Recurs. Respingerea probei cu expertiză tehnică judiciară poate duce la încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil

Recurs. Respingerea probei cu expertiză tehnică judiciară poate duce la încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil

- art. 488 pct. 5 şi pct. 6 Cod procedură civilă 

Respingerea probei cu expertiză contabilă menite să servească în analiza motivelor cererii de chemare în judecată şi a lămuririi stării de fapt, combinată cu preluarea în bloc a argumentelor părţii adverse este de natură a încălca dreptul reclamanţilor la un proces echitabil, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, faţă de care hotărârea pronunţată de prima instanţă va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Din perspectiva motivării hotărârii judecătoreşti, înlăturarea probei cu expertiză contabilă, fără o motivare propriu-zisă, clară şi pertinentă, coroborată cu neexaminarea celorlalte probe încuviinţate şi cu preluarea argumentelor părţii pârâte, face ca hotărârea pronunţată să fie nelegală.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 332 din 19 aprilie 2019

Prin Sentința nr. (...)/CA/26.11.2018, Tribunalul (...) a respins acţiunea formulată de reclamanţii (A) (1), (B) (2), (C) (3) şi (D) (4), în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General (...), cu sediul în (...) şi Ministerul (...), cu sediul în (...), ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

A respins, ca lipsită de interes excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Inspectoratul (...) „(...)” al Județului (...).

A respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii (A) (1), (B) (2), (C) (3) şi (D) (4) în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul (...) „(...)” al Judeţului (...).

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul (...) a reţinut următoarele:

În ce-i priveşte pe pârâţii Ministerul (...) şi Inspectoratul General (...), având în vedere că s-a reţinut ca fiind întemeiate excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a acestor pârâţi, instanţa a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii (A) (1), (B) (2), (C) (3) şi (D) (4), în contradictoriu cu pârâţii Ministerul (...) şi Inspectoratul General (...), ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că cei patru reclamanţi au avut calitatea de militari, fiind angajați ai ISU „(...)” al Judeţului (...), până la trecerea lor în rezervă astfel: (A) (1), a fost trecut în rezervă prin pensionare la data de 01.08.2017 prin O.I.Ş. nr. (...)/02.08.2017, (C) (3) a fost trecut în rezervă la data de 01.04.2016 prin O.I.Ş. nr. (...)/24.03.2016, (B) (2) a fost trecut în rezervă prin pensionare la data de 01.04.2016 prin O.I.Ş. nr. (…)/29.03.2016 iar (D) (4) a fost trecut în rezervă la data de 01.04.2016 prin O.I.Ş. nr. (…)/24.03.2016.

În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul ISU „(...)” al Judeţului (...), instanţa a reţinut că o astfel de excepţie este lipsită de interes, în condițiile în care, atât prin acţiune cât şi ulterior, prin notele de şedinţă depuse la data de 14.09.2018 (fila 132), reclamanţii au învederat că solicită acordarea drepturilor salariale neachitate, doar pe ultimii trei ani de la data introducerii acţiunii, deci în termenul legal de prescripţie, motiv pentru care, excepţia invocată a fost respinsă ca atare.

Cu privire la solicitările reclamanţilor, tribunalul a reţinut în primul rând că timpul maxim de lucru şi modul de acordare a zilelor libere pentru personalul militar, sunt reglementate prin Codul muncii – ca lege generală în materia raporturilor de muncă şi prin Statutul cadrelor militare – Legea nr. 80/1995, astfel cum a fost modificată.

Cu privire la dispoziţiile legale referitoare la acordarea de sporuri salariale pentru munca suplimentară şi pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, instanţa a constatat că aceasta a avut în fiecare an calendaristic reglementări diferite.

Astfel, potrivit art. 18 din Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: „(1) Pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se aplică prevederile Legii nr.53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Plata muncii prestate peste durata normală a timpului de lucru se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, fără a se depăşi 360 de ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii. (3) La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depăşirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător. (4) Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor salarizate prin plata cu ora sau prin cumul de funcţii”.

 Legea nr. 283/2011, actualizată privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar prevede la  art. 7 (1) „În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători egale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.”

Ordonanța de Urgentă nr. 84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare: Art. 2: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. l 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.”

Ordonanţa de Urgenţă nr. 103/2013, actualizată, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevede la art. 9 astfel: „(1) În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.”

Alineatul (5) al articolului 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin Legea nr.28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: "Prin excepţie de la prevederile art. 9 alin. 1, în situaţia în care activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4).”

Ordonanţa de Urgenţă nr. 83/2014, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevede la art. 8 că: „(1) În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.” Totodată, conform art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, „prevederile art. 13 alin. (5) - (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2015”.

Totodată, art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr.103/2013 – astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 37/2014 – prevede că „prin excepţie de la prevederile art. 9 alin. (1), în situaţia în care activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4)”, iar conform art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, „în anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător”.

Din dispoziţiile art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014, instanţa a constatat că se menţine şi în anul 2015, respectiv în anul 2016 (art. 8 alin. 5 din OUG nr. 57/2015) excepţia de la regula compensării exclusive cu timp liber corespunzător a muncii suplimentare, în sensul că „în situaţia în care activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4)” al art. 13 din O.U.G. nr. 103/2013, respectiv 75% din solda lunară/salariul de bază prevăzute de legislaţia în vigoare la data de 31 decembrie 2009.

Totodată, pentru anul 2015 a fost emis şi Ordinul Ministerului (...) nr. 4 din 23 ianuarie 2015 privind condiţiile de acordare a majorării salariale pentru personalul Ministerului (...) care desfăşoară activităţi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2015.

Conform art. 1 din Ordinul Ministerului (...) nr. 4/2015, „prezentul ordin reglementează condiţiile de acordare, în anul 2015, a majorării salariale prevăzute de art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare majorare, pentru personalul Ministerului (...), denumit în continuare M.(...)”

Art. 3 din Ordinul M.A.I. nr. 4/2015 are următorul conţinut: „(1) Majorarea se acordă pentru personalul care desfăşoară activităţi:

a) în zilele de sâmbătă, duminică, precum şi în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, denumite în continuare zile de sărbători legale, în cadrul duratei normale a timpului de muncă;

b) în zilele de sâmbătă, duminică, precum şi în zilele de sărbători legale, peste durata normală a timpului de muncă.

(2) Majorarea se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat în zilele respective şi se determină pe baza raportului dintre solda lunară/salariul de bază prevăzut(ă) de legislaţia în vigoare la data de 31 decembrie 2009 şi durata normală a timpului de muncă din luna în care s-au desfăşurat activităţile.

(3) Pentru activitatea care se desfăşoară în cadrul timpului normal de lucru, inclusiv în ture sau schimburi, în zilele de sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale, în cadrul duratei normale a timpului de lucru, majorarea calculată potrivit alin. (2) se plăteşte prin adăugare la drepturile salariale cuvenite în luna în care se efectuează plata.

(4) Pentru activitatea desfăşurată peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de sâmbătă, duminică, precum şi în zilele de sărbători legale, indiferent de modul de organizare a programului de lucru, majorarea calculată potrivit alin. (2) se plăteşte prin adăugare, după caz:

a) la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului prevăzut la art. 122 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă pentru munca efectuată în zilele de sâmbătă şi/sau duminică peste durata normală a timpului de lucru a fost acordat timp liber corespunzător;

b) la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului prevăzut la art. 122 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la drepturile salariale corespunzătoare activităţii desfăşurate în zilele de sâmbătă şi/sau duminică peste durata normală a timpului de lucru, dacă pentru munca astfel prestată nu a fost acordat timp liber corespunzător;

c) la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului prevăzut la art. 142 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă pentru munca efectuată în zilele de sărbători legale peste durata normală a timpului de lucru a fost acordat timp liber corespunzător;

d) la drepturile salariale plătite în luna următoare expirării termenului prevăzut la art. 142 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la drepturile salariale corespunzătoare activităţii în zilele de sărbători legale peste durata normală a timpului de lucru, dacă pentru munca astfel prestată nu a fost acordat timp liber corespunzător”.

Cu privire la noţiunea de timp liber corespunzător, art. 4 din Ordinul M.A.I. nr. 4/2015 prevede că „timpul liber corespunzător se acordă pentru munca desfăşurată în zilele de sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale peste durata normală a timpului de lucru şi presupune că pentru numărul de ore lucrate se acordă acelaşi număr de ore libere plătite”.

Art. 5 din Ordinul M.A.I. nr. 4/2015 are următorul conţinut:

„(1) Pentru acordarea majorării, întregul personal din cadrul unităţii se nominalizează în ordin/dispoziţie de personal întocmit(ă) în acest scop de structura de resurse umane.

(2) Majorarea se acordă personalului M.A.I. dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:  a) există o programare în ture, schimburi sau altă formă de organizare a programului normal de lucru şi/sau există ordinul/dispoziţia şefului, de desfăşurare a activităţii peste durata normală a timpului de muncă, scris(ă) sau verbal(ă), dar consemnat(ă) ulterior în scris, emis(ă) conform competenţelor şi regulilor stabilite la nivelul fiecărei unităţi; b) nu beneficiază de alte drepturi salariale sub formă de majorări, sporuri sau compensaţii ori de cuantumul acestora, prevăzute expres pentru activităţile desfăşurate în zilele de repaus săptămânal şi/sau în zilele de sărbători legale; c) se încadrează în cheltuielile cu salariile aprobate prin bugetul ordonatorilor de credite”.

Potrivit definiţiei uzitate de Directivei 2003/88/CE Capitolul 1, articolul 2 prin „timp de lucru” se înţelege orice perioadă în care lucrătorul se află la locul de muncă, la dispoziţia angajatorului şi îşi exercită activitatea sau funcţiile, în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale, legiuitorul stabilind şi corelând totodată compensaţia financiară de timpul efectiv lucrat.

Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă astfel că la nivelul ISU „(...)” al Judeţului (...) s-au respectat dispoziţiile legale în vigoare referitoare la programul de lucru, respectiv prevederile Ordinului IGSU nr. 155/13.03.2015 privind Organizarea şi executarea serviciului de permanenţă în IGSU şi unităţile subordonate, Nota - Raport nr. 105405/05.02.2015 aprobată de şeful Departamentului (...) şi Directiva 88/2003/CE a Parlamentului European.

Acest aspect se reflectă în faptul că într-o săptămână sau mai multe poate fi depăşită durata de 48 de ore iar în alte săptămâni să se lucreze mai puţin de atât, astfel încât în perioada de calcul cu derogare (în cazul nostru 12 luni) media să rămână de 48 de ore pe săptămână. Practic, un angajat al serviciilor de urgenţă profesioniste poate desfăşura maxim 2496 de ore, fără a se face vreo referire la orele suplimentare.

De asemenea, instanţa a reţinut şi faptul că prevederile art. 92 alin. l din anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea bugetarilor, stipulează că, cuantumul zilnic al soldei lunare cuvenite personalului militar se determină prin raportare la numărul zilelor calendaristice corespunzătoare fiecărei luni al anului.

Examinând situaţia din speţă în raport cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa a subliniat că se impune a se face distincţie între drepturile salariale aferente muncii lucrate peste programul normal de lucru, şi celelalte drepturi (extra-salariale) cuvenite pentru prestarea muncii suplimentare, între care şi acordarea unor zile sau ore libere corespunzătoare acestei perioade.

Deosebirea majoră în privinţa drepturilor salariale dintre militari şi funcţionari publici cu statut special (poliţişti, etc.) este dată de faptul că salariul acestora se raportează la numărul zilelor lucrătoare dintr-o lună, iar pentru pompieri (cadre militare) solda lunară are în vedere zile calendaristice.

Astfel, timpul maxim de lucru şi modul de acordarea a zilelor libere sunt reglementate prin Codul muncii – ca lege generală în materia raporturilor de muncă – şi prin Statutul cadrelor militare Legea 80/1995.

Pe de altă parte, salarizarea – inclusiv modul de plată a orelor de muncă suplimentară sau pentru munca desfăşurată în zilele de sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale – este reglementată de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi prin dispoziţiile speciale edictate pentru fiecare an calendaristic în materia salarizării personalului bugetar – pentru anul 2012 – prin Legea nr. 283/2011; pentru anul 2013 – prin O.U.G. nr. 84/2012, pentru anul 2014 – prin O.U.G. nr. 103/2013 şi prin O.U.G. nr. 37/2014, iar pentru anul 2015 – prin O.U.G. nr. 83/2014.

În speţă, reclamanţii se află în situaţia în care legislaţia specifică domeniului de activitate reglementează modul de remunerare a activităţii prestate în timpul zilelor de repaus săptămânal, de sărbători legale sau în alte zile în care, în conformitate cu reglementările legale nu se lucrează, în considerarea faptului că programul normal de lucru al unităţilor (...), se desfăşoară în module de 24 de ore cu 48 de ore de recuperare, astfel încât înlătură aplicarea normelor de drept comun din Codul muncii.

Din situaţia comunicată la dosar de pârât pentru fiecare reclamant în parte, rezultă:

În privinţa numărului total de ore lucrate în anul 2015 de către reclamantul (A) (1), s-a constatat că acesta a lucrat un număr total de 2208 ore, din care 688 au fost sâmbete, duminici, sărbători legale, pentru care a fost remunerat, astfel pentru 584 de ore desfăşurate în timpul normal de lucru, a fost plătită o majorare de 75%, pentru 24 de ore lucrate în afara programului de lucru s-a achitat o majorare de 175% iar pentru restul de 80 s-a plătit o majorare de 75 % precum şi timp liber corespunzător – fila 140 dosar.

În privinţa reclamantului (C) (3) acesta, în anul 2015 a lucrat un număr total de 2264 ore, din care, 640 de ore lucrate sâmbăta, duminica, sărbători legale, pentru 584 a fost remunerat cu majorarea de 75 % efectuate în timpul normal de lucru, iar pentru 32 de ore efectuate peste durata normală a timpului de lucru, a fost plătit cu 175 %, iar pentru restul de 104 ore lucrate sdsl, peste durata normală a timpului de lucru a fost remunerat cu 75% deoarece aceste ore au fost compensate cu timp liber corespunzător.

Astfel în anul 2015 a lucrat un număr total de 94 de ture a avut un număr total de 7 ture libere, pe lângă 44 de zile de concediu de odihnă şi concediu medical de 11 zile, iar în anul 2016 pană la data trecerii în rezervă a lucrat un număr total de 464 de ore, din care 104 ore lucrate în tipul programului normal de lucru (75%) şi 32 de ore peste program pentru care a fost remunerat cu 175% dacă nu i s-a acordat timp liber respectiv cu 75% dacă i s-a acordat timp liber corespunzător, astfel cum rezultă din tabelul de pontaj aflat la fila 139 din dosar.

În ce-l priveşte pe reclamantul (B) (2), acesta a lucrat un număr total de 2264 ore în anul 2015, din care  688 de ore lucrate sâmbăta, duminica şi sărbători legale, pentru care a fost remunerat astfel pentru 576 de ore cu majorarea prevăzută de lege de 75%, lucrate în timpul normal de lucru, iar pentru cele lucrate în afara programului de lucru 40 plătite cu 175% iar restul de 72 ore au fost plătite cu 75% şi s-a dat timp liber corespunzător, în sensul că a beneficiat de 9 ture libere, după cum rezultă din tabelele de pontaj aflate la filele 137 - 138 din dosar.

Cu privire la reclamantul (D) (4), în anul 2015 a lucrat un număr total de 2280 ore, din care un număr de 720 ore lucrate sâmbăta, duminica, sărbători legale din care 568 de ore lucrate în timpul programului normal de lucru plătite cu 75% iar pentru 40 de ore lucrate peste durata normală a timpului de lucru a fost remunerat cu 175%, iar pentru 64 s-a acordat majorarea de 75% plus timp liber corespunzător – filele 135 - 136 dosar.

În Nota-raport nr. 105405/05.02.2015 aprobată de şeful Departamentului (...) se fac precizări referitoare la numărul maxim de ore pe care conform programului de lucru 24/48 le va executa un subofiţer, 2616 un subofiţer cu mai puţin de 10 ani vechime (acesta beneficiind de 32 zile concediu de odihnă + 6 zile concediu odihnă suplimentar), respectiv 2544 de ore pentru subofiţeri cu mai mult de 10 ani vechime (aceştia beneficiind de 38 zile de concediu de odihnă + 6 zile concediu suplimentar). Pentru a nu se încălca prevederile Directivei Europene şi cele ale legislaţiei interne, diferenţa până la 2496 ore urma să fie asigurată prin timp liber, lucru care s-a şi executat la nivelul unităţii.

Astfel, în cauza de faţă reiese că reclamanţii au sub numărul maxim de 2496 ore, prevăzut de legislaţie pentru serviciile de pompieri şi protecţie civilă.

În ce priveşte permanenţa la domiciliu, potrivit art. 2 din Ordinul 155/I.G. din 13.03.2015, privind organizarea şi executarea serviciului de permanenţă în cadrul I.G.S.U. şi unităţilor subordonate este prevăzut faptul că serviciul de permanenţă cuprinde: serviciul operativ, serviciul de zi, serviciul de pază şi protecţie.

Serviciul operativ se organizează pentru monitorizarea, gestionarea şi raportarea datelor şi informaţiilor de interes operativ, premergător sau pe timpul manifestării tipurilor de risc şi se asigură prin următoarele structuri (Dispecerat, Grupa operativă, Tura de serviciu). Serviciul de zi se organizează pentru menţinerea ordinii interioare, iar serviciul de pază şi protecţie reglementează accesul în subunităţi/unităţi precum şi paza şi protecţia acestora.

Prin urmare, astfel cum corect susţine şi pârâtul, nu există nicio dispoziţie legală în ceea ce priveşte sintagma „permanenţa la domiciliu”, iar personalului M.A.I. i se acordă un spor de dispozitiv în procent de 25 % calculat la cuantumul soldei lunare, fiind la dispoziţia unităţii, doar în situaţiile în care se impune fiind chemat la serviciu.

Faţă de aceste considerente, raportat la dispoziţiile legale menţionate, tribunalul, prin prisma prevederilor art. 18 din Legea nr.554/2004, a respins ca nefondată acţiunea formulată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs recurenţii (A) (1), (B) (2), (C) (3) şi (D) (4), solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond, dispunerea rejudecării cauzei pe fond de către instanța de fond care să administreze probe în verificarea acțiunii şi a apărărilor intimatei.

În motivare, recurenţii arată că instanţa, fără a face vreo cercetare judecătorească, a respins cererile de efectuare a unei expertize care să lămurească aspectele reclamate, mulțumindu-se cu înscrisurile de la dosar depuse de intimata ISU (...).

Astfel, instanţa a constatat că practic zilele lucrate efectiv au fost compensate prin zile libere şi spor la salariu cu cuantumul legal. Or, dacă se analizează actele de la dosar, spre exemplu în cazul lui (A) (1), în adresa cu nr. (...) din 9.07.2018 adresată staţiei (...), rezultă că spre exemplu din numărul total de ore lucrate de 168 în ianuarie 2015, 160 au fost normale, 8 au fost ore S (nu se ştie ce înseamnă), 56 au fost SDLM (probabil sâmbătă şi duminică), deci în total peste 200 ore, ceea ce este absurd. Şi situaţia este identică şi în celelalte cazuri. S-au depus nişte tabele pe care nimeni nu le-a explicat, ce conţin iniţiale care nu se ştie ce reprezintă şi un mod de calcul care nu se poate verifica. Tocmai de aceea s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile.

Recurenţii arată că instanţa a luat de bune situațiile depuse de intimat fără a verifica realitatea acestora. Or, tocmai acesta este rolul cercetării judecătorești.

Intimatul Inspectoratul (...) „(...)” al Judeţului (...) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

În motivare, intimatul arată că reclamanţii au avut calitatea de cadre militare până la data trecerii acestora în rezervă. Personalului militar i se aplică legea specială, respectiv Legea 80/1995.

Aceştia solicită drepturi băneşti pentru perioada lucrată ca permanenţă la domiciliu precum şi orele suplimentare neachitate. Solicitarea reclamanţilor nu are corespondent în salarizarea personalului M.A.I. deoarece nici vechea Lege cadru 330/2009, nici Legea 284/2010 şi nici legile anuale de salarizare nu prevăd compensaţii pentru orele suplimentare, respectiv permanenţa la domiciliu, efectuate de poliţişti/militari în cadrul instituţiilor M.A.I.

Intimatul precizează că legislaţia de salarizare anuală pentru anii 2012 - 2015 nu prevede sub nici o formă achitarea unor sporuri salariale de natura celor solicitate de reclamanţi, actele normative succesive în materie prevăzând numai compensarea cu timp liber corespunzător a muncii prestate, inspectoratul neputând fi obligat să achite sume neprevăzute de lege, compensarea muncii efectuate fiind permisă de legiuitor doar cu timp liber corespunzător.

În domeniul de activitate al reclamanţilor, există reglementări speciale care se aplică cu prioritate înlăturând aplicarea prevederilor generale din Codul muncii.

Intimatul face precizarea că în aplicarea acestor prevederi, a fost emis Ordinul nr. 4/23.01.2015 privind acordarea majorării salariale personalului MAI care desfăşoară activităţi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, iar compensaţia pentru munca suplimentară în celelalte zile s-a stabilit conform OUG nr. 83/2014 prin timp liber corespunzător.

De asemenea, în art. 4 din acest ordin se arată că timpul liber corespunzător se acordă pentru munca desfăşurată în zilele de sâmbătă, duminică, şi în zilele de sărbători legale peste durata normală a timpului de lucru şi presupune că pentru numărul de ore lucrate se acordă acelaşi număr de ore libere plătite.

Se observă că pentru munca desfășurată în zilele de sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale peste durata normală a timpului de lucru se aplică majorarea salarială în discuţie, doar dacă nu a fost acordat timp liber corespunzător.

De asemenea, se constată că majorarea salarială este aceeaşi indiferent dacă activitatea în zilele de sâmbătă duminică, precum şi în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, s-a desfăşurat în cadrul duratei normale de lucru sau peste durata normală a timpului normal de lucru, raportarea se face la baza de calcul prevăzută la art. 13 alin. 4 din O.U.G. 103/2013 doar că majorarea calculată potrivit alin. 2 se plăteşte prin adăugare în modalitatea descrisă la art. 3 alin. 4 din O.M.A.I. 4/2015.

Intimatul menționează că începând cu anul 2015 s-a făcut trecerea la programul de lucru de 24 cu 48 de ore de la programul de lucru de 24 cu 72 de ore, pentru a creşte capacitatea operaţională a unităţii. Introducerea acestui program s-a făcut cu respectarea Notei raport nr. 102405 din 05.02.2015, aprobată de şeful Departamentului (...), unde se face precizarea că în conformitate cu prevederile Directivei 88/2003/CE a Parlamentului European, art. 17 alin. 3 „serviciile de pompieri şi protecţie civilă” sunt derogate de la cerinţa referitoare la timpul de lucru maximal săptămânal de 48 de ore într-o perioadă de 7 zile, în sensul că se măreşte perioada de referinţă de 6 luni, iar în mod excepţional, această perioadă se poate mări şi la 12 luni.

Acest aspect se reflectă în faptul că într-o săptămână sau mai multe poate fi depăşită durata de 48 de ore iar în alte săptămâni să se lucreze mai puţin de atât, astfel încât în perioada de calcul cu derogare (în acest caz 12 luni) media să rămână de 48 de ore pe săptămână. Practic, un angajat al serviciilor de urgenţă profesioniste poate desfăşura maxim 2496 de ore, fără a se face vreo referire la orele suplimentare.

Intimatul apreciază că recurenţii în mod neîntemeiat susţin faptul că „s-au depus nişte tabele pe care nimeni nu le-a explicat, cu iniţiale care nu se pot explica şi cu un mod de calcul care nu se poate verifica” câtă vreme s-a depus Procedura PS-01-CON unde se explică clar modul de calcul.

Cât priveşte permanenţa la domiciliu, intimatul precizează că în conformitate cu art. 2 din Ordinul 155/I.G. din 13.03.2015 privind organizarea şi executarea serviciului de permanenţă în cadrul I.G.S.U. şi unităţilor subordonate este prevăzut faptul că serviciul de permanenţă cuprinde: serviciul operativ, serviciul de zi, serviciul de pază şi protecţie.

Serviciul operativ se organizează pentru monitorizarea, gestionarea şi raportarea datelor şi informaţiilor de interes operativ, premergător sau pe timpul manifestării tipurilor de risc şi se asigură prin următoarele structuri (Dispecerat, Grupa operativă, Tura de serviciu). Serviciul de zi se organizează pentru menţinerea ordinii interioare. Serviciul de pază şi protecţie reglementează accesul în subunităţi/unităţi precum şi paza şi protecţia acestora.

Prin urmare, nu există dispoziţie legală în ceea ce priveşte sintagma permanenţă la domiciliu, iar personalul M.A.I. primeşte un spor de dispozitiv în procent de 25% calculat la cuantumul soldei lunare, fiind la dispoziţia unităţii când se impune (alertări, situaţii neprevăzute precum incendii de mare amploare care ar necesita un număr mai mare de cadre militare care să intervină). În mod normal, un cadru militar, în perioada în care este în permanenţă la domiciliu, practic stă acasă şi doar în măsura în care se impune este chemat la serviciu.

Raportat strict la situația reclamanților, intimatul arată că toţi reclamanţii au sub numărul maxim de 2496 ore, prevăzut de legislaţie pentru serviciile de pompieri şi protecţie civilă, drept pentru care, la nivelul ISU „(...)” al Judeţului (...) s-au respectat şi se respectă prevederile legale în vigoare referitoare la programul de lucru.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor-recurenţi cu privire la necesitatea efectuării unei expertize contabile, intimatul consideră că instanţa de fond în mod corect a apreciat că nu se impune o astfel de expertiză, având în vedere toate înscrisurile depuse la dosar.

În drept, intimatul invocă art. 205 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat că recursul este întemeiat din următoarele considerente:

Motivele de recurs vizând respingerea nelegală a probelor solicitate în apărare de către reclamanţi şi neefectuarea unei cercetări judecătoreşti se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Instanţa de fond a fost investită de către reclamanţi cu o acţiune în pretenţii, contând în drepturi băneşti asimilate salariilor, iar prin precizarea de acţiune din 26.06.2018 s-a arătat că este vorba de sporul de dispozitiv, plata zilelor de permanenţă la domiciliu şi plata orelor suplimentare, care nu au fost retribuite sau compensate cu timp liber corespunzător.

Reclamanţii au solicitat, în dovedirea pretenţiilor lor, încuviinţarea probei cu expertiză contabilă care să compare zilele de permanenţă şi orele suplimentare lucrate şi plăţile primite, respectiv să arate diferenţele salariale cuvenite.

Pe de o parte, prin încheierea de şedinţă din data de 15.10.2018, prima instanţă a respins proba cu expertiză solicitată, apreciind că aceasta nu poate duce la soluţionarea cauzei.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte plata orelor suplimentare, instanţa de fond a luat în considerare numai situaţia comunicată de pârât, aşa cum este ea descrisă în întâmpinare, fără a o confrunta cu înscrisurile încuviinţate ca probe în dosar, în fapt, preluând în bloc argumentele pârâtului ISU (...), din cuprinsul întâmpinării (filele 8 - 9 ale întâmpinării).

În ceea ce priveşte „permanenţa la domiciliu”, instanţa a arătat că potrivit art. 2 din Ordinul 155/I.G. din 13.03.2015, privind organizarea şi executarea serviciului de permanenţă în cadrul I.G.S.U. şi a unităţilor subordonate este prevăzut faptul că serviciul de permanenţă cuprinde: serviciul operativ, serviciul de zi, serviciul de pază şi protecţie şi că nu există nicio dispoziţie legală în ceea ce priveşte sintagma „permanenţa la domiciliu”, iar personalului M.A.I. i se acordă un spor de dispozitiv în procent de 25 % calculat la cuantumul soldei lunare, fiind la dispoziţia unităţii, doar în situaţiile în care se impune fiind chemat la serviciu.

Şi în acest caz, instanţa a preluat în bloc argumentele pârâtului ISU (...), inserate la fila 7 a întâmpinării, fără a examina probele încuviinţate.

Or, reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecată faptul că nu a beneficiat de un calcul corect al drepturilor salariale cuvenite, raportat la perioada lucrată ca permanenţă la domiciliu şi orele suplimentare efectuate.

În aceste condiţii, instanţa de fond trebuia să examineze foile de prezenţă, privind activitatea reclamanţilor, drepturile salariale plătite, activitatea pentru care au fost plătite, şi în raport de prevederile legale aplicabile, să stabilească dacă reclamanţii au încasat integral drepturile salariale cuvenite potrivit legii. Proba cu expertiză contabilă servea acestui scop, în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt legate de orele lucrate, fie suplimentar, fie ca permanenţă la domiciliu, respectiv a lămuririi drepturilor salariale încasate, distinct pentru aceste ore de muncă solicitate de reclamanţi.

Prin urmare, respingerea probei menite să servească în analiza motivelor cererii de chemare în judecată şi a lămuririi stării de fapt, combinată cu preluarea în bloc a argumentelor părţii adverse este de natură a încălca dreptul reclamanţilor la un proces echitabil, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, faţă de care hotărârea pronunţată de prima instanţă a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea apreciind că înlăturarea vătămării cauzate nu poate fi realizată altfel.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că potrivit art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, hotărârea atacată este nelegală dacă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii.

Dispoziţiile art. 425 alin. (1) Cod procedură civilă prevăd elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească, respectiv obiectul cererii, susţinerile părţilor, pe scurt, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Instanţa de fond, preluând argumentele pârâtului, nu a analizat, în mod efectiv, cererea reclamanţilor, nu a procedat la o înlăturare, motivat şi argumentat, în mod explicit, a susţinerilor din acţiunea în contencios administrativ şi nu a reţinut o stare de fapt pe baza probelor cu înscrisuri administrate, a căror analiză nu se regăseşte în cuprinsul hotărârii, totodată respingând o probă pertinentă cauzei – proba cu expertiză contabilă.

Pentru asigurarea respectării exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului, nici o măsură nu poate fi dispusă de instanţă fără a fi fundamentată pe mijloacele de probă administrate şi care au făcut obiectul dezbaterilor contradictorii.

Din această perspectivă, înlăturarea probei cu expertiză contabilă, fără o motivare propriu-zisă, clară şi pertinentă, coroborată cu neexaminarea celorlalte probe încuviinţate şi cu preluarea argumentelor părţii pârâte, face ca hotărârea pronunţată să fie nelegală.

În aceste condiţii, controlul judiciar este imposibil de realizat motiv pentru care în temeiul art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, reţinând că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, recursul a fost admis şi a fost casată în întregime hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor examina toate susţinerile şi apărările părţilor prin raportare la obiectul dedus judecăţii şi probele administrate.

În rejudecare, urmează a se administra proba cu expertiză contabilă pentru lămurirea împrejurărilor de fapt legate de activitatea prestată de reclamanţi şi remunerarea acesteia, precum şi orice alte probe apreciate ca fiind utile şi pertinente soluţionării cauzei.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare