta nu a negat faptul ca au fost retrase sume de bani din casieria societăţii ori din contul bancar in perioada februarie 2011-decembrie 2015 dar a justificat aceasta teoretic  invocând achiziţionarea de bunuri si servicii in baza celor doua contracte invocate în

motivarea cererii de chemare in judecata. In mod corect organele fiscale au apreciat insa ca reclamanta nu a depus documente justificative prin care sa fie combătute susţinerile echipei fiscale. Asemenea documente nu au fost anexate nici cererii de chemare in judecata. Ori, analizând cele doua contracte aflate la filele 132 si 135 dosar instanţa retine ca acestea nu pot face dovada prin ele insele a achiziţiei de bunuri si prestări servicii. Se retine astfel ca nu au fost depuse devize de lucrări in conformitate cu art. 4.1 din contractul 6/8.01.2013 dar nici acte de recepţie cantitativa si calitativa conform art. 6 din contractul 212/20.11.2009. In ambele cazuri nu au fost depuse facturi fiscale.

Prin urmare, in mod corect in conformitate cu art. 7 alin 1 pct. 12 din legea 571/2003 privind cod fiscal organul fiscal a reţinut ca suma plătita de o persoana juridica pentru bunurile sau serviciile furnizate in favoarea unui asociat, respectiv in folosul personal al acestuia se considera dividend din punct de vedere fiscal si se supune aceluiaşi regim ca veniturile din dividende.

Instanţa mai retine ca reclamanta a invocat cele doua contracte pentru a justifica încasări-restituiri de sume reţinute de organul fiscal  ca fiind încasate de la societăţile BT SRL şi AT SRL. Si de această dată, reclamanta invoca prevederile celor doua contracte fără a aduce niciun fel de lămuriri ale modului in care pretinde ca funcţionau împrumuturile intre societatea. Având in vedere ca organul fiscal a identificat atât operaţiuni de încasări cat si restituiri in mod corect au fost analizate operaţiunile din punct de vedere al clauzelor înscrise la art. 4.2 din  contractul nr. 6/8.01.2013 si art. 4.3 din contractul 212/20.11.2009. Dispoziţiile codului civil pe care de altfel îl invoca chiar reclamanta prevăd condiţiile de încheiere a unui contract de împrumut . Printre acestea se număra si obligativitatea menţionării unui obiect al contractului, care, in cazul contractului de împrumut consta in indicarea sumei împrumutate sau al altui obiect având in vedere ca in codul civil se reglementează atât împrumutul de folosinţa cat si împrumutul de consumaţie. In speţa, se observa ca obiectul contractului nr. 6/8.01.2013 îl constituie prestarea de servicii de depozitare,încărcare/descărcare, spălare, ambalare,etichetare si transport pentru mărfurile comercializate de beneficiar (legume-fructe) prevăzute in anexa 1 la contract. Deci, clauza de la art. 4.2 trebuie privita prin prisma obiectului contractului, iar acest obiect nu prevede acordarea de împrumuturi in bani. La fel si in cazul contractului nr. 212/20.11.2009 al cărui obiect înscris la art. 2.1 îl constituie vânzarea-cumpărarea de legume-fructe. Acest obiect raportat la clauza de la art. 4.3 referitoare la posibilitatea  acordării de împrumuturi nu face nicio referire la împrumuturile in bani.

În consecinţa, apreciază instanţa ca organul fiscal in mod corect a asimilat sumele denumite ca împrumuturi cu avansuri pentru livrare marfa aferent cărora societatea trebuie sa colecteze TVA la data încasării.

Referitor la principiul forţei obligatorii a contractelor invocat de reclamanta, Tribunalul retine ca acesta funcţionează intre pârtile contractante si se opune altora in măsura in care voinţa parţilor este clar exprimata.

În consecinţă, faţă de considerentele arătate, tribunalul va respinge contestaţia formulată de reclamanta BD SRL împotriva deciziei nr. 11/14.06.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂTĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta  BD SRL în contradictoriu cu pârâta DGRFP Braşov şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Braşov privind anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr.11/14.06.2017 şi a deciziei de impunere nr. F – BV 80/28.10.2016.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Braşov.

Pronunţată la data de 10.10.2018 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei.

 PREŞEDINTE,  GREFIER,

DB     MM

Tehnored.D.B./01.11.2018

Dact.M.M./07.11.2018

Ex. – 4

Domenii speta

Spete similare