Contestatie la executare

Prin cererea având ca obiect “contestaţie la executare” înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 27.06.2018 sub nr. 3884/260/2016*, ca urmare a pronunţării Deciziei civile nr. 35/2018 din data de 22.05.2018 a Tribunalului Bacău, în dosarul nr. 3884/260/2016 şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, contestatorul D. L. A., în contradictoriu cu intimații C. P. (G.) L. – prim creditor cesionar și S. S. , a formulat contestaţie împotriva executării silite demarate în dosarul executional nr. 587/E/2012 al BEJ A. D. E. A solicitat, de asemenea, suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esență, a arătat că nu i-a fost notificată cesiunea de creanta, a intervenit prescriptia executării silite, nu a fost făcută dovada calitatii de reprezentant iar titlu executoriu după cesiunea creanței, și-a pierdut această calitate.

A invocat, de asemenea, faptul că executarea silită este perimată întrucât din data de 22.10.2012 și până în data de 21.07.2016 nu a mai fost efectuat nici un act de executare.

Prin cererile precizatoare formulate atât în primul ciclu procesual cât și în rejudecare, contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimați, a creditoarei C. E. B. (R.) S. și a creditoarei cesionare Secapital S..

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

În drept, au fost invocat dispoziţiile art. 401 C.proc.civ. vechi.

La termenul din data de 02.10.2018, instanța a respins cererea formulată de contestator de introducere în cauză a intimatei C. E. B. (R.) S. întrucât, deşi această societate bancară a avut, iniţial, calitatea de creditor, a cesionat ulterior creanţa deţinută, astfel că nu este justificată calitatea procesuală pasivă în cauză;

La același termen, a admis cererea formulată de contestator de introducere forțată în cauză a intimatei S. S. prin mandatar SC K. R. S., în calitate de ultim cesionar al creanţei ce face obiectul executării silite în dosarul execuţional nr. 587/2012;

Prin întâmpinarea formulată, intimata S. S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, față de împrejurarea că a cesionat creanța cesionarului I. L.

La termenul din data de 11.12.2018 instanța a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei S. S., invocată de intimata S. S., prin întâmpinare, a constatat că intimata S. S. nu are calitate procesuală în cauză și a introdus în cauză, în calitate de intimată, pe I. L., ca ultim creditor cesionar.

Intimata I.  a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, tardivității formulării contestației la executare și inadmisibilității capătului de cerere privind prescripția extinctivă (f. 93).

La termenul din data de 16.04.2019, a constatat stabilit cadrul procesual în cauză, calitatea de intimați aparținând creditorului cesionar ce a pornit executarea silită, C. P. (G.) L., pentru opozabilitate și ultimului creditor cesionar, I. L

La același termen, având în vedere motivele de contestaţie invocate, mai precis, lipsa notificării cesiunii de creanţă, prescripţia executării silite, lipsa calităţii de reprezentant, pierderea calităţii de titlu executoriu a contractului, după cesiune, şi perimarea executării silite, apreciind, astfel, că, în speţă, nu este vorba despre o contestaţie împotriva unui act de executare, a calificat prezenta contestaţie la executare ca fiind o contestaţie la executare propriu-zisă.

În continuare, a respins excepțiile netimbrării și inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la prescripţia extinctivă, invocate de intimata I. L., prin întâmpinare, ca neîntemeiate, pentru considerentele inserate în încheierea de ședință de la acea dată.

În temeiul art. 248 alin. (4) C.pr.civ., a dispus unirea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimata I. L., prin întâmpinare, cu fondul cauzei, apreciind că, pentru judecarea excepţiei, fiind necesară administrarea aceloraşi probe ca pentru soluţionarea fondului cauzei.

În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.pr.civ., a încuviințat și administrat pentru părţi, proba cu înscrisuri.

A fost dispusă ataşarea dosarului execuţional nr. 587/E/2012 al BEJ A. D. E. (f. 61 și urm. dosar de fond).

Analizând materialul probator administrat, cu prioritate prin prisma exceptiei tardivitatii formularii contestatiei la executare, instanţa reţine urmatoarea situatie de fapt:

Prin contractul de credit nr. 610975/23.04.2008  încheiat de contestatorul D. L. Andrei, în calitate de împrumutat, cu împrumutătorul C. E. B. (R.) S., i-a fost eliberat contestatorului un card cu limită de credit, pentru o perioadă de doi ani (f. 65).

Față de împrejurarea că nu au mai fost achitate ratele, banca cesionat contractul de credit către intimate C. P. G., aceasta din urmă formulând, la data de 02.08.2012, cerere de executare silită împotriva debitorului (f. 62).

Prin încheierea de încuviințare a executării silite din 17 septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr. 4218/260/2012 s-a încuviințat executarea silită pornită împotriva contestatorului pendinte pentru suma de 4.421,86 lei (f. 103).

S-a dispus înființarea executării silite prin poprire iar actele de executare emise au fost comunicate și debitorului, chiar la adresa indicată de acesta în prezenta cerere de chemare în judecată, la data de 03.10.2012, dovada regăsindu-se la dosar (f. 109).

Creanța a fost cesionată ulterior, în mod succesiv, către S. S. și, în final, către I. L.

Prin promovarea prezentei contestaţii la executare, astfel cum a fost calificată de instanță, contestatorul urmăreşte anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 587/E/2012 al BEJ A. D. E., fiind vorba, așadar, de o contestație la executare propriu-zisă.

Contestaţia la executare este concepută ca un mijloc procesual de cenzurare a legalităţii procedurii execuţionale, sub aspectul actelor şi formelor de executare îndeplinite în vederea realizării dispoziţiilor titlului executoriu.

În ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, examinând excepţia invocată, în raport cu starea de fapt reţinuta şi cu prevederile legale aplicabile în cauză, instanţa constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considererente:

În drept, față de momentul demarării procedurii de executare silită (anul 2012), instanța reține că sunt aplicabile în speță dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.

Reglementarea generală a termenului de formulare a contestaţiei la executare era cuprinsă în articolul 401 Cod procedură civilă vechi, textul stabilind un termen de 15 zile pentru introducerea acţiunii, care curgea de la momente diferite, în funcţie de obiectul cererii, de forma de executare, de persoana contestatorului (contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi; data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie; de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului ).

Termenul de exercitare a contestaţiei la executare este un termen procedural de decădere, supus regimului juridic prevăzut de articolul 103 Cod procedura civilă, termen incident atât in ipoteza nulităţilor relative cât şi în ipoteza nulităţilor absolute, textul de lege nefăcând distincţie în raport de motivele contestaţiei. Având în vedere reglementarea expresă a contestaţiei împotriva executării silite însăşi, instanța apreciază faptul ca motivele de nelegalitate a procedurii execuţionale (precum lipsa titlului executoriu, lipsa calităţii de creditor, prescripţia dreptului de executare silită etc) pot fi ridicate doar în cadrul acestei căi de atac.

Având în vedere faptul că demersul juridic al contestatorului are ca scop desfiinţarea întregii proceduri execuţionale, termenul de formulare a acţiunii este de 15 zile şi curge de la data la care acesta a primit somaţia sau de la data de la care a luat cunoştinţă de primul act de executare, contestaţia neputând fi formulată oricând.

În speță, acesta a primit încheierea de încuviințare a executării silite, somația și înștiințarea de poprire, cel mai târziu în luna octombrie a anului 2010. De altfel, în cuprinsul acțiunii chiar contestatorul menționează că a primit la data de 01.10.2012, la domiciliu, acte de executare (f. 5).

Ţinând cont de prevederile legale anterior menţionate, contestatorul din prezenta cauză avea un termen de 15 zile pentru formularea contestaţiei la executare propriu-zisă prin care să invoce prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi apărările privind netransmiterea caracerului de titlu executoriu al contractului de credit ca urmare a intervenirii cesiunii de creanţă şi excepţia lipsei calităţii de creditor.

Aşadar, termenul peremptoriu de 15 zile analizat în prezenta cauză era împlinit la data de 17.08.2016, data formulării prezentei contestații la executare.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că prezenta contestaţie la executarea propriu-zisă a fost formulată cu depăşirea termenului de 15 zile, instanţa urmează să admită excepţia absolută şi peremptorie a tardivităţii şi să o respingă ca tardiv introdusă.

Cu toate acestea, excepția tardivității contestației la executare urmează a fi admisă doar în parte, instanța constatând că a fost invocată, ca motiv de contestație, și excepția perimării executării silite. Formularea acestui motiv de contestație nu este ținută de același termen peremptoriu de 15 zile, perimarea putând interveni oricând pe parcursul executării silite, chiar după comunicarea actelor de executare.

În drept, potrivit dispoziţiilor articolului 389 Cod procedură civilă:

„Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei”.,

Aceste dispoziţii definesc instituţia perimării executării silite, aceasta fiind reglementată ca o sancţiune procesuală care are ca efect stingerea executării silite, ca urmare a lipsei îndelungate de stăruinţă a creditorului în încercarea de valorificare a dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu. Perimarea executării silite intervine de drept la împlinirea termenului de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fie urmat de alte acte de executare. În doctrină s-a arătat faptul că perimarea se constată din oficiu, organul de executare trebuind să refuze continuarea executării, iar instanţa să aplice perimarea, debitorul putând invoca intervenirea perimării în cazul în care executorul judecătoresc a continuat procedura, pe calea contestaţiei la executare.

În exercitarea controlului constituţionalităţii articolului 389 Cod procedură civilă Curtea Constituţională a statuat faptul că : „Curtea observă că executarea silită constituie o parte a procesului civil şi că principiul disponibilităţii operează pe întregul parcurs al acestui proces. Raţiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a determina pe creditor să depună toate diligenţele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obţinut. Curtea mai reţine că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii.”

Din analiza actelor de executare efectuate în dosarul nr. 587/E/2012 al BEJ A. D. E. reiese că la data de 22.10.2012 a fost emisă o adresă de poprire către S.C. S. O. C. S.R.L. (f. 134), după care, la data de 21.07.2016 a fost emisă către debitor o adresă de înființare a popririi (f. 127 verso).

Astfel, în intervalul 22.10.2012 – 21.07.2016 nu a mai fost încheiat niciun act de executare, nici măcar în mod formal.

Prin urmare, apreciind că executarea silită nu poate fi scindată, sancţiunea perimării vizând întreaga activitate de executare silită desfăşurată, instanța reţine faptul că, dispoziţiile art. 389 Cod procedură civilă sunt aplicabile, executarea silită perimându-se de drept ca urmare a faptului că, au trecut mai mult de 6 luni fără a se îndeplini vreun act de executare.

Date fiind considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, va admite în parte excepţia tardivităţii contestaţiei la executare propriu-zise formulate în dosarul executional nr. 587/E/2012 al BEJ A. D. E., excepţie invocată de intimată prin întâmpinare, va respinge în parte cererea de chemare în judecată avand ca obiect “contestaţie la executare – propriu-zisă” formulată de contestatorul D. L. A., în contradictoriu cu intimaţii C. P. (G.) L. şi I. L., în ceea ce privește motivele constând în lipsa notificarii cesiunii de creanta, prescriptia, lipsa calitatii de reprezentant, pierderea calitatii de titlu executoriu a titlului după cesiune, ca tardiv formulată, va respinge excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, în ceea ce privește motivul constând în intervenirea perimării executării silite, ca neîntemeiată, va admite contestația la executare, prin raportare la motivul constând în intervenirea perimării executării silite și va constata perimată executarea silită.

Faţă de soluţia pronunţată cu privire la capătul principal de cerere, va respinge capătul de cerere având ca obiect suspendare executare silită, ca rămas fără obiect.

Contestatorul a depus la dosarul de fond la data de 16.02.2017 o situație a sumelor reținute în cadrul dosarului de executare silită ce face obiectul prezentei cauze și a făcut vorbire despre instituția întoarcerii executării silite însă, prin acțiunea introductivă de instanță, acțiunea modificatoare și precizările formulate, acesta nu a înțeles să învestească instanța cu un capăt de cerere distinct având ca obiect ”întoarcerea executării silite”, nefiind, de altfel, nici timbrat în mod corespunzător, astfel că nu se va pronunța cu privire la acest aspect.

În temeiul art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dispune restituirea către contestator a sumei de 365 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în cauză, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte excepţia tardivităţii contestaţiei la executare propriu-zise formulate în dosarul executional nr. 587/E/2012 al BEJ A. D. E., excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge în parte cererea de chemare în judecată avand ca obiect “contestaţie la executare – propriu-zisă” formulată de contestatorul D. L. A., în contradictoriu cu intimaţii C. P. (G.) L. şi I. L., în ceea ce privește motivele constând în lipsa notificarii cesiunii de creanta, prescriptia, lipsa calitatii de reprezentant, pierderea calitatii de titlu executoriu a titlului după cesiune, ca tardiv formulată.

Respinge excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, în ceea ce privește motivul constând în intervenirea perimării executării silite, ca neîntemeiată.

Admite contestația la executare, prin raportare la motivul constând în intervenirea perimării executării silite.

Constată perimată executarea silită.

Anulează executarea silită efectuată în dosarul executional nr. 587/E/2012 al BEJ Aldea Diana Elena.

Respinge cererea având ca obiect suspendare executare silită, ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dispune restituirea către contestator a sumei de 365 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în cauză, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Moineşti.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, astazi, 08.05.2019.

Domenii speta

Spete similare