Anulare decizie de angajare a raspunderii asociatului administratorului

Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 751/MAS/2018

Şedinţa publică de la 12 Iunie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE IV

Asistent Judiciar IMM

Asistent Judiciar SOC

Grefier DP

Pe rol se află soluţionarea acţiunii civile promovată de reclamantul AI în contradictoriu cu pârâtul IJJ BRAŞOV-UM ….. BRAŞOV, prin reprezentant legal, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Cercetând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că atât reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, cât şi pârâtul, prin întâmpinare, au solicitat ca judecata cauzei să se desfăşoare  şi în lipsa părţilor.

Aşa fiind, în conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct- 2 Cod procedură civilă, instanţa procedează la instrumentarea cauzei.

Verificând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine că, prin întâmpinarea formulată în cauză, parte pârâtă a invocat excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei I Civilă a Tribunalului  Braşov, solicitând admiterea cesteia şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Braşov.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.  248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa rămâne în pronunţare asupra excepţiei astfel invocată.

TRIBUNALUL,

Constată că prin cererea formulată la data de 26.03.2018 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov - Secţia a I-a Civilă,  sub nr. 1081/62/2018, reclamantul AI, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul IJJB( UM ….. Braşov) , obligarea la acordarea drepturilor salariale prin calcularea soldei funcţiei de bază şi  a sporurilor pentru perioada 09.04.2015 – 01.04.2017, la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii  similare,  respectiv acordarea sporului de 20% (aşa zisa  soldă de merit) , precum şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei de la data scadenţei fiecăreia şi până la data plăţii efective a sumelor datorate  şi a dobânzii  legale aferente drepturilor băneşti, începând cu data naşterii  dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.

În motivare se arată că reclamantul a fost ofiţer, cadru militar cu gradul militar de locotenent-colonel, angajat la IJJ Braşov (UM  Braşov) până la data de 01.08.2017, când prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne a fost trecut în rezervă cu drept la pensie de serviciu.

 După abrogarea legilor speciale cu privire la salarizarea cadrelor militare şi odată cu aprobarea legilor salarizării unitare, începând cu Legea nr. 330/2009, în cadrul ordonatorilor de credite din cadrul MAI (principali, secundari şi terţiari), au avut loc aplicări diferenţiate a legislaţiei privind salarizarea în ceea ce priveşte aceeaşi categorie de personal, încadraţi pe funcţii similare. Astfel, a existat şi continuă să existe o favorizare raportată la drepturile salariale încasate de categorii de personal aflate pe funcţii similare. Dispoziţiile legale care au instituit un tratament diferenţiat sunt cele ale art. 30 alin 6 din Legea cadru nr.330/2009, art.6 alin 1 din OUG nr. 1/2010, art.1 alin 5 din Legea nr. 285/2010, creându-se un tratament mai puţin favorabil angajaţilor care nu au avut la data de 31.12.2009 sporul de 20% (soldă de merit), în raport cu angajaţii care au obţinut acest spor înainte de intrarea în vigoare a actelor normative menţionate, spor care avea un caracter temporar pentru o perioadă de un an.

 Din analiza textelor normative rezultă că legiuitorul a abrogat acordarea de sporuri, prevăzând că acoperirea acestora se realizează prin sume compensatorii cu caracter tranzitoriu. Legiuitorul a transformat un drept salarial secundar, temporar, într-unul permanent, atunci când a prevăzut că sumele cu caracter tranzitoriu, respectiv sporurile, se introduc în solda funcţiei de bază.

Mai arată reclamantul că, această situaţie de discriminare în ceea ce-l priveşte, a avut un caracter continuu de la momentul la care s-a dispus ca acest drept să fie menţinut prin includerea în cuprinsul soldei funcţiei de bază, iar în fiecare an, începând cu 2010, salarizarea personalului din cadrul unităţii a avut ca reper drepturile salariale avute la 31.12.2009.

În concret, arată reclamantul, a fost încadrat pe funcţie de comandat de detaşament şi a primit drepturi salariale cu 20% mai puţin decât aceeaşi categorie de personal încadrată pe funcţie similară în anul 2015 din cadrul unităţii, ca urmare a neaplicării corespunzătoare a prevederilor OUG nr.1/2010.

În drept au fost invocate Codul de procedură civilă,  OUG nr. 137/2000, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010,  Legea nr. 285/2010, legea nr. 283/2011, OUG nr. 84/2012,. Legea nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014, OUG nr. 57/2015, OUG nr. 99/2016, OG nr. 1/2010, legea nr. 71/2015, Decizia ICCJ nr. 21/2016, nr. 23/2016.

În  probaţiune,  reclamantul a depus la dosar înscrisuri. 

Prin întâmpinare(f.14-16), pârâtul  a invocate excepţia necompetenţei Secţiei I Civile iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei invocate, în temeiul disp. art.248 C.pr.civ., instanţa reţine că excepţia este întemeiată, în acest sens fiind şi decizia nr.10/16.04.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nemotivată până la data pronunţării prezentei hotărâri.

Obiectul cauzei îl constituie cererea reclamantului privind plata unor drepturi salariale  reprezentând solda funcţiei de bază şi  a sporurilor pentru perioada 09.04.2015 – 01.04.2017, la nivelul maxim de salarizare pentru funcţii  similare,  respectiv acordarea sporului de 20% (aşa zisa  soldă de merit) .

Reclamantul a avut calitatea cadru militar în activitate-ofiţer,  fiind deci angajat al pârâtei în perioada în care pretinde că nu i-a fost acordat sporul de 20% (  soldă de merit).

În consecinţă, îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din acest act normativ, „În exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit legii şi prevederilor regulamentelor militare, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice, bucurându-se de protecţie potrivit legii penale.”

Prin urmare, cadrele militare sunt învestite cu exerciţiul autorităţii publice. De asemenea, aceştia sunt numiţi în funcţie, printr-un act de numire, fără încheierea unui contract de muncă.

Potrivit art. 4 lit. a) cadrele militare în activitate sunt cele care ocupă o funcţie militară.

Raportat la dispoziţiile art. 16 al. 3 din Constituţia României, funcţionarii publici sunt, după caz, fie civili, fie militari, întrucât textul de lege se referă expres la „funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare”.

De regulă, activitatea funcţionarilor publici civili este guvernată de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care reprezintă dreptul comun în materie. Nu mai puţin însă, potrivit art. 5 al. 1 din această lege, pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul anumitor servicii publice, precum structurile de specialitate ale Parlamentului României, Administraţiei Prezidenţiale, Consiliului Legislativ, serviciile diplomatice şi consulare, poliţie şi alte structuri ale MAI ori din alte servicii publice stabilite prin lege. De asemenea, o altă categorie de funcţionari publici sunt militarii, deşi Statutul cadrelor militare nu îi denumeşte expres astfel.

În consecinţă, categoria funcţionarilor publici se divide în 1) funcţionarii publici civili cârmuiţi de Legea nr. 188/1999, 2) funcţionarii publici civili cârmuiţi de statute speciale, precum poliţiştii (Legea nr. 360/2002), funcţionarii publici din Administraţia Naţională a penitenciarelor (Legea nr. 293/2004), funcţionarii publici parlamentari (Legea nr. 7/2006), funcţionarii publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor (Legea nr. 10/2004) etc,  funcţionarii publici militari-militarii (Legea nr. 80/1995).

Analizând coroborat dispoziţiile art. 16 al. 3 din Constituţie, art. 4 lit. a) şi art. 109 din Legea nr. 80/1995 care stabilesc că prevederile acestei legi se aplică şi cadrelor militare din Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi dispoziţiile art. 5 al. 1 din Legea nr. 188/1999 care prevăd că pot beneficia de statut special funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în serviciile publice precum poliţia şi alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, rezultă că sunt asimilaţi funcţionarilor publici cadrele militare din cadrul MAI.

Or, pârâtul chemat în judecată, respectiv U.M. … Braşov ( IJJBraşov), este o structură în cadrul MAI. De asemenea, raportat la specificul funcţiei acestor cadre militare, precum şi la natura raportului de serviciu ce se naşte în urma actului de numire, instanţa constată că reclamantul a avut calitatea de funcţionar public.

În acelaşi sens sunt şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 34/2016 care, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, reţinând că la pct. 26 din decizie se menţionează că, potrivit art. 85 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, care reprezintă cadrul general pentru funcţionarii publici (militarii fiind o categorie specială de funcţionari publici):

„(1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ." Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale menţionate rezultă că decizia de imputare este un act administrativ, din moment ce împotriva actului atacat justiţiabilul se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

Curtea Constituţională a stabilit astfel că militarii sunt o categorie specială de funcţionari publici, iar actul de imputare emis pentru angajarea răspunderii materiale a acestora este un act administrativ.

Raporturi tipice de muncă sunt, în primul rând, cele fundamentate pe contractul individual de muncă. Dreptul muncii are ca obiect specific raportul juridic  izvorât  din acest contract. Tot forme tipice, însă reglementate de alte ramuri de drept sunt considerate raporturile juridice de muncă ce privesc militarii – cadre permanente în instituţiile publice din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Deşi militarii activi nu prestează activităţi pe baza contractelor individuale de muncă, raporturile acestora cu instituţiile publice din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională sunt de natură contractuală, însă aceştia nu sunt salariaţi iar aceste raporturi de muncă nu sunt reglementate de Codul muncii şi de celelalte dispoziţii care alcătuiesc legislaţia muncii. Raporturile de muncă ale cadrelor militare active sunt in sfera dreptului administrativ.

Potrivit art. 266 din Codul muncii, „Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.”

În speţă, prezentul litigiu nu vizează un raport de muncă între părţile în litigiu.

Raportat la considerentele expuse, instanţa reţine că reclamantului, fost funcţionar public, îi sunt aplicabile, în privinţa competenţei, dispoziţiile art. 109 din Legea 188/1999 ce stabilesc competenţa instanţei de contencios administrativ în acest tip de cauze.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 132 al. 3 şi art. 136 C.pr.civ., instanţa va admite excepţia necompetenţei Secţiei I civile a Tribunalului Braşov şi va declina competenţa în favoarea Secţiei a II a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia de necompetenţă  a Secţiei I Civilă a Tribunalului Braşov, invocată de intimată.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul AI, în contradictoriu cu pârâtul IJJ Braşov ( UM ….. Braşov, cu sediul în Braşov, în favoarea Secţiei a II-a Civilă de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Braşov.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 12.06.2018.

Preşedinte, Cu votul consultativ al asistenţilor judiciari,

IV IMMŞOC

Grefier,

DP

Red.IV .12.06.2018

Tehnroed.D.P. -  5 ex

Domenii speta

Spete similare