Infracţiuni săvârşite asupra unui membru de familie-violenţa în familie ( art. 199 Cod penal).

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul numărul .../P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, din data de 13.06.2018, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B C I, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b) Cod penal și lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, în noaptea de 31 decembrie 2016/01 ianuarie 2017, în  jurul orei  04.00, în scara blocului nr. 2A situat în strada ...., Municipiul Craiova, inculpatul B C I i-a aplicat persoanei vătămate C (B) P L, soţia sa, de care era despărţit în fapt, mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei, aceasta necesitând pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, după care i-a sustras telefonul mobil marca Allview, modelul P5 Pro.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt mai sus prezentată au fost administrate în cursul urmăririi penale probe obţinute pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare (f. 9-16 d.u.p.), declarații persoane vătămate (f. 19-24, f. 27-29), declarații martori (f. 30-42), certificate medico-legale (f. 24-25), scrisoare medicală (f. 26), declarații de suspect și inculpat (f. 83-89).

În procedura camerei preliminare, fază procesuală distinctă de faza judecăţii, prin încheierea şedinţei de Cameră de Consiliu din data de 13 august 2018 pronunţată în dosarul numărul .../215/2018/a1 al Judecătoriei Craiova, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din data de 13.06.2018 dat în dosarul de urmărire penală numărul .../P/2017, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B C I pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal și lovire sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal; în dosarul de urmărire penală numărul .../P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 14 iunie 2018, sub numărul .../215/2018, privind pe inculpatul B C I şi pe persoana vătămată C P – L.

La data de 27 septembrie 2018 a fost înaintată la dosar fişa de cazier judiciar a inculpatului B C I (f. 7 din dosar).

În şedinţa publică din data de 26 octombrie 2018, la interpelarea instanţei, persoana vătămată C P – L prin avocat ales.... a depus la dosar cerere de constituire ca parte civilă în procesul penal prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale. În dovedirea cererii a atașat la dosar înscrisuri medicale (f. 16-18), extras de pe portalul instanței privind Dosarul penal nr. ../215/2017 și extras din ziarul Local pag. 4-5 (f. 21-24) și a solicitat audierea în calitate de martor a numitei M M.

În aceeaşi şedinţă publică din data de 07 decembrie 2018, după citirea actului de sesizare, la interpelarea instanţei, inculpatul B C I a arătat, în prezenţa apărătorului ales .., că solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate și să dea o declarație de recunoaștere a vinovăției (f. 27-28).

Instanța, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 Cod procedură penală, în temeiul art. 375 alin. 2 C.pr. pen. a admis cererea inculpatului B C I de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de acest text de lege.

În ședința publică din data de 01 februarie 2019, instanța de judecată, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe în infracțiunea de violență în familie și în temeiul art. 386 C. pr. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea de violență în familie, prevăzută de art. 199 alin 1 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal (f. 45-46).

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă pe latură civilă:

- înscrisuri medicale (f. 16-18);

- extras din ziarul Local pag. 4-5 (f. 21-24);

- declarația martorului M M (f. 39);

- extras de pe portalul instanțelor cu privire la dosarul penal nr. 15122/215/2017 al Judecătoriei Craiova având ca obiect infracțiunea de violență în familie (f. 19-20);

- extras convorbiri (f. 43-44, 50-58).

La solicitarea instanței, partea civilă a depus la dosarul cauzei sentința civilă de divorț nr. ../22.10.2015 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin respingerea prin decizia civilă nr. ../17.01.2017 a Tribunalului Dolj prin respingerea apelurilor (f. 31-38).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în noaptea de 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017, inculpatul B C I i-a urmărit cu autoturismul personal pe persoana vătămată C P L și martorul P D de la o unitate comercială din zona centrală a municipiului Craiova, unde persoana vătămată fusese de serviciu până la orele 03,00 și în momentul în care aceștia au intrat în scara blocului unde locuiau, în jurul orei 04,00, inculpatul i-a urmat și i-a abordat, între ei având loc o altercație urmată de  aplicarea de către inculpat a unor lovituri cu pumnii în zona feței persoanei vătămate, cât și de însușirea ulterioară de către acesta a telefonului mobil, marca Allview, model P5 Pro, aparținând persoanei vătămate, ce a căzut jos în timpul incidentului.

Astfel, martorul ocular P D (f. 31-32 d.u.p.) a asistat la întregul conflict şi a perceput prin propriile simţuri (ex propriis sensibus) actele de agresiune fizică exercitate de către inculpat asupra persoanei vătămate, în timp ce martorul PDN (f. 39-40 d.u.p.), martor indirect, a auzit zgomote ce proveneau de pe casa scării și a observat pe vizor trei persoane, dintre care una era o fată, care erau angrenate într-o încăierare, iar martorul PS (f. 41-42 d.u.p.), a auzit țipete venind din scara blocului și a observat pe vizor o învălmășeală în care erau implicați fiul ei P DM, prietena lui B P L și încă un bărbat pe care nu îl cunoștea, după care deschizând ușa a constatat personal urmele agresiunilor fizice produse persoanei vătămate (f. 41-42 d.u.p.). Aceste depoziţii se coroborează şi cu restul materialului probator administrat în cauză, respectiv cu conţinutul certificatului medico legal( fila nr. 25 dup), cât şi cu declaraţia persoanei vătămate.

În timpul altercaţiei, inculpatul i-a luat părţii civile, fără consimţământul acesteia,  telefonul mobil, marca Allview, model P5 Pro, pe care ulterior l-a înstrăinat către martorul CP, cu care se afla în relaţii de prietenie, astfel cum reiese din depoziţia martorului care se coroborează cu procesul-verbal de verificare întocmit la data de 20.02.2017 de organele de cercetare penală.

 De asemenea, starea de fapt este confirmată şi de aspectele declarate de către inculpat, care a recunoscut în totalitate faptele care i se impută.

 Inculpatul B C I şi persoana vătămată constituită parte civilă în cadrul prezentului proces penal, C (fostă B) P – L, au fost căsătoriţi de la data de 06.11.2004 până la data de 17.01.2017, când a rămas definitivă sentința de desfacere a căsătoriei nr. 1.../22.10.2015 a Judecătoriei Craiova.

Urmare a loviturilor la care a fost supusă, persoana vătămată C P – L a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7 – 8 zile de îngrijiri medicale şi care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, astfel cum rezultă din certificatul medico – legal numărul ../A2 din 03.01.2017, eliberat la data de 05.01.2017 de Institutul de Medicină Legală Craiova (f. 24 d.u.p.).

Starea de fapt reţinută este dovedită de probe obţinute pe baza mijloacelor de probă necontestate de către părţi, reprezentate de declaraţia persoanei vătămate constituită parte civilă în cadrul prezentului proces penal, C P – L (f. 19-23 d.u.p.) declaraţie ce se coroborează cu concluziile certificatului medico – legal numărul 3/A2 din 03.01.2017 eliberat la data de 05.01.2017 de Institutul de Medicină Legală Craiova şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

În drept, fapta inculpatului B C I care, în noaptea de 30 decembrie 2016 spre 1 ianuarie 2017, în jurul orei 04,00, i-a urmărit pe persoana vătămată C (fostă B) P L și martorul P DM până în scara blocului unde locuiau și a exercitat acte de violenţă fizică asupra soţiei sale, B (în prezent C) P – L, constând în lovituri aplicate cu pumnii în zona feței ce au cauzat leziuni fizice care au necesitat pentru vindecare un număr de zile de 7 – 8 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violență în familie, faptă prevăzută de art. 199 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 193 alin. 2 din Codul penal.

De asemenea, fapta inculpatului B C I de luare a  telefonului mobil, marca Allview, model P5 Pro, din posesia persoanei vătămate C(fostă B) P L, fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C. pen.

Având în vedere că cele două infracţiuni au fost comise de acelaşi inculpat, prin acţiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în sarcina acestuia se vor reţine dispoziţiile art. 38 alin. 1 din Codul penal, respectiv concursul real de infracţiuni.

Conform art. 199 alin.1 C. pen., dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

În aceeași ordine de idei, art. 193 alin. 1 și 2 C. pen. prevede că infracțiunea de lovirea sau alte violențe se săvârșește prin lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile.

Pentru a se reține infracțiunea de violență în familie, subiectul pasiv  al infracțiunii trebuie să fie o persoană care are calitatea de membru de familie în sensul dispozițiilor art. 177 alin 1 lit. b) C. pen., printre care este inclus și soțul.

În cauză, așa cum fapta a fost săvârșită la data de 01.01.2017, iar hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă după această dată, respectiv la 17.01.2017, se constată că persoana vătămată avea calitatea de membru de familie al inculpatului la momentul comiterii faptei.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de violență în familie, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii îl reprezintă actele de violenţă aplicate persoanei vătămate, constând în lovirea acesteia cu pumnii în zona feței şi cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de mai multe zile de îngrijiri medicale.

Fiind calificată drept o infracţiune de rezultat, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată cauzarea unei suferinţe fizice asupra corpului persoanei, produsă prin lovire. Leziunea traumatică a constat în provocarea de leziuni, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Legătură de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialitatea activităţii desfăşurate efectiv de inculpat şi este dovedit prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, inculpatul a acţIat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art.16 alin.3 lit. a) Cod penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei, având reprezentarea faptului că prin aplicarea loviturilor va produce suferințe fizice persoanei vătămate. 

Art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal prevede că fapta de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, săvârșită în timpul nopții, constituie infracțiunea de furt calificat.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen. – art. 229 alin.1 lit. b C. pen., elementul material constă în acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia. Acțiunea inculpatului B C I care, a luat pe nedrept din posesia persoanei vătămate telefonul mobil marca Allview, model P5 Pro, realizează elementul material al infracțiunii de furt calificat, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul persoanei, prin luarea bunului fiind diminuat patrimoniul persoanei vătămate cu valoarea pecuniară a acestuia, între fapta inculpatului și urmarea imediată existând legătură  de cauzalitate directă. 

Sub aspectul laturii subiective, din modalitatea de săvârșire a faptei, instanța reține că inculpatul a acţIat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit, având reprezentarea că prin sustragerea bunului produce un prejudiciu material.  Totodată, se constată că intenția inculpatului verifică scopul săvârșirii infracțiunii, acela de însușire pe nedrept a bunului sustras.

De altfel, scopul avut în vedere la săvârșirea faptei este reliefat și de comportamentul pe care l-a avut inculpatul după momentul sustragerii telefonului mobil. Astfel, deși prin declarațiile date  în faza de urmărire penală de către inculpat s-a arătat că acesta intenția de fapt să obțină numărul de telefon și  poze recente cu fiul său, urmând ca ulterior să returneze persoanei vătămate telefonul sustras (f. 83-85, f. 89 d.u.p.), ulterior incidentului, spre mijlocul lunii ianuarie, inculpatul a dispus de acest bun, dăruindu-l martorului CP (f. 37 d.u.p.) căruia i-a și comunicat după câteva zile să-i scoată bateria și să-l arunce ”că e cu probleme”. Or, din aceste împrejurări, cât și din faptul că inculpatul nu a returnat persoanei vătămate telefonul mobil, nu poate rezulta decât existența în persoana acestuia a unei intenții calificate prin scop, aceea de sustragere a bunului în scopul însușirii pe nedrept.

Această faptă a fost săvârșită în timpul nopții, în jurul orei 04,00, după ce întunericul a luat, în mod real , locul luminii, fiind corectă reținerea circumstanței agravante speciale prev. de art. 229 alin. (1) lit. e) C. pen.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. (1), (2) C. pr. pen., fiind probat dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către inculpat, instanța va dispune condamnarea inculpatului B C I pentru săvârșirea infracțiunilor de violență în familie prevăzute de art. 199 alin. 1 raportat la art. 193 alin 2 C. pen. și furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. pen.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de judecată reţine că, potrivit art. 74 alin. 1 şi alin. 2 din actualul Cod penal, stabilirea duratei sau cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penale;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În ceea ce ține de împrejurările în care au fost săvârşite cele două fapte, instanţa reţine că activitatea infracţIală a avut loc în scara blocului în care locuia persoana vătămată, la ora 04,00, în noaptea de RevelI, după ce inculpatul a urmărit-o cu mașina personală de la locul de muncă, de unde aceasta împreună cu concubinul său au plecat cu un taxi, aspecte ce denotă o periculozitate crescută şi o carenţă în ceea ce priveşte normele morale.

De asemenea, nu poate fi neglijată nici modalitatea de comitere a infracțiunii de violență în familie, prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnul în zona feței persoanei vătămate, persoană de sex feminin, care nu s-ar fi putut apăra, existând o disproporție evidentă de forțe între cele două părți, aspect ce dovedește cruzimea de care este capabil inculpatul.

Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită se concretizează în gravitatea rezultatului produs, respectiv în producerea unor leziuni ce au necesitat un număr semnificativ, de 7-8 zile de îngrijiri medicale și care relevă periculozitatea infractorului. 

Cu referire la infracțiunea de furt calificat, instanța reține că împrejurarea și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, nu denotă o periculozitate sporită, deoarece, din mijloacele de probă administrate în cauză, rezultă că hotărârea de a sustrage telefonul mobil a survenit ulterior altercației, fiind o decizie  spontană, fără premeditare, telefonul fiind văzut și ridicat de jos, în timp ce inculpatul își căuta căciula, precum și faptul că inculpatul a sustras un singur bun, prejudiciul nefiind semnificativ.

Totodată, instanța va avea în vedere conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, aceea de încercare de a șterge urmele infracțiunii prin solicitarea făcută martorului Ciricu Paul de a arunca telefonul mobil sustras după ce a aflat că este acuzat și de infracțiunea de furt calificat, aspect ce denotă persistență în activitatea infracțIală.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului din faţa instanţei conform căreia încerca doar să ia legătura cu fiul său minor, instanţa reţine că această apărare nu îl poate exonera de fapta comisă, iar regretul manifestat este pur formal, având în vedere că pe rolul Judecătoriei Craiova a fost pronunţată o soluţie nedefinitivă de condamnare, pentru o faptă de aceeaşi natură cu aceasta.

Faptul că inculpatul doreşte să stabilească o relaţie cât mai trainică şi stabilă cu copilul său minor nu este de natură a-i crea legitimitate în a agresa partea civilă, adoptând astfel o conduită contrară normelor de convieţuire socială .

Raportat la persoana inculpatului, instanța reține că acesta are vârsta de 43 ani, este necăsătorit, are studii medii și  ocupația de mecanic. Pe parcursul procesului penal, inițial nu a recunoscut faptele, dar prin declarațiile date în calitate de suspect și inculpat  a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând altercația și sustragerea telefonului.

În favoarea inculpatului, instanţa va reţine atitudinea parțial sinceră de care acesta a dat  dovadă pe parcursul procesului penal, înscrisurile în circumstanțiere privind persoana inculpatului (f. 95-98 d.u.p.), lipsa antecedentelor penale la momentul pronunțării prezentei hotărâri, precum și faptul că inculpatul a sustras un singur bun de la persoana vătămată. 

Întrucât inculpatul, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, declarând că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei reţinute în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din data de 13 iunie 2018 dat în dosarul de urmărire penală numărul .../P/2017, instanţa va aplica prevederile art. 396 alineatul 10 din Codul de procedură penală republicat, astfel încât limitele de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite vor fi reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii spre care se va orienta instanţa, respectiv vor fi cuprinse, pe de o parte, între 8 luni și 3 ani și 4 luni pentru infracțiunea de furt calificat, iar pe de altă parte, între 4 luni și 4 ani și 2 luni pentru infracțiunea de violență în familie.

Prin urmare, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei anterior mențIate, văzând și atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, instanța apreciază că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea pedepsei închisorii pentru infracțiunea de violență în familie, orientată spre cuantumul mediu prevăzut de lege, așa cum pedeapsa amenzii nu este suficientă pentru atingerea scopului educativ și punitiv,  iar pentru infracțiunea de furt calificat,  aplicarea unei pedepse orientate către  minimul prevăzut de lege.

Astfel, în baza art. 199 alin. 1 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală, instanţa va condamna pe inculpatul B C I, cercetat în stare de libertate,  la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violență în familie.

Față de natura și gravitatea infracțiunii, valoarea socială fundamentală lezată prin săvârșirea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, circumstanțe analizate anterior, instanța apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse complementare.

Luând în considerare valorile sociale lezate  prin  săvârșirea unei infracțiuni orientate contra persoanei, instanța apreciază că inculpatul nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția, motiv pentru care va interzice inculpatului, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice,dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În același sens, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea prin exercitarea de agresiuni fizice de maximă violență, va interzice inculpatului și  dreptul de a comunica sau de a se apropia de persoana vătămată C (fostă B) P – L. Conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal, pedeapsa complementară va fi executată pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţIate.

Observând că art. 65 alin. 1 C. pen. statuează obligativitatea aplicării pedepsei accesorii constând în  interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d-o C. pen.,  a căror exercitare a fost interzisă de instanța judecătorească cu titlu de pedeapsă complementară, instanța va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n Cod penal, constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica sau de a se apropia de persoana vătămată C (fostă B) P – L, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.

Totodată, față de art. 404 alin. 6 ind. 1 Cod procedură penală, va pune în vedere persoanei vătămate C (fostă B) P – L că poate solicita emiterea unui ordin european de protecţie, în condiţiile legii.

În  temeiul art. 228 alin.1-229 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul B C I, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

Având în vedere că cele două infracţiuni sunt concurente, conform prevederilor art. 38 alin. 1 Cod penal , în baza art. 39 alin. 1 lit. b raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, instanţa va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an  închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni și 20 de zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 2 luni  și 20 de zile închisoare.

Constatând că pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, în baza art. 45 alin. 1 Cod penal,  instanța va aplica alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n C.pen. constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica sau de a se apropia de persoana vătămată C (fostă B) P – L, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţIate, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

Față de dispozițiile art.45 alin. 5 raportat la art. 45 alin. 1 Cod penal, va aplica pe lângă pedeapsa principală rezultantă, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute  de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica sau de a se apropia de persoana vătămată C (fostă B) P – L, pe toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. 3 C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată următoarele:

În şedinţa publică din data de 26 octombrie 2018, la interpelarea instanţei, persoana vătămată C P – L, prin apărător ales,  a depus la dosar cerere de constituire ca parte civilă în procesul penal prin care a solicitat obligarea inculpatului B C I să-i plătească suma de 500 lei reprezentând daune materiale și suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, solicitând, totodată, în dovedirea pretenţiilor invocate administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale cu martora M M. A ataşat cererii, în fotocopie, următoarele înscrisuri: înscrisuri medicale (f. 16-18); extras din ziarul Local pag. 4-5 (f. 21-24); extras de pe portalul instanțelor cu privire la dosarul penal nr. ../215/2017 al Judecătoriei Craiova având ca obiect infracțiunea de violență în familie (f. 19-20).

Față de dispozițiile art. 19 alin. (1) C. pr. pen., pentru rezolvarea acțiunii civile, instanța va face aplicarea prevederilor privind răspunderea civilă delictuală. Acţiunea civilă, alăturată celei penale, îşi are izvorul juridic în dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 şi, prin urmare, este necesar să se verifice existenţa condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Potrivit dispozițiilor art.1349 alin.1 din C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane,  iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol „cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Conform art.1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Sintetizând dispozițiile legale menţIate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiţii şi anume: existenţa unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul. 

Pentru ca prejudiciul material să fie susceptibil de reparare, se cer îndeplinite următoarele condiţii: să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului material presupune ca acesta să fie sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Dovada existenţei prejudiciului şi a întinderii acestuia revine, în temeiul dispoziţiilor art. 99  Cod procedură penală, părţii civile.

În cauză, existenţa faptei ilicite și vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza probatoriului administrat pe latură penală.

Referitor la cererea privind obligarea inculpatului să plătească părții civile suma de 500 lei reprezentând daune materiale,  instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, deoarece partea civilă nu a precizat instanței în ce anume constă prejudiciul material solicitat și nici nu a depus la dosarul cauzei probe din care să rezulte temeinicia cererii.

Astfel, prin înscrisurile depuse la dosar de partea civilă şi prin declaraţia martorei Mihăilescă Ma Nicoleta (fila nr. 39 din dosar), audiată de instanţă la propunerea părţii civile, nu se face proba existenţei unor cheltuieli, cuantificabile, efectuate de partea civilă C P – L în scopul tratării afecţiunilor suferite, urmarea comiterii faptei de către inculpatul B C I, astfel că, instanţa va respinge cererea formulată de partea civilă C P – L prin care aceasta a solicitat obligarea inculpatului B C I la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale.

Prejudiciile nepatrimoniale, denumite şi daune morale, constituie acele consecinţe dăunătoare care nu

pot fi evaluate în bani, deci cu conţinut neeconomic şi care rezultă din atingerile şi încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecinţe pot fi durerile fizice, psihice, afective, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnităţii etc.

Așadar, spre deosebire de prejudiciul material, cel nepatrimonial urmează să fie cuantificat pe baza evaluării obiective a instanţei, avându-se în vedere suferinţele fizice şi morale susceptibil, în mod rezonabil, a fi fost cauzate de traumatismul suferit, astfel cum acestea au fost relevate de actele medicale ori de celelalte probe administrate.

Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate etc.

În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa constată că infracţiunea de violență în familie, formă agravată a infracțiunii de lovire sau alte violenţe, este susceptibilă să creeze o stare de disconfort psihic, o suferinţă psihică generatoare de prejudicii morale, orice suferinţă fizică repercutându-se inevitabil în planul afectivităţii şi psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, în mod automat, şi o suferinţă psihică.

Fără a minimaliza împrejurările comiterii faptei sau prejudiciul suferit de partea civilă, confirmat de actele medicale,  instanţa apreciază că existenţa acestuia rezultă din însăşi săvârşirea faptei, suferinţa morală provocată de loviturile aplicate fiind de natură a justifica acordarea daunelor morale, context în care se constată îndeplinite pe deplin condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a autorului faptei ilicite, prevăzute de art. 1349 şi urm. C.civ., prin fapta acestuia, săvârşită cu vinovăţie, cauzând nemijlocit prin urmările sale, un prejudiciu moral părţii civile, aspecte ce sunt confirmate şi din cele învederate de către martorul audiat în cauză care a declarat că după incident partea civilă a rămas cu o traumă și că a mers de mai multe ori la un psiholog, fiind agitată și speriată că fostul soț o mai urmărește.

Raportat la valoarea acestora, faţă de circumstanţele în care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii şi urmările pe care le-a avut asupra părţii civile, în raport de contextul social actual,  instanţa apreciază că la stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere principiul proporţIalităţii, echităţii şi reparării integrale a pagubei, dar şi împrejurarea că sumele de bani stabilite cu acest titlu nu trebuie să constituie o îmbogăţire fără justă cauză a victimelor daunelor, dar nici o diminuare a patrimoniului pentru autorii daunelor.

Față de cele expuse anterior și constatând că prejudiciul moral este consecința directă a faptei ilicite săvârșite de către inculpat, în baza art. 19, art. 25 şi art. 397, toate din Codul de procedură penală, coroborat cu  articolului 1.349 şi art. 1.357, ambele din Codul civil, instanța va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C (fostă B) P – L, în contradictoriu cu inculpatul B C I și îl va obliga pe inculpatul B C I la plata către partea civilă C (fostă B) P – L a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Văzând soluția de condamnare, în baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul B C I la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei este aferentă fazei de urmărire penală.

Având în vedere înscrisurile depuse în şedinţa din data de 22.02.2019 de către partea civilă C P L constând în chitanţa seria CGT nt. 63/06.12.2018, respectiv seria CGT nr. 65/09.01.2019( filele nr. 48-49), prin care s-a făcut dovada achitării către apărătorul său ales a cuantumului onorariului, în temeiul art. 272 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul B C I la plata către persoana vătămată C ( fostă B) P L a sumei de 3000 lei, reprezentând onorariu avocat ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. 199 alin. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul B C I, cercetat în stare de libertate, ..., fără antecedente penale la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie.

În temeiul art. 67 alin. 1 Cod penal, aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n Cod penal, constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice,dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica sau de a se apropia de persoana vătămată C (fostă B) P – L, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţIate, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, interzice, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n Cod penal, constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica sau de a se apropia de persoana vătămată C (fostă B) P – L, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 404 alin. 6 ind. 1 Cod procedură penală, pune în vedere persoanei vătămate C (fostă B) P – L că poate solicita emiterea unui ordin european de protecţie, în condiţiile legii.

În temeiul art. 228 alin.1-229 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul B C I, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b raportat la art. 38 alin. 1 Cod penal, aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni şi 20 de zile, inculpatul urmând să execute  pedeapsa rezultantă de 1 an 2 luni şi 20 de zile închisoare.

În temeiul art.45 alin. 1 Cod penal, aplică alături de pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n C.pen. constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica sau de a se apropia de persoana vătămată C (fostă B) P – L, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În temeiul art.45 alin. 5 raportat la art. 45 alin. 1 Cod penal, aplică pe lângă pedeapsa principală rezultantă, ca pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute  de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n C.pen., constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica sau de a se apropia de persoana vătămată C (fostă B) P – L, pe toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. 3 C. pen.

În baza art. 19, art. 25 şi art. 397, toate din Codul de procedură penală, coroborat cu  articolului 1.349 şi art. 1.357, ambele din Codul civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C (fostă B) P – L, cu domiciliul ..., în contradictoriu cu inculpatul B C I.

Obligă inculpatul B C I la plata către partea civilă C (fostă B) P – L a sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.

Respinge cererea formulată de partea civilă C (fostă B) P – L prin care a solicitat obligarea inculpatului B C I la plata daunelor materiale în cuantum de 500 de lei.

În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă inculpatul B C I la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei este aferentă fazei de urmărire penală.

În temeiul art. 272 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, obliga inculpatul B C I la plata către persoana vătămată C ( fostă B) P L a sumei de 3000 lei, reprezentând onorariu avocat ales.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţa publică de la 08 martie 2019.

Preşedinte Grefier

Domenii speta

Spete similare