Procedură penală

Prin sentinţa penală nr. 426/23 februarie 2009 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosar nr.8877/180/2008  s-au dispus următoarele:

În baza art.300 C.pr.pen. cu referire la art.197 alin 1,4 Cpr.pen, a constatat neregularitatea actului de sesizare a instanţei.

S-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în vederea refacerii actului de sesizare.

În baza art.192 alin 3 Cprpen cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Potrivit art.  197 Cprpen încălcările care atrag nulitatea sunt

(1) Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

(2) Dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.

(3) Nulitatea prevăzută în alin. 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu.

(4) Încălcarea oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

(5) În situaţiile prevăzute în alin. 1 şi 4, în cazul în care refacerea actului anulabil se poate face în faţa instanţei care a constatat, prin încheiere, încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta acordă un termen scurt pentru refacerea imediată a actului.

Excepţie vizează rechizitoriul emis de procuror, iar sancţiunea procesuală care poate avea incidenţă asupra acestui act procedural, în prezenta cauză este, conform art. 197 alin. 1,4 C. pr. pen., nulitatea relativă, întrucât deşi  regularitatea conţinutului rechizitoriului (art. 263 C. pr. pen.), ca act de sesizare a instanţei (art. 264 alin. 1 C. pr. pen.), se plasează în domeniul normei procesual – penale imperative, de ordin public, în speţă din punct de vedere formal acesta este legal întocmit.

Sub aspect procedural, astfel de dispoziţii se referă la: categoria actului de sesizare, aşa cum este prevăzut de lege (rechizitoriul sau plângerea); organul judiciar sau, după caz,  persoana abilitată de lege să sesizeze instanţa; conţinutul minim obligatoriu, prevăzut de lege, pentru actul de sesizare.

Sesizarea instanţei în prezenta cauză s-a făcut prin rechizitoriu, care sub incidenţa prevederilor art. 263 C. pr. pen. trebuie  să cuprindă, în mod imperativ, pe lângă datele prevăzute  de art. 203 alin. 1 C. pr. pen.,  „datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea”. Tot astfel, art. 263 alin. 3 C. pr. pen. dispune că „În cazul când urmărirea penală este efectuată  de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele suplimentare prevăzute de art. 260 C. pr. pen.”,  şi anume: „ mijloacele materiale  de probă şi măsurile luate referitor la ele în cursul cercetării penale…”.

Aplicând aceste dispoziţii asupra actului de sesizare cu care a fost investită instanţa, se constată următoarele:

Rechizitoriul se concentrează, în mod neîndoielnic,  asupra a două persoane, pe care le trimite în judecată, şi anume: B. F. R. şi B. (T.) M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin 1 Cpen.

Sub acest aspect actul de sesizare respectă prevederile art. 263 C. pr. pen., cu referire la persoanele  învinuite, faptele pentru care sunt trimise în judecată, încadrarea juridică a acestora.

Totuşi, rechizitoriul trebuie să facă trimitere la lucrările de urmărire penală, mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală de care este susţinut (art. 263 alin. 3 C. pr. pen. şi art. 260 C. pr. pen.) şi faptele penale pentru care s-a efectuat urmărire penală.

Verificând corespondenţa acestor aspecte cu conţinutul şi dispozitivul rechizitoriului, instanţa constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin 1 Cpen constituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu „Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane”.

Încălcarea unei îndatoriri de serviciu , prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă pentru a constitui infracţiunea de neglijenţă în serviciu trebuie să cauzeze o tulburare însemnată  bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.

Urmările care potrivit art. 249 alin 1 Cpen  atribuie caracter penal  încălcării din culpă a unei îndatoriri de serviciu trebuie să deci de o anumită însemnătate, după cum rezultă din terminologia folosită, respectiv: tulburare însemnată bunului ori vătămare importantă.

Latura obiectivă a infracţiunii include şi legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi urmarea ce s-a produs.

În rechizitoriu nu se stabileşte nici în expozitiv şi nici în dispozitiv în ce a constat urmarea imediată a săvârşirii presupusei fapte de neglijenţă în serviciu.

Deşi infracţiunea de neglijenţă în serviciu este o infracţiune cu prejudiciu, nu există constituire de parte civilă în cursul urmăririi penale( părţile vătămate SC UMB R.I. SA şi SC A.I. SA - persoane juridice  de drept privat - constituindu-se părţi civile în faţa instanţei ), deşi în raport de eventuala valoare a prejudiciului se poate aprecia dacă fapta constituie sau nu infracţiune.

În aceste condiţii, văzând că părţile vătămate SC UMB R.I. SA şi SC A.I. SA sunt persoane juridice  de drept privat – instanţa constată că era imperios necesar a se stabili, pe cale de anchetă dacă s-a produs vătămare importantă a intereselor legale ale acestor persoane conform art. 249 alin 1 teza finală Cpen.

 Instanţa concluzionează că sub aspectul analizat rechizitoriul se întemeiază pe fapta cercetată parţial în cursul urmăririi penale, Sub acest aspect rechizitoriul este lovit de nulitate pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 263 alin. 1 şi 3 C. pr. Pen cu referire la art. 249 Cpen, nefiind stabilit prejudiciul şi  nici legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu. De asemenea, întrucât inculpaţilor le-a fost respinsă singura cererea de probatorii formulată cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală (06.05.2008) la o dată ulterioară respectiv la data de 07.05.2008, având drept consecinţă încălcarea dreptului la apărare, instanţa apreciază că are incidenţă cazul de nulitate relativă prevăzut de art. 197 alin. 4 raportat la art. 6 C. pr. pen.

Instanţa a concluzionat că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru o infracţiune pentru care latura obiectivă nu a fost stabilită pe cale de anchetă ceea ce echivalează cu lipsa urmăririi penale şi pe cale de consecinţă părţii responsabile civilmente comitenta prepuşilor inculpaţi şi inculpaţilor le-a fost încălcat dreptul la apărare fiind incident cazul de nulitate relativă prevăzut de art. 197 alin. 4 C. pr. pen., cu referire la încălcarea dreptului la apărare consacrat prin dispoziţiile art. 6 C. pr. Pen, fiind dovedită astfel vătămarea procesuală . Această  nulitate a fost invocată  de partea responsabilă civilmente la termenul de  judecată din 16.02.2009(primul termen de judecată cu procedură completă) când s-a pus în discuţie o atare chestiune prealabilă, fiind îndeplinite condiţiile formale de invocare prevăzute de art. 197 alin. 4 C. pr. pen.

Astfel fiind, instanţa a constatat că în prezenţa unor discordanţe  între actul de sesizare al instanţei şi lucrările de urmărire penală şi a unor lipsuri majore în cercetarea faptei de neglijenţă în serviciu, discordanţe  şi lipsuri ce nu pot fi acoperite de instanţă în cursul cercetării judecătoreşti întrucât s-ar aduce atingere imparţialităţii de care trebuie să dea dovadă orice instanţă, în vederea asigurării dreptului  părţilor la un proces echitabil, şi pe cale de consecinţă în baza art. 300 C.pr.pen. cu referire la art. 197 alin 1,4 Cprpen a constatat neregularitatea actului de sesizare şi a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Împotriva acestei sentinţe a  declarat recurs, în termen legal,  PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU criticând ca nelegală soluţia primei instanţe, sub aspectul restituirii dosarului la parchet deoarece,  în mod greşit s-a considerat de instanţă că în cauză au fost încălcate prevederile art. 300 cod pr. penală cu privire la regularitatea actului de sesizare al instanţei.

Analizând sentinţa recurată , în raport de actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este nelegală şi se impune trimiterea cauzei spre rejudecare , pentru următoarele considerente:

 În art. 300 alin (1) cod pr penală se arată că instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.

   (2) În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

 De asemenea, în art. 263 se arată că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.

   (2) În rechizitoriu se arată de asemenea numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces şi locul unde urmează a fi citate.

   (3) În cazul când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul trebuie să cuprindă şi datele suplimentare prevăzute în art. 260.

Din examinarea prevederilor menţionate rezultă că numai nerespectarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei constituie temei de restituire a cauzei la procuror, iar aprecierea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii obiective, este de atributul instanţei, care se pronunţă, prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătoreşti şi după dezbateri.

Când persoana vătămata nu s-a constituit parte in cursul urmăririi penale, prima instanţa este obligată să-i explice acesteia dreptul de a participa la proces ca parte vătămată sau parte civila, aceasta fiind o practică constată a instanţelor judecătoreşti la toate nivelele.

Analizând rechizitoriul nr. 3797/P/2005  se constată că acest act respectă, prin formă şi conţinut toate cerinţele textului de lege susmenţionat , actul de sesizare cuprinzând toate elementele prevăzute de art. 263 cod pr penală şi anume datele referitoare la persoana inculpaţilor, faptele reţinute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază,  învinuirea şi dispoziţia de trimitere în judecată, numele persoanelor citate în instanţă, plus dispoziţiile suplimentare prevăzute de art .260 cod pr penală .

Deşi instanţa constată neregularitatea actului de sesizare în raport de dispoziţiile  art. 300 C.p.p., motivarea vizează  neregularităţi prevăzute de art.332 C.p.p, combinând , în mod nefericit,  cele doua texte de lege deşi acestea se referă la situaţii diferite, momente procesuale diferite si motive diferite de dezinvestire a instanţei de judecata.

Ca atare, instanţa de recurs constată că prima instanţă a fost legal sesizată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute sub acest aspect, celelalte nereguli constatate de instanţă putând a fi soluţionate odată cu fondul cauzei şi în consecinţă, se constată că hotărârea, fiind vădit nelegală, urmează să se admită recursul, să se caseze hotărârea recurată în totalitate şi pe fond, să  se  trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în baza art. 385/15, pct.2, lit.c, C.pr.pen.

Se va constata că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.

Domenii speta

Spete similare