Pensii

Potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr. 92/1976 „Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta”.

În art.6 alin.3 din acelaşi act normativ se prevede că „personalul însărcinat cu întocmirea şi completarea carnetului de muncă este obligat să efectueze înscrierile..……să le certifice prin semnătură şi prin aplicarea parafei cu numele şi funcţia deţinută, la locul prevăzut în formularul carnetului de muncă”, iar în conformitate cu dispoziţiile art.11 alin.1, 3 „Datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, aşa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unităţi, pe baza scriptelor pe care le deţin. Actele vor purta număr, data eliberării, ştampila unităţii, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii”.

Faţă de faptul că menţiunile din carnetul de muncă al contestatorului nu s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale,  în mod corect nu a fost valorificată la acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi perioada înscrisă în carnetul de muncă al acestuia, la care se face referire în acţiune. Deşi, s-au efectuat anumite înscrieri cu privire la perioada respectivă, acestea nu au fost certificate la momentul înscrierii prin indicarea denumirii unităţii şi aplicarea ştampilei, existenţa unei semnături indescifrabile neputând fi considerată ca suficientă, cât timp Decretul nr.92/1976 prevedea şi alte condiţii.

Întocmirea şi completarea carnetului de muncă a fost reglementată în mod riguros de către legiuitor, având în vedere importanţa acestui document de act oficial care dovedeşte vechimea în muncă a unei persoane, înscrierile efectuate în carnetul de muncă fiind avute în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi la calcularea drepturilor de pensie ale titularului carnetului.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 12.02.2019

La data de 24.07.2018 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi contestaţia formulată de contestatorul GN împotriva deciziei nr.177311/20.03.2018 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă emisă de intimata CJPM solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei şi emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare a perioadei 30.12.1981-01.01.1992, în care şi-a desfăşurat activitatea la CC G; obligarea intimatei la plata diferenţelor dinte pensia astfel recalculată şi cea efectiv încasată, actualizate cu dobânda legală şi cu inflaţia până la data plăţii efective; de asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, contestatorul a arătat că la data de 20.03.2018 s-a emis decizia nr.177311 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, iar perioada 30.12.1981-01.01.1992 nu i-a fost luată în calcul, deoarece nu are ştampila unităţii.

La data de 19.04.2018, în baza art. 149 alin.1 din Legea nr.263/2010 a contestat decizia, în termenul legal de 30 de zile, la CCC şi cu toate că dispoziţiile art. 150 alin.4 din Legea nr.263/2010 prevăd că termenul de soluţionare este de 45 zile de la data înregistrării, până în prezent nu a primit răspuns de la CCC.

Au fost invocate de către contestator dispoziţiile art.1 şi 2 din Decretul nr.92/1976, menţionându-se că datele privind perioada 30.12.1981-01.01.1992 sunt înscrise în carnetul de muncă la poziţiile 7-14 şi totodată, sunt menţionate meseria şi salariul tarifar lunar.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.263/2010.

La data de 09.10.2018 intimata CJP M a depus la dosar cerere de suspendare a cauzei întemeiată pe art. 411 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă având în vedere că dosarul administrativ şi contestaţia nr.10022/19.04.2018 au fost înaintate CCC spre competentă soluţionare, la cererea de suspendare fiind anexată adresa nr.11656/08.05.2018 şi nota de prezentare.

Contestatorul a depus la dosar la data de 17.10.2018 note scrise prin care a solicitat respingerea cererii formulate de intimata CJP M privind suspendarea cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 411 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 30.10.2018 instanţa a respins cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de intimata CJP M, având în vedere că nu există acordul contestatorului cu privire suspendarea judecării cauzei, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 411 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.

Totodată, din oficiu, s-a dispus emiterea unei adrese către CNPP – CCC cu menţiunea să comunice care este stadiul soluţionării contestaţiei înaintată de CJP M cu adresa nr. 11656/08.05.2018, dacă a fost soluţionată contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei nr. 177311/20.03.2018 emisă de CJPM, dacă s-a emis o hotărâre în acest sens, în caz afirmativ să se înainteze în copie hotărârea, iar în caz contrar să se indice motivele pentru care nu a fost emisă.

Intimata CNPP a înaintat la dosar adresa nr. G/15839/ 22.11.2018, la care se află anexată hotărârea nr. 27087/19.11.2018 emisă de CCC.

La data de 03.12.2018 contestatorul a depus la dosar o cerere de completare a acţiunii prin care solicită introducerea în cauză în calitate de intimată a CCC din cadrul CNPP, menţionând că înţelege să conteste şi hotărârea nr. 27087/19.11.2018.

Faţă de cererea contestatorului, având în vedere că în cauză se contestă şi hotărârea nr. 27087/19.11.2018 emisă de CCC A CNPP, s-a dispus introducerea în cauză şi conceptarea în calitate de intimată a CNPP - CCC.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 20.12.2018 contestatorul a arătat că motivele de fapt şi de drept pentru care a înţeles să conteste şi hotărârea nr.27087/19.11.2018 emisă de CCC sunt aceleaşi pe care le-a arătat şi în cererea principală.

Intimata CJPM cu atribuţii de reprezentare a CCC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea ca legale şi temeinice atât a hotărârii nr. 27087/2018, cât şi a deciziei nr.177311/2018.

S-a arătat că prin decizia nr.177311/20.03.2018 contestatorul a devenit pensionar pentru limită de vârstă, iar din motivarea deciziei rezultă că perioada 1981-1992 nu a fost valorificată ca stagiu de cotizare datorită înregistrărilor nelegale în carnetul de muncă. Odată cu contestaţia adresată CCC contestatorul a depus adeverinţa nr.12/04.2018 eliberată de CC P cu privire la perioada 1985-1991 referitoare la veniturile sale salariale.

S-a mai menţionat că perioada dovedită cu adeverinţa inclusă în perioada dovedită cu carnetul de muncă nu poate fi valorificată ca stagiu de cotizare, întrucât în ceea ce priveşte adeverinţa nr.12/2018 referitoare la salariile realizate în perioada 1985-1991, aceasta nu întruneşte condiţiile de legalitate prevăzute imperativ de art. 124 din HG nr.257/2011, în sensul că lipsesc elementele obligatorii, respectiv datele de identificare a persoanei, perioada în care a lucrat, temeiul legal în baza căruia a avut loc încadrarea în muncă, salariul tarifar de încadrare, iar în lipsa acestor elemente perioada în cauză nu poate fi valorificată ca stagiu de cotizare la stabilirea pensiei.

Referitor la perioada 30.12.1981-01.01.1992 menţionată în carnetul de muncă, s-a susţinut că datorită înregistrărilor defectuoase (nelegale) din carnetul de muncă, nici această perioadă nu poate fi dovedită în baza consemnărilor din carnetul de muncă care s-au făcut cu nerespectarea Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă şi a Ordinului nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă.

Astfel, din menţiunile de la poziţiile 7-14 din carnetul de muncă nu rezultă temeiul legal în baza căruia a încetat contractul de muncă, iar perioada respectivă nu a fost certificată (confirmată) prin semnătura conducătorului unităţii însoţită de ştampila acesteia contrar Ordinului nr.136/1976, cap. IV, punctul b, menţionând că în toate carnetele de muncă este necesară certificarea valabilităţii înregistrărilor făcute în cadrul unităţii după care, conducătorul unităţii semnează cu menţionarea funcţiei şi aplicarea ştampilei.

La termenul de judecată din data de 15.01.2019 s-a pus în vedere reprezentantei intimatelor să depună la dosar cererea nr.5506/01.03.2018 şi contestaţia nr.10022/19.04.2018, înscrisuri la care se face referire în hotărârea nr.27087/19.11.2018 emisă de CCC.

Ca urmare, intimata intimatei CJPM a depus răspunsul la relaţiile solicitate cu adresa nr. 24941/07.02.2018, la care se află ataşată adresa nr.5206/ 01.03.2018.

Analizând contestaţia în raport de probatoriul administrat şi de dispoziţiile de drept material  incidente în cauză, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Contestatorul GN este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, drepturile de pensie fiindu-i stabilite începând cu data de 01.03.2018, conform deciziei nr. 177311/ 20.03.2018 emisă de CJPM.

Din cuprinsul deciziei susmenţionate reiese că la stabilirea drepturilor de pensie nu a fost valorificată perioada 30.12.1981-01.01.1992 din carnetul de muncă, nefiind confirmată de angajator.

Contestatorul a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 177311/20.03.2018, iar prin hotărârea nr. 27087/19.11.2018 emisă de  CCC a fost respinsă contestaţia, ca neîntemeiată.

Prin contestaţia dedusă judecății, aşa cum a fost precizată, se contestă hotărârea nr. 27087/19.11.2018 emisă de CCC şi decizia nr.177311/20.03.2018 emisă de CJPM, solicitându-se anularea acestora, emiterea unei noi decizii de pensie prin care să fie valorificată la stabilirea drepturilor de pensie perioada 30.12.1981-01.01.1991, în care a desfăşurat activitate la CC G; de asemenea, a solicitat obligarea intimatei la plata actualizată a diferenţei dintre pensia astfel calculată şi cea efectiv încasată şi la dobânda legală până la data plăţii efective.

Examinând motivele de contestație, Tribunalul constată că sunt neîntemeiate reținând  următoarele:

În carnetul de muncă la poziţiile 07-14 au fost efectuate menţiuni cu privire la activitatea de responsabil secţie brutărie desfășurată de contestator la CC G, începând cu data de 30.12.1981 şi până la data de 01.01.1991 (filele 11-12 dosar), fiind completate rubricile referitoare la unitatea angajatoare, data angajării, meseria îndeplinită, salariul tarifar lunar, numărul şi data actului pe baza căruia s-a efectuat înscrierea.

În ceea ce priveşte rubrica „denumirea, semnătura şi ştampila unităţii care face înscrierea”, existentă în carnetul de muncă la poziţiile 07-14,  se reţine că la această rubrică se regăseşte o semnătură indescifrabilă, fără a se identifica denumirea şi ştampila unităţii.

Se mai constată că în carnetul de muncă nu se regăsește nicio menţiune referitoare la modalitatea în care contestatorului i-a încetat activitatea la CCG, la poziţia 16 fiind efectuată menţiunea privind angajarea contestatorului, ca brutar la SC G I.SRL G.

Întocmirea şi completarea carnetului de muncă a fost reglementată de Decretul nr. 92/1976, iar potrivit art.1 alin.1 din decret „Carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedeşte vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeaşi unitate, vechimea în funcţie, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiţii deosebite, retribuţia tarifară de încadrare şi alte drepturi ce se includ în aceasta.”

În art.6 alin.3 din acelaşi act normativ se prevede că „personalul însărcinat cu întocmirea şi completarea carnetului de muncă este obligat să efectueze înscrierile..……să le certifice prin semnătură şi prin aplicarea parafei cu numele şi funcţia deţinută, la locul prevăzut în formularul carnetului de muncă”.

De asemenea, art.11 alin.1, 3 prevede că „Datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, aşa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unităţi, pe baza scriptelor pe care le deţin. Actele vor purta număr, data eliberării, ştampila unităţii, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii”.

Se mai constată că potrivit art.20 alin. 4 din Decretul nr.92/1976 „La încetarea raporturilor de muncă ale persoanelor încadrate în muncă se verifică, de către şeful compartimentului care are în sarcină  evidenţa  personalului din unitate sau, în unităţile care nu au un asemenea compartiment, de către persoana care îndeplineşte atribuţii de evidenţă a personalului, valabilitatea tuturor înregistrărilor făcute în carnetul de muncă din perioada cât aceasta s-a aflat în păstrarea unităţii. Persoana care a efectuat verificarea va semna după ultima menţiune făcută în carnet, capitolul închizându-se apoi prin semnătura conducătorului unităţii sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii”.

Din interpretarea dispoziţiilor Decretului nr.92/1976, rezultă că legiuitorul a reglementat în mod riguros întocmirea şi completarea carnetului de muncă, având în vedere importanţa acestui document de act oficial care dovedeşte vechimea în muncă a unei persoane, înscrierile efectuate în carnetul de muncă fiind avute în vedere la stabilirea stagiului de cotizare şi la calcularea drepturilor de pensie ale titularului carnetului.

Cât priveşte menţiunile de la poziţiile 07-14 din carnetul de muncă al contestatorului, se constată că nu s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale, întrucât pentru perioada 30.12.1981-01.01.1991, deşi s-au efectuat anumite înscrieri cu privire la perioada menţionată, acestea nu sunt certificate la momentul înscrierii prin indicarea denumirii unităţii şi aplicarea ştampilei, existenţa unei semnături indescifrabile neputând fi considerată ca suficientă, cât timp Decretul nr.92/1976 prevedea şi alte condiţii.

Respectarea dispoziţiilor legale referitoare la efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă este necesară pentru certificarea şi dovedirea legalităţii înscrierilor efectuate, iar în cauză dovada nu este efectuată.

Deficienţele în completarea carnetului de muncă puteau fi îndreptate în condiţiile art. 4 alin. 1, 2  din Decretul nr.92/1976  potrivit căruia „Carnetul de muncă este un act personal al titularului ……. Carnetul se păstrează de unitate, atât timp cât titularul este încadrat în muncă, acesta având dreptul să verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet. La încetarea activităţii sau în caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi”.

Aşa fiind, se apreciază că, în mod corect, nu a fost valorificată la acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi perioada 30.12.1981-01.01.1991 înscrisă în carnetul de muncă al contestatorului la poziţiile 07-14, deoarece menţiunile nu au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor Decretului nr.92/1976.

Referitor la adeverinţa nr.12/04.2018 emisă de CC P, adeverinţă care a fost depusă de către contestator odată cu contestaţia, aşa cum reiese din cuprinsul hotărârii CNPP – CCC, se reţine că pentru a fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de  legea în vigoare la momentul emiterii acesteia.

Cum, adeverinţa sus menţionată a fost emisă în luna aprilie 2018, condiţiile de valabilitate şi elementele pe care trebuie să le conţină aceasta, se analizează prin raportare la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data emiterii adeverinţei.

Potrivit dispoziţiilor art.16 lit.a din Legea nr.263/2010 constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 01 aprilie 2001, iar art.159 alin.1 din acelaşi act normativ prevede că „Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) şi art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.124 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (1) În situaţia prezentării şi a altor acte de vechime în muncă prevăzute de lege, pentru perioadele menţionate la art. 16 lit. a) din lege, acestea vor cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă; d) menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea; e) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; f) salariul tarifar de încadrare; g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată; h) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat. (2) Actele vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.

Raportând dispoziţiile legale sus menţionate la speţa dedusă judecăţii, se constată că  adeverinţa nr.12/04.2018 emisă de CCP, adeverinţă care a fost depusă de către contestator odată cu contestaţia înaintată CCC, aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului.

În acest sens, se reţine că adeverinţa de mai sus nu cuprinde datele de identificare a persoanei, perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă, temeiul legal în baza căruia a avut loc încadrarea, salariul tarifar de încadrare, elemente obligatorii care sunt menţionate la lit.b, c, d şi f ale art.124 din HG nr.257/2011.

Aşa fiind, se apreciază că adeverinţa nr.12/04.2018 nu îndeplineşte condiţiile legale de valabilitate prevăzute de dispoziţiile art.124 din HG nr.257/2011 şi, în mod corect, nu a fost valorificată la stabilirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă ale contestatorului.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că este neîntemeiată contestaţia precizată, urmând să fie respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare