Contestatie decizie de pensionare. Reducere vârstă de pensionare pentru activitatea desfăsurată în grupa i de muncă. Obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010 pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Luându-se în considerare întreaga perioadă desfăşurată în grupa I de muncă şi condiţii speciale de 24 ani, 3 luni şi 3 zile, raportat la dispoziţiile art. 55 alin.1 lit. b) din Legea nr. 263/2010 reclamantul putea beneficia de reducerea vârstei de pensionare cu 12 ani.

Operând reducerea mai sus menţionată reclamantul se putea pensiona la împlinirea vârstei de 53 de ani, iar stagiul complet de cotizare prevăzut de lege era depăşit, astfel încât acesta îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.

Art.52 din Legea nr.263/2010

Art. 55 alin.1 lit. b) din Legea nr. 263/2010

Decizia ICCJ în interesul legii nr. 19/2012

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. …/118/2016 al Tribunalului Constanţa, reclamantul [...] în contradictoriu cu intimata Casa judeţeană de Pensii Constanţa a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. [...]/01.07.2016 şi a Deciziei emise în urma contestaţiei formulate înregistrată sub nr. [...]/25.07.2016 emise de pârâte, solicitând instanţei anularea celor două decizii, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii pentru limită de vârstă, cu luarea în considerare a adeverinţelor nr. …/05.03.21013, nr. …/17.08.2016, emise de [...] Constanţa, precum şi a adeverinţei  nr. …/11.05.2016, eliberată de [...], precum şi considerarea perioadei de 13 ani şi 8 luni, drept activitate prestată în cadrul grupei I de muncă, acordarea sporului aferent grupei I de muncă şi a condiţiilor speciale de muncă, precum şi acordarea sporurilor cu caracter permanent, conform adeverinţelor nr. [...]/27.05.2013 şi [...]/27.05.2013 eliberate de [...], cu cheltuieli de judecată.

A arătat reclamantul că în mod eronat, pârâta nu a ţinut cont de informaţiile furnizate prin adeverin?ele menţionate şi a procedat la respingerea cererii de pensionare pentru limită de vârstă.

 Prin sentinţa civilă nr. 2490 din data de 13.10.2016, pronunţată în dosarul civil nr. …/118/2016, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 12.05.2016 reclamantul a formulat, sub nr. …, la Casa Teritorială de Pensii Constanţa, cerere de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, solicitând totodată valorificarea unor adeverinţe, cu care înţelege să facă dovada reducerii vârstei de pensionare cu o durată de 13 ani şi 8 luni.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Potrivit art.55 din Legea nr. 263/2010, persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelelor indicate la pct. a şi b.

Conform art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa  I de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii speciale, în vederea reducerii vârstelor de pensionare. Potrivit alin.4 al aceluiaşi articol, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau II de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile anterior datei de 1 aprilie 2001.

Având în vedere data naşterii reclamantului, respectiv 08.05.1963, vârsta standard de pensionare este de 62,5  ani, iar stagiul complet de cotizare este de 33 de ani şi 2 luni.

Considerentul pentru care Casa Teritorială de Pensii Constanţa a dispus respingerea solicitării reclamantului, l-a vizat, potrivit conţinutului Deciziei nr. [...]/01.07.2016, împrejurarea că perioadele 01.08.2001 - 01.11.2001, 01.06. - 01.08.2003, 01.11.- 01.12.2007, 01.01. - 01.08.2008, 01.09.2008-01.09.2009, 01.10. - 01.11.2009, 01.01. - 01.02.2010, 01.03. - 01.05.2010 au fost valorificate ca stagii realizate în condiţii normale, iar nu în condiţii speciale.

Potrivit Adeverinţei nr. …/05.03.2013, reclamantul a fost încadrat în perioada 14.07.1988-01.04.2001, 01.04.2001 - 01.10.2008, 01.10.2008 - 01.09.2010 în grupa I de muncă, având func?ia de docher mecanizator, [...] regăsindu-se la poziţia nr. 74 din anexa 3 la Legea nr. 263/2010 cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă, acesta este menţionat ca fiind Ordinul nr. 50/1990, Anexa nr. 1, iar proporţia desfăşurării acestei activităţi a fost menţionată ca fiind 100%.

În principiu, legalitatea şi temeinicia adeverinţelor prin care se atestă condiţiile de muncă şi veniturile obţinute de salariaţi nu pot fi cenzurate de casele de pensii, persoanele care le-au eliberat purtând răspunderea pentru corectitudinea datelor. Ceea ce se contestă însă, de către intimata din prezenta cauză, este emiterea adeverinţei ulterior datei de 1 aprilie 2001.

Tribunalul a observat, sub un prim aspect, că încadrarea în grupa superioară de muncă nu s-a făcut prin adeverinţă, ci prin actele emise de angajator prin care a efectuat nominalizarea personalului a cărui activitate se încadrează, pentru anumite perioade, în respectiva grupă de muncă (în speţă, Ordinul 50/1990). Adeverinţa doar atestă încadrarea în grupa superioară de muncă, pe care casa de pensii nu-l poate ignora.

Prin actul de încadrare a activităţii salariatului într-o grupă superioară de muncă au fost constituite o serie de drepturi care au intrat în patrimoniul acestuia.

Aşadar, refuzul valorificării unei adeverinţe privind încadrarea în grupa I de muncă poate avea la bază fie anularea actului prin care a avut loc nominalizarea personalului în vederea încadrării în aceste grupe de muncă, fie dovedirea faptului că, în ciuda menţiunilor adeverinţei, încadrarea nu a avut loc în realitate.

Asiguratul face dovada încadrării activităţii sale în grupa I de muncă cu menţiunile din carnetul de muncă ori cu adeverinţa emisă de fostul angajator sau deţinătorul arhivei acestuia. Revine casei de pensii sarcina de a înlătura, pe cale de apărare, această probă făcută de către asigurat, dovedind fie anularea actului prin care fostul angajator a nominalizat salariaţii în vederea încadrării în grupa superioară de muncă, fie că salariatul în cauză nu a fost nominalizat. În lipsa unei asemenea dovezi contrare, atât menţiunile din carnetul de muncă, cât şi adeverinţa emisă de fostul angajator sau deţinătorul arhivei acestuia fac dovada încadrării în grupa I de muncă a reclamantului.

În ceea ce priveşte încadrarea în grupa I de muncă ulterior datei de 01.04.2001, aceasta s-a realizat de legiuitorul însuşi, [...] regăsindu-se la poziţia nr. 74 anexa 3 din Legea nr. 263/2010.

În ceea ce priveşte încadrarea în grupa I de muncă ulterior datei de 01.04.2001 şi până la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 261/2001, potrivit cu care „(2) Încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se face cu respectarea dispoziţiilor art. 7 şi/sau art. 8, după caz, şi cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) sau la alin. (1) lit. a) şi c)” – art. 2; art. 12. „Perioadele în care un salariat lucrează permanent în locuri de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin decizie a angajatorului care reglementează atribuţiile de serviciu ce revin fiecărui salariat conform sarcinii specifice, în raport cu funcţia îndeplinită.”; art. 14”.(1) Dovedirea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă în condiţii deosebite în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei stabilite de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, pe baza unei adeverinţe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv sau pe baza listelor cuprinzând persoanele care au desfăşurat activitatea în locuri de muncă în condiţii deosebite.”

În raport de conţinutul adeverinţei, Tribunalul a apreciat că munca desfăşurată de reclamant în perioada 01.04.2001 - 01.09.2010 reprezintă activitate desfăşurată în condiţii speciale de muncă. Nu interesează din această perspectivă împrejurarea că unitatea angajatoare a respectat sau nu criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, pentru perioada respectivă, câtă vreme instanţa nu este sesizată, în cazul de faţă cu o acţiune în verificarea legalităţii încadrării condiţiile de muncă şi câtă vreme în lipsa unei contestaţii sub acest aspect încadrarea este aceea ce rezultă, în raport de dispoziţiile art. 14 alin.1 din H.G. nr. 261/2001, din adeverinţa depusă.

Este de asemenea de prezumat că, de vreme ce anterior date de 01.04.2001 şi respectiv, ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, unitatea angajatoare [...] a figurat în categoria unităţile în care se desfăşoară muncă în condiţii speciale, aceste condiţii s-au respectat şi în perioada intermediară.

Potrivit adeverinţei nr. …/2013, pentru toată perioada menţionată societatea comercială a virat către stat cotele pentru pensia suplimentară, precum şi CAS-ul în procente corespunzătoare legislaţiei în vigoare.

În egală măsură, potrivit adeverin?ei nr. 795/11.05.2016, emisă de [...], în perioada 02.04.2013-21.12.2015 reclamantul, având funcţia de docher mecanizator, a fost încadrat în condiţii speciale de muncă. Şi pentru această perioada a fost virată contribuţia de asigurări sociale, astfel cum rezultă din conţinutul Adeverinţei nr. …/11.05.2016 eliberată de [...].

Informaţiile furnizate de adeverinţe se coroborează cu men?iunile din carnetul de muncă al reclamantului – poziţiile 40-55.

În raport de argumentele enunţate, instanţa constată că, vârsta standard de pensionare a reclamantului este, potrivit art. 53 alin.1 din Legea nr. 263/2010 de 65 ani, reclamantul fiind născut în mai 1963, că acesta a lucrat în perioada 14.07.1988 - 01.04.2001 (12 ani şi 9 luni/ 12 ani 8 luni şi 17 zile), 01.04.2001 - 01.09.2010 (9 ani şi 5 luni), 02.04.2013 - 21.12.2015 (2 ani şi 8 luni), respectiv pentru o perioadă de  25 ani şi 2  luni în grupa I de muncă şi condiţii speciale, prin urmare beneficiază de o reducere a vârstei de pensionare de 12 ani şi 6  luni, potrivit dispoziţiilor art. 55 lit. b), la data formulării cererii de pensionare – 12.05.2016 – reclamantul trebuia să aibă vârsta de 52,4 ani. Cum la acea dată reclamantul avea 53 ani şi un stagiu complet de cotizare de 39 ani 8 luni şi 28 zile, instanţa constată că cererea reclamantului de pensionare pentru limită de vârstă este întemeiată.

În ceea ce prive?te capătul de cerere având ca obiect acordarea sporurilor aferente grupei I de muncă, a sporurilor cu caracter permanent, respectiv sporul pentru condiţii grele, condiţii nocive, pentru lucrul în schimburi şi pe timpul nopţii, Tribunalul a constatat  că reclamantul nu este beneficiarul, în prezent, a unei Decizii de pensionare prin care să i se fi stabilit cuantumul pensiei datorate, astfel încât nu se poate verifica, la această dată, dacă sporurile pretinse prin cererea de chemare în judecată nu au fost valorificate.

Pe de altă parte, reducerea vârstei de pensionare constituie singurul efect al prestării muncii în grupe superioare de muncă, respectiv în condiţii de cotizare, sporurile cu caracter permanent neavând nicio influenţă asupra unei atari reduceri.

Cuantumul pensiei ce urmează a se stabili, precum şi punctajul  rezultat din valorificarea actelor depuse, pot fi ulterior contestate în faţa instanţei, pe baza unor critici concrete, în legătură cu aspecte existente, iar nu virtuale sau eventuale. Pe cale de consecinţă, acest capăt de cerere a fost  respins ca nefondat.

În considerarea argumentelor de fapt şi de drept expuse, acţiunea a fost  admisă în parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin.1 C.pr.civ. partea care cade în pretenţii e ţinută a suporta, la cerere, cheltuielile de judecată avansate de partea adversă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul [...], pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

Consideră că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, câtă vreme, în pagina 3, aliniatul 6 din hotărâre, în urma analizei adeverinţelor depuse, stabileşte „instanţa constată că cererea reclamantului de pensionare pentru limită de vârstă este  întemeiată”.

Cu toate acestea, respinge cererea de pensionare, ceea ce conduce la existenţa unei flagrante contradicţii între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia.

Astfel, instanţa stabileşte că pentru a ieşi la pensie reclamantul trebuia să aibă 52 de ani şi 4 luni la data depunerii cererii, reţinând de asemenea, că la acea dată, acesta avea împlinită vârsta de 53 de ani (deci, mai mult chiar) şi cu toate acestea, îi respinge cererea de ieşire la pensie.

Precizează apelantul reclamant că, aşa cum a arătat şi în acţiune, şi cum a demonstrat şi cu înscrisurile depuse, şi-a desfăşurat activitatea timp de 27 ani şi 6 luni în condiţii de grupa I şi condiţii speciale de muncă, fapt ce-i dă dreptul la o reducere a vârstei de pensionare cu 13 ani şi 8 luni faţă de vârsta standard de pensionare de 65 ani.

Consideră că dacă prima instanţă nu era lămuriră pe deplin în privinţa calculului anilor câştigaţi de reclamant prin munca depusă în condiţii de grupa I şi condiţii speciale, trebuia să admită expertiza contabilă, cu obiectivele depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, apreciază că prima instanţă a greşit prin faptul că a respins proba cu expertiză contabilă solicitată, practica judiciară a instanţei locale pronunţându-se în sensul admiterii unei astfel de probe, şi chiar admiterii acţiunii cu acelaşi obiect, aşa cum  a demonstrat  cu înscrisuri.

În mod greşit prima instanţă a stabilit că nu se pot stabili sporurile aferente grupei I şi a celor cu caracter permanent, câtă vreme apelantul reclamant nu este deţinătorul unei decizii de pensionare.

Or, tocmai acesta a constituit cel de-al doilea capăt al cererii, stabilirea sporurilor cuvenite funcţie de adeverinţele depuse, care sporuri, la fel, puteau fi calculate tot printr-o expertiză contabilă.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate Curtea a admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:

În mod greşit prima instanţă a respins cererea reclamantului ca nefondată.

Deşi în considerentele hotărârii prima instanţă reţine că reclamantul îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru pensionarea pentru limită de vârstă ca urmare a reducerii vârstei de pensionare pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă şi condiţiile speciale, în final, prin dispozitivul hotărârii respinge acţiunea reclamantului ca nefondată, în contradicţie cu considerentele hotărârii.

Prin cererea înregistrată sub nr. …/12.05.2016 la Casa Judeţeană de Pensii Constanţa reclamantul [...] a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Prin decizia nr. [...]/01.07.2016 emisă de pârâtă s-a respins cererea de pensionare formulată de reclamant, cu motivarea că perioadele din adeverinţa nr…./2013 s-au valorificat ca stagiu realizat în condiţii normale, iar salariile brute din adeverinţa nr. …/02.06.2014 nu fac parte din punctajul mediu anual anterior datei de 01.04.2001.

Potrivit art.52 din Legea nr.263/2010 pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

În conformitate cu prevederile art. 53 alin. 1 şi 3 din acelaşi act normativ vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare conform eşalonării prevăzute în anexa nr.5.

Tabelul cuprins în Anexa nr. 5 din lege, realizează o eşalonare a stagiului complet de cotizare şi a vârstei de pensionare raportat la luna şi anul naşterii asiguratului.

Cum reclamantul este născut la data de 08.05.1963 care excede condiţiilor stabilite prin Anexa 5 la Legea nr. 263/2010, concluzia care se desprinde este aceea a aplicării în cazul reclamantului a stagiului complet de cotizare de 35 de ani şi a vârstei standard de pensionare de 65 de ani.

Prin adeverinţele nr…./05.03.2013 şi …/17.08.2016 emise de [...] ?i nr. …/11.06.2016 emisă de [...] rezultă că reclamantul a desfăşurat activitate în grupa I de muncă timp de 12 ani, 8 luni şi 17 zile şi în condiţii speciale de 11 ani, 6 luni şi 16 zile.

În adeverinţe s-a menţionat temeiul juridic al încadrării în grupa I-a de muncă, respectiv Anexa I, punctul 59 din Ordinul nr.50/1990 şi Decizia Consiliului de Administraţie nr. 2/25.03.1991 iar pentru condiţiile speciale poziţiile 1 (a, b), 7 şi 8 din Anexa 2 la Legea nr. 263/2010, [...] regăsindu-se la poziţia 74, Anexa 3 la Legea nr.263/2010.

Pentru perioada 02.04.2013 – 21.12.2015 temeiul juridic al încadrării în condiţii speciale a fost Legea nr. 263/2010, Anexa 2, poziţia 8, [...] aflându-se în Anexa 3, poziţia 81 din Legea nr. 263/2010.

Anterior datei de 1 aprilie 2001 încadrarea activităţii în grupele I, II, III de muncă se făcea în baza unei proceduri atribuite angajatorului, iar după data de 1 aprilie 2001, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 încadrarea activităţii în condiţii speciale şi deosebite de muncă se făcea potrivit art.19 din acest act normativ după criteriile şi metodologia prevăzute prin hotărârea Guvernului 261/2001 şi 1025/2003.

După intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010 încadrarea activităţilor în condiţii deosebite sau speciale s-a realizat potrivit dispoziţiilor art.29 şi 30 din acest act normativ şi H.G. nr. 1284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale.

În principiu, legalitatea şi temeinicia adeverinţelor prin care se atestă condiţiile de muncă nu pot fi cenzurate de casele de pensii, angajatorii purtând întreaga răspundere pentru corectitudinea datelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţe.

Aceste adeverinţe fac dovada că activitatea desfăşurată de reclamant a fost încadrată în grupa I de muncă şi în condiţii speciale cu respectarea procedurilor prevăzute de lege.

Revine pârâtei sarcina de a dovedi că menţiunile atestate prin adeverinţe sunt false şi nu corespund realităţii.

Potrivit art.165 al.2 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul.

Potrivit principiului contributivităţii reglementat de art.2 lit. c) din Legea nr.263/2010 fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate pe persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

În aplicarea acestui principiu, la stabilirea drepturilor de pensie trebuie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuţia asigurărilor sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidenţiate în adeverinţele eliberate de unităţile la care asiguratul şi-a desfăşurat activitatea.

Prin decizia în interesul legii nr. 19/2012 s-a stabilit în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. c) şi art.164 alin. (2) şi (3) din Legea nr.19/2000 şi pct. V din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005, că sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În motivarea acestei decizii instanţa supremă a reţinut că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Luându-se în considerare întreaga perioadă desfăşurată în grupa I de muncă şi condiţii speciale de 24 ani, 3 luni şi 3 zile, raportat la dispoziţiile art.55 alin.1 lit. b) din Legea nr. 263/2010 reclamantul putea beneficia de reducerea vârstei de pensionare cu 12 ani.

Operând reducerea mai sus menţionată reclamantul se putea pensiona la împlinirea vârstei de 53 de ani, iar stagiul complet de cotizare prevăzut de lege era depăşit, astfel încât acesta îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în apel de expert contabil [...] rezultă că punctajul mediu anual cuvenit reclamantului pentru activitatea desfăşurată în funcţie de înscrisurile depuse la dosarul administrativ este de 2,56788 începând cu data de 12.05.2016.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul formulat şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul admiterii cererii, anulării deciziei nr.[...]/01.07.2016 şi obligării pârâtei să emită reclamantului o decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în calcul a punctajului mediu anual de 2,56786 începând cu 12.05.2016.

Potrivit art.453 Cod procedură civilă Curtea a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat şi expert.

Domenii speta

Spete similare