Conducerea unui autovehicul cu permis de conducere provizoriu emis în altă țară. Încadrare juridică

Decizie 205/A din 25.04.2019


Chiar dacă inculpatul nu deține permis de conducere valabil în România, acesta avea permis de conducere provizoriu emis de autorităţile engleze, astfel că fapta lui de a conduce un autoturism pe drumurile publice fără să deţină un permis de conducere valabil în România întruneşte elementele infracţiunii incriminate de art. 335 alin. 2 ultima ipoteză din Codul penal, respectiv ”care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România”, deoarece permisul provizoriu nu este recunoscut de Convenția asupra circulației rutiere (Viena, 1968), acesta nefiind valabil în afara țării emitente.

C. pen., art. 335 alin. 2

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 06.03.2019 sub nr. xxx inculpatul P.M. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. xxx pronunţată de Judecătoria Tg. Mureș.

În motivarea apelului s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal.

S-a arătat că infracţiunea comisă de inculpat, cea de a conduce un autovehicul pe teritoriul României fără a avea acest drept, nu poate fi reţinută, deoarece acesta posedă permis de conducere aşa cum rezultă din dosarul de cercetare penală – fila 29, eliberat de autorităţile din Anglia.

Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut fapta, este la primul contact cu legea penală, a avut o atitudine de recunoaştere iar comiterea infracţiunii s-a datorat şi din cauza nivelului redus de educare a acestuia şi a societăţii din care provine. Inculpatul nu a înţeles şi nu a avut cunoştinţă de faptul că nu are dreptul de a conduce cu acest permis şi pe teritoriul României. De altfel, acesta a mai fost oprit în trafic şi prezentând permisul nu a avut nici un fel de problemă, împrejurare ce i-a întărit convingerea că poate să conducă cu acest carnet.

Prin urmare, s-a solicitat reducerea limitelor de pedeapsă şi aplicarea pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal – şi anume renunţarea la aplicarea pedepsei cu stabilirea în sarcina inculpatului a unui avertisment. În situaţia în care instanţa va aprecia că nu este suficientă această pedeapsă, s-a solicitat reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime îndreptată spre minimul special şi să se dispună amânarea aplicării pedepsei faţă de inculpat.

Inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control a reţinut următoarea situaţie de fapt: 

Prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Tg. Mureș, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului P.M., la pedeapsa de un an  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Mureș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice  schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. 

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) Cod penal a impus inculpatului să execute şi următoarea obligaţie: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Conform prevederilor art. 94 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de probaţiune Mureş.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere a impus obligația ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Tîrgu Mureș în cadrul Primăriei Comunei Corunca, jud. Mureș pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) Cod penal  a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, respectiv asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi consecutiv, aplicarea şi executarea pedepsei iniţial suspendate.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (300 lei pentru faza de urmărire penală şi 250 lei pentru faza de cameră preliminară şi judecată).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 24.12.2017, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Ungheni au oprit în trafic, după o manevră de depăşire neregulamentară, autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare xxx. Cu această ocazie, s-a constatat că la volan se afla inculpatul P.M., iar la verificarea documentelor, s-a constatat că acesta deţine permis de conducere provizoriu emis de autorităţile engleze, permis ce este valabil doar pe teritoriul Angliei.

Împreună cu acesta în maşină se afla şi martorul P.D..

În urma verificărilor şi a documentelor existente la dosar s-a stabilit că  inculpatul P.M. nu deţinea permis de conducere la data de 24.12.2017.

Din adresa nr. 731962/DEM din data de 18.05.2018 emisă de Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional Interpol rezultă că permisul de conducere britanic eliberat pe numele P.M. este unul PROVIZORIU, nu conferă titularului dreptul de a conduce autovehicule în afara Marii Britanii şi este supus unor condiţii şi restricţii.

Faptul că inculpatul nu deţine permis de conducere  este confirmat şi de adresa nr. 286.100 din data de 26.02.2018 emisă de I.P.J. Mureş – Serviciul Rutier.

Pe tot parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut fapta, motivând însă că el are permis de conducere britanic şi că nu ştia că nu poate conduce în România cu acesta.

Susţinerile inculpatului nu pot fi primite, având în vedere că la data de 07.12.2018 acesta a mai avut un incident de aceeaşi natură pe raza localităţii Sîncel, judeţul Alba, moment în care i s-a adus la cunoştinţă că acel permis nu este valabil pe teritoriul României şi că nu poate conduce, constituindu-se dosarul penal nr. xxx.

Pentru a reţine situaţia de fapt mai sus descrisă, instanţa a avut în vedere analiza coroborată a probelor, obţinute prin următoarele mijloace de probă, care dovedesc fapta şi vinovăţia inculpatului: procesul-verbal de constatare a infracţiunilor rutiere (fila 8 d.u.p.); declaraţiile suspectului/inculpatului P.M. (filele 9 şi 11-12); declaraţia martorului P.D. (filele 14-15 d.u.p.); adresa nr. 286.100 din data de 26.02.2018 de către IPJ Mureş, Serviciul Rutier(fila 24 d.u.p.) și declarația inculpatului din cursul judecăţii, prin care a recunoscut comiterea faptei (f. nr. 50-51 ds. inst).

În drept, raportat la starea de fapt reţinută prin prisma probelor administrate în cursul procesului penal, instanţa a constatat că  fapta inculpatului P.M., care în data de 24.12.2017, în jurul orei 02:00, a condus pe DN15, E60 autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare xxx fără a avea permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.

Elementul material al infracţiunii este realizat în cazul de faţă prin acţiunea inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice pentru care legea cere deţinerea permisului de conducere, fără a poseda actul în discuţie.

Urmarea imediată a faptei constă în crearea unei stări de pericol pentru circulaţia pe drumurile publice.

Fiind o infracţiune formală, de pericol, legătura de cauzalitate între urmarea imediată şi acţiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acţiunii. Astfel, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei.

Sub aspect subiectiv, fapta comisă îmbracă forma intenţiei directe conform art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, vinovăţia inculpatului fiind dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul judecăţii. Astfel, inculpatul, ştiind că nu posedă permis de conducere, a condus  autoturismul pe drumurile publice, fiind conştient de starea de pericol creată pentru relaţiile sociale privind circulaţia în siguranţă pe drumurile publice. 

La individualizarea judiciară a tratamentului sancţionator pentru infracţiunea pentru care este judecat inculpatul, instanţa a ținut cont, cu prioritate de prevederile art. 374 alin 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură  penală, care instituie reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi respectiv, reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, raportate la disp. art. 335 alin. 1 Cod penal, potrivit cărora pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea între 1 şi 5 ani.

Cum inculpatul a recunoscut în întregime învinuirea care i se aduce şi a solicitat să i se facă aplicarea art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanţa a aplicat beneficiile care decurg din cauza de atenuare a răspunderii penale mai sus indicată.

Totodată, în vederea unei juste individualizări judiciare a tratamentului sancţionator ce a fost stabilit în cauză, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de disp. art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita acestuia după comiterea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate şi situaţia familială şi socială a acestuia.

Astfel, pe de o parte, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat fiind o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat) – viaţa persoanelor, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a participanţilor la trafic, precum şi siguranţa traficului rutier. De menţionat că inculpatul a dat dovadă de necunoaştere a regulilor de circulaţie sau de eludare a acestora, atât timp cât a efectuat o depășire neregulamentară, ceea ce a condus la efectuarea de verificări de către organele de poliţie.

În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța a constatat că inculpatul este de cetățenie română, are 22 de ani, nu este căsătorit, are 4 clase, nu are loc de muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale. În cursul urmăririi penale acesta a recunoscut comiterea faptei, dar a declarat de fiecare dată că ştie că are un permis de conducere valabil emis de autorităţile britanice şi nu ştia că nu poate conduce în altă ţară decât Marea Britanie cu acesta. Totuși, inculpatul este la a doua faptă de acelaşi gen, prima fiind comisă în data de 07.12.2018 pe raza localităţii Sîncel, judeţul Alba.

Instanța a reţinut şi împrejurarea că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră în fața instanței, în sensul că acesta a recunoscut și regretat săvârşirea faptei.

Văzând toate aceste împrejurări, instanţa a constat că o pedeapsă de un an închisoare este necesară şi suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv şi educativ al pedepsei, iar ca modalitate de executare a ales suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, scopul pedepsei nu ar putea fi atins prin dispunerea amânării aplicării pedepsei.

De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 91 alin. 1 Cod penal, respectiv: pedeapsa stabilită nu este mai mare de 3 ani închisoare, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta și-a manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de posibilităţile acestuia de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, acesta nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Examinând apelul promovat, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm. C. pr. pen., instanţa de control judiciar îl găseşte fondat, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal  – hotărârea primei instanţe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de conducere fără permis.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar consideră că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de conducere fără permis valabil în România.

Aceasta este dovedită mai presus de orice dubiu, prin declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în cursul judecăţii în prim grad, în cadrul procedurii instituite de dispozițiile art. 375 raportat la art. 374 alin. 4 C. pr. pen., care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunilor rutiere (fila 8 dosar u.p.); declaraţiile suspectului/inculpatului P.M. (filele 9 şi 11-12 dosar u. p.); declaraţia martorului P.D. (filele 14-15 dosar u.p.); adresa nr. 286.100 din data de 26.02.2018 de către IPJ Mureş, Serviciul Rutier (fila 24 dosar u.p.) și declarația inculpatului din cursul judecăţii, prin care a recunoscut comiterea faptei (fila nr. 50-51dosar fond).

De altfel, situaţia de fapt nici nu a fost contestată, care rămâne neschimbată.

Cu privire la motivul de apel privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal, instanța de control judiciar apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.335 alin.1 Cod penal, constituie infracțiune ”conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani”, iar alin. 2 al aceluiași text de lege prevede că ”conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Prin urmare, potrivit textelor de lege citate, art.335 alin.1 Cod penal reglementează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, iar alin. 2, prevede o infracțiune sancționată mai blând decât infracțiunea reglementată de art.335 alin.1 Cod penal.

În speță, din actele dosarului rezultă că la data de 24.12.2017, în jurul orei 02:00, inculpatul a condus pe DN15, E60 autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare xxx fără a avea permis de conducere valabil în România, constându-se că acesta deţine doar permis de conducere provizoriu emis de autorităţile engleze.

Permisul provizoriu emis de autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii este valabil doar pe teritoriul acestei țări și totodată impune anumite restricții cu privire la modalitatea de folosire a acestuia pe drumurile publice din această țară, nefiind recunoscut în alte țări din Uniunea Europeană, inclusiv în România.

Așadar, în mod greșit a reținut instanța de fond că fapta săvârșită de inculpat se încadrează în dispozițiile art.335 alin.1 Cod penal și nu în dispozițiile art. art.335 alin.2 Cod penal, deoarece chiar dacă inculpatul nu deține permis de conducere valabil în România, avea permis de conducere provizoriu emis de autorităţile engleze, astfel că ne aflăm în situația reglementată de art.335 alin.2 ultima ipoteză din Codul penal, respectiv ”care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România”, deoarece permisul provizoriu nu este recunoscut de Convenția asupra circulației rutiere (Viena, 1968), acesta nefiind valabil în afara țării emitente.

Prin urmare, față de considerentele expuse, instanța de control judiciar urmează ca în baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, să schimbe încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C. pen., în infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 C. pen.

De asemenea, în baza art. 396 alin. 1, 2 și 10 C. pr. pen instanța urmează să condamne pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 C. pen.

La individualizarea judiciară a tratamentului sancţionator pentru noua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, instanţa de control judiciar a avut în vedere, cu prioritate de prevederile art. 374 alin 4 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură  penală, care instituie reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi respectiv, reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, raportate la dispozițiile art. 335 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea de la  6 la 3 ani sau amendă.

Cum inculpatul a recunoscut în întregime învinuirea care i se aduce şi a solicitat să i se facă aplicarea art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a aplicat beneficiile care decurg din cauza de atenuare a răspunderii penale mai sus indicată.

Totodată, instanţa de control judiciar a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita acestuia după comiterea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate şi situaţia familială şi socială a acestuia.

Astfel, instanţa de control judiciar a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat fiind o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat) – viaţa persoanelor, sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a participanţilor la trafic, precum şi siguranţa traficului rutier.

De asemenea, în ceea ce privește circumstanțele personale, instanța de control judiciar a constatat că inculpatul este de cetățenie română, are 22 de ani, nu este căsătorit, are 4 clase, nu are loc de muncă și nu este cunoscut cu antecedente penale.

În cursul urmăririi penale acesta a recunoscut comiterea faptei, dar a declarat de fiecare dată că ştie că are un permis de conducere valabil emis de autorităţile britanice şi nu ştia că nu poate conduce în altă ţară decât Marea Britanie cu acesta.

Totuși, instanța de control judiciar a reţinut că inculpatul este la a doua faptă de acelaşi gen, prima fiind comisă în data de 07.12.2018 pe raza localităţii Sîncel, judeţul Alba, deci cu câteva zile înainte de comiterea faptei reținute în prezenta cauză.

Având în vedere toate considerentele expuse, instanţa de control judiciar  a constatat că o pedeapsă de 8 luni închisoare este necesară şi suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv şi educativ al pedepsei, iar ca modalitate de executare a menținut dispozițiile instanței de fond privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani, apreciind că raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, scopul pedepsei nu ar putea fi atins prin dispunerea amânării aplicării pedepsei sau a renunțării la aplicarea pedepsei.

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2  lit. a) C. pr. pen., Curtea a urmat să admită  apelul declarat de inculpatul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 137 din 18.02.2019 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureș, să desființeze parţial sentinţa atacată şi rejudecând cauza să schimbe încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C. pen., în infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 C. pen., iar în baza acestei noi infracțiuni să îl condamne pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

Totodată, instanța urmează a menţine celelalte dispoziţii din hotărârea atacată privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere, obligațiile impuse și atenționările atrase inculpatului.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 275 alin. 3  C. pr. pen., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.