Recunoaşterea şi executarea hot. Jud. pronunţate în alte state membre ale ue, în cazul în care persoana condamnată se află în România. Titularul sesizării curţii de apel în vederea recunoaşterii şi executării hot. de condamnare pronunţată în alt stat memb

Expresie a principiilor suveranităţii şi teritorialităţii, declanșarea mecanismelor de recunoaștere a hotărârii de condamnare pronunţate într-un alt stat membru când persoana condamnată se află în România,  în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate este apanajul exclusiv al statului emitent care din oficiu, la solicitarea statului de executare sau la cererea persoanei condamnate poate să emită şi să transmită autorităţilor statului de executare certificatul însoţit de hotărârea judecătorească.

În acelaşi timp, sesizarea Curţii de Apel pe cale principală în vederea recunoaşterii hotărârii judecătoreşti şi executării pedepsei nu este apanajul particularilor, ci se face de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel competentă, după primirea de la Ministerul Justiţiei a certificatului şi hotărârii transmise de autorităţile statului emitent.

Dacă totuşi, persoana condamnată într-un stat membru urmăreşte să fie recunoscută hotărârea judecătorească şi să execute pedeapsa sau măsura privativă de libertate în statul membru de origine, atunci aceasta se poate adresa autorităţilor competente din statul emitent sau din statul de executare să iniţieze o procedură pentru transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului. O asemenea cerere nu creează totuşi o obligaţie pentru statul emitent de a transmite hotărârea judecătorească însoţită de certificat.

Art. 152 lit. c din Legea nr. 302/2004 atribuie Ministerului Justiţiei şi nu instanţei de judecată competenţa ca, prin direcţia de specialitate, însemnând Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, să solicite statului emitent, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate, să transmită hotărârea judecătorească şi certificatul.

Legea nr. 302/2004, art. 152, art. 159, art. 160 alin. 1 (art. 164, art. 171, art.  172 alin. 1 în urma republicării Legii nr. 302/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411/27 mai 2019)

Decizia-cadru 2008/909/JAI, art. 4 alin. 5

Asupra sesizării de faţă,

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Tg.-Mureş sub nr. xxx, petenta K.E. a solicitat recunoaşterea şi executarea în România a sentinţei nr. xxx pronunţată în data de 23 ianuarie 2018 de către Tribunalul Capitalei, Budapesta, definitivă prin hotărârea nr. xxx pronunţată la data de 13 februarie 2019 de către Curtea de Apel din Budapesta, Ungaria.

În motivare, petenta a subliniat că prin sentinţa nr. xxx pronunţată de Tribunalul Capitalei din Budapesta, a fost condamnată la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, cu suspendare pe o perioadă de probă de 3 ani, şi expulzarea de pe teritoriul Ungariei pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie pasivă, trafic de influenţă şi falsificare de acte publice. Sentinţa a fost modificată în apel, prin hotărârea nr. xxx de către Curtea de Apel din Budapesta în sensul că a fost înlăturată dispoziţia de suspendare a executării pedepsei şi s-a impus interdicţia de a fi pusă în libertate sub supraveghere.

2. Examenul valabilităţii sesizării Curţii de Apel Tg.-Mureş. Din documentele ataşate cererii, instanţa observă că d-na K.E. –cetăţean român, care locuieşte pe teritoriul României, a fost condamnată prin sentinţa nr. xxx pronunţată de Tribunalul Capitalei din Budapesta, la pedeapsa rezultantă de un an şi 8 luni închisoare, cu suspendare pe o perioadă de probă de 3 ani, şi expulzarea de pe teritoriul Ungariei, pentru săvârşirea infracţiunilor de corupţie pasivă, trafic de influenţă şi falsificare de acte publice. Această sentinţă a fost modificată în apel, prin hotărârea nr. xxx  pronunţată de către Curtea de Apel din Budapesta, prin care a fost înlăturată dispoziţia de suspendare a executării pedepsei şi s-a impus interdicţia ca persoana condamnată să fie pusă în libertate sub supraveghere.

Cum atât România, cât şi Ungaria sunt state membre ale Uniunii Europene şi au transpus în dreptul intern Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, acesta este instrumentul european care leagă cele două state în materia recunoaşterii hotărârilor de condamnare şi a executării măsurii sau pedepsei privative de libertate.

Dispoziţiile legale care implementează în dreptul român Decizia-cadru 2008/909/JAI şi care interesează în situaţia d-nei K.E. sunt inserate în Titlul VI, Capitolul I, Capitolul II, Secţiunea 1şi Secţiunea a 3-a din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată. Prezintă relevanţă, în special, prevederile art. 142 alin. 2teza I („atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată), art. 152 referitor la atribuţiile Ministerului Justiţiei, art. 159 referitor la măsurile pregătitoare sesizării instanţei şi art. 160 alin. 1 relativ la titularul sesizării instanţei.

De aici rezultă că, expresie a principiilor suveranităţii şi teritorialităţii, declanșarea mecanismelor de recunoaștere a hotărârii de condamnare  în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate este atributul exclusiv al statului emitent care din oficiu, la solicitarea statului de executare sau la cererea persoanei condamnate poate să emită şi să transmită autorităţilor statului de executare certificatul însoţit de hotărârea judecătorească.

În acelaşi timp, sesizarea Curţii de Apel pe cale principală în vederea recunoaşterii hotărârii judecătoreşti şi executării pedepsei nu este apanajul particularilor, ci se face de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel competentă, după primirea de la Ministerul Justiţiei a certificatului şi hotărârii transmise de autorităţile statului emitent.

Dacă totuşi, persoana condamnată într-un stat membru urmăreşte să fie recunoscută hotărârea judecătorească şi să execute pedeapsa sau măsura privativă de libertate în statul membru de origine, cum este cazul d-nei K.E., atunci aceasta se poate adresa autorităţilor competente din statul emitent sau din statul de executare să iniţieze o procedură pentru transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului. O asemenea cerere nu creează totuşi o obligaţie pentru statul emitent de a transmite hotărârea judecătorească însoţită de certificat (art. 4 alin. 5 din Decizia-cadru 2008/909/JAI).

Art. 152 lit. c din Legea nr. 302/2004 republicată atribuie Ministerului Justiţiei şi nu instanţei de judecată competenţa ca, prin direcţia de specialitate, însemnând Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, să solicite statului emitent, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate, să transmită hotărârea judecătorească şi certificatul.

În considerarea celor enunţate mai sus, s-a trimis la Ministerul Justiţiei, spre competentă primire, cererea formulată de persoana condamnată K.E. de recunoaştere şi executare a sentinţei nr. xxx pronunţată în data de 23 ianuarie 2018 de către Tribunalul Capitalei, Budapesta, definitivă prin hotărârea nr. xxx pronunţată la data de 13 februarie 2019 de către Curtea de Apel din Budapesta, Ungaria.

Domenii speta

Spete similare