Stabilirea locuinței minorului

Sentinţă civilă 768 din 24.07.2019


Deliberand asupra actiunii civile de fata, instanta constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la data de 02.08.2018 pe rolul Judecatoriei Moinesti, sub nr. 3408/260/2018, reclamanta A.C. a solicitat in contradictoriu cu paratul L.F.G. stabilirea locuinței minorului L.C.G. născut la data de 22.10.2006, la mamă şi exercitarea în comun a autoritatii parintesti de catre cei doi părinți, precum si suplinirea consimțământului pârâtului ca minorul să călătorească la reclamantă precum și pentru eliberarea documentelor necesare călătoriei.

In subsidiar, reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorului la pârât și admiterea unui program vizită minor, în condițiile în care minorul își exprimă voința de a rămâne cu tatăl său.

În motivare, reclamanta a aratat că din relația de concubinaj dintre cele două părți a rezultat minorul L.C.G născut la data de 22.10.2006, dar că în prezent aceștia nu mai locuiesc împreună, datorită neînțelegirilor care au apărut între ei, astfel că reclamanta locuiește în Italia împreună doi minori rezultați dintr-o căsătorie anterioară, iar minorul rezultat din relația cu pârâtul locuiește cu pârâtul și cu mama acestuia.

În dovedire, a ataşat la dosar certificatul de naştere al minorului.

În probaţiune, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, ancheta socială şi proba testimonială cu doi martori.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 403, 402 şi 499 C.civ.

Acţiunea a fost timbrată potrivit art. 15 din O.U.G. 80/2013 (f. 4).

Paratul, legal citat nu a formulat intampinare.

Prin sentința civilă nr. 1296/16.08.2018, s-a soluționat aceeași cerere a reclamantei formulată pe cale de ordonanță presedințială, prin care s-a luat act de tranzacția părților cu privire la stabilirea locuinței minorului la domiciliul pârâtului, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minor, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere de 200 lei lunar și stabilirea unui program de vizită ăn favoarea mamei.

In prezenta cauză, părțile au solicitat să se admită acțiunea ăn sensul celor din tranzacția consfințită pron sentința menționată anterior, singurele aspecte asupra cărora nu au căzut de acord au fost cele privitoare la suplinirea consimțământului pârâtului.

Cu privire la aceste capete de cerere instanța constată că nu s-a făcut dovada refuzului pârâtului de a își exprima acordul, mai ales că acesta a fost de acord cu programul de vizită solicitat de reclamantă și care presupune ca minorul să petreacă timp în vacațe cu mama sa la domiciliul acesteia.

In cauză a fost audiată mama pârâtului, fiind bunica minorului care s-a ocupat de acesta încă de la vârsta de 3 ani, de care minorul este foarte atașat și s-a audiat minorul care arată că nu vrea să locuiască cu mama sa, iar la momentul de față nu vrea nici să o viziteze.

Instanța va admite acțiunea în parte, având în vedere că pîrțile s-au înțeles cu privire la locuința minorului și la programul de vizită, pe care il va incuviința dar cu mențiunea că acesta se va efectua doar cu consimțământul minorului.

Vor fi respinse capetele de cerere privind suplinirea consimțământului pârâtului ca nefondate.