Plângere contravenţională – Contravenții rutiere – Stare de necesitate

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PVSX nr.0026635 din 02.04.2018, petentul N.M.I. a fost sancţionat contravenţional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 1305 lei, cu măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 90 de zile și cu avertisment,  pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 102 alin.(3) lit. e) și art. 101 alin.(1) pct.18 și sancționate la art. 102 alin.(3) li art. 101 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a reținut în cuprinsul procesului verbal de contravenție că, în data de 02.04.2018, ora 17:48, pe DN28, în localitatea Satu Nou, comuna Muntenii de Jos, petentul a condus autovehiculul marca HYUNDAI, cu nr. de înmatriculare VN-58-KYW, pe DN24 din direcția Iasi spre Vaslui, în localitate, cu viteza de 118km/h, stabilită cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI38824. Totodată, la controlul documentelor, petentul nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare cu anexa ITP și polița de asigurare obligatorie RCA.

Petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat ”Nu sunt”.

Prin plângerea contravențională formulată, petentul a formulat o serie de critici  atât cu privire la nelegalitatea procesului verbal, cât și cu privire la netemeinicia acestuia.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumţia de legalitate şi de temeinicie.

În cauza de față petentul a fost sancționat pentru săvârșirea a două contravenții, contravenția prev. de art. 102 alin.(3) lit. e) sancționată potrivit art. art.102 alin.(3) din O.U.G. nr. 195/2002, constatată prin mijloace tehnice, și contravenția prev. de art. 101 alin.(1) pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancţionată de art. 101 alin.(1) O.U.G. nr. 195/2002, contravenție ce a fost constatată direct.

Instanța reține că petentul  a administrat proba cu înscrisuri în vederea răsturnării prezumției de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, probă ce a fost încuviințată de instanță. Astfel, petentul a avut posibilitatea de a propune probe și formula apărări, precum și de a formula contraargumente împotriva afirmațiilor intimatei expuse prin întâmpinare, fiind respectate așadar garanțiile efectivității dreptului la apărare.

Astfel, instanţa constată că în cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut o situaţie de fapt care corespunde realității, întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, sancţionarea petentului realizându-se cu respectarea dispoziţiilor legale.

Instanţa constată că în prezenta cauză contravenţia a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat, respectiv aparatul radar montat pe autovehiculul tip Dacia Logan cu nr. de înmatriculare MAI 38824, cu buletin de verificare metrologică valabil la momentul săvârșirii contravenției(nr. BBSC-02-01-2457, data emiterii 16.03.2018 – f.18 dosar declinat)

Totodată, înregistrarea video îndeplineşte cerinţele pct. 3.5.1 NML 021-05, evidenţiindu-se în cuprinsul ei data şi ora măsurătorii, valoarea vitezei şi imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.

Din plașele foto depuse de către intimată la dosarul cauzei( filele 16-17) și din înregistrarea video reiese că la data de 02.04.2018, ora 17:48,  pe DN 24, în localitatea Satu Nou, comuna Muntenii de Sus, jud. Vaslui, petentul a condus autovehiculul marca HYUNDAI cu nr. VN-58-KYW pe DN24, din direcția Iași spre Vaslui cu viteza de 118 km/h în localitate. Începând cu cadrul filmării nr. 9052 (t1 – 17:48:38) viteza afișată de indicatorul T (țintă) este de 118 km/h, în raza de acțiune a aparatului radar(FAȚĂ) neexistând decât un singur autovehicul, al cărui număr de înmatriculare se poate distinge cu claritate în cadrul cu nr. 0061(t2 – 17:49:42), acesta fiind VN-58-KYW.

În consecinţă, poliţistul rutier nu a apreciat viteza autoturismului, ci a folosit datele afişate de un mijloc tehnic certificat, îndeplinind condiţiile legale pentru constatarea acestui gen de contravenţii (art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 121 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006), iar petentul a fost imediat oprit în trafic pentru identificare.

Cu privire la valoarea limitei de viteză existentă pe sectorul de drum pe care autoturismul condus de către petent a fost surprins circulând cu viteza de mai sus, instanța constată că, în interiorul localității Satu Nou limita de viteză este cea stabilită în conformitate cu disp. art. 49 alin.(1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv 50 km/h, ce reprezintă regula în materia circulației pe drumurile publice. Deși prezumția de aplicare a limitei de viteză de 50 km/h în interiorul localității nu este una absolută, incidența dispozițiilor art. 49 alin.(2) din același act normativ, privitor la posibilitatea stabilirii unei limite superioare de viteză de către administratorul drumului, nu a fost dovedită de către petent, or acestuia îi incumbă sarcina probei.

În consecință, fapta petentului de a circula cu viteza de 118 km/h în localitate întrunește elementele contravenţiei reglementate de art. 102 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002 constând în ”depăşirea cu mai mult de 50km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnică omologate și verificate metrologic”.

Instanța reține că petentul a recunoscut săvârșirea faptei, dar a indicat că nu se face vinovat de comiterea acesteia, solicitând înlăturarea caracterului contravențional al faptei în urma constatării incidenței în cauză a stării de necesitate. Astfel, petentul a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 11 din O.G. nr.2/2001 rap. la disp. art. 20 alin.(2) C.pen., ținându-se cont că anterior opririi în trafic a resimțit o durere acută în piept, motiv pentru care a mărit viteza de deplasare, cu gândul de a ajunge cât mai repede la o unitate medicală.  În acest sens, petentul a depus la dosar un înscris, eliberat de către o Unitate de Primiri Urgențe prin care a arătat că la ora 18:55, s-a prezentat la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale, în urma examinării fiind diagnosticat cu puseu, sindrom Tietze. Prin urmare, prin înscrisul depus la dosar, petentul apreciază că a făcut dovada existenței unei stări de pericol, stare de pericol care nu putea fi înlăturată altfel decât prin săvârșirea contravenției, verificându-se și existența proporționalității între acțiunea de salvare și starea de pericol.

Instanța reține că articolul 11 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 realizează o descriere a tuturor cauzelor care înlătură caracterul contravențional al faptei, starea de necesitate fiind una dintre acestea. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei sunt similare cu cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, deși prin ipoteză, faptele contravenționale sunt fapte inferioare ca gravitate celor penale.

Pentru a putea fi reținută stare de necesitate este necesar să existe un pericol care să aibă un caracter imediat și care să nu poată fi altfel înlăturat, pericolul să amenințe valorile sociale indicate de legiuitor, actul de salvare să se realizeze prin comiterea unei fapte contravenționale, fapta contravențională să reprezinte singurul mod de înlăturare a pericolului, iar urmările faptei contravenționale să nu fie vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

Așa cum a indicat și intimata prin întâmpinarea formulată, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența stării de necesitate. Astfel, instanța reține că petentul a fost oprit în trafic pentru încheierea procesului verbal la ora 17:53, în municipiul Vaslui, contravenția fiind săvârșită la ora 17:48, pe raza localității Satu Nou, comuna Muntenii de Sus. Prin urmare, instanța apreciază că starea de pericol a apărut ulterior săvârșirii contravenției, ținând cont de faptul că abia la ora 18:55 petentul s-a prezentat la o unitate de primiri urgențe, la mai bine de o oră de la momentul săvârșirii contravenției. Mai mult, un indicator în susținerea inexistenței unei stări de pericol la momentul săvârșirii contravenției îl poate constitui chiar comportamentul petentului la oprirea sa în trafic, la momentul întocmirii procesului verbal. Așa cum s-a stabilit deja, semnarea procesului verbal fără obiecțiuni nu va putea determina instanța să constate că petentul a recunoscut inițial săvârșirea faptei și sancționarea sa, iar ulterior, cu rea-credință, a introdus plângerea contravențională. Totuși, indicarea în cuprinsul procesului verbal, la secțiunea ”alte mențiuni” a faptului că petentul nu a avut obiecțiuni la momentul încheierii procesului verbal, constituie un indiciu în sprijinul ideii că starea de pericol a apărut ulterior săvârșirii contravenției. Astfel, petentul ar fi putut să ceară ajutorul agentului constatator sau măcar șă îi aducă la cunoștință starea sa de sănătate.

Domenii speta

Spete similare