Cererea reclamantului - salariat cu cim încheiat pe perioadă determinată de obligare a angajatorului la încheierea cim pe perioadă nedeterminată.

Sentinţă civilă 3764 din 07.11.2017


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul S. O. M. a chemat în judecată pârâtul Spitalul Clinic .Craiova prin care a solicitat obligarea pârâtului să îi încheie un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

În motivare a arătat că în data de 10.04.2017 i s-a completat dosarul de pensie pentru limită de vârstă, formulând totodată cerere pentru încheierea unui nou contract individual de muncă cu cumulare pensie – salariu, încheindu-se însă unul pe perioadă determinată de 3 luni. 

Având în vedere faptul că în laboratorul din Unitatea de Primiri Urgenţe erau 2 posturi vacante, reclamantul, în temeiul art. 118 din Legea nr. 172/2016 care prevede că pensionarii la limita de vârstă au dreptul la încheierea unui nou contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, precum şi art. 83 din Codul Muncii, potrivit căruia simpla menţiune în contract că a fost încheiat pe perioadă determinată, nu produce efecte corespunzătoare dacă postul este vacant şi, prin natura ei, munca are caracter permanent, a solicitat pârâtei modificarea contractului individual de muncă încheiat anterior din perioadă determinată în perioadă nedeterminată.

Pârâtul Spitalul Clinic  Craiova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a învederat instanţei faptul că reclamantul a fost angajatul unităţii pârâte în funcţia de asistent medical în cadrul UPU – Laboratorul de analize medicale, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, în prezent fiind pensionat pentru limită de vârstă în baza deciziei nr. 348153/23.05.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii.

A menţionat pârâta că, deşi la data de 10.04.2017 reclamantul a împlinit vârsta de pensionare, acesta a beneficiat de încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată de 3 luni, în baza Hotărârii Comitetului Director din data de 24.03.2017 şi a Acordului încheiat cu Sindicatul U. prin care s-a stabilit ca salariaţii ce îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă să fie menţinuţi în activitate o perioadă de trei luni.

În opinia sa solicitarea reclamantului de a i se încheia un contract individual de muncă pe durată nedeterminată este abuzivă şi fără temei legal, având în vedere faptul că în data de 12.09.2017 la nivelul Spitalului Clinic postul de asistent medical UPU – Laboratorul de analize medicale a fost ocupat prin concurs.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârât.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Conform art. 10 din Codul Muncii contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

Art. 12 din Codul Muncii prevede că contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.

Aşadar, ca principiu, toate contractele individuale de muncă se vor încheia numai pe durată nedeterminată, însă aceasta nu semnifică faptul că aceste contracte sunt încheiate pe viaţă, ci se încheie până la momentul intervenirii unui risc (boală, faliment etc.) sau a incapacităţii prestării muncii de către salariat, sau datorită unor împrejurări obiective şi mai presus de voinţa angajatorului, în speţă, îndeplinirea vârstei de pensionare a reclamantului.

Însă, prin derogare de la această regulă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 82 Codul Muncii, angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condiţiile Codului Muncii, personal salariat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, aspect ce îl regăsim şi în cauza de faţă, reclamantul fiind pensionat în baza Deciziei de pensionare 348153/23.05.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii şi, având, totodată, şi calitatea de salariat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată de 3 luni.

Solicitarea reclamantului de a i se încheia un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată nu poate fi reţinută de instanţă ca fiind judicioasă întrucât, legiuitorul nu obligă angajatorul de a încheia un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu un salariat ce este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, cu atât mai mult cu cât postul de asistent medical UPU – Laboratorul de analize medicale pe care îl deţinuse reclamantul a fost ocupat prin concurs.

Şi în ipoteza în care reclamantul ar fi solicitat prelungirea contractului individual de muncă pe perioadă determinată, instanţa nu ar fi putut da curs acestei solicitări, întrucât, potrivit art. 82 al. 4 din Codul Muncii,  între aceleaşi părţi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, observându-se, astfel că, leguitorul nu instituie obligativitatea angajatorului de a prelungi actualul contract individual de muncă pe perioadă determinată.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 83 din Codul Muncii, care dispun în mod imperativ cazurile în care se pot încheia contracte individuale de muncă pe perioadă determinată la lit g fiind prevăzut cazul angajării pensionarilor care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul.

În consecinţă, instanţa urmează a respinge cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.