Asigurări sociale-Pensii-Decizie de debit

Decizia de debit. Beneficiara unei pensii de invaliditate de gradul II ce a realizat, în cursul unui an calendaristic, venituri brute din activităţi comerciale în cuantum ce depăşeşte de 4 ori câştigul salarial mediu brut(plafon instituit de art.6 alin.1 pct.IV din Legea 263/2010).

Modalitatea de calcul este dată de interpretarea prevederilor art.49 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit căreia venitul brut este venitul din care nu au fost scăzute cheltuielile efectuate pentru obţinerea acestuia.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 18.05.2017

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 22.02.2017 reclamanta  L. M. a formulat contestaţie împotriva  deciziei nr. 86212 / 07.12.2016 emisă de C. J. de P. Mehedinţi, solicitând ca prin hotărârea ce se va  pronunţa, să se  dispună  anularea deciziei privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestări servicii sociale în cuantum de 7812 lei, ca netemeinică şi nelegală.

În fapt, reclamanta a arătat că în data de 08.02.2017 a primit cu scrisoare recomandată, decizia nr. 86212 / 07.12.2016, prin care s-a constituit în sarcina sa  un debit, ce rezultă din faptul că în perioada 01.01.2014-31.12.2014  s-au plătit  şi încasat în mod necuvenit drepturi băneşti, urmând recuperarea debitului.

A menţionat că nu a solicitat eliberarea unei noi decizii sau recalcularea pensiei stabilite cu îndeplinirea condiţiilor legale, nici din propria iniţiativă, nici la solicitarea casei de pensii.

Reclamanta consideră că un prim motiv de nulitate al deciziei de dare în debit este acela că, nu a primit nici o decizie de revizuire a pensiei, pe care ar fi atacat-o, în conformitate cu dispoziţiile art.149 alin.4 prin raportare la art.106-107 din Legea 263/2010,  şi numai după ce ar fi fost epuizată această etapă procesuală, pârâta avea posibilitatea să emită acel buletin de calcul şi decizia de dare în debit.

Potrivit disp. art. 6 alin. 1 pct. IV din  Legea 263/2010 ,,persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, şi care se află în una din situaţiile următoare: administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management; membrii ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale; persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice; persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;

De asemenea, dis art. 114 alin. 1 lit.f) prevăd că ,, pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III, se regăseşte în una din situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I sau II, depăşind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv"'.

Reclamanta a apreciat  că i-ar fi aplicabil acest din urmă paragraf, în sensul că nu a realizat în cursul anului 2014 un venit echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut, dovadă în acest sens stând adeverinţa de venit nr.2540236492822/10.02.2017 emisă de ANAF.

A menţionat că în cuprinsul deciziei criticate este indicat ca şi temei de contestat art. 172-173 din OG 92/2003, fiind de notorietate faptul că aceasta este abrogată, în vigoare fiind Legea 207/2015 privind codul de procedură fiscală .

In drept, îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile Codului muncii, Constituţia României, CEDO, art. 153 şi 154 din Legea 263/2010, art.45 din Legea 188/1999 privind funcţionarii publici, Codul Fiscal, Codul de procedură civilă.

În susţinerea acţiunii reclamanta  a depus la dosar următoarele acte în copie: decizia nr. 86212/07.12.2016, buletin de calcul, dovada comunicării, decizia nr. 86212/13.06.1994, decizia nr. 86212/18.08.2009, cupon pensie, anexa 27, carte de identitate, adeverinţă de venit pe anul 2014.

În baza art.201 alin.1 Cod pr. civ. acţiunea a fost comunicată în copie pârâtei care nu a formulat întâmpinare în termenul legal.

La data de 28.03.2017 pârâta C. J. de P. Mehedinţi a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nedovedită.

A motivat că urmare a controlului efectuat de către C. de C. Mehedinţi asupra activităţii C. J. de P. Mehedinţi, s-au luat masuri privind extinderea verificării modului de acordare a pensiilor de invaliditate gradul I şi II, pentru stabilirea întinderii prejudiciului determinat de plata necuvenita a acestora unor persoane, care au realizat în acelaşi timp venituri de natură salarială sau din activităţi independente.

A menţionat ca în perioada 01.01.2014-31.12.2014 reclamanta, fiind beneficiara unei pensii de invaliditate gradul II, a realizat venituri din activităţi comerciale în valoare de 96.355 lei în anul 2014, şi ţinând seama că în Anexa nr. 13 a Raportului de audit financiar se regăseşte şi numele reclamantei ( poz.5), au fost emise decizii de debit.

De asemenea, a menţionat că reclamanta se află în situaţia pensionarilor beneficiari ai unei pensii de invaliditate, încadraţi în gradul I sau II, care se regăsesc în una din situaţiile prevăzute la art. 6 alin. 1 pct.IV, şi pentru care plata pensiei nu a fost suspendată potrivit disp. art. 114 din Legea nr. 263/2010.

În dovedirea celor susţinute pârâta a depus la dosar în copie extras din Raportul de audit financiar al C. de C. Mehedinţi (pag. 1,29,30 şi Anexa nr. 13).

Prin încheierea din data de 28.04.2017, instanţa a pus în vedere reprezentantei pârâtei să depună la dosar în scris un punct de vedere cu privire la emiterea deciziei de suspendare, respectiv, dacă a fost emisă, în cazul în care nu a fost emisă, motivul pentru care nu s-a emis.

La această adresă pârâta a răspuns prin note scrise depuse la dosar.

Pârâta C. J. de P. Mehedinţi a depus concluzii scrise şi practică judiciară.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamanta L. M. a fost beneficiara unei pensii de invaliditate gradul III, iar datorită încadrării în gradul II de invaliditate s-a emis pe numele reclamantei decizia administrativă de pensie nr. 86212/18.08.2009.

Prin decizia de debit contestată în prezentul dosar, respectiv decizia nr. 86212/07.12.2016 s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 7812 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.01.2014-31.12.2014, reţinându-se că a cumulat pensia de invaliditate cu alte venituri.

Această stare de fapt rezultă atât din Anexa 13 a Raportului de Audit financiar, unde se regăseşte şi numele reclamantei, care a realizat venituri de natură comercială (fila 23 dosar), cât şi din Adeverinţa de venit pe anul 2014 eliberată de ANAF – A. J. F. P. Mehedinţi, depusă chiar de reclamantă (fila 11 dosar), care atestă realizarea unui venit brut din activităţi comerciale în cuantum de 96.355 lei.

Potrivit art. 114 alin. 1 lit. e din Legea 263/2010, în sistemul public de pensii, plata pensiei  se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: pensionarul de invaliditate încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni. Situaţia prevăzută la art. 6 alin. (1) pct. IV din acelaşi act normativ este cea a persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

În speţa dedusă judecăţii, reclamanta, beneficiară a unei pensii de invaliditate de gradul II, a  realizat, în cursul anului 2014, venituri brute din activităţi comerciale în cuantum de 96.355 lei, depăşind astfel de 4 ori câştigul salarial mediu brut.

Astfel, 2298 lei (salariu mediu brut pe anul 2014) x 4 = 9.192 lei ( plafonul instituit de art. 6 alin. 1 pct. IV, menţionat mai sus ).

Susţinerea reclamantei că nu a depăşit acest plafon nu poate fi deci reţinută, aşa cum rezultă din modalitatea de calcul expusă anterior, dar şi din interpretarea dată prevederilor art. 49 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit căreia venitul brut este venitul din care nu au fost scăzute cheltuielile efectuate pentru obţinerea acestuia.

Prin urmare, ceea ce se are în vedere nu este venitul net rezultat prin scăderea din totalul venitului realizat a cheltuielilor deductibile şi care s-ar plasa sub plafonul instituit de lege ( respectiv suma de 8.699 lei), ci venitul brut de 96.355 lei reţinut de ANAF.

De asemenea, nu se poate reţine nici incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 709/29 nov. 2016 la care face trimitere reclamanta, întrucât prin această decizie s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată, constatându-se că dispoz. art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b din Legea 263/2010 sunt constituţionale, iar în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a plafonului instituit de lege s-a reţinut că reprezintă o problemă de aplicare a legii.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei că anterior emiterii deciziei de debit trebuia emisă decizia de revizuire (suspendare) a pensiei nu poate fi reţinută, întrucât, la data constituirii debitului şi emiterii deciziei de debit ( ce viza o perioadă în care reclamanta este beneficiara unei pensii de invaliditate de gradul II), reclamanta era, conform deciziei nr. 86212/08.12.2016, beneficiara unei pensii pentru limită de vârstă, cu drepturi deschise începând cu data de 19.04.2016.

Mai mult decât atât, potrivit disp. art. 119 din Legea 263/2010, pensionarii sistemului public de pensii sunt obligaţi să comunice Casei Teritoriale de Pensii orice schimbare în situaţia proprie, de natură să ducă la modificarea condiţiilor în funcţie de care a fost stabilită sau achitată pensia, în termen de 15 zile  de la apariţia acesteia, obligaţie pe care reclamanta nu a respectat-o.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, instanţa, apreciază că decizia de debit emisă de pârâtă este legală şi, prin urmare, găsind neîntemeiate criticile reclamantei, urmează să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare