Litigiu functionari publici

Dosar nr. XXXX/40/2012 Legea 188/1999

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

SENTINŢA NR. XXX

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Preşedinte – 

Grefier – 

La ordine judecarea acţiunii formulată de reclamanţii C. D., S. R. şi C. C. A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat M. M., pentru reclamanţii lipsă, lipsă şi reprezentantul pârâtei. 

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care, avocat M. M. arată că nu a formulat în scris un punct de vedere faţă de excepţia inadmisibilităţii, dar dacă instanţa va considera necesar acest lucru va depune note de concluzii scrise prin care va răspunde şi acestei excepţii.

Văzând că nu se invocă alte excepţii şi nu se formulează noi cereri, instanţa uneşte excepţiile lipsei procedurii prealabile şi prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârâtă prin întâmpinare şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de instanţă din oficiu cu fondul cauzei şi dă părţii prezente cuvântul în acest sens.

Avocat M. M., pentru reclamanţi, solicită respingerea excepţiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, pentru motivele arătate în răspunsul la întâmpinare.

Faţă de excepţia inadmisibilităţii acţiunii solicită respingerea acesteia, pentru motivele arătate la termenul anterior, reiterând faptul că nu a solicitat anularea deciziilor pe cale principală întrucât Ordinul CNPAS, care a stat la baza emiterii acestora a fost declarat nelegal pe calea excepţiei de nelegalitate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe fondul cauzei solicită admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată şi completată, în sensul admiterea excepţiei de nelegalitate invocată, obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale, cu daune interese corespunzătoare, cu plata cheltuielilor de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra acţiunii de faţă;

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de xx.xx.xxxx, reclamanţii C. D., S. R. şi C. C. A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani au solicitat obligarea pârâtei la plata: diferenţelor salariale dintre sporul de 25 % pentru complexitatea muncii acordat efectiv până la data de 14.04.2009 şi sporul de 1 % încasat cu acelaşi titlu după data de 14.04.2009; daune interese corespunzătoare devalorizării sumelor neîncasate cu titlu de spor în perioada 14.04.2009 şi până la data pronunţării hotărârii, precum şi obligarea pârâtei conform art. 22 din Legea 554/2004 la acordarea sporului pentru complexitatea muncii de 25 % din salariul brut lunar, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat următoarele:

Au calitate de funcţionari publici în cadrul Casei Judeţene de Pensii Botoşani, trebuind să beneficieze de sporul pentru complexitatea muncii prevăzut de Legea nr. 672/2002.

Prin Deciziile nr. XX/xx.xx.xxxx, respectiv XXX/xxxx, cuantumul sporului a fost stabilit la 25 % din salariile brute lunare, fiind acordat până la data de 14.04.2009.

Începând cu data de xx.xx.xxxx, prin Deciziile nr. XXX, XX şi XX emise la data de xx.xx.xxxx, cuantumul sporului a fost diminuat de la 25 % la 1 %.

Din motivarea în drept a celor trei decizii rezultă că diminuarea sporului a fost dispusă în baza Ordinului nr. 482/2009 emis de Preşedintele C.N.P.A.S. Bucureşti.

Nu au contestat la acea dată aceste decizii, însă ulterior, la data de 23.06.2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 3327 prin care a admis excepţia de nelegalitate, statuând că dispoziţiile art. 1 alin. 1 din ordin referitoare la sporul pentru complexitatea muncii sunt nelegale în raport cu disp. art. 18 alin. 3 din Legea nr. 672/2002. 

În contextul determinat de pronunţarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3327/23.06.2010, în temeiul disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 76/2012 invocă excepţia de nelegalitate şi a Deciziilor nr. XXX, XX şi XX/xx.xx.xxxx, decizii prin care s-a dispus diminuarea sporului la 1 % începând cu data de xx.xx.xxxx.

Motivele de nelegalitate sunt cele care au fost reţinute în motivarea Deciziei ÎCCJ nr. 3327/23.06.2010, urmând a fi avută în vedere şi împrejurarea că însăşi disp. art. 1 alin. 1 din  Ordinul C.N.P.A.S. Bucureşti nr. 482/29.04.2009 au fost declarate nelegale, în acest fel cele trei decizii rămânând fără temei.

Reclamanţii apreciază că dreptul la acţiune s-a născut la data de 23.06.2010, respectiv data pronunţării Deciziei nr. 3327 dă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Au formulat plângere anterioară înregistrată la unitatea pârâtă, însă au primit un răspuns nefavorabil, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 5554/2004, 188/1999 şi 672/2002.

În dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosar înscrisuri.

Prin înscrisul depus la fila 68 dosar, reclamanţii au arătat că solicită şi anularea ca nelegale a Deciziilor nr. XX, XX si XXX/xx.xx.xxxx, ca o consecinţă firească a admiterii excepţiei de nelegalitate a celor trei decizii.

Reclamanţii au depus la fila 69 dosar precizări la acţiune, prin care au arătat că temeiul legal care a stat la baza Deciziilor XX/xx.xx.xxxx şi XXX/xxxx prin care s-a acordat sporul în cuantum de 25 % este constituit de prevederile art. 13 aliniat 7 din O.G. nr. 119/1999, modificat şi completat conform Legii 84/2003, potrivit căruia „prin decizia internă a conducătorului entităţii publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25 %, aplicat la salariul de bază brut lunar”.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii, legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile, motivat de faptul că nici unul dintre reclamanţi nu s-a adresat cu contestaţie în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, respectiv Deciziile nr. XX, XX şi XXX/xx.xx.xxxx, precum şi excepţia prescrierii dreptului la acţiune, întrucât cererea a fost introdusă cu depăşirea termenelor legale prevăzute de art. 11 din Legea 554/2004.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât deciziile contestate au fost emise în baza Ordinului C.N.P.A.S. din 29.04.2009 – dat în aplicarea O.U.G. nr. 35/2009 – potrivit căruia, începând cu data de xx.xx.xxxx sporul pentru complexitatea muncii a fost stabilit în procent de 1 % la salariul de bază.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepţiilor întrucât anterior introducerii acţiunii au formulat plângere prealabilă, dreptul la acţiune s-a născut la data de 23.06.2010, dată la care s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3327, iar excepţia de nelegalitate întemeiată pe art. 4 din Legea 554/2004, poate fi invocată oricând în cadrul unui proces, fără nici o formalitate.

Faţă de excepţiile invocate prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, se dispun următoarele:

Instanţa respinge excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare întrucât reclamanţii au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, prin înscrisul depus la filele 53 – 54 dosar.

În ceea ce priveşte prescrierea dreptului la acţiune faţă de Deciziile nr. XX, XX şi XXX/xx.xx.xxxx, instanţa constată că reclamanţii nu au solicitat pe cale principală anularea acestor dispoziţii, ci doar au invocat excepţia de nelegalitate a acestora.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 Aşa cum rezultă din acţiunea formulată, din precizările ulterioare şi din concluziile pe fond expuse de apărătorul reclamanţilor, aceştia nu au solicitat pe calea acţiunii principale anularea Deciziilor nr. XX, XX si XXX/xx.xx.xxxx, ci doar au invocat excepţia de nelegalitate a acestor decizii având în vedere Decizia nr. 3327/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu consecinţa anulării acestor decizii ca efect al admiterii excepţiei promovate în temeiul art. 4 din Legea 554/2004.

În fapt, instanţa constată că prin aceste decizii, începând cu data de xx.xx.xxxx s-au modificat drepturile salariale pentru cei trei reclamanţi, aceştia contestând reducerea sporului pentru complexitatea muncii de la 25 % la 1 %.

În drept, instanţa reţine că:

Salarizarea funcţionarilor publici, inclusiv sporurile, premiile şi alte drepturi salariate s-a stabilit prin diferite reglementări succesive.

Acordarea drepturilor salariale este de competenţa ordonatorului de credite, acestea fiind stabilite prin decizii emise în baza reglementărilor în vigoare.

În ce priveşte sporul pus în discuţie în prezentul litigiu sunt aplicabile prevederile art. 13 alin. 7 din O.G. nr. 119/1999, modificat conform Legii 84/2003, potrivit căruia „prin decizia internă a conducătorului entităţii publice, persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25 %, aplicat la salariul de bază brut lunar”.

Ca urmare, sporul pentru complexitatea muncii a fost stabilit în procent de 1 % prin deciziile conducătorului entităţii publice pârâte, respectiv prin Deciziile nr. XX, XX si XXX/xx.xx.xxxx.

Stabilirea unui cuantum majorat pentru aceste sporuri, aşa cum pretind reclamanţii prin primul capăt de cerere vizând obligarea pârâtei la plata unui spor de 25 %, nu poate fi dispusă în lipsa cererii de anulare pe cale principală a acestor decizii, întrucât obligarea la plata unui spor majorat nu poate constitui decât o cerere accesorie anulării deciziilor prin care acesta a fost stabilit de către organul competent desemnat de lege, în urma controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ asupra actului decizional.

În consecinţă, instanţa va respinge ca inadmisibilă cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata unui spor de 25 %, începând cu data de xx.xx.xxxx şi până la pronunţarea hotărârii, respingând pentru aceste considerente şi celelalte capete de cerere accesorii, referitoare la plata de daune interese şi obligarea pârâtei de a include în salariul reclamanţilor sporul pentru complexitatea muncă în cuantum de 25 % din salariul brut lunar.

Totodată, invocarea prin acţiune doar a excepţiei de nelegalitate a acestor decizii este de asemenea inadmisibilă, întrucât:

Excepţia de nelegalitate reglementată prin art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 este doar un mijloc procedural de apărare ce poate fi folosit de către părţi în cadrul unui litigiu privind analizarea legalităţii unui act administrativ individual, în vederea anulării acestui act.

Ori, reclamanţii nu au solicitat pe cale principală anularea celor trei decizii, prin care s-a stabilit un spor de complexitate a muncii în procent de 1 % din salariul de bază şi nici excepţia de nelegalitate a unui alt act administrativ ce a stat la baza emiterii lor, ci au invocat în mod direct excepţia de nelegalitate a Deciziilor  XX, XX si XXX/xx.xx.xxxx.

Chiar dacă reclamanţii au arătat că nu pot solicita anularea deciziilor pe cale principală întrucât s-a prescris dreptul la acţiune, aceasta nu înseamnă că există o cale alternativă de a obţine anularea acestor decizii, prin invocarea excepţiei de nelegalitate a acestora.

Ceea ce este caracteristic excepţiei de nelegalitate este aceea că nu se poate tinde prin acest mijloc procedural la anularea unei decizii individuale şi care nu poate fi invocată de persoane particulare împotriva unui act care putea fi contestat pe calea unei acţiuni directe în anulare, dar a expirat termenul legal (sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3196/2009).

Ca urmare, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate invocate prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004.

În ce priveşte motivarea acţiunii în raport de Decizia nr. 3327/23.06.2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa apreciază că această hotărâre nu produce efecte juridice în prezenta cauză, justificat de următoarele:

Prin Decizia nr. 3327/23.06.2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra recursului declarat împotriva sentinţei nr. 66/10.03.2010 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului C.N.P.A.S. nr. 482/2009.

Potrivit art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 4 din Legea 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a modificat sentinţa recurată în sensul constatării nelegalităţii dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Ordinului C.N.P.A.S. nr. 482/2009, pe calea admiterii excepţiei de nelegalitate.

Efectele juridice ale admiterii excepţiei de nelegalitate au fost reglementate prin legea contenciosului administrativ, astfel:

Potrivit art. 4 alin. 4 din Legea 554/2004: „în cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

Ca urmare, hotărârea pronunţată faţă de această excepţie are relevanţă doar în cauza în care instanţa de fond a sesizat instanţa competentă cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate.

Mai mult decât atât, literatura juridică în domeniu a arătat că admiterea excepţiei de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ nelegal, astfel încât raportul de drept administrativ existent între autoritatea emitentă şi destinatarul actului nu este nici modificat şi nici stins.

Totodată, admiterea excepţiei de nelegalitate produce consecinţe asupra conţinutului raportului juridic transpus în plan procesual doar în litigiul de fond, pentru că instanţa va judeca litigiul fără a mai ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, făcând să devină lipsite de suport susţinerile părţii care îşi fundamentează dreptul pretins sau apărarea pe actul administrativ respectiv.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că Decizia nr. 3327/23.06.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu produce efecte juridice decât în cadrul dosarului în care a fost pronunţată, neputând constitui temei al acţiunii formulate de către reclamanţi.

În considerarea celor anterior menţionate, instanţa respinge ca inadmisibilă acţiunea, respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţi şi respinge excepţiile invocate de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii C. D., S. R. şi C. C. A., toţi cu domiciliul ales la Cabinet Avocat M. M. – Botoşani, str. X nr. Y, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, cu sediul în Botoşani, Calea Naţională nr. 85, judeţul Botoşani.

Respinge ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate invocată de reclamanţi.

Respinge excepţiile invocate de pârâtă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare