Mandat european de arestare. Motive opţionale de refuz al executării. Persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare

Mandat european de arestare. Motive opţionale de refuz al executării. Persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare. mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României.

Legea nr. 302/2004, art. 98 alin. 2 lit. b şi e

C. pen., art. 8

Pentru a fi aplicabil motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. 2 lit. b din Legea nr. 302/2004 republicată –aplicarea extrateritorială a principiului ne bis in idem, persoana solicitată trebuie să fie supusă în România unei proceduri penale pentru aceleaşi fapte care au motivat emiterea mandatului european de arestare, adică nu este suficient ca în România să se fi început doar o urmărire penală in rem, ci trebuie să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale sau să se fi pus în mişcare acţiunea penală faţă de persoana vizată.

Este incident motivul facultativ de refuz al predării prescris de art. 98 alin. 2 lit. e din Legea nr. 302/2004 republicată în condiţiile în care faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate s-au comis exclusiv pe teritoriul României, chiar dacă activitatea infracţională a grupării criminale din care face parte şi persoana solicitată are o desfăşurare transnaţională.

În Legea nr. 302/2004 republicată nu sunt indicate criteriile în funcţie de care autorităţile judiciare române vor decide dacă dau sau nu curs executării unui mandat european de arestare atunci când este prezent vreunul dintre motivele facultative de refuz admise de art. 98 alin. 2 din Lege. În această situaţie, marja de apreciere aparţine autorităţii judiciare de executare, de la caz la caz, dar fără să atingă aspecte legate de temeinicia acuzaţiei sau de oportunitatea emiterii mandatului european arestare ori a predării. Aprecierea autorităţii judiciare române poate să aibă la bază elemente ţinând, în special, de locul comiterii unei părţi însemnate a activităţii infracţionale; natura faptei comise; locul unde procesul penal se poate desfăşura în bune condiţii, ori executarea sancţiunii aplicate îşi atinge mai bine scopurile; cetăţenia sau reşedinţa persoanei solicitate; mediul care oferă persoanei vizate şanse mai mari de reinserţie socială. O asemenea apreciere nu pune în discuţie oportunitatea emiterii mandatului european de arestare sau a predării, ci oportunitatea demarării unei proceduri penale în România faţă de persoana solicitată pentru aceleaşi fapte care au motivat mandatul european de arestare

Asupra cauzei de faţă,

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. xxx ianuarie 2019, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.-Mureş a sesizat Curtea de Apel Tg.-Mureş cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate A.B.  şi de predare a acestuia în baza mandatului european de arestare nr. 23 Js 10540/2017 emis la data de 21 noiembrie 2018 de către Procuratura din Weiden in der Oberpfalz, Republica Federală Germană.

2. Considerentele instanţei învestite cu executarea mandatului european de arestare nr. 23 Js 10540/2017 emis la data de 21 noiembrie 2018 de către Procuratura din Weiden in der Oberpfalz, Republica Federală Germană. Examinând materialul dosarului (însemnând mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.B. , extrasul după cazierul judiciar al persoanei solicitate, comunicările şi înscrisurile transmise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală,  susținerile persoanei solicitate A.B.  şi înscrisurile depuse de acesta, precum şi informaţiile suplimentare furnizate de autoritatea statului emitent), instanța reţine următoarele:

2.1. Prezentarea mandatului european de arestare. Prin mandatul european de arestare nr. 23 Js 10540/2017 emis la data de 21 noiembrie 2018 de către Procuratura din Weiden in der Oberpfalz, Republica Federală Germană, s-a solicitat arestarea şi predarea d-lui A.B.  în vederea efectuării procedurilor penale în curs, fiind acuzat de comiterea a cinci infracţiunii de contrabandă comercială şi bazată pe bande a străinilor, fapte prevăzute de paragraful 97 alin. 2, art. 96 alin. 1 lit. a şi b, nr. 2, art. 95 alin. 95 alin. 1, nr. 1 şi nr. 3 din Legea AufenthG (Legea privind şederea, angajarea şi integrarea străinilor pe teritoriul federal) și art. 53 din Codul penal German, cu corespondent în art. 263 C. pen român –infracţiunea de trafic de migranţi.

În fapt, la rubrica e) a mandatului european de arestare, s-a reţinut că faptele au fost comise în perioada 10 august 2017-4 septembrie 2017, în localitatea Waidhaus. În esenţă, s-a specificat că persoana solicitată, împreună cu numitul C.B. (alias „J."), Y.A. (alias „B."), respectiv „L.", precum şi o multitudine de alţi complici, s-au reunit înainte de data de 4 februarie 2017 pentru a obţine o sursă de venit de o anumită durată şi de o amploare considerabilă, prin ducerea colectivă şi pe baza diviziunii muncii, a persoanelor din Turcia, prin Bulgaria şi România în spaţiul Schengen şi apoi în Germania. Persoanele clandestine, care nu aveau permisiunea necesară pentru intrarea şi şederea în Austria sau Germania plăteau sume substanţiale de bani de până la 10.000 Euro pe persoană ca salariu de contrabandă. Transportul s-a realizat parţial în camioane mici cu prelată, de aproximativ 120 cm lăţime şi 40 cm înălţime, sub platforma de încărcare, unde persoanele clandestine se aflau pe perioada întregului transport de 16 ore. Persoanele clandestine nu primeau nici hrana, nici de băut. În platforma de încărcare erau doar câteva găuri de aer, iar în cele câteva pauze nu li s-a permis părăsirea vehiculului. Complicii Y.L., Y.A., C.B., precum şi inculpatul B.A. au recrutat şoferi pentru continuarea călătoriei în România. Inculpatul B.A. a înmânat salariul şoferilor, împreună cu inculpatul Y.A..

Mai exact, inculpatul B.A. a fost implicat în următoarele fapte, în perioada 10 august 2017 – 4 septembrie 2017:

- 10 august 2017, la ora 17:20: transportul a 9 persoane iraniene, respectiv irakiene, peste fosta autostradă de frontieră Waidhaus, întrerupt pe B22;

- 14 august 2017, la ora 19:00: transportul a 5 irakieni peste fosta autostradă de frontieră Waidhaus, întrerupt pe B22;

- 22 august 2017: transportul a 4 persoane peste fosta autostradă de frontieră Waidhaus, întrerupt în Arnschwang;

- 25 august 2017, la ora 20:00: transportul a 8 persoane peste fosta autostradă de frontieră Waidhaus, întrerupt pe B22;

- 4 septembrie 2017, la ora 19:22: transportul a 6 irakieni peste fosta autostradă de frontieră Waidhaus, întrerupt la ieşirea Lohma - Pleystein.

2.2. Condiţiile executării mandatului european de arestare. Pentru început, instanţa notează că teoretic, regula care se degajă din termenii Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre este aceea a executării obligatorii a unui mandat european de arestare. O asemenea regulă își are suportul în principiul recunoaşterii reciproce, după care hotărârile judiciare emise de autorităţile judiciare ale unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aibă o forţă executorie directă şi deplină pe întreg teritoriul Uniunii. Practic, însă, diversitatea sistemelor de drept ale statelor membre, corelată cu varietatea normelor interne de transpunere a deciziei-cadru și jurisprudența evolutivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene demonstrează că această regulă nu este deloc una absolută, astfel că în fața autorității judiciare de executare este permisă o serie de atenuări - condiţii ale executării mandatului european. Acestea acoperă existenţa unui mandat european de arestare valabil emis, care să conţină toate informaţiile impuse de art. 8 alin. 1 din Decizia-cadru 2002/584/JAI (art. 86 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată) şi să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 2 din Decizia-cadru; a unor motive de refuz obligatoriu sau facultativ dintre cele prescrise de art. 3, 4 şi 4a din Decizia-cadru (art. 98 din Legea nr. 302/2014 republicată); precum şi a unui risc real că drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei ar fi grav periclitate în statul membru emitent.

Pe durata procedurii de executare a mandatului european de arestare emis pe numele lui A.B. , la termenul din 17 ianuarie 2019, persoana solicitată a declarat că refuză predarea către autorităţile judiciare germane şi a invocat motivele opţionale de refuz al executării prevăzute de art. 98 alin. 2 lit. b şi e din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv că el face obiectul unei urmăriri penale în România pentru aceleaşi fapte şi că mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României.

a) Cu referire la motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. 2 lit. b din Legea nr. 302/2004 republicată –aplicarea extrateritorială a principiului ne bis in idem, de care s-a prevalat în 17 ianuarie 2018 persoana solicitată şi pe care l-a abandonat cu prilejul dezbaterilor judiciare, instanţa subliniază că, pentru a fi aplicabil acest motiv de refuz opţional, persoana solicitată trebuie să fie supusă în România unei proceduri penale pentru aceleaşi fapte care au motivat emiterea mandatului european de arestare, adică nu este suficient ca în România să se fi început doar o urmărire penală in rem, ci trebuie să se fi dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale sau să se fi pus în mişcare acţiunea penală faţă de persoana vizată. Din relaţiile comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală în 16 ianuarie 2019 (fila 31) şi 5 februarie 2019 (fila 172) rezultă că în cauza înregistrată sub nr. xxx nu s-a dispus încă efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de vreo persoană şi d-l A.B.  nu a înfăţişat alte date din care să rezulte că el ar fi suspect sau inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori care au motivat emiterea mandatului european de arestare nr. 23 Js 10540/2017 din 21 noiembrie 2018.

În consecinţă, nu este incident în cauză motivul facultativ de refuz al predării prevăzut de art. 98 alin. 2 lit. b din Legea nr. 302/2004 republicată.

b) Asupra motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. 2 lit. e din Legea nr. 302/2004 republicată, acesta priveşte clauza propriu-zisă de teritorialitate a legii penale române, când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României. Prin teritoriul României, conform art. 8 alin. 2 C. pen., se înţelege „întinderea de pământ, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse între frontierele de stat”. Infracţiunea este considerată comisă pe teritoriul României, în baza art. 8 alin. 3 C. pen., dacă s-a săvârşit pe teritoriul arătat în textul indicat sau pe o navă sub pavilion românesc ori pe o aeronavă înmatriculată în România. Cu privire la locul săvârşirii infracţiunii, legea penală română recunoaşte în art. 8 alin. 4 C. pen. principiul ubicuităţii, în temeiul căruia infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul ţării şi „atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion românesc sau pe o aeronavă înmatriculată în România s-a efectuat numai un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar în parte, rezultatul infracţiunii”.

În prezenta pricină, prin informaţiile suplimentare furnizate în 23 ianuarie 2019 (filele 95-98, 151-154), autoritatea emitentă a mandatului european de arestare  -Procuratura din Weiden in der Oberpfalz, a explicat că la un moment temporal care nu mai poate fi stabilit cu precizie, însă anterior datei de 10 august 2017, A.B.  l-a recrutat în localitatea Voluntari, România pe numitul M., între timp condamnat, ca şofer pentru transporturi ilegale de migranţi şi l-a însărcinat pe acesta cu efectuarea unor astfel de transporturi ilegale în datele de 14 august 2017, 22 august 2017, 25 august 2017 şi 4 septembrie 2017.

În acest scop, persoanele care urmau să fie transportate în mod ilegal erau aduse de către A.B.  la autocamionul în cauză şi îndemnate să se urce în el, ceea ce persoanele în cauză au şi făcut în fiecare dintre cazuri. În continuare, A.B.  îl însărcina pe M., între timp condamnat în Republica federală Germania, cu efectuarea transportului respectiv.

În toate cazurile, cursele porneau din Arad, România. La revenirea în România, A.B.  achita numitului M. cel puţin 600 de euro drept remuneraţie pentru fiecare dintre cursele de transport ilegal.

În cadrul judecăţii de fond desfăşurate la Tribunalul Weiden i.d.Opf., numitul M. l-a împovărat pe A.B. . El a declarat în special că cetăţeanul turc B.A., care locuieşte în localitatea Voluntari din România şi gestionează acolo un magazin de zarzavaturi, l-a recrutat în vederea efectuării de transporturi de persoane către Germania. El a arătat de asemenea că A.B. aducea persoanele respective la autocamion, le îmbarca şi îi punea în vedere (lui, numitului M.) să ducă aceste persoane în Germania.

Între timp, D.-A.M. a fost condamnat de către Tribunalul Weiden i.d.OPf. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de introducere ilegală de cetăţeni străini în Germania, infracţiune comisă în scop lucrativ şi în grup infracţional organizat, în cadrul căreia persoanele traficate erau supuse unui tratament de natură a le primejdui viaţa, inuman sau degradant, respectiv expuse pericolului de vătămare gravă a sănătăţii.

Din explicaţiile suplimentare furnizate de către autoritatea emitentă şi din menţiunile inserate în rubrica a) a mandatului european de arestare nr. 23 Js 10540/2017/21 noiembrie 2018, instanţa deduce că infracţiunile de trafic de migranţi (contrabandă comercială şi bazată pe bande a străinilor, conform legislaţiei penale a statului emitent) au un caracter transnaţional, implicând transportul colectiv şi pe baza diviziunii muncii, al migranţilor din Turcia, prin Bulgaria şi România în spaţiul Schengen şi apoi în Germania, însă întreaga activitate infracţională reproşată persoanei solicitate A.B.  a fost săvârşită pe teritoriul României. Mai exact, acesta a recrutat pe şoferul D.A.M. în localitatea Voluntari, judeţul Ilfov; apoi pe teritoriul României persoana solicitată A.B.  conducea persoanele care urmau să fie transportate ilegal la autocamionul condus de D.A.M. şi le îndemna să urce în autovehicul; cursele cu migranţi plecau în toate cazurile din municipiul Arad, judeţul Arad şi la întoarcerea şoferului pe teritoriul României, A.B. îi plătea acestuia o remuneraţie de cel puţin 600 euro pentru fiecare cursă efectuată.

În acest fel, motivul facultativ de refuz al predării prescris de art. 98 alin. 2 lit. e din Legea nr. 302/2004 republicată este incident în cazul d-lui A.B. .

În Legea nr. 302/2004 republicată nu sunt indicate criteriile în funcţie de care autorităţile judiciare române vor decide dacă dau sau nu curs executării unui mandat european de arestare atunci când este prezent vreunul dintre motivele facultative de refuz admise de art. 98 alin. 2 din Lege. În această situaţie, marja de apreciere aparţine autorităţii judiciare de executare, de la caz la caz, dar fără să atingă aspecte legate de temeinicia acuzaţiei sau de oportunitatea emiterii mandatului european arestare ori a predării. În ochii acestei instanţe, în ipoteze precum cea în speţă, aprecierea autorităţii judiciare române poate să aibă la bază elemente ţinând, în special, de locul comiterii unei părţi însemnate a activităţii infracţionale; natura faptei comise; locul unde procesul penal se poate desfăşura în bune condiţii, ori executarea sancţiunii aplicate îşi atinge mai bine scopurile; cetăţenia sau reşedinţa persoanei solicitate; mediul care oferă persoanei vizate şanse mai mari de reinserţie socială. O asemenea apreciere nu pune în discuţie oportunitatea emiterii mandatului european de arestare sau a predării, ci oportunitatea demarării unei proceduri penale în România faţă de persoana solicitată pentru aceleaşi fapte care au motivat mandatul european de arestare.

În prezenta pricină, în mod prioritar această instanţă notează că, deşi activitatea infracţională a grupării criminale din care fac parte A.B.  alături de C.B. şi Y.A., precum şi alte persoane, are o desfăşurare transnaţională, faptele reţinute în sarcina lui A.B.  s-au comis exclusiv pe teritoriul României.

În plus, în urma sesizării persoanei solicitate făcute în data de 20 februarie 2018, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, s-a înregistrat dosarul penal nr. xxx, în care s-a dispus la data de 13 iunie 2018 începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracţiunile de constituire de grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. 1 C. pen., trafic de migranţă, prevăzută de art. 263 alin. 1 şi 2 lit. a C. pen., şantaj, prevăzută de art. 207 alin. 1 şi 3 C. pen. şi camătă, prevăzută de art. 351 C. pen. (fila 31).

Prin plângerea penală depusă şi declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, persoana solicitată nu doar că a reclamat infracţiuni săvârşite împotriva sa şi a familiei sale, ci s-a autodenunţat cu privire la traficul de migranţi din perioada specificată în mandatul european de arestare (filele 173-238), alegaţiile sale fiind în prezent în curs de cercetare la parchet. Astfel, procedurile penale pentru infracţiunile de trafic de migranţi sunt dublate în cele două state în relaţie, iar împrejurarea că în România nu s-a formulat până în prezent o acuzaţie penală împotriva lui A.B.  nu exclude totuşi o asemenea acuzaţie în viitor, dacă probele administrate în cauza penală instrumentată de procurorul român o justifică. În aceeaşi ordine de idei, faptul că D.-A.M. a fost deja condamnat în Germania pentru infracţiunile pe care el le-a comis inclusiv pe teritoriul statului emitent şi opţiunea, firească din perspectiva autorităţii emitente, de a insista în executarea mandatului european de arestare nu împiedică şi nu îngreunează în vreun fel derularea procedurilor penale în România şi nici transferarea în România a procedurilor penale începute faţă de A.B.  în Germania.

Prin urmare, nu există riscul ca A.B.  să nu fie sancţionat în România pentru faptele sale, dacă acestea se vor confirma prin probele administrate, iar procesul penal poate să aibă loc cu succes în România, autorităţile judiciare române având atât competenţa legală, cît şi abilitatea profesională plenare să cerceteze ele însele și să sancționeze faptele grave puse pe seama persoanei solicitate.

Altfel spus, un refuz al executării mandatului european de arestare nu atrage sub nicio formă impunitatea persoanei solicitate A.B.  şi nici nu se opune unui transfer în România al procedurilor penale declanşate în Germania.

În strânsă legătură cu considerentele de mai sus şi nicidecum în mod singular, instanţa mai reţine că d-l A.B. , cu toate că nu are cetăţenia română, el trăieşte în România de 22 de ani, din 18 iulie 1997 este căsătorit cu d-na A.M. –cetăţean român, împreună au patru copii, din care trei minori, toţi copii urmând cursuri în instituţii de învăţământ din România (filele  86-33, 157, 114-115), aşa încât unitatea vieţii de familie a d-lui A.B.  poate să fie păstrată doar în România, ea neputând să fie reconstruită pe teritoriul statului emitent al mandatului european de arestare. Totodată, A.B.  are un loc de muncă stabil în România şi este întreţinătorul familiei sale (f.82-85). Astfel, pe teritoriul statului român, legăturile familiale şi sociale ale persoanei solicitate nu sunt deloc întâmplătoare și  ocazionale, ci sunt serioase şi de foarte lungă durată. De aceea, odată în plus, o urmărire penală a persoanei solicitate A.B.  pentru infracţiunile care formează obiectul mandatului european de arestare poate să fie mai bine plasată în România.

În lumina ideilor enunţate, instanţa activează în cauză motivul opţional de refuz dat de săvârşirea infracţiunilor pe teritoriul României  şi în conformitate cu art. 107 alin. 1 cu referire la art. 98 alin. 2 lit. e din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va refuza executarea mandatului european de arestare nr. 23 Js 10540/2017 emis la data de 21 noiembrie 2018 de către Procuratura din Weiden in der Oberpfalz, Republica Federală Germană, pe numele persoanei solicitate A.B. .

2.3. Măsuri provizorii. Prin încheierea penală pronunţată în 17 ianuarie 2019, faţă de persoana solicitată A.B.  a fost luată măsura provizorie a controlului judiciar, măsură care a fost menţinută prin încheierea penală din 8 februarie 2019.

Refuzul executării mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate atrage dispariţia temeiurilor care au fost avute în vedere la momentul luării şi menţinerii măsurii restrictive de libertate, astfel încât, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004 republicată cu referire la art. 242 alin. 1 C. pr. pen., instanţa a revocat măsura provizorie a controlului judiciar luată faţă de persoana solicitată A.B.  prin încheierea penală din 17 ianuarie 2019 şi menţinută prin încheierea penală din 8 februarie 2019.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere natura procedurii, potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 420 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare