Personal auxiliar de specialitate din instante si parchete. Recalculare pensie de serviciu. Inexistenta obligatiei Casei judetene de pensii de recalculare a pensiilor reclamantilor pe care fostul lor angajator încă nu le-a emis.

Hotărâre 66/AS din 29.01.2019


Recalcularea pensiei prin corectarea bazei de calcul nu poate conduce în fapt, prin introducerea în baza de calcul a unor majorări salariale care au operat după data depunerii cererii de pensionare în baza art. II din Legea nr. 130/2015, la o actualizare a pensiilor de serviciu altfel decât prevede legea.

Majorarea salarială prevăzută de Legea nr. 295/2015 se aplică în principiu în cazul recalculării pensiilor de serviciu, dar numai în condiţiile prevăzute de lege, adică, potrivit art. II alin. 2 din Legea nr. 130/2015, în măsura în care a influenţat în vreun fel baza de calcul a pensiei de serviciu, constând în „media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie”. Dacă majorarea nu a influenţat această medie a salariilor din ultimele 12 luni, pentru că s-a produs ulterior acelei perioade, cum s-a întâmplat în cazul reclamanţilor, ea nu are cum să intre în baza de calcul reprezentată de media respectivă.

Art. II din Legea nr. 130/2015

Legea nr. 293/2015

Art. 685 alin. 10 din Legea nr. 567/2004

Decizia ICCJ nr. 36/04.06.2018

I. Sentinţa apelată:

Prin sentinţa civilă nr. 1150/04.09.2018, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea ca prematură şi a respins ca nefondate excepţiile nulităţii şi lipsei de obiect, şi a admis în parte cererea formulată la 12.03.2018 de reclamanţii [...], [...], [...], [...], [...] şi [...] în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a obligat pârâtul să emită adeverinţe tip, care să înlocuiască adeverinţele iniţiale, pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 576/2004 în care, la rubrica „Baza de calcul utilizată la stabilirea pensiei…” să fie avută în vedere media salariilor de bază din ultimele 12 luni anterioare lunii în care s-a depus cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al parchetului, salarii stabilite prin raportate la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data eliberării adeverinţelor iniţiale. Totodată, Tribunalul a respins restul pretenţiilor ca nefondate, care vizau emiterea adeverinţelor tip cuprinzând şi creşterea procentuală de 10% prevăzută prin Legea nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015, şi actualizare în funcţie de rata inflaţiei a diferenţelor de pensie solicitate.

În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia prematurităţii formulată de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, instanţa a constatat că, deşi pârâta Casa Judeţeană de Pensii a formulat distinct excepţia prematurităţii şi excepţia inadmisibilităţii, motivarea oferită pentru inadmisibilitate evidenţiază în fapt prematuritatea cererii.

Instanţa a reţinut că în lipsa adeverinţelor emise de angajator, prin care se stabileşte valoarea de referinţă sectorială la un alt cuantum faţă de cel prevăzut în adeverinţele pe care Casa de Pensii le-a avut în vedere la stabilirea pensiei iniţiale, aceasta nu poate recalcula pensiile reclamanţilor decât în momentul în care aceştia vor depune noile cereri de recalculare a pensiilor însoţite de noile adeverinţe emise de angajator.

Având în vedere că fostul angajator nu a emis încă alte adeverinţe care sa cuprindă o altă valoare de referinţă sectorială şi cum casa de pensii nu a fost încă sesizată cu o nouă cerere de recalculare, instanţa a admis excepţia şi a respins pretenţiile reclamanţilor faţă de această pârâtă.

Faţă de excepţia nulităţii pentru lipsa cuantumului pretenţiilor invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, instanţa a respins excepţia având în vedere că reclamanţii au precizat care este obiectul cererii de chemare în judecată şi anume eliberarea unor adeverinţe.

Tribunalul a respins ca nefondată şi excepţia lipsei de obiect, întrucât reclamanţii au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru a fi obligat la eliberarea adeverinţelor în calitate de fost angajator.

Instanţa a constatat că pretenţiile deduse judecăţii sunt întemeiate, faţă de următoarele considerente:

 Reclamanţii au făcut parte din personalul auxiliar de specialitate, şi-au desfăşurat activitatea în cadrul parchetelor din judeţul Tulcea, după cum urmează:

[...] având funcţia de grefier-şef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, din ianuarie 2011 fiind înscrisă la pensie de serviciu conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice;

[...] având funcţia de prim-grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, din noiembrie 2014 fiind înscrisă la pensie de serviciu conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice;

[...] grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, din iulie 2007 fiind înscrisă la pensie de serviciu conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice;

[...] grefier-şef Secţie urmărire penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, din aprilie 2008 fiind înscrisă la pensie de serviciu conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice;

[...] prim-grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, din septembrie 1999 fiind înscrisă la pensie de serviciu conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice;

[...] grefier-şef la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag, din mai 2005 fiind înscris la pensie de serviciu, conform Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice;

Potrivit prevederilor Legii 119/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, efectul Legii 119/2010 fiind aşadar desfiinţarea pensiei de serviciu dobândită în regimul Legii nr. 567/2004.

Pensia de serviciu a fost reintrodusă prin Legea nr. 130 din 3 iunie 2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.

Conform art. 2, lit. d, din H.G.  nr. 706 din 26 august 2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004, de pensie de serviciu beneficiază şi persoanele ,,care au fost pensionate anterior datei de 25 iulie 2015 şi îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: sunt beneficiare ale unei categorii de pensii din sistemul public de pensii, au o vechime în specialitate de cel puţin 20 de ani, vârsta de 60 de ani şi, la data pensionării, aveau calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale;”

Conform art. 5 alin. 3 din această hotărâre, ,,(3) Cuantumul pensiei de serviciu pentru persoanele prevăzute la art. 2, alin. (1), lit. d), este 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei ori parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.”.

Potrivit art. 9, alin. 3, din H.G.  nr. 706 din 26 august 2015, în vederea  stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă următoarele documente: ,,a) cererea de înscriere la pensia de serviciu, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1; b) actele necesare stabilirii pensiei conform prevederilor sistemului public de pensii, prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii, sau, după caz, copia ultimei decizii de pensionare ori talonul de pensie;c) adeverinţa-tip întocmită de ultimul angajator care cuprinde elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu, respectiv vechimea în specialitate/funcţie şi baza de calcul, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 2; pentru beneficiarii prevăzuţi la art. 2 alin. (1) lit. c) - f), adeverinţa-tip se întocmeşte de ultimul angajator la care a exercitat funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, de personal de specialitate criminalistică, de personal care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică, precum şi de tehnician criminalist din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti;”

Potrivit art. 34, alin. 5, din Codul Muncii: ”La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.”

Totodată art. 40, alin. 2, lit. h, din acelaşi act normativ prevede: ”Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;” .

Ţinând seama de prevederile legale mai sus enunţate, instanţa a constatat că pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea este obligat să elibereze foştilor săi angajaţi adeverinţe care să ateste toate veniturile de care aceştia au beneficiat, adeverinţe care să respecte prevederile art. 5 al. 3 din HG nr. 706/2015, adică să reprezinte media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei ori parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.

Cu privire la fondul pretenţiei, tribunalul a constatat că nu a fost făcută dovada momentului la care au fost depuse cererile de pensionare în sensul menţionat de art. 5 alin. 3 din H.G. nr. 706 din 26 august 2015, însă din adeverinţele emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, al cărui conţinut este contestat prin demersul judiciar pendinte, rezultă că acestea au fost emise în data de 2 octombrie 2015 pentru reclamanta [...] şi în data de 16 octombrie 2015 pentru ceilalţi reclamanţi.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 prin care a fost aprobată OUG nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, iar la articolul I, după alineatul (5) s-a introdus un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins: ,,Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii si autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie grad treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Pârâta refuză eliberarea adeverinţelor solicitate de reclamanţi invocând faptul că în luna aprilie 2015, la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi parchetelor arondate, pentru personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex nu existau salarii de bază şi sporuri stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 lei, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, pârâta susţinând că nu se poate admite solicitare pensionarilor din această categorie de personal de a beneficia de anumite majorări salariale începând cu data de 09.04.2015.

Instanţa a avut în vedere decizia pronunţată de ICCJ nr. 36/04.06.2018 pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5/1) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim are în vedere şi majorările şi indexările recunoscute prin hotărâri judecătoreşti unor magistraţi sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.”

Relativ la salariile realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii în care s-au depus cererile de pensionare, respectiv octombrie 2014 - octombrie 2015, de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice, se reţine că, la data de 26.04.2018 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a emis Ordinul nr. 1925 prin care s-a dispus ca procurorii, personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex să fie încadraţi, începând cu 09.04.2015 avându-se în vedere o valoare de referinţă sectorială de 421,36 lei, iar de la 01.12.2015 cu o valoare de referinţă sectorială de 463,50 lei. În motivarea emiterii Ordinului 1925 din 26.04.2018, procurorul şef al direcţiei, a avut în vedere:

„- Sentinţa civilă 1961 din data de 10.10.2017, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, Secţia I civilă, în dosarul 4721/120/2017, privind acordarea valorii de referinţă sectorială în sumă de 405 lei + 4% procent prevăzut de O.G. nr.13/2008 +10% procent prevăzut de Legea nr.293/2015;

- Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1029 din 21.12.2016, precum şi precum şi recomandarea Plenului Consiliului Suprem al Magistraturii, către ordonatorii de credite, privind aplicarea în mod unitar a aceleiaşi valori de referinţă sectorială la nivelul familiei ocupaţionale Justiţie, începând cu data de 09.04.2015;

- Ordinul nr. 75 din data de 15.03.2018 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit indemnizaţia de încadrare lunară a judecătorilor, magistraţilor-asistenţi, personalului auxiliar de specialitate şi a personalului conex, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 lei în perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi raportat la valoarea de referinţă sectorială de 463,50 lei în perioada 01.12.2015-31.12.2017;

- Minuta încheiată în data de 19 aprilie 2018 în urma întâlnirii reprezentanţilor aparatelor tehnice din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a propus acordarea valorilor de referinţă sectorială menţionate în Ordinul nr. 75 din 15.03.2018 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie tuturor categoriilor de personal ale căror indemnizaţii de încadrare se stabilesc în funcţie de valoarea de referinţă sectorială.”

 Instanţa a reţinut totodată că la data de 24.05.2018 a fost emis Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2066/C, care prevede la art.1, alin.1 „În perioada 09.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421.36 lei” .

Având în vedere decizia ICCJ la care s-a făcut referire mai sus, nr. 36/2018, instanţa a constatat că nu este necesar să existe ordin de salarizare emis de ordonatorul de credite pentru a se putea elibera reclamanţilor adeverinţele în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei, având în vedere că reclamanţii au depus la dosar dovezi din care rezultă că personalul auxiliar din cadrul altor instanţe beneficiază de valoarea de referinţă sectorială 421,36 lei, începând cu data de 09.04.2015.

Deşi aceste drepturi nu au fost şi încasate de către grefierii reclamanţi, ele se circumscriu noţiunii de salarii ,,realizate” în accepţiunea art. 5 alin. 3 din H.G.  nr. 706 din 26 august 2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004.

Salariul realizat reprezintă totalitatea drepturilor băneşti ce se cuvin ca urmare a muncii prestate intr-o anumita perioadă, fiind lipsit de importanţă dacă sumele cuvenite au fost sau nu încasate în perioada de referinţă sau ulterior, dacă au fost plătite benevol de către angajator ori prin executare silită. 

 Drept urmare, cererea a fost admisă, pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea urmând a fi obligat să emită adeverinţe-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 576/2004 în care, la rubrica ,,Baza de calcul utilizată la stabilirea pensiei …” să fie avută în vedere media salariilor de bază din ultimele 12 luni anterioare lunii în care s-a depus cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei, salarii stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei începând cu data de 09.04.2015, aşa cum s-a dispus prin ordinele anterior prezentate.

Relativ la creşterea procentuală de 10% reglementată de Legea nr. 293/2015, beneficiu stabilit pentru personalul auxiliar în activitate, prin acelaşi ordin 1925/26.04.2018, s-a reţinut că, fiind cuvenit începând cu data de 01.12.2015, respectiv ulterior depunerii cererii de pensionare, nu poate fi recunoscută ca făcând parte din baza de calcul al pensiei speciale.

Legiuitorul a fost clar şi a reglementat că pensia de serviciu, în situaţia dată, se stabileşte în raport de media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, şi nu în baza salariilor realizate ulterior acestui moment.

De altminteri, conform art. articolului 685 alin. 10 din Legea nr. 567/2004, pensiile de serviciu se actualizează odată cu modificările valorii punctului de pensie şi a procentului corespunzător ratei inflaţiei utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că această actualizare nu mai poate fi realizată şi în raport de creşterile salariale ulterioare.

 Cu privire la pretenţia de obligare la plata indexării cu indicele de inflaţie a diferenţelor de pensie cuvenite, calculată de la data la care erau datorate şi până la data plăţii efective, instanţa constată, în primul rând, că această solicitare nu a fost motivată, nefiind arătate argumentele de fapt şi de drept pentru care Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, în cadrul căruia reclamanţii au avut calitatea de grefier, ar avea această obligaţie.

De altminteri nici nu există aceste temeiuri, astfel că pretenţia este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare.

Pe de altă parte, prejudiciul pe care reclamanţii pretind că l-au înregistrat urmează a fi recuperat prin încasarea pensiei calculată prin raportare la adeverinţa la care pârâta a fost obligată să o emită prin prezenta.

II. Apelul:

1. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii [...], [...], [...], [...], [...] şi [...], solicitând „casarea”acesteia şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată.

În motivarea cererii de apel, reclamanţii au arătat că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra cererii precizatoare, iar respingerea pretenţiei întemeiate pe creşterea salarială de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015 a fost în mod nelegal şi netemeinic respinsă. Astfel, majoritatea instanţelor au admis acţiunile colegilor lor aflaţi în aceeaşi situaţie, iar colegii în activitate care nu sunt salarizaţi la nivelul anului 2022 beneficiază deja de valoarea de referinţă sectorială de 463,50 lei. Dispoziţiile instanţei contravin Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 8/28038/24.05.2018. Apelanţii au invocat în sprijinul aceleiaşi pretenţii adresa Ministerului Justiţiei nr. 4/69875/2018. Cu privire la actualizarea sumelor şi plata dobânzii, în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu şi-au motivat cererea; fiind drepturi restante, se subînţelege că sunt purtătoare de dobânzi, penalităţi şi trebuie actualizate, la cererea reclamanţilor.

2. Prin întâmpinare, intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod corect cererea formulată împotriva sa a fost respinsă ca prematură.

3. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul de fond şi au fost depuse la dosar adresa Ministerului Justiţiei nr. 4/69875/27.09.2018, nota Procurorului general al Parchetului de pe lângă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 4580/2018, extrase de pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale altor instanţe privind alte cauze, ordinea de zi soluţionată a CSM nedatată (soluţionarea notei nr. 9635/2018), ordinele Preşedintelui Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 75 şi 76/15.03.2018, nr. 296/7.11.2017, ordinul Procurorului şef al DIICOT nr. 1925/26.04.2018.

III. Analiza apelului:

1. În mod corect prima instanţă a admis excepţia prematurităţii şi a respins ca prematură cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, reţinând corect că această pârâtă are obligaţia de a stabili pensiile reclamanţilor pe baza adeverinţelor a căror eliberare încă nu s-a făcut, respectiv de a plăti eventualele diferenţe rezultate, motiv pentru care şi s-a dispus obligarea fostului angajator Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea să le elibereze.

Nu există niciun motiv pentru care pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea ar trebui să fie obligată să recalculeze pensiile reclamanţilor şi să le plătească diferenţele de pensie rezultând ca urmare a emiterii adeverinţelor pe care fostul lor angajator încă nu le-a emis. De altfel, nici nu există încă vreo decizie de recalculare în baza cărora să se facă plata diferenţelor de pensie solicitate, iar inexistenţa deciziilor este firească atâta timp cât fostul angajator nu a emis încă adeverinţele care fac obiectul cauzei.

Interesul de a acţiona împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Tulcea s-ar putea naşte doar după emiterea adeverinţelor, dacă aceasta ar refuza să dispună în baza lor prin decizii de recalculare ori ar refuza să plătească diferenţele de pensie care ar rezulta în urma emiterii deciziilor de recalculare.

Câtă vreme emiterea adeverinţelor de venituri face obiectul judecăţii, iar în consecinţă ele nu au fost încă emise, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea nu are nicio obligaţie în legătură cu recalcularea pensiilor reclamanţilor în baza acestor potenţiale adeverinţe, iar acţiunea formulată împotriva ei este prematură.

2. În ceea ce priveşte accesoriile creanţei (actualizare în funcţie de rata inflaţiei şi dobânda legală), soluţia de respingere a pretenţiilor reclamanţilor faţă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea este consecinţa directă a admiterii excepţiei prematurităţii, iar a celor îndreptate împotriva celuilalt pârât se explică prin aceea că, dacă şi atunci când vor fi recalculate pensiile reclamanţilor, diferenţele nu vor fi în sarcina acestuia, ci a Casei Judeţene de Pensii Tulcea. De aceea, nu există la momentul actual niciun titlu de creanţă al reclamanţilor care să producă accesorii ale acesteia faţă de niciunul dintre pârâţi.

3. În ceea ce priveşte majorarea salarială de 10% aplicată potrivit Legii nr. 293/2015, în mod corect prima instanţă a ţinut cont de data pensionării reclamanţilor şi de data la care această majorare a operat potrivit legii menţionate, respectiv 01.12.2015.

Această majorare nu are o natură diferită de cea a oricărei alte majorări, fiind de principiu că, în măsura în care se constată, chiar ulterior pensionării, că drepturile salariale nu au fost corect stabilite, foştii grefieri sunt îndreptăţiţi la stabilirea lor corectă, cu titlu retroactiv, inclusiv cu efectul corectării bazei de calcul a pensiei de serviciu.

Nu se poate însă corecta această bază de calcul decât în măsura în care era greşită, ceea ce se analizează în funcţie de data încetării activităţii în cadrul parchetului. Parchetul angajator are obligaţia să ateste salariul avut de grefieri în cauză în perioada de referinţă, raportat la care se stabileşte baza de calcul a pensiei de serviciu, perioadă care depinde de încetarea activităţii. Dimpotrivă, el nu poate fi obligat să ateste prin adeverinţă salariul pe care l-ar fi avut foştii săi salariaţi la o dată ulterioară pensionării, dacă ar fi rămas în activitate.

4. Cum în speţă toţi reclamanţii şi-au încetat activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea anterior intrării în vigoare a Legii nr. 130/2015 – 25.07.2015, lege prin care s-a reglementat pensia de serviciu a personalului auxiliar al instanţelor şi parchetelor (chiar în cererea de chemare în judecată reclamanţii arătând că au fost pensionaţi înainte de apariţia Legii nr. 71/2015 – care a apărut în Monitorul Oficial, partea I, nr. 223/6.04.2015), baza de calcul a pensiei de serviciu este reprezentată, potrivit art. II alin. 2 din Legea nr. 567/2004, de „media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie”.

Rezultă cu evidenţă că o majorare salarială aplicată ulterior acestei perioade de 12 luni devine irelevantă din perspectiva stabilirii bazei de calcul a pensiei de serviciu.

5. Reclamanţii au depus cererea de pensionare, în sensul acordării pensiei de serviciu prevăzută de art. II din Legea nr. 130/2015, anterior datei de 01.12.2015, când a operat majorarea salarială prevăzută de Legea nr. 293/2015: [...], [...] şi [...] la 28.07.2015, [...] la 12.11.2015, [...] la 29.07.2015 şi [...] la 30.07.2015, potrivit deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu ale fiecăruia, depuse la dosarul primei instanţe.

Pentru ca pensiile de serviciu să se stabilească potrivit legii, respectiv art. II alin. 2 din Legea nr. 130/2015, adeverinţele care fac obiectul prezentei cauzei, care trebuie să ateste media veniturilor din ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de pensionare, nu pot cuprinde informaţii despre o majorare salarială care s-a produs ulterior acelor 12 luni.

6. Adeverinţele care fac obiectul acestei cauze vizează stabilirea corectă a bazei de calcul a pensiei de serviciu.

După data stabilirii ei, pensia de serviciu poate face obiectul unor operaţiuni succesive de actualizare, în baza unor prevederi legale speciale. În prezent actualizarea este reglementată de art. 685 alin. 10 din Legea nr. 567/2004, introdus tot prin Legea nr. 130/2015.

Actualizarea pensiilor de serviciu ale reclamanţilor nu face obiectul prezentei cauze, pentru interesul soluţionării căruia se reţine doar că recalcularea pensiei prin corectarea bazei de calcul nu poate conduce în fapt, prin introducerea în baza de calcul a unor majorări salariale care au operat după data depunerii cererii de pensionare în baza art. II din Legea nr. 130/2015, la o actualizare a pensiilor de serviciu altfel decât prevede legea.

Dacă majorarea, ulterioară datei depunerii cererilor de pensionare, a salariilor personalului aflat încă în activitate la 01.12.2015 s-ar introduce retroactiv în baza de calcul a pensiilor de serviciu ale acestora, s-ar produce o dublă ilegalitate: majorarea salarială s-ar aplica, doar în privinţa reclamanţilor, începând de mai devreme decât s-a prevăzut să se aplice potrivit Legii nr. 293/2015, adică nu de la 01.12.2015, ci încă din prima lună a perioadei de 12 luni anterioare depunerii fiecărei cereri de pensionare (în speţă, începând din noiembrie 2014 în cazul reclamantei [...] şi din iulie 2014 în cazul celorlalţi reclamanţi); totodată, s-ar realiza în fapt o actualizare a pensiilor de serviciu, în funcţie de evoluţia ulterioară a salariilor personalului aflat încă în activitate, cu încălcarea normei legale referitoare la actualizare (art. 685 alin. 10 din Legea nr. 567/2004), potrivit căreia actualizarea se face „în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică”.

7. Actele Ministerului Justiţiei invocate de apelanţi, în care se face referire la recalcularea pensiilor de serviciu, nu modifică modul de calcul al pensiei de serviciu, prevăzut de lege, şi nu schimbă cu nimic situaţia particulară a reclamanţilor, care au formulat cereri de pensionare în baza art. II din Legea nr. 130/2015 anterior datei de 1.12.2015.

Majorarea salarială prevăzută de Legea nr. 295/2015 se aplică în principiu în cazul recalculării pensiilor de serviciu, dar numai în condiţiile prevăzute de lege, adică, potrivit art. II alin. 2 din Legea nr. 130/2015, în măsura în care a influenţat în vreun fel baza de calcul a pensiei de serviciu, constând în „media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie”. Dacă majorarea nu a influenţat această medie a salariilor din ultimele 12 luni, pentru că s-a produs ulterior acelei perioade, cum s-a întâmplat în cazul reclamanţilor, ea nu are cum să intre în baza de calcul reprezentată de media respectivă.

8. Nu se poate analiza şi valorifica pe calea apelului pretinsa omisiune a soluţionării de către prima instanţă a cererii precizatoare menţionată în motivele de apel, aceasta putând face cel mult obiectul unei cereri de completare, potrivit art. 444 C. proc. civ. În acest sens, potrivit art. 445 C. proc. civ., „[î]ndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 442 - 444”.

9. Constatând astfel, în limitele învestirii prin cererea de apel, că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a făcut o corectă aplicare a legii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, în baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.