Recalculare pensie pentru limită de vârstă. Conţinutul adeverinţei emise de către fostul angajator pentru atestarea unor sporuri permanente, indemnizaţii sau majorări de retribuţii tarifare, realizate de asigurat şi neînscrise în carnetul de muncă, în

Recalculare pensie pentru limită de vârstă. Conţinutul adeverinţei emise de către fostul angajator pentru atestarea unor sporuri permanente, indemnizaţii sau majorări de retribuţii tarifare, realizate de asigurat şi neînscrise în carnetul de muncă, în scopul valorificării lor la stabilirea punctajului mediu anual

-Legea nr. 263/2010: art. 165 alin. (2)

-Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, art. 127 şi Anexa nr. 15

-Decizia nr.19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Toate elementele enumerate de art. 127 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice trebuie înscrise în adeverinţa eliberată de către fostul angajator pentru ca sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare atestate să poată fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual a asiguratului.

Doar dacă se precizează, în cuprinsul adeverinţei eliberată de către angajator, articolul din lege sau clauza din contractul colectiv de muncă ce a justificat achitarea „adaosurilor suplimentare la salariul de bază” al unui fost angajat, casa teritorială sau sectorială de pensii şi, ulterior, instanţa de judecată, sesizată cu o contestaţie împotriva deciziei de pensionare emisă de aceasta, au posibilitatea să verifice dacă adaosurile suplimentare la salariul de bază, realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, pot fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dat fiind că au fost incluse în baza de calcul, conform legislaţiei anterioare, şi pentru ele s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, respectiv dacă acestea s-au achitat cu titlu de retribuţie obţinută în acord global, în temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitatea şi calitatea muncii prestate, fiind incluse în salariul brut şi fiind reţinută contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, astfel încât să atragă incidenţa, în cauză, a Deciziei nr. 19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Principiul contributivităţii nu poate fi valorificat decât prin raportare la prevederile art. 96 coroborate cu cele ale art. 165 din Legea nr. 263/2011.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 171 din 12 martie 2014, dr. C.P.

Prin sentinţa civilă nr. 2342/03.10.2013, pronunţată în dosarul nr. 7288/30/2013, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.L.C. în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti.

A anulat în parte Hotărârea nr. 4879/03.06.2013, emisă de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, şi Decizia nr. 275226/08.12.2011, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş.

A obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş să emită o nouă decizie, cu luarea în considerare a veniturilor reclamantei cuprinse în adeverinţele nr. 599/19.05.2011 şi  nr. 600/19.05.2011, emise de ISPE Bucureşti.

Totodată, a respins în rest acţiunea şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, stabilită prin decizia nr. 275.226/07.07.2011.

Prin Decizia nr. 275226/22.11.2011, s-a revizuit pensia pentru limită de vârstă acordată reclamantei, iar prin Decizia nr. 275226/08.12.2011, Casa Judeţeană de Pensii Timiş a respins cererea de recalculare cu valorificarea veniturilor suplimentare  din adeverinţele nr. 599/19.05.2011 şi nr. 600/19.05.2011, eliberate de Institutul de Studii şi Proiectări Energetice S.A. Bucureşti, deoarece nu reprezintă  sporuri cu caracter permanent ce se regăsesc în anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011.

La data de 16.12.2011, reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei  nr. 275.226/22.11.2011, arătând că punctajul pe anul 2011 nu a fost corect calculat şi că stagiul suplimentar de cotizare este de 8 ani.

La data de 23.12.2011, reclamanta a contestat şi Decizia nr. 275.226/08.12.2011, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, deoarece, prin aceasta, i s-a  respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând adaosul la salariul de bază .

Prin Hotărârea nr. 4879/03.06.2013, emisă de către Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, s-au respins contestaţiile formulate de reclamantă împotriva Deciziilor nr. 275.2226/22.11.2011 şi nr. 275.226/08.12.2011, însă constatându-se că, în mod eronat, prin Decizia nr. 275.226/22.11.2011, nu a fost evidenţiat stagiul suplimentar, a fost obligată Casa Judeţeană de Pensii Timiş să revizuiască hotărârea în acest sens.

În adeverinţele nr. 599/19.05.2011 şi nr. 600/19.05.2011, emise de ISPE Bucureşti, se regăsesc veniturile realizate de către reclamantă în acord global în perioada 01.06.1981 - 30.09.1991, constând în venituri suplimentare la retribuţia tarifară de încadrare, care nu au fost trecute în cartea de muncă şi au fost acordate în baza Legii nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii prestate, nefiind luate în considerare la calculul pensiei.

Aceste venituri suplimentare cu caracter permanent nu au fost trecute în carnetul de muncă, dar, au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, aşa cum rezultă din adeverinţele menţionate, în care se specifică că reprezintă câştiguri suplimentare pentru care s-a achitat contribuţia pentru asigurări de stat conform legislaţiei şi au avut caracter permanent.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială prevedea că pensia se stabileşte în raport cu contribuţia adusă de fiecare persoană la dezvoltarea societăţii şi se diferenţiază în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia avută şi grupa de muncă, iar art. 10 din acelaşi act normativ dispunea că baza de calcul, care este avută în vedere la stabilirea pensiei, este retribuţia tarifară, respectiv media retribuţiilor tarifare lunare din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate.

Art. 10 din lege a fost modificat prin art. 3 din Legea nr. 49/1992 pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale, forma după modificare prevăzând că baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucraţi consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază şi, printre alte sporuri, a sporului pentru lucru sistematic peste programul normal.

Prin art. 3 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 se prevedea că dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut tuturor cetăţenilor ţării care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care unităţile au depus contribuţia prevăzută de lege la fondul de asigurări sociale de stat.

Legea nr. 10/1972, în art. 116, dispunea că, în construcţii, în industria forestieră, în agricultură, precum şi în alte activităţi cu condiţii specifice, durata zilei de muncă poate fi mai mare, în condiţiile şi limitele stabilite prin hotărâre a Consiliului de Miniştri, de comun acord cu Uniunea Generală a Sindicatelor.

 Art. 120 din fostul Cod al muncii prevedea că orele în care o persoană prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare şi se compensează cu timp liber corespunzător, iar dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, orele suplimentare se vor retribui cu un spor de 50 % sau 100 %, în condiţiile reglementate de acelaşi cod.

Aceste dispoziţii au fost preluate şi de Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, care, în art. 71, dispunea că personalul care lucrează peste durata normală a zilei de muncă sau în zilele de repaus săptămânal ori în alte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează are dreptul să fie retribuit dacă nu i s-a asigurat, în compensare, timpul liber corespunzător.

 Astfel, veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru, potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate, sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, iar pentru aceste sume încasate s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, deoarece Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat prevedea această sarcină asupra câştigului brut realizat de personalul salariat, fără nicio distincţie.

 Potrivit principiului contributivităţii, stabilit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi apoi prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Faptul că aceste venituri trebuie luate în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiilor este demonstrat şi de prevederile art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

Prin Decizia nr.19, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 18/2011, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art.78 şi art.164 alin.(1) şi (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art.1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilindu-se că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Întrucât reclamanta, doar la data de 24.11.2011, prin cererea nr. 55092, ulterioară emiterii Deciziei nr. 275.226/22.11.2011, a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor suplimentare din adeverinţa nr. 599/19.05.2011, emisă de ISPE Bucureşti, iar prin contestaţia din data de 16.12.2011, reclamanta a invocat alte motive decât cele privind valorificarea veniturilor suplimentare, instanţa de fond a respins acţiunea formulată împotriva Deciziei nr. 275.226/22.11.2011, dată de Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi împotriva Hotărârii nr. 4879/03.06.2013, emisă de către Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, în ce priveşte modul de soluţionare a contestaţiei din data de 16.12.2011.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei.

În motivarea apelului se arată, în esenţă, că, prin Decizia nr. 275226/08.12.2011, Casa Judeţeană de Pensii Timiş nu a valorificat veniturile/câştigurile/adaosurile suplimentare la retribuţia tarifară de încadrare/salariul de bază potrivit adeverinţelor nr. 599/19.05.2011 şi nr. 600/19.05.2011, eliberate de Institutul de Studii şi Proiectări Energetice SA Bucureşti, deoarece art. 165 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice statuează că, la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, aceste sporuri regăsindu-se în anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011.

Totodată, în privinţa adeverinţelor în litigiu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alineatele 1 şi 2 din Hotărârea  Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi prevederile cuprinse la Menţiunea de la pct. VI. al anexei nr. 15 la aceleaşi norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, conform cărora: „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: ... alte sporuri care nu au avut caracter permanent”.

Or, prin sentinţa civilă apelată, instanţa de fond nu a avut în vedere că cele două adeverinţe eliberate de ISPE SA Bucureşti nu cuprind denumirea veniturilor/câştigurilor/adaosurilor suplimentare realizate de către reclamanta-intimată pe lângă salariul de bază/retribuţia tarifară de încadrare în perioada pentru care s-au eliberat adeverinţele.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 127 alin. (1) şi alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Menţiunea de la pct. VI. al anexei nr. 15 la Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând, în esenţă, că, pentru soluţionarea litigiului pendinte, nu este relevantă denumirea sporurilor atestate prin adeverinţa emisă de către angajator, ci faptul că pentru veniturile suplimentare s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, astfel încât reclamanta este îndreptăţită la luarea acestora în calculul efectuat pentru stabilirea pensiei ce i se cuvine, conform deciziei nr. 19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie care nu se referă la denumirea sporurilor, ci doar la obligativitatea ca ele să aibă caracter permanent.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate şi a probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, ca stare de fapt, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 4879/03.06.2013, emisă de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, şi a Deciziei nr. 275226/08.12.2011, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, precum şi obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş să emită o nouă decizie, cu luarea în considerare a veniturilor reclamantei cuprinse în adeverinţele nr. 599/19.05.2011 şi nr. 600/19.05.2011, emise de ISPE Bucureşti.

Nemulţumirea reclamantei a constat în faptul că pârâtele nu au valorificat veniturile suplimentare atestate de adeverinţele nr. 599/19.05.2011 şi nr. 600/19.05.2011, emise de ISPE Bucureşti, deşi, pentru acestea, unitatea angajatoare a achitat contribuţia de asigurări sociale şi contribuţia pentru pensia suplimentară, conform legilor în vigoare. În acest fel, nu a fost respectat principiul contributivităţii.

În apărare, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş a arătat că, la emiterea deciziei de pensionare contestate, a avut în vedere dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice coroborate cu cele art. 127 alineatele 1 şi 2 din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale Menţiunii de la pct. VI. al anexei nr. 15 la aceleaşi norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, precum şi împrejurarea că adeverinţele eliberate de angajator nu cuprind denumirea veniturilor/câştigurilor/adaosurilor suplimentare realizate de către reclamantă pe lângă salariul de bază/retribuţia tarifară de încadrare, în perioada pentru care ele s-au eliberat.

Verificând conţinutul Adeverinţei nr. 599/19.05.2011, eliberată de angajatorul ISPE Bucureşti, instanţa de apel constată că aceasta cuprinde sumele în lei încasate de către reclamantă pe perioada 1 iunie 1961 – 30 septembrie 1991, cu titlu de „adaosuri suplimentare la salariul de bază” al reclamantei.

Conţinutul Adeverinţei nr. 599/19.05.2011, eliberată de angajatorul ISPE Bucureşti, este completat de Adeverinţa nr. 600/19.05.2011, emisă de ISPE Bucureşti, prin care se atestă că „ ... reclamanta a realizat, în perioada 1 iunie 1961 – 30 septembrie 1991, venituri suplimentare la retribuţia tarifară de încadrare, care nu au fost trecute în cartea de muncă şi au fost incluse în baza lunară de calcul contribuţiei de asigurări sociale. Temeiul legal, în baza căruia s-au acordat aceste adaosuri, a fost Legea nr. 57/1974 şi contractul colectiv de muncă RENEL. Menţionăm că sporul de vechime în muncă şi alte sporuri nu sunt incluse în adaosurile suplimentare din adeverinţa anexată ... ”.

Potrivit art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au in vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare”.

Art. 127 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că: „Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.

Anexa nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 cuprinde „sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare, care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual”.

Conform art. 127 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, „adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a acesteia; d) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat". Din modul de formulare a acestei prevederi legale rezultă că toate elementele enumerate în text sunt obligatorii pentru ca sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare, menţionate în adeverinţă, să poată fi valorificate la stabilirea punctajului mediu anual a asiguratului pentru care a fost eliberată de către fostul său angajator.

Prin urmare, pentru a se putea valorifica, la stabilirea punctajului mediu anual a unui asigurat, sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare, care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor trebuie să fi fost înscrise în carnetul de muncă al acestuia sau să fie atestate de adeverinţe emise de către fostul angajator cu respectarea prevederilor art. 127 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011.

Adeverinţele nr. 599/19.05.2011 şi nr. 600/19.05.2011, emise de ISPE Bucureşti, nu cuprind toate elementele obligatorii prevăzute de art. 127 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, respectiv funcţia, meseria sau specialitatea exercitată de către reclamantă, denumirea sporurilor, dacă veniturile suplimentare la retribuţia tarifară de încadrare a reclamantei, care nu au fost trecute în cartea de muncă şi au fost incluse în baza lunară de calcul contribuţiei de asigurări sociale, au constat în anumite sporuri, iar în cazul în care nu au avut natura juridică a unor sporuri la retribuţia tarifară de încadrare a reclamantei, ce dispoziţii legale au stat la baza acordării lor, nefiind suficientă simpla trimitere generică la prevederile Legii nr. 57/1974 şi ale contractului colectiv de muncă RENEL, fără indicarea concretă a articolului din lege sau a clauzei din contractul colectiv de muncă RENEL ce a justificat plata acestora, precum şi a numărului de înregistrare a acestuia şi a duratei sale de valabilitate.

Având în vedere dispoziţiile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 coroborate cu cele ale art. 127 alin. (1) şi alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea constată că adeverinţele nr. 599/19.05.2011 şi nr. 600/19.05.2011, emise de ISPE Bucureşti, nu puteau fi utilizate de către pârâtă la calcularea punctajului mediu anual cuvenit reclamantei, întrucât nu cuprind toate elementele cerute, cumulativ şi obligatoriu, de art. 127 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, astfel încât hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Pe de altă parte, doar dacă se preciza, în cuprinsul adeverinţelor eliberate de către angajator, articolul din lege sau clauza din contractul colectiv de muncă RENEL ce a justificat achitarea „adaosurilor suplimentare la salariul de bază” al reclamantei, Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi, ulterior, instanţa de judecată, sesizată cu o contestaţie împotriva deciziei de pensionare emisă de aceasta, aveau posibilitatea să verifice dacă adaosurile suplimentare la salariul de bază, realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, pot fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dat fiind că au fost incluse în baza de calcul, conform legislaţiei anterioare, şi pentru ele s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, respectiv dacă acestea s-au achitat reclamantei cu titlu de retribuţie obţinută în acord global, în temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitatea şi calitatea muncii prestate, fiind incluse în salariul brut şi fiind reţinută contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, astfel încât să atragă incidenţa, în cauză, a Deciziei nr. 19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 19 din 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824 din 22.11.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 este în sensul că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

În adeverinţele nr. 599/19.05.2011 şi nr. 600/19.05.2011, emise de ISPE Bucureşti, nu se precizează că art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 a stat la baza plăţii „adaosurilor suplimentare la salariul de bază” al reclamantei şi nici că ele ar reprezenta o formă de retribuire obţinută de către reclamantă în acord global, astfel încât instanţa de fond să poată stabili aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 19/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Principiul contributivităţii invocat de către reclamantă nu poate fi valorificat decât prin raportare la prevederile art. 96 coroborate cu cele ale art. 165 din Legea nr. 263/2011.

Având în vedere aceste considerente şi constatând că în mod greşit instanţa de fond a procedat la anularea parţială a Hotărârii nr. 4879/03.06.2013, emisă de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, şi a Deciziei nr. 275226/08.12.2011, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, întrucât adeverinţele eliberate de către fostul angajator nu permiteau verificarea de către instanţa de judecată dacă adaosurile suplimentare la salariul de bază, realizate de către reclamantă anterior datei de 1 aprilie 2001, pot fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dat fiind că au fost incluse în baza de calcul, conform legislaţiei anterioare, şi pentru ele s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, respectiv dacă acestea s-au achitat reclamantei cu titlu de retribuţie obţinută în acord global, în temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitatea şi calitatea muncii prestate, fiind incluse în salariul brut şi fiind reţinută contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, Curtea, în baza art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a admis apelul pârâtei ca fiind întemeiat şi a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a respins în tot cererea de chemare în judecată.

Domenii speta

Spete similare