Litigiu de muncă. Obligația de a face

Potrivit art.17 alin.1  Codul muncii  ,,anterior  încheierii  sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în  contract  sau să le  modifice.

Potrivit alin. 5 al acestui articol ,,Orice modificare a unuia dintre elementele prev. la alin. (3)  în timpul executării  contractului individual de muncă  impune încheierea unui act adițional  la contract, într-un termen de 20 de zile  lucrătoare  de la data apariției modificării, cu excepția situațiilor  în care o asemenea modificare este prevăzută  în mod expres  de lege.”

În cauză reclamantul a făcut dovada că s-a adresat în mai multe rânduri conducerii societăţii pentru a respecta aceste dispoziții legale, şi anume, pentru a emite o decizie sau un alt act administrativ prin care să se materializeze  modificarea contractelor individuale de muncă  cu suplimentare  atribuțiilor şi a felului muncii.

Contrar apărării pârâtei şi reținerii de către instanța de fond, salariații  pârâtei,  prin primirea şi vânzarea biletelor de călătorie dobândesc calitatea de gestionari de fapt, categorie prevăzuta de art. 31 din Legea nr. 22/1969 (,,Angajatul care primește, păstrează şi eliberează bunuri fără a avea calitatea de  gestionar în  înțelesul articolului 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol”.)

Faptul că  în cauză conducătorul unităţii a emis o decizie pentru  obligarea salariaților la constituirea garanțiilor  de gestionari sau faptul că  părțile - conducerea şi sindicatul - au convenit plata unui procent de 9% din valoarea biletelor vândute, nu înlătură obligația  angajatorului de a  respecta cerințele art. 17  Codul muncii invocat mai sus.

  Decizia civilă  nr. 247/18 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentința civila nr.1210/13.12.2018 Tribunalul Galați a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul ... din  ..., în contradictoriu cu pârâta ..., având ca obiect obligație de a face.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Galaţi - Secţia Contencios administrativ şi fiscal, în data de 14.11.2017, reclamantul ... din ... a chemat în judecată pe pârâta ... să fie obligată să emită un act administrativ (decizie) de numire a personalului de bord (şoferi, conducători troleibuze, vatmani) care transportă călători şi îndeplinesc funcţia de gestionari şi casieri-încasatori.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că şoferii de autobuz, conducătorii de troleibuz şi vatmanii, care transportă călători, îndeplinesc funcţia de gestionari, precum şi funcţia de casieri-încasatori, iar în opinia reclamantului aceste funcţii trebuie concretizate printr-un act administrativ.

A învederat reclamantul că simpla menţionare în fişa postului ca atribuţiune de serviciu, a obligaţiei de a lua în gestiune bilete de călătorie în scopul vânzării acestora, nu este suficientă pentru a îndeplini cel puţin funcţia de gestionar, pentru a îndeplini această funcţie fiind necesară emiterea unei decizii de numire ca gestionar a categoriilor de personal arătate mai sus, şi ulterior menţionarea în fişa postului a acestei activităţi.

A mai precizat că după ce va fi obligată societatea să emită un act administrativ (decizie) de numire pe funcţia de gestionar şi casier-încasator a personalului de bord, în baza acestei decizii va putea fi încheiat un contract de garanţie şi se va putea modifica fişa postului.

Reclamantul a invocat că fără această decizie vatmanii, şoferii şi conducătorii de troleibuze nu pot îndeplini funcţia de gestionar, iar exercitarea ei în lipsă constituie o încălcare a dispoziţiilor legale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată.

Pârâta, prin concluziile scrise, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, învederând că reglementarea legală a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care ocupă funcţii de gestionar este prevăzută de dispoziţiile art. l alin. 1) din Legea nr. 22/1969, care prevede că este gestionar acel angajat al unei persoane juridice care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în  administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară a acesteia, fiind considerate bunuri în  sensul actului normativ bunurile materiale, mijloacele băneşti sau orice alte valori.

A precizat ca reglementarea contractuală a condiţiilor prin care categoriile de salariaţi păstrează  şi  eliberează bunuri aflate în  administrarea acestora se regăseşte în  art. 48 alin. (l) pct. b), ale art. 7 din Anexa 2 - sporuri la Contractul Colectiv de Munca nr. 5917/ 27.04.2018, încheiat la nivel de unitate.

Prin Decizia nr. 272 din 11.08.2017 a directorului general al societăţii, s-a decis ca salariaţii care primesc  şi  eliberează bunuri vor constitui garanţiile materiale în  baza contractelor de garanţie care se vor încheia cu aceştia.

După cum rezultă din acţiunea promovată, activitatea principală a categoriilor de salariaţi reprezintă conducerea mijloacelor de transport în  comun (autobuze, tramvaie, troleibuze)  şi  nu cea prevăzuta de art. l din Legea nr. 22/1969.

Or, legiuitorul a statuat faptic ca gestionarul pe lângă faptul că trebuie să îndeplinească condiţiile impuse de prevederile art. 3, trebuie să aibă ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea  şi  eliberarea de bunuri aflate în  administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară a angajatorului. În  aceste condiţii, cum reclamanţii doar îndeplinesc, pe lângă atribuţiile principale de conducător auto, şi anumite atribuţii stabilite în fişa de post, în contractul individual de muncă  şi  în  contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, ei nu au calitatea impusă de lege.

Pârâta a precizat că pentru activitatea principală, reclamanţii sunt retribuiţi cu un salariu de bază, iar pentru activitatea secundară de vânzare a biletelor de călătorie primesc un procent de 9% din valoarea încasării acestora, precum  şi,  că  şi dacă ar fi obligată unitatea să emită o nouă decizie nu se poate pune în discuţie cumulul de funcţii, deoarece activitatea de vânzare de bilete nu este o activitate principală, ci doar o atribuţiune stabilită în mod temporar în  fişa de post, aspecte reţinute  şi  soluţionate prin sentinţa civila nr. 5 pronunţată la data de 09 ianuarie 2017, de către Tribunalul Galaţi în  dosarul nr. 2468/121/2016.

Prin încheierea din 13.03.2018, Secţia Contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I civile din cadrul aceluiaşi tribunal, pe  rolul căreia dosarul a fost înregistrat în data de 15.03.2018.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând acţiunea formulată, în raport de dispoziţiile legale incidente şi de materialul probator administrat, instanţa  a reţinut că acţiunea este nefondată pentru următoarele considerente:

Nu a fost indicat de către reclamant niciun text de lege care să prevadă obligativitatea emiterii de către societatea pârâtă a unui act administrativ de numire în funcţiile de gestionari şi casieri-încasatori a personalului de bord (şoferi, conducători troleibuze, vatmani) care transportă călători.

Totodată, instanța a constatat că normele legale incidente sunt cele ale Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătura cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, care prevăd că este acel angajat al unei persoane juridice care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a acesteia. Legea reglementează la art. 3-9 condiţiile pe care trebuie sa le îndeplinească persoanele care ocupa funcţii de gestionar.

La nivelul societăţii pârâte a fost încheiat Contractul Colectiv de Muncă nr. 5917/ 27.04.2018, care la art. 48 alin. (l) pct. b) reglementează condiţiile pentru categoriile de salariaţi care păstrează  şi  eliberează bunuri aflate în  administrarea societăţii.

Totodată, art. 7 din Anexa 2 la contract, prevede că beneficiază de un procent de 9% din valoarea încasărilor din vânzarea biletelor de călătorie conducătorii auto şi vatmanii.

Prin Decizia nr. 272 din 11.08.2017 a directorului general al societăţii, emisă în aplicarea prevederilor contractuale anterior menţionate, s-a stabilit ca salariaţii care primesc şi  eliberează bunuri să constituie garanţiile materiale în  baza contractelor de garanţie care se vor încheia cu aceştia.

Totodată, activitatea principală a acestor categorii de salariaţi este conducerea mijloacelor de transport în  comun (autobuze, tramvaie, troleibuze), nu cea prevăzută de art. l din Legea nr. 22/1969, ce reprezintă o atribuţie inserată în fişa postului aferentă fiecărui salariat în parte, acceptată de acesta, în. contractul individual de munca  şi  în  contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate.

Legislaţia în materie nu se opune la acordarea acestor atribuţii salariaţilor care au ca activitate principală conducerea mijloacelor de transport în comun, după cum nu impune ca aceştia să fie numiţi în funcţii de gestionari/casieri/încasatori printr-o decizie comună, unică, a conducerii societăţii.

Considerentele de oportunitate invocate de reclamant în susţinerea acţiunii nu pot justifica admiterea acesteia, cu atât mai mult cu cât modificarea fişei postului şi încheierea unui contract de constituire de garanţie se face cu fiecare conducător auto/vatman în parte, în temeiul consimţământului liber exprimat de aceştia.

Împotriva acestei  sentințe a declarat apel  ...  din cadrul ..., considerând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea  deoarece numirea ca gestionari,  precum  şi casieri încasatori  a vatmanilor, șoferilor de autobuz  şi conducătorilor de troleibuze, fără a emite  mai întâi un act administrativ, o decizie, este contrară principiilor generale ale dreptului muncii, precum şi regulamentului  intern al societăţii, conform cărora conducătorul unităţii emite decizii de încadrare în muncă, de modificare a contractelor individuale de muncă şi de  încetare a acestora.

A mai susținut apelantul că în speţă, prin obligarea personalului de bord să primească în gestiune bilete de călătorie pe care să le vândă, încasând astfel sume de bani, se schimbă felul muncii din contractul individual de muncă, şoferul nemaifiind doar şofer cum a fost inițial  încadrat,  ci devenind şi  gestionar şi casier încasator. Această nouă activitate este permanentă,  se desfăşoară pe tot parcursul  programului de lucru  şi prin introducerea  în fişa postului a acestor două activităţi, contractul individual de muncă încheiat inițial s-a modificat automat  în ceea ce privește ,,felul muncii’’.

Modificarea felului muncii  se poate realiza numai după emiterea unei decizii în acest sens şi a unui act adițional  şi apoi  modificarea fişei postului şi constituirea de garanții.

În cazul salariaților ..., fără a se emite decizie, fără a se modifica contractul individual de muncă  prin act adițional, s-a modificat  direct fişa postului  şi ulterior salariații au fost obligați să încheie contracte de garanție.

Analizând toate aceste aspecte  a solicitat admiterea apelului formulat  şi a acțiunii.

Intimata ... a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului  reiterând apărările din prima instanță referitoare la condițiile calităţii de gestionar, așa cum sunt prevăzute în art. 1 din Legea nr.22/1969, condiții pe care salariații nu le îndeplinesc  deoarece nu au ca principală atribuție  de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea  de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea chiar temporară a angajatorului.

 A mai invocat intimata decizia  nr. 272/2017  a conducătorului unității  şi faptul că salariații sunt remunerați cu un salariu de bază pentru activitatea principală, iar pentru atribuțiile suplimentare vizând vânzarea de bilete de călătorie primesc un procent de 9% din valoarea acestora.

Că atribuțiile suplimentare se regăsesc în fişa postului fiecărui salariat şi sunt prevăzute de art. 48  alin.1 pct. b şi art. 37 din Anexa 2 la contractul colectiv de muncă nr. 5917/27.04.2018  negociat şi semnat  de  reprezentanții Sindicatului.

Pentru aceste aspecte a considerat că soluția primei instanțe este temeinică şi legală.

Curtea, analizând  motivele de apel prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a admis  apelul  prin decizia  civila nr. 284/14 mai 2019  şi a schimbat sentința în sensul că a admis  acțiunea şi a obligat  angajatorul să emită o decizie (sau un act adițional la contractele individuale de muncă) salariaților reprezentați de ..., referitoare la  atribuțiile acestora de gestionari şi  casieri încasatori.

Instanța de apel a  avut în vedere următoarele:

Este adevărat că reclamantul  nu  a indicat prin acțiunea formulată care este temeiul de drept pe care se întemeiază aceasta.

Însă din situația de fapt redată de acesta şi necontrazisă de către pârâtă, Curtea apreciază că  în cauză a operat o modificare a contractelor individuale de muncă ale salariaților în ceea ce privește  felul muncii. Astfel, reclamantul a susținut (şi aceasta rezultă şi din tabelul nominal depus la dosar) că  salariații pe care îi reprezintă  au fost  încadrați  în funcția de șoferi sau vatmani.

Pe parcursul derulării contractelor individuale de muncă, respectiv începând cu anul 2016, acestora li s-a modificat felul muncii în sensul că s-a modificat fişa postului, suplimentându-se  atribuțiile de serviciu cu  cele privind primirea şi vânzarea biletelor de călătorie pe tot parcursul programului de lucru.

Faţă de această situație, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art.17 alin.1, 2, 3 lit. d, alin. 4, 5 coroborate cu cele art. 39  alin.1 lit. h  Codul muncii.

Potrivit art. 39 alin.1 lit. h din Codul muncii, salariatul are dreptul la informare şi consultare cu privire la clauzele esențiale pe care angajatorul intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice.

De asemenea, potrivit art.17 alin.1 Codul muncii ,,anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în  contract sau să le  modifice.

(2) Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării  sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator  la momentul semnării contractului individual de muncă  sau a actului adițional, după caz.

(3)  Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire  la cel puţin  următoarele elemente:

....................... .…………………………………………………………………………..

d) funcția/ocupația conform specificației clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu  specificarea atribuțiilor  postului;

(4) Elementele din informarea prevăzută la alin.(3) trebuie să se regăsească şi în conținutul contractului individual de muncă.

(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prev. la alin. (3)  în timpul executării  contractului individual de muncă  impune încheierea unui act adițional la contract, într-un termen  de 20 de zile  lucrătoare  de la data apariției modificării, cu excepția  situațiilor în care o asemenea  modificare este prevăzută  în mod expres  de lege.”

În cauză reclamantul a făcut dovada că s-a adresat în mai multe rânduri conducerii societăţii pentru a respecta aceste dispoziții legale, şi anume, pentru a emite o decizie sau un alt act administrativ prin care să se materializeze modificarea contractelor individuale de muncă cu suplimentarea  atribuțiilor şi a felului muncii.

Contrar apărării pârâtei  şi reținerii de către instanța de fond, salariații  pârâtei,  prin primirea şi vânzarea  biletelor de călătorie dobândesc calitatea de gestionari de fapt, categorie prevăzuta de art. 31 din Legea nr. 22/1969 (,,Angajatul care primește, păstrează şi eliberează bunuri fără a avea calitatea de  gestionar în  înțelesul articolului 1 răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol”.)

Faptul că  în cauză, conducătorul unităţii a emis o decizie pentru obligarea salariaților la constituirea garanțiilor  de gestionari sau faptul că  părțile - conducerea şi sindicatul - au convenit plata unui procent de 9% din valoarea biletelor vândute, nu înlătură obligația  angajatorului de a  respecta  cerințele  art. 17  Codul muncii  invocat mai sus.

Ca atare, Curtea consideră că acțiunea reclamantului este întemeiată şi în baza dispozițiilor art. 480 alin. 2  Cod procedură civilă va admite apelul declarat de reclamant.

 Ca efect, va schimba sentința şi  în rejudecare, în baza textelor de lege arătate mai sus va admite acțiunea şi va obliga  angajatorul să emită o decizie (sau un act adițional la contractele individuale de muncă) salariaților reprezentați de ..., referitoare la  atribuțiile acestora de gestionari şi  casieri încasatori. 

Domenii speta

Spete similare