Pretenţii

Deliberând asupra cauzei  civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2018 pe rolul Judecătoriei Craiova, sub numărul 14735/215/2018 reclamantul VG PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ în contradictoriu cu pârâţii B M E, G S, B R M, G S a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i plătească suma de 10.231 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de animale prin disjungerea culturii de floarea soarelui în perioada aprilie-iunie 2017 amplasată în tarlaua 6 şi tarlaua 3 de pe raza localităţii Gogoşu, judeţul Dolj.

De asemenea în temeiul art.453 NCPC a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt , în calitate de persoană fizică autorizată a încheiat contracte de arendă cu G Elena –contract nr.1185/05.05.2015 şi M Ion –contract nr.493/10.05.2013.

Terenurile care au format obiectul celor doua contracte de arenda si pe care le-a cultivat cu floarea soarelui in cursul anului 2017 sunt situate in T6, PI6 (suprafaţa de 1.25 Ha), T 6, PI7 (suprafaţa de 1,0 Ha); T3 P47, P 48 (suprafaţa de l000mp.).

In aproprierea T 6 se afla amplasata o stana formata din circa 300 oi, capre , 25-30 porci, 6 cabaline, din care 1 tineret si 1 măgar, proprietatea paratului B M Eduard, care , Împreuna cu ceilalţi doi paraţi , pe care-i avea angajaţi , au lăsat animalele sa-i distrugă cultura de floarea soarelui producandu-i un prejudiciu de 10.231 lei, conform raportului de expertiza tehnica extrajudiciara pe care-1 depune .

Apreciază ca in cauza sunt incidente dispoziţiile art 1375/NCC , care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale: „ Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpa , de prejudicial cauzat de animal , chiar daca acesta a scăpat de sub paza sa."

Proprietarul animalelor este paratul B M Eduard .

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale are ca fundament paza exercitata asupra animalului care produce paguba, noţiunea de paguba fiind reglementata de art 1377/NCC .

Aceasta fundamentare porneşte de la ideea ca cel care exercita paza asupra unui animal trebuie sa-si asume riscul producerii unor prejudicii de către acesta , dar , totodată , proprietarul sau cel care se foloseşte de animal trebuie sa ofere garanţia ca va despăgubi victima in ipoteza producerii unei daune . Vorbim , asa dar , de o forma de răspundere obiectiva independenta de orice culpa , care nu poate fi fundamentata de cat pe ideea de garanţie , argumentata si de faptul ca răspunderea intervine chiar si atunci cand animalul a produs prejudiciul fiind scăpat de sub paza .

Art 1377/NCC care reglemeteaza noţiunea de paza prevede in mod expres ca : „ In intelesul dispoziţiilor art 1375 si 1376 , are paza animalului sau a lucrului proprietarul, ori cel care , in temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt , exercita in mod independent controlul si supraveghere asupra animalului , sau a lucrului si se serveşte de acesta in interes propriu."

Pentru a defini noţiunea de paza , care constituie elementul esenţial al răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale sau de lucruri , legiuitorul indica persoanele care pot exercita paza - proprietarul sau orice alta persoana care are posesia animalului sau al lucrului -, precizează temeiul in care se exercita paza-in baza legii, a unui contract sau doar in fapt -si precizează modul in care se exercita controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului - independent si in interes propriu.

Trebuie făcuta distincţie intre paza juridica si paza materiala , cu precizarea ca cine are paza juridica va fi obligat sa repare prejudicial cauzat de animale sau de lucruri , aceasta conferind „ autoritate " asupra animalului sau lucrului, in baza acesteia exercitandu-se prerogativele de stăpânire si de direcţionare in interes propriu .

Paza juridica implica o stare de drept si aparţine persoanei fizice sau persoanei juridice care are in mod independent puterea , folosinţa , diriguirea , controlul si supravegherea supra lucrului sau animalului . Paza juridical decurge , de regula , dintrun drept subiectiv asupra lucrului sau animalului , dreptul de proprietate, dreptul de folosinţa etc. Insa răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri sau animale poate fi legata si de o paza care nu decurge dintr-un raport juridic.

Paza materiala implica o stare de fapt care consta in deţinerea fizica a lucrului sau animalului , fiind subordonata celei juridice, fara a-i conferi deţinătorului un drept de folosinţa si direcţionare proprie asupra lucrului sau animalului .

Art 1377 defineşte noţiunea de paza a lucrului sau animalului ; dupa modul in care este formulat, permite clarificarea problemei daca paza juridica in aceasta materie este o stare de drept sau dimpotrivă , ea poate fi si o stare de fapt. Definiţia subliniază faptul ca paza juridica consta in controlul si supravegherea pe care o persoana o exercita , in temeiul unui drept sau chiar numai in fapt, asupra unui lucru sau animal, de care se serveşte in interes propriu.

Temeiul pazei jurice il constituie , de regula , un drept care ii conferă păzitorului juridic puterea independenta de direcţie , control si supraveghere a lucrului sau animalului. Am afirmat de regula , deoarece sunt si situaţii cand un lucru sau animal cauzează un prejudiciu aflandu-se doar in fapt sub controlul si supravegherea unei persoane , fara niciun temei juridic si chiar împotriva voinţei celui care are un drept asupra acestuia , cum este situaţia persoanei care a furat un lucru sau un animal.

Precizeză ca prin distrugerea culturii de floarea soarelui pot fi supus unor sancţiuni din partea organelor de control ANAF, deoarece nu as putea justifica cheltuielile efectuate cu punerea in cultura a florii soarelui , dar si faptul ca nu a recoltat-o .

Sumele investite in cultura de floarea soarelui , prin cuantumul si ponderea in cifra de afaceri, ar cauza un blocaj financiar.

Având in vedere cele mai sus menţionate solicită admiterea acţiunii, asa cum a fost formulata, precum si obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecata.

In drept, acţiunea  a fost întemeiată pe dispoziţiile art 1375 ; 1377/NCC.

In dovedirea cerererii intelege sa se  folosescă de interogaturul paraţilor , proba cu înscrisuri, si proba cu următorii martori: N Sofia si N Marian , ambii cu domiciliul in corn Gogosu , sat Gogosu , jud Dolj; proba cu expertiza Agricola pentru evaluarea prejudiciului produs in tarlaua 6 si 3 de pe raza localităţii Gogosu jud Dolj.

La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte:împuternicire avocaţială. Planşe foto, plângere penală, raport de expertiză tehnică extrajudiciară, copie titlu de proprietate, contract de arendă, declaraţie , acte de stare civilă.

Deşi legal citaţi pârâţii nu au depus la dosar întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.11.2018 instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu acte , interogatoriul pârâţilor , proba testimonială cu martorul N Marin şi proba cu expertiza agricolă, probe ce au fost administrate în prezenta cauză.

Din analiza ansamblului probator administrat în cauză instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul, în  calitate de persoană fizică autorizată ,a încheiat contracte de arendă nr.1185/05.05.2015, cu numita cu G E–contract  şi respectiv nr.493/10.05.2013, cu numitul M I, obiectul contractelor fiind reprezentat de terenuri situate in T6, PI6 (suprafaţa de 1.25 Ha), T 6, PI7 (suprafaţa de 1,0 Ha); T3 P47, P 48 (suprafaţa de l000mp.)şi pe care reclamantul le-a cultivat cu floarea soarelui in cursul anului 2017 .

In aproprierea T 6 s-a aflat amplasata o stana cu oi, capre , porci şi  cabaline, proprietatea paratului B M Eduard, care , împreuna cu ceilalţi doi paraţi , pe care-i avea angajaţi , au lăsat animalele sa distrugă cultura de floarea soarelui,  producându-i un prejudiciu de11854,8 lei , conform raportului de expertiza tehnica judiciara, întocmit de expert S Spahiu Mariana.

Sub aspectul legii aplicabile, se reţine că faptele reclamate au avut loc în  perioada aprilie- iunie 2017, ulterior intrării în vigoare a Codului civil, astfel încât, prin raportare la prevederile art. 6 alin. 5 din Codul civil, sunt incidente dispoziţiile legii noi de drept substanţial, aşa cum rezultă şi din  disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.

În ceea ce priveşte aspectul reclamat , respectiv fapta ilicită de distrugere a recoltei, instanţa reţine că, prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii civile delictuale, constă în efectul negativ suferit de o persoană sau un bun , urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană sau lucru, pentru care aceasta este ţinută a răspunde.

Potrivit disp. art. 1349 NCC,  "Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.(4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială."

Potrivit art. 1375 NCC, proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.

Domeniul de aplicare al acestei forme de raspundere civilă delictuală implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă, precum si a animalelor pentru care a fost instituită această răspundere.

Referitor la persoanele care sunt chemate să răspundă, conform art. 1375 CC, raspunderea revine persoanei care exercita paza juridica sau paza materială  a animalului la momentul producerii prejudiciului.

Prin paza juridică,  se întelege dreptul pe care îl are o persoana de a se folosi în interes propriu de animalul respectiv, ceea ce presupune prerogativa de comanda si supraveghere a animalului.

Paza juridica se prezuma ca apartine proprietarului, pâna la proba contrara, precum si persoana carei proprietarul i-a transmis paza juridica, cum ar fi uzufructuarul, chiriasul, comodatarul.

Paza juridica nu se confunda cu paza materiala, deoarece aceasta din urma presupune doar un contact material cu animalul

.Pentru angajarea raspunderii, victima prejudiciului trebuie sa faca dovada ca prejudiciul a fost cauzat de catre animal, precum si a faptului ca la momentul producerii prejudiciului animalul se afla în paza juridica sau materială  a persoanei de la care se pretind despagubiri.

Paznicul juridic se poate exonera de raspundere daca  va dovedi ca prejudiciul s-a produs datorita faptei victimei însesi,  faptei unei terte persoane pentru care nu este tinut sa raspunda sau unui caz de forta majora.

Raspunderea pentru fapta animalelor este conditionata de împrejurarea ca la producerea rezultatului pagubitor, animalul a participat activ, iar participarea acestuia sa îmbrace caracterul unei fapte distincte cu forta cauzala proprie.

Raspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv si se justifica nu prin conduita sa culpabila, ci prin existenta raportului de cauzalitate între fapta animalului aflat sub paza sa si prejudiciul cauzat persoanei vatamate.

În speţă, instanţa constată animalele care au distrus recolta reclamantului de pe terenurile din tarlaua 6 au aparţinut pârâtului B M Eduard şi s-au aflat în paza juridică a celor trei pârâţi, aşacum rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.

În analizarea temeiniciei ori netemeiniciei pretenţiilor reclamantului trebuie analizate în detaliu condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei animalului, prejudiciul cauzat , precum şi raportul de cauzalitate între fapta animalului şi producerea prejudiciului, vina paznicului juridic al animalului fiind prezumată.

Prin prejudiciu se înţelege orice rezultat dăunător, prejudiciabil, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ce constituie efecte ale încălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale persoanei, prejudiciul trebuind să fie unul cert, respectiv, existenţa lui să fie sigură, neîndoielnică şi să poată fi evaluată în prezent.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este absolut necesar ca între fapta animalului şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat unei anumite persoane să fie consecinţa faptei animalului aflat în paza juridică a altei persoane.

Verificând în speţă, raportat la întreaga probaţiune administrată în cauză, întrunirea cumulativă a condiţiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, se constată că aceste condiţii au fost îndeplinite, respectiv animalele ce au păşunat pe terenul arendat de reclamant şi cultivat de acesta , se aflau în paza juridică a pârâţilor, a căror vină se prezumă.

În ceea ce priveşte  prejudiciul material, instanţa constată că reclamantul  a dovedit întinderea acestuia, prin expertiza tehnică efectuată.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.

In ceea ce priveşte prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana.

S-a mai apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale încalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane.  Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atât timp cât o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.

Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat în bani, iar cel nepatrimonial reprezintă , consecinţa de natură nepatrimonială cauzată persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând in atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a caror reparare urmeaza regulile raspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs in afara unui cadru contractual. In ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul da dreptul păgubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat încă.

Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii în despagubire, în masura în care sunt sigure, atât aparitia acestui prejudiciu, cât si posibilitatea de a fi determinat.

O alta conditie se refera la împrejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat înca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni în justitie pentru plata despagubirilor.

În cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face în functie de urmatoarele principii, respectiv principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii în natura a prejudiciului. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savârsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute în vedere urmatoarele aspecte, respectiv este supusa repararii atât paguba efectiva - damnum emergens -, cât si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repara atât prejudiciul previzibil cât si prejudiciul imprevizibil; în stabilirea întinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite; prejudiciul trebuie sa fie reparat în întregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.

În cauză , prejudiciul este cert, constând în distrugerea recoltei, cuantumul acestuia ridicându-se la suma de 11854,8 l lei, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

In ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta animalului şi  prejudiciu, se retine ca pentru a fi angajata raspunderea este necesar ca între fapta animalului aflat în paza acelei persoane si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, în sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.

Necesitatea raportului de cauzalitate rezulta si din definitia faptei ilicite, în conditiile în care caracterul ilicit al cesteia este dat de împrejurarea ca prin ea a fost încalcat dreptul obiectiv si a fost cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei.

 Din actele şi lucrarile  dosarului, instanta constata ca  exista aceasta legatura de cauzalitate, între fapata animalelor aflate în paza juridică a pârâţilor şi prejudiciu, vina acestor persoane fiind prezumată de lege.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite acţiunea precizată şi va obliga pârâţii să achite reclamantului suma de 11854,8 lei despăgubiri civile.

Văzând şi disp. art. 453 NCPC,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea precizată formulată de reclamantul V G PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ,  în contradictoriu cu pârâţii B M EDUARD, B R MUGUREL, G S,.

Obligă pârâţii să achite reclamantului suma de 11854,8 lei despăgubiri civile.

Obligă pârâţii să achite reclamantului suma de 2508 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 zile de comunicare, cererea de apel se va depune la sediul Judecătoriei Craiova.

Pronunţată în şedinţă publică azi 29.05.2019.

Domenii speta

Spete similare