Anulare partiala titlu de proprietate

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa  civilă nr. X  din 03.04.2018,  pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2017, s-a respins cererea formulată de către reclamante M I L şi B M,în contradictoriu cu pârâţii B M, D D, M D, M I, P G, M V, BM , COMISIA LOCALĂ P PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR şi COMISIA JUDEŢEANĂ O PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, ca neîntemeiată.

Au fost obligate în solidar reclamantele la plata către pârâtul B M, a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat pe de o parte anularea parţială a titlului de proprietate nr.X/67/02.07.2002 eliberat pe numele autorului B A. P. I în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 1976 mp situată T X P 795 în intravilanul comunei P şi anularea parţială a titlului de proprietate nr.X/79/22.05.2001 eliberat pe numele autorului B G I în sensul de a se completa suprafaţa deţinută în intravilan cu suprafaţa de 1976 mp situată în T X P 795, iar pe de altă parte obligarea Comisiilor să elibereze un nou titlul de proprietate ce va corespunde limitelor din teren corect determinate, conform registrului agricol şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.X/09.05.1995, prin care autorul B I a vândut numitului B M suprafaţa de 1500 mp teren ce face parte din suprafaţa de 1976 mp.

Instanţa de fond a reţinut că reclamantele  au invocat nulitatea pe considerentul că în mod eronat s-ar fi eliberat titlul de proprietate nr. X/67/02.07.2002 pe numele lui B I, întrucât îndreptăţit ar fi fost autorul lor, B D, conform registrului agricol din anii 1986-1990, unde era consemnat 35 de ari.

Potrivit art. 3  din Legea nr.18/1991, „ În sensul prezentei legi, prin deţinători de terenuri se înţelege titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători precari”, La art. 27 din acelaşi act normativ se arată că „(1) Punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile. (2) În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare şi înaintează documentaţia comisiei judeţene sau prefectului pentru validare şi, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate”.

 Instanţa de fond a reţinut din adresa nr.X/26.01.2018 (f.114) emisă de Primăria Comunei P coroborată cu actele de vânzare cumpărare şi actul de schimb (f.122-124) că înainte de colectivizare, suprafaţa de 1250 mp teren loc de casă situată în vatra satului a comunei P, având următoarele vecinătăţi: la R-V I, la A-N D, - la MZ-tarla; la MN-şoseaua comunală, a fost înstrăinată iniţial de către D D. I către M P. P, iar apoi acesta a înstrăinat lui I M. M. I M. M a făcut schimb de terenuri în anul 1961 cu B A. I, acesta din urmă primind suprafaţa de 1250 mp loc de casă situată în vatra satului a comunei P.

Ulterior, ca urmare a colectivizării B I s-a înscris în CAP cu suprafaţa de 2,58 ha conform cererii şi anexei (f.93 şi 95).

Pe perioada colectivizării, conform relaţiilor comunicate de către Primăria Comunei P (adresa nr.X/26.01.2018-f.114 şi adresa nr.1630 din data de 20.03.2018-f.160), suprafaţa de 1250 mp, a fost dată ca lot ajutător autorului B D, pentru munca prestată în CAP.

Însă, în urma Revoluţiei din 1989, s-a intervenit legislativ prin legile fondului funciar (Legea nr.18/1991, 1/2000, 169/2004 etc.) prin care s-a creat persoanelor îndreptăţite un drept la reconstituire/constituire, drept ce trebuie exercitat prin formularea unei cereri într-un anumit termen, privind terenurile preluat de către CAP.

 În urma procedurii administrative ce trebuie parcursă în faţa unor organe special înfiinţate, se stabileşte dreptul de proprietate asupra terenurilor, iar procedura administrativă se declanşează prin depunerea uni cereri în acest sens, nefiind permisă formularea unei acţiuni direct la instanţa de judecată ci doar ulterior, dacă există nemulţumiri legale de activitatea organelor respective.

 Instanţa de fond a reţinut că în temeiul Legii 18/1991, autorul B A. I a formulat cerere de reconstituire, eliberându-se titlul de proprietate nr. X/67/02.07.2002, pentru suprafaţa de 2,58 ha care este aceeaşi suprafaţă cu care s-a înscris în CAP (f. 93 şi 95).

Astfel, conform art. 11 - (1) „Suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”.

În acest sens, instanţa de fond a apreciat că în ceea ce priveşte titlul de proprietate nr. X/67/02.07.2002, s-a avut în vedere, cererea de înscriere în cooperativă şi actele de vânzare împreună cu contractul de schimb, şi prin urmare autorul B A. I era îndreptăţit la reconstituirea suprafeţei de 2,85 ha.

De asemenea, s-a observat că autorul reclamantelor s-a înscris în CAP cu 1,87 ha (f.92), şi i s-a reconstituit aceeaşi suprafaţă, conform titlului de proprietate nr. X/79/22.05.2001.

Faptul, că autorului B D pe perioada colectivizării i s-a dat ca lot ajutător suprafaţa de 1250 mp, nu-l îndreptăţeşte la reconstituirea acesteia, întrucât, pe de o parte la reconstituire se are în vedere terenul pe care l-au adus proprietari în cooperativă de producţie, la data colectivizării.

Pe de altă parte, în cazul în care s-ar da eficienţă unei astfel de cererii, s-ar încălca dreptul de proprietate al celor cu adevărat îndreptăţiţi la aceste terenuri, şi care au formulat cererii de reconstituire în termenul legal.

 Mai mult, registrul agricol, pe care îşi întemeiază cererea reclamantele este un act declarativ şi nu constitutiv de drepturi, în care fiecare persoana îşi declară pe propria răspundere suprafaţa deţinută şi se are în vedere, numai în cazul în care nu există alte acte pentru a se putea reconstitui dreptul de proprietate.

Un alt aspect, pe care l-a avut în vedere instanţa de fond a fost că suprafaţa de 476 mp, se află în circuitul civil, fiind dezbătută succesiunea autorului B I, potrivit sentinţei civile nr.X din data de 30.06.2016 pronunţată de către Judecătoria Slatina, în dosarul nr.X/311/2013 (f.56-60) fiind atribuită pârâtului B M, pe considerentul că acesta mai deţine şi suprafaţa de 1500 mp, pe care a cumpărat-o prin contractul de vânzare-cumpărare nr.X/09.05.1995 (f.56-60).

 Pe terenul în suprafaţă de 1500 mp, conform înscrisurilor (f.114, 121) şi adeverinţelor nr.X din data de 20.03.2018 şi nr.X/13.03.2018, din anul 1995 se află construită o casă, pentru care s-a eliberat şi autorizaţia de construcţie nr.X/23.08.1995.

Astfel, reclamantele nu au făcut dovada că autorul lor B G I sau B D, era îndreptăţit la suprafaţa de 1976 mp.

Având în vedere şi practica CEDO, care este reticentă la desfiinţarea unor titluri de proprietate după  scurgerea unor perioade mari de timp de la data emiterii lor şi care şi-au produs efectele juridice în circuitul civil, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamante privind anularea parţială a titlurilor de proprietate nr. X/67/02.07.2002 şi nr. X/79/22.05.2001, cu consecinţa obligării Comisiilor să elibereze un nou titlul de proprietate ce va corespunde limitelor din teren corect determinate.

Faţă de soluţia privind cererea de dispunerea a nulităţii, instanţa de fond a respins şi solicitarea reclamantelor de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.X/09.05.1995, prin care autorul B I a vândut numitului B M suprafaţa de 1500 mp, teren ce face parte din suprafaţa de 1976 mp.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt expuse, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamante, ca neîntemeiată.

Instanţa de fond, în temeiul art.453 C.pr.civ., s dispus obligarea în solidar a reclamantelor la plata către pârâtul B M, a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat-chitanţa nr.37 din data de 22.05.2017).

Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apel apelantele reclamante M I L şi B M,  criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

Susţin că în mod greşit instanţa de judecata a respins acţiunea  întrucât, din înscrisurile depuse la dosar, au făcut dovada faptului ca suprafaţa de 1976 mp care face obiectul prezentului dosar a aparţinut autorului reclamantelor B I, suprafaţa situata in T X P 795, însa aceasta suprafaţa a fost menţionata din eroare in TP X/67/2002 al numitului B I.

Instanţa in mod greşit a apreciat ca Tp X/67/2002 a fost eliberat respectându-se reglementările legale, întrucât înscrisurile care "au stat la baza emiterii Tp X/67/2002", respectiv un act de schimb scris de mână si un contract de vânzare olograf care, deşi ar fi fost încheiate in 11.02.1961, au fost înregistrate in cadrul Primăriei P in data 10.01.2018, in timpul procesului.

Paraţii încearcă sa faca dovada dreptului de proprietate cu înscrisuri care nu pot fi luate in considerare, întrucât nu au fost încheiate in formă autentica.

În înscrisurile depuse (act de schimb, contract de vânzare olograf, s.c. X/2016 pronunţata de Judecătoria Slatina, in dosarul nr.X/31 1/2013) nu se face vorbire de suprafaţa de 1976 mp (care face obiectul prezentului dosar), ci de un teren in suprafaţa de 1250 mp, sau 2450 mp, cat rezulta din măsurători - dosar partaj succesoral d.X/311/2013- suprafaţa ocupata de către B M fără nici un drept.

In ceea ce priveşte motivarea instanţei in sensul ca autorul reclamatelor s-a înscris in CAP cu 1,87 ha, si i s-a reconstituit aceeaşi suprafaţa, conform TP.X/79/2001, apelantele reclamante arătă faptul ca într-adevăr, s-a reconstituit suprafaţa de 1,87 ha, însa fără sa fie menţionata suprafaţa de 1976 mp.

Rezultă faptul că reconstituirea dreptului de proprietate nu respectă structura terenului pe care autorii acestora au avut-o înainte de colectivizare, autorului apelantelor fiindu-i reconstituită în intravilan o suprafaţă de teren mult mai mică decât cea deţinută, fiindu-i atribuită o suprafaţă de teren echivalentă în extravilan (deşi conform registrului agricol nu a deţinut niciodată terenuri cu titlu de livezi) pentru a se reconstitui suprafaţa de 1,87 ha.

Mai mult, numitul B I avea în intravilan terenuri situate doar în tarlaua 18, nu a avut niciodată terenuri în tarlaua 16, ceea ce înseamnă că suprafaţa de teren 1976 mp, nu se află în continuarea suprafeţei de teren reconstituită acestuia.

Astfel, suprafaţa de 1976 mp situată în T16, P795, se învecinează la est cu V I în TP X/67/2002, iar în TPX/61/2002, V I se învecinează în TX P 794 cu B I. Rezultă faptul că nu se interpune o suprafaţă de teren care să fi aparţinut lui B I, terenul aparţinând autorului apelantelor.

Primăria P a anexat la dosar anexa nr. 3 (L.18/1991) unde se menţionează că B I a deţinut un loc de casă în suprafaţă de 1800 mp, deşi în TP TPX/79/2001, la rubrica teren intravilan a fost menţionată suprafaţa de 1218 mp, o suprafaţă mult mai mică decât cea menţionată în înscrisurile premergătoare eliberării TP X/79/2001.

În ceea ce priveşte completarea suprafeţei de teren în intravilan, arată că se va respecta suprafaţa de teren reconstituită, însă suprafaţa solicitată se va scădea din extravilan, respectiv din TX/2 P34, astfel se va respecta totalul suprafeţei reconstituite.

Menţionează apelantele că toate înscrisurile pârâţilor, eliberate de către Primăria P, poartă modificări (sunt şterse şi adăugate alte suprafeţe de teren) fără ca acele modificări să poarte semnătura persoanei care le-a efectuat. Tot în registrul agricol din 2015, suprafaţa de 200 mp (1976 mp) care face obiectul prezentului dosar este menţionată ca fiind extravilan, contrar consemnărilor de până atunci.

Faptul că pârâţii au fost de rea credinţă rezultă şi din toate adresele Primăriei P şi notele de constatare, în care Primăria P îi pune în vedere pârâtului B M în nenumărate rânduri să oprească imediat construcţia gardului până va intra în legalitate cu documentaţia necesară, având în vedere faptul că a început construcţia unui gard fără a avea autorizaţie de construcţie.

Faţă de toate cele menţionate au solicitat admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În dovedire a fost solicitată administrarea probelor cu înscrisuri şi orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

În drept au fost invocate dispoz. art. 466 Cpc.

 La data de 23 mai 2018  intimatul pârât B M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantelor reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul consideră că sentinţa instanţei de fond este temeinică, legală, motiv pentru care apelul reclamantelor este nefondat şi trebuie respins.

Arată că la pronunţarea sentinţei instanţa de fond a avut în vedere probele administrate în cauză conform cărora suprafaţa de 1976 m.p. a aparţinut autorului său, B I, care s-a înscris cu suprafaţa respectivă în CAP.

După apariţia legii 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului, care a şi fost pus în posesie pe această suprafaţă, respectiv pe suprafaţa de 1500 m.p., conform procesului verbal de punere în posesie din 27.02.1995.

Pe baza acestor acte autorul a putut vinde intimatului în anul 1995 suprafaţa de 1500 m.p. (din 1976 m.p.) conform actului de vânzare cumpărare nr. X/09.05.1995.

Precizează că primăria i-a eliberat autorizaţie de construire nr. X/23.08.1995, unde şi-a edificat o casă, suprafaţa fiind total împrejmuită, aşa cum rezultă şi din adresa Primăriei.

Mai arată că din actele aflate la dosar rezultă că reclamantele se prevalează de registrul agricol din perioada 1986-1990 pentru a dovedi dreptul de proprietate asupra terenului de 1976 m.p.; act care dovedeşte numai folosinţa terenului pe perioada colectivizării, nu faptul că ar fi fost proprietatea lui.

Conform registrului agricol prezentat chiar de către reclamante, în anul 1990 autorul reclamantelor a rămas numai cu suprafaţa de 1000 m.p, curţi construcţii, ceea ce denotă o recunoaştere a autorului lor a dreptului proprietate al autorului său.

Reclamantele nu au prezentat nici un act că terenul respectiv a aparţinut autorului lor şi că acesta s-ar fi înscris cu el în CAP, iar adeverinţa nr. X/26.01.2018 emisă de Primăria P confirmă faptul că terenul de 1976 m.p. a fost deţinut de autorul reclamantelor numai cu titlu de lot ajutător.

Faptul că după apariţia Legii 18/1991 autorul intimatului a fost pus în posesie, că a dispus de teren prin vânzare, dovedeşte că nu autorul reclamantelor a fost proprietarul terenului.

Dacă ar fi fost proprietarul terenului, fără îndoială că ar fi contestat punerea în posesie, vânzarea către acesta, eliberarea autorizaţiei de constructive, construirea casei, împrejmuirea întregii suprafeţe de teren. Ori, reclamantele nu au făcut vreo dovadă că autorul lor ar fi contestat toate aceste lucruri.

Reclamantele susţin că actele invocate de autorul său nu ar fi valabile pentru că ar fi olografe. Dar autorul lor nu le-a contestat niciodată, iar reclamantele nu au fost în măsură să prezinte vreun act de proprietate, nici măcar olograf.

 Având în vedere aceste considerente în mod legal instanţa de fond a respins capătul de cerere a reclamantelor privind constatarea nulităţii absolute parţiale a T.P. al autorului său.

Având în vedere aceste considerente, faptul că terenul în litigiu a aparţinut autorului său, că titlul de proprietate al acestuia a fost emis cu respectarea legii , în mod legal instanţa de fond a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare nr. X/09.05.1995 încheiat între intimatul reclamant  şi autorul său care avea tot dreptul să dispună de bunul vândut.

 Pentru dovedirea faptului că terenul a aparţinut autorului său solicită proba cu acte, cu interogatoriul reclamantelor, cu martori care ştiu de la cine a cumpărat terenul autorul său anterior colectivizării, indicând martorii I M din P şi V G din com. P .

 La data de 15 iunie 2018 apelantele reclamante M I L şi B M au formulat răspuns la întâmpinare, prin care arată  ca aspectele menţionate de numitul B M prin întâmpinare nu corespund realităţii.

Instanţa de in mod greşit a apreciat ca Tp X/67/2002 a fost eliberat respectându-se reglementările legale, întrucât înscrisurile care "au stat la baza emiterii Tp X/67/2002", respectiv un act de schimb de mână si un contract de vânzare olograf care, deşi ar fi fost încheiate in 11.02.1961, acestea au fost înregistrate in cadrul Primăriei P in data 10.01.2018, in timpul procesului.

In ceea ce priveşte afirmaţia din întâmpinare din care rezulta faptul ca, suprafaţa de teren care face obiectul prezentului dosar ar fi total împrejmuita, arătă ca au depus înscrisuri (adrese, note de constatare) prin care Primăria P îi solicita sa oprească imediat construcţia gardului pana când va intra in legalitate cu documentaţia necesara si având in vedere faptul ca exista un litigii care priveşte suprafaţa de 1976 mp.

Faptul ca autorul reclamantelor  nu a contestat in timpul vieţii actele pe care s-a reconstituit dreptul de proprietate nu atrage legalitatea acelor înscrisuri, întrucât motivele invocate de acesta sunt motive de nulitate absoluta care pot fi invocate oricând, nefiind condiţionaţi de parcurgerea vreunei proceduri prealabile.

In ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate, arată că în satele  A C si P s-a făcut fără sa existe registre agricole  şi fără copii după loturile ajutătoare de pe timpul CA.P.-ului, si fără sa existe măsurători recente, măsurătorile fiind efectuate de către OCOT  în anul 1985.

Faţă de toate cele menţionate, solicita admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.

In drept, au  invocat dispoz art. 201 Cpc.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul  este  nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. III  alin. 1 din Legea nr. 169/1997, pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, în forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate a cărei nulitate absolută se solicită a se consta în speţă, temei juridic invocat în mod generic de reclamante în cuprinsul cererii de chemare în judecată,  „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.”

Din modalitatea în care argumentează reclamantele pretenţia dedusă judecăţii, rezultă că se invocă ipoteza reconstituirii dreptului de proprietate, în favoarea unui persoane fizice care nu era îndreptăţită, potrivit legii, la astfel de reconstituire, întrucât, în realitate, terenul ar fi aparţinut autorului reclamantelor, iar nu autorului pârâţilor, B A.P. I.

Această susţinere nu este întemeiată, iar instanţa de fond în mod legal şi temeinic a respins acţiunea, atât timp cât reclamantele nu au făcut dovada, astfel cum le obligă art. 10 alin. 1 coroborat cu art. 249 C.proc.civ.

În acest sens, tribunalul reţine că reclamantele nu au probat faptul că terenul a aparţinut, anterior cooperativizării agriculturii, autorului B G I, pentru că aceasta este condiţia sine qua non a reconstituirii dreptului de proprietate.

Această concluzie se desprinde cu claritate din dispoziţiile art. 8 Legea nr. 18/1991, în care se prevede „(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.”.

Ori, astfel cum rezultă din cererea din data de 21.01.1962, autorul deposedat B G I s-a înscris în GAC Viitorul cu suprafaţa totală de 1,87 ha.

Prin cererea înregistrată sub nr. X/18.03.1991, descendentul de gradul I, B D, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului B G I pentru suprafaţa de 1,87 ha, cu care a susţinut că acesta s-a înscris în CAP.

Această solicitare a fost aprobată de comisia locală de fond funciar, fiind înscris în anexa 3 cu suprafaţa de 1,87 ha, din care 1,75 ha extravilan şi 0,12 ha intravilan.

Se reţine că beneficiarul reconstituirii nu a contestat propunerea comisiei locale, iar titlul de proprietate nr. X/79/22.05.2001, ce i s-a emis ulterior, respectă amplasamentul extravilan şi intravilan aprobat, atât timp cât conţine suprafaţa de 1.218 mp în intravilan.

În acest context, sunt de menţionat dispoziţiile art. II din HG nr. 1.832/2005, potrivit cu care „Propunerile comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, validate prin hotărâri ale comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, adoptate anterior intrării în vigoare a prezentei hotărâri, sunt şi rămân valabile dacă nu au fost contestate în termenul legal.”

Reclamantele nesocotesc aceste dispoziţii legale, atunci când susţin că este necesar ca suprafaţa de 19976 mp să fie inclusă în titlul de proprietate nr. X/79/2001 în intravilan, cu scăderea suprafeţei echivalente din extravilan, dacă propunerea comisiei locale, validată prin HCJ nr. 46/1991, nu a fost contestată în termenul legal de către autorul lor.

Pe de altă parte, cu referire la autorul B A.P. I, tribunalul reţine că acesta s-a înscris în GAC Viitorul cu suprafaţa de 2,58 ha şi a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 3,30 ha.

În anexa 2.a, autorul B A.P. I a fost înscris cu suprafaţa totală de 2,58 ha, din care 1,96 ha extravilan şi 0,62 ha intravilan. În titlul de proprietate nr. X/67/02.07.2002 este menţionată suprafaţa de 4.584 mp în intravilan.

În mod corect instanţa de fond a dat eficienţă actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/414 din data de 18.11.1953, coroborat cu înscrisurile sub semnătură privată din data de 11.02.1961, din care rezultă că, înainte de colectivizare, suprafaţa de 1250 mp teren loc de casă situată în vatra satului a comunei P, având următoarele vecinătăţi: la R-V I, la A-N D, - la MZ-tarla; la MN-şoseaua comunală, a fost vândută de către D D. I lui M P. P, care a vândut terenul lui I M. M. Acesta din urmă a făcut schimb de terenuri în anul 1961 cu B A.P. I, care a primit suprafaţa de 1250 mp loc de casă situată în vatra satului a comunei P.

Şi aceasta, întrucât, potrivit art. 6 alin. 14 din Legea nr. 1/2000, „Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.”.

Reclamantele nu au depus la dosar probe în măsură să contrazică dovada dreptului de proprietate al autorului B A.P. I asupra terenului în cauză.

Tribunalul nu poate da eficienţa probatorie dorită de reclamante menţiunilor din registrul agricol din perioada 1986-1990, întrucât, astfel cum corect a reţinut de altfel şi instanţa de fond, consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate (conform art. 6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000).

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă apelul declarat de apelantele reclamante, ca nefondat.

În temeiul art. 453 coroborat cu art. 451 C.proc.civ., tribunalul va obliga apelantele reclamante să plătească intimatului B M suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Data publicarii pe portal: 08.07.2019

Domenii speta

Spete similare