Hotărâre Consiliu Local adoptată ulterior hotărârii a cărei revizuire se cere. Aptitudinea acesteia de a constitui un înscris nou în accepţiunea art. 509 alin.1 pct. 5 C.pr.civ.

Rezumat:

Poate fi considerat înscris nou și un act care a fost emis ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, dacă procedura de obținere a respectivului înscris a fost demarată anterior pronunțării soluției atacate, iar revizuentul nu putea să determine producerea sa în cursul procesului.

Astfel, procedura de verificare a legalității HCL nr. xx/2016 adoptată de Consiliul Local A. a fost demarată din momentul comunicării acesteia către Instituția Prefectului pentru realizarea controlului de legalitate. Instituția Prefectului a fost cea care a apreciat că nu poate fi acordată viza de legalitate și se impune revocarea HCL nr. xx/2016, solicitând implicit Consiliului local al Com. A. să ia măsura revocării, astfel cum rezultă și din răspunsul comunicat reclamantei de această instituție. Prin urmare, revizuenta s-a aflat în imposibilitatea de a procura înscrisul nou prezentat, respectiv o hotărâre de consiliu local de revocare, înainte de soluționarea pe fond a cauzei.

(Decizia nr. 1022 din 26.02.2018, dosar nr. 2495/40/2017)

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 565/40/2016 la data de 09.03.2016, reclamanta B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei A., Judeţul C., obligarea acestuia din urmă la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului local al comunei A. nr. 22 din 31 Martie 2015 privind aprobarea vânzării suprafeţei de 656 m.p., teren aparţinând domeniului privat al Comunei A., judeţul C., precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr.397 din 22.06.2016, Tribunalul Botoşani a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că prin Hotărârea Consiliului local al comunei A. nr. 22 din 31 martie 2015 s-a aprobat vânzarea prin încredinţare directă a suprafeţei de 656 m.p., teren situat în intravilanul comunei A., judeţul C., proprietate privată a comunei, către reclamanta B.

La data de 23.05.2017 împotriva sentinţei nr. 397 din 22.06.2016 a Tribunalului Botoşani, B. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 al. 1 pct. 5 NCPC, solicitând schimbarea hotărârii şi obligarea Primarului Comunei A. la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului local al comunei A. nr. yy din 31 Martie 2015 privind aprobarea vânzării suprafeţei de 656 m.p., teren aparţinând domeniului privat al Comunei A, judeţul C. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul a depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, întrucât revizuenta nu a prezentat situaţia reală, iar în susţinerea acestui punct de vedere a depus înscrisuri.

Prin sentinţa nr.1362 din 20 septembrie 2017 Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuenta, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare, a arătat că Consiliul Local al comunei A. a aprobat prin Hotărârea nr. yy/31 martie 2015 privind aprobarea vânzării suprafeţei de 656 m.p. teren aparţinând domeniului privat al Comunei A., judeţul C., către ea, în calitate de proprietară a construcţiilor edificate pe acest teren la preţul de 7715 lei, preţ stabilit prin Raportul de evaluare însuşit de Consiliul local prin H.C.L. nr. zz/2015; că prin cererea iniţială ce a făcut obiectul dosarului nr. 565/40/2016 i s-a respins cererea atât de instanţa de fond cât şi cea din recurs pe motivul apariţiei H.C.L. nr. xx/30.03.2016 privind suspendarea aplicarea H.C.L. nr. yy/31.03.2015 (act care la data pronunţării recursului şi în prezent este revocat).

A considerat că în conformitate cu prevederile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nu poate suspenda aplicarea unui act, acest atribut revenind doar instanţelor judecătoreşti, cu toate acestea instanţa fără a motiva un temei legal a definit doar suspendarea care nu se aplică în acest caz.

A menţionat că la data de 6 octombrie 2016 Consiliul local al comunei A. a adoptat H.C.L. nr. qq/2016 privind revocarea H.C.L. nr. xx/30.03.2016 privind suspendarea H.C.L. nr. yy/2015, hotărâre ce nu i-a fost niciodată comunicată, luând act de ea la data de 03.05.2017 când i-a fost comunicată de către Instituţia Prefectului - judeţul C.; că într-adevăr revocarea H.C.L. nr. xx/30.03.2016 privind suspendarea H.C.L. nr. yy/2015 s-a făcut după pronunţarea sentinţei nr. 397/22.06.2016, însă aceasta a intervenit în timpul recursului, iar instanţa de recurs nu a luat în calcul acest aspect.

A conchis că la data pronunţării recursului din dosar nr.565/40/2016 respectiv 22.11.2016, HCL nr.yy/2015 privind aprobarea vânzării suprafeţei de 656 m.p. teren aparţinând domeniului privat al Comunei A., judeţul C. către ea, era şi este în vigoare.

A solicitat respingerea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii.

În drept, a invocat dispoziţiile art.488 alin.1 pct.5,6 şi 8 Cod proc. civilă.

Prin întâmpinare, Primăria comunei A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, ca temeinică şi legală, reiterând susţinerile din întâmpinarea depusă la instanţa de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta a solicitat admiterea recursului, în sensul admiterii cererii de revizuire.

A susţinut că cererea sa de revizuire este una admisibilă şi întemeiată; că art. 509 alin. (1) pct.5 Cod procedură civilă nu prevede, în mod expres, faptul că actul nou trebuie să fie emis anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită; că într-adevăr HCL nr. qq din 06.10.2016 a fost emisă după pronunţarea sentinţei civile nr. 397 din 22.06.2016, dar această hotărâre a fost emisă anterior pronunţării Deciziei civile nr. 1559 a Curţii de Apel Suceava.

Cu privire la apărările formulate de intimată, a considerat că aceasta a încercat să inducă falsa certitudine că şi-a executat obligaţia.

Examinând recursul, ale cărui motive se subsumează prevederilor art. 488 alin.1 pct.5,6 şi pct. 8 C.p.c., Curtea constată următoarele:

Recurenta a susținut prin cererea de recurs că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de revizuire, ca nefondată, invocând în principal că revocarea HCL nr. xx/30.03.2016 a fost adoptată după pronunțarea sentinței nr. 397/22.06.2016, dar în timpul soluționării recursului, iar la data pronunțării recursului terenul aparținea domeniului privat al Com. A..

Examinând susținerile recurentei prin prisma modului de aplicare a dispozițiilor art. 509 alin.1 pct. 5C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat.

Astfel, admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. art. 509 alin.1 pct. 5C.pr.civ. este condiționată de întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: partea interesată să prezinte un înscris nou, care să aibă forță probantă, să fie determinant pentru soluționarea cauzei, să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire, dar să nu fi fost posibilă prezentarea acestuia, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Instanța de fond a reținut că înscrisul prezentat de revizuentă, respectiv HCL nr.qq/06.10.2016 privind revocarea HCL nr. xx/2016 a fost adoptată după pronunțarea sentinței 397/22.06.2016, motiv pentru care nu poate fi considerat un înscris nou în sensul textului invocat.

Soluția instanței de fond corespunde însă unei interpretări mai stricte a noțiunii de înscris nou. În interpretarea acestui caz de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în practica sa dată sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865 că poate fi considerat înscris nou și un act care a fost emis ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, dacă procedura de obținere a respectivului înscris a fost demarată anterior pronunțării soluției atacate, iar revizuentul nu putea să determine producerea sa în cursul procesului.

Acest raționament este aplicabil și în situația existentă în prezenta cauză, având în vedere că procedura de verificare a legalității HCL nr. xx/2016 adoptată de Consiliul Local A. a fost demarată din momentul comunicării acesteia către Instituția Prefectului pentru realizarea controlului de legalitate. Instituția Prefectului a fost cea care a apreciat că nu poate fi acordată viza de legalitate și se impune revocarea HCL nr. xx/2016, solicitând implicit Consiliului local al Com. A. să ia măsura revocării, astfel cum rezultă și din răspunsul comunicat reclamantei de această instituție. Prin urmare, revizuenta s-a aflat în imposibilitatea de a procura înscrisul nou prezentat, respectiv o hotărâre de consiliu local de revocare, înainte de soluționarea pe fond a cauzei.

De asemenea, înscrisul prezentat de revizuentă este determinant pentru soluționarea cauzei, având valoare probatorie, întrucât respingerea acțiunii, ca nefondată, a avut ca temei efectele suspensive de executare produse de HCL nr. xx/2016 adoptată de Consiliul local al com. A.

Având în vedere aspectele reținute anterior și constatând că HCL nr. qq/06.10.2016 adoptată de Consiliul local al com. A., prin care a fost revocată HCL nr. xx/2016 este un înscris nou, determinant pentru soluționarea cauzei, având valoare probatorie, ce nu a putut fi prezentat de parte datorită unei împrejurări mai presus de voința acesteia, Curtea constată că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Pe cale de consecință, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură, ceea ce determină existența cazului de casare prev. de art. 488 alin.1 pct. 5C.pr.civ., fiind de prisos examinarea celorlalte motive de recurs, astfel că recursul urmează a fi admis și se va dispune casarea sentinței recurate.

Deși instanța de fond a respins cererea de revizuire, ca nefondată, Curtea constată că aceasta a analizat și motivat hotărârea pronunțată doar prin prisma condițiilor de admisibilitatea a căii extraordinare de atac, ceea ce echivalează cu o necercetare pe fond a cauzei.

Prin urmare, văzând prevederile art. 496 alin. 2 C.pr.civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modif., Curtea va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea soluționării pe fond a cererii de revizuire.

Domenii speta

Spete similare