Contestaţie decizie pensie

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 01.02.2017 sub nr. X/104/2017, pe rolul Tribunalului Olt, reclamantul P. N. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.X/29.04.2013 emisă de pârâta C. J. de P. O. şi a Hotărârii nr.X/19.12.2016 emisă de C. N. de P.P. – C. C. de C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună admiterea contestaţiei, anularea deciziei şi a hotărârii menţionate şi obligarea pârâtei CJP O să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a veniturilor ( salarii brute)  evidenţiate în adeverinţele nr. X/06.08.2013, eliberată de C. J. O. şi nr.X/18.08.2008 eliberată de SC O. P. SA , precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei a arătat reclamantul că prin decizia nr.X/22.11.210 a fost înscris la pensie de invaliditate de gradul II, în baza prevederilor Legii 19/2000.

Prin decizia nr.X/29.04.2013 s-a făcut trecerea la pensia pentru limită de vârstă, iar la calculul pensiei nu s-au valorificat adeverinţele menţionate.

Arată reclamantul că prin hotărârea emisă de C. C. de C., s-a constată că în mod corect, la stabilirea drepturilor de pensie nu au fost valorificate sumele cu titlu de „spor global " înscrise în adeverinţele sus menţionate, întrucât nu reprezintă sporuri cu caracter permanent prevăzute în Anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii 263/2010, aprobate prin HG 257/2011 şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Argumentele susţinute de către pârâte sunt considerate nefondate, deoarece veniturile  (salarii brute) cuprinse în adeverinţele emise de angajator, nu sunt sporuri, ci reprezintă salariul brut încasat (echivalent venit) pe care l-a obţinut pe perioada respectivă.

Susţine că salariile brute (veniturile) au fost incluse în baza anuală de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale, conform Decretului nr.389/1972, potrivit căruia „angajatorii au fost obligaţi să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, concluzia fiind aceea ca statul a încasat pe perioada derulării raportului de muncă, contribuţiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatului, iar acum revine asiguraţilor dreptul să-şi primească contraprestaţia corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru a raportului juridic dintre părţi.

În adeverinţele sus menţionate se precizează că s-au reţinut şi virat contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Potrivit dispoziţiilor art.2, lit.c şi d din Legea nr.263/2010 sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează pe baza principiului contributivităţii, ca şi Legea 19/2000 şi Legea 3/1977, conform cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

De asemenea, susţine că potrivit prevederilor art.107, alin.3 şi 5, din Legea nr.263/2010, pensia poate fi recalculată, prin adăugarea veniturilor şi/sau a stadiilor de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate !a stabilirea acesteia, sumele rezultate urmând a se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.

A mai fost invocată Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 a ÎCCJ prin care s-a reţinut că neluarea în considerare la stabilirea pensiei a unor sume care au constituit bază de calcul a contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, O.U.G. nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităţilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce priveşte cuantumul acestor drepturi.

Consideră că Decizia menţionată este pe deplin aplicabilă şi sub imperiul Legii 263/2010.

Prin Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, s-a statuat că instanţelor judecătoreşti, în exercitarea deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de caicul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale. În Cauza Moşteanu contra României, (Hotărârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42): „în ceea ce priveşte obligaţia judecătorilor de a se conforma jurisprudenţei stabilite de Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, Curtea reaminteşte că reunirea Secţiilor Unite ale unei jurisdicţii are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicţie este chemată să le pronunţe; această autoritate particulară - fiind vorba de o curte supremă - se impune secţiilor acestei jurisdicţii, ca şi jurisdicţiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului şi sarcinii lor de a examina, în totală independenţă, cazurile concrete care le sunt supuse judecăţii".

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 151 alin (2) din Legea 263/2010.

În susţinerea contestaţiei reclamantul a depus la dosar, în copie: decizia  nr.X/29.04.2013, decizia nr.X/22.11.2010, Hotărârea nr.X/19.12.2016, carnet de muncă. 

Pârâta C J P O a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare se arată că reclamantul a fost pensionat pentru invaliditate, iar prin decizia nr. X/29.04.2013, s-a făcut trecerea la pensia pentru limită de vârstă, fiind valorificat un stagiu de cotizare total realizat de 43 ani, 9 luni, 9 zile din care 26 ani, 7 luni şi 4 zile lucraţi în condiţii normale de muncă, 6 ani, 15 zile în grupa a II-a de muncă, 1 an, 6 luni spor de grupă, 7 ani, 9 luni şi 5 zile stagiu asimilat, 1 an, 10 luni şi 15 zile stagiu incapacitate de muncă. S-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,84631 puncte

La stabilirea drepturilor de pensie s-au luat în calcul toate perioadele şi salariile înscrise în carnetul de muncă de către angajator, realizate până la data de 01.04.2001, (potrivit art.165), iar, pentru perioada lucrată după aceasta data, s-au valorificat veniturile brute menţionate in adeverinţa de stagiu  întocmită pe baza declaraţiilor lunare depuse de angajator potrivit legii pensiilor ( art.166).

Sporul de vechime s-a valorificat potrivit art.165 alin.3 din lege, până la data de 01.04.1992 şi pe baza adeverinţelor depuse, după această dată.

A mai arătat pârâta că sumele reprezentând spor acord global, înscrise în adeverinţa nr.X/18.08.2008 eliberată de angajatorul SC O. P. SA S. şi cele acordate conform Decretului-lege nr.46/1982 înscrise în adeverinţa nr.X/06.08.2003 eliberată de C. J. O., nu au fost valorificate deoarece nu constituie sporuri cu caracter permanent conform art.165 din Legea 263/2010 şi anexei 15 la HG 257/2011 şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei.

Reclamantul a urmat procedura prealabilă, iar prin Hotărârea nr.X/19.12.2016 a fost respinsă contestaţia acestuia, Comisia constatând că în mod corect nu au fost valorificate sumele solicitate.

A mai susţinut că potrivit art.165 din Legea nr.263/2010:

(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Potrivit art. 127 din HG nr.257/2011: Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.

Anexa nr. 15 prevede că: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, compensaţiile acordate conform decretelor nr.46/1982 şi 240/1982….

Astfel, la stabilirea drepturilor de pensie, casa de pensii a respectat dispoziţiile legale, valorificând acele venituri menţionate în carnetul de muncă şi toate sporurile cu caracter permanent, pentru care angajatorul a plătit CAS.

Formele de retribuire în acord au fost exceptate, în mod expres, de către legiuitor de la calculul punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.

Potrivit art. 11 din Legea nr.57/1994 măsurarea muncii personalului de toate categoriile, în vederea stabilirii retribuţiei, se face pe baza normelor de muncă. Aceste norme de muncă, în funcţie de natura activităţii, puteau fi norme de timp, norme de producţie, atribuţii concrete cu precizarea zonelor de deservire, sarcini de serviciu sau alte tipuri de norme corespunzătoare muncii respective.

Munca în acord a fost reglementată de art. 12 din Legea nr.57/1974.

Pe lângă formele de retribuire prevăzute de art.12 si următoarele din lege, la art.66 -72 din Legea nr. 57/1974 se arată şi care sunt sporurile ce s-au acordat personalului retribuit potrivit acestei legi: sporul de vechime, spor pentru munca în condiţii deosebite, spor şantier, sporul pentru sef echipa/brigada, spor pentru munca prestată în zilele de repaus, pentru munca prestată peste durata normală a zilei de lucru (spor de 50% pana la 100%), spor de noapte.

Susţinerile vizând faptul că, sumele primite în acord global au făcut parte din baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, iar prin neutilizarea acestora la calculul punctajului mediu anual se încalcă principiul contributivităţii, nu sunt întemeiate.

Arată că nu trebuie să se facă o confuzie între acest principiu al contibutivitatii care a fost introdus prin Legea nr. 19/2000, el neexistând în vechea legislaţie a pensiilor, şi principiile instituite de legislaţia anterioară.

Potrivit principiului contributivităţii, fondul de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate (pe baza de contract de muncă sau alte forme de asigurare obligatorii prevăzute de lege - art.5) de persoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale (acordate pentru acoperirea riscurilor asigurate prevăzute la art.7) cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite (personal, individual).

Principiul contributivitatii a fost introdus prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, el neexistând până la acea dată în legislaţia specifică anterioară.

Potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, contribuţiile de asigurări sociale nu erau plătite de salariat, ci de către angajator.

Deci, înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 19/2000, contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat se vira de către unităţi la fondul total de salarii şi nu pe fiecare angajat în parte.

Potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 389/1972 şi ale Legii nr.49/1992, întreaga contribuţie se vira de către angajator, iar angajatului,  practic, nu i se reţinea nici un procent din salariu pentru plata contribuţiei de asigurări sociale.

Potrivit Deciziei nr.30/16.11.2009 pronunţata de înalta Curte de Casaţie si Justiţie, la stabilirea drepturilor de pensie, se va tine cont de următoarele criterii determinante pentru valorificarea veniturilor suplimentare obţinute în perioada anterioara intrării în vigoare a legii 19/2000, având în vedere şi dispoziţiile art. 164 din legea nr. 19/2000 şi OUG nr.4/2005: aceste venituri să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înscrise în carnetul de muncă până la data de 01.04.1992, ţinându-se cont de dispoziţiile legii nr.49/1992, iar ulterior acestei date, e necesar ca aceste venituri să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea, din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi să fi fost înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi conform legislaţiei în vigoare.

Potrivit deciziei ÎCCJ nr.19/2011 formele de retribuire în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit.a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Menţionează pârâta că plata CAS este prezumată pentru elementele salariale care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor (înscrise în carnetul de muncă de către angajator), valorificarea acestora fiind dispusă sub condiţia dovedirii plaţii CAS.

La eliberarea adeverinţelor, trebuie să se ţină cont, obligatoriu, de elementele prevăzute de lege. Prezintă importanţă acele elemente ce se referă la denumirea elementului salarial, temeiul legal ce stă la baza acordării, dacă veniturile includ sporuri cu caracter permanent sau alte venituri ocazionale.

De asemenea, este esenţial să fie respectate condiţiile impuse de actele normative privind elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină adeverinţele (date certe, complete, lămuritoare, indubitabile), casa de pensii neavând atribuţia de a interpreta documentele prezentate sau de a face înscrieri pe baza de prezumţii.

Între ,,salariu,, şi ,,venit brut lunar,, nu exista identitate. Ori, dacă în adeverinţa invocată nu se face nici o distincţie clară între cele două categorii de elemente salariale, ele nu se pot valorifica, deoarece nu se poate şti dacă plata CAS menţionată în adeverinţă s-a făcut la salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent ori la totalitatea veniturilor realizate de salariat, prezumţia plaţii CAS fiind inoperantă în cazul veniturilor dovedite cu adeverinţe.

Potrivit art.165 din legea nr.263/2010, salariile brute/nete se dovedesc cu carnetul de muncă, iar în cazul în care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturi salariale, ele se dovedesc cu alte acte doveditoare (adeverinţe), fiind irelevante menţiunile din adeverinţa, câtă vreme reclamantului i s-au valorificat toate înscrierile din carnetul de muncă.

De asemenea, potrivit acestor dispoziţii legale, la calculul punctajului mediu anual intră salariile tarifare înscrise în carnet, nu salariile efectiv realizate, pentru cele dintâi fiind prezumată plata CAS.

Pentru a fi incluse în baza de calcul a pensiilor, dacă angajatorul ar fi plătit CAS, veniturile respective trebuiau incluse în retribuţia tarifară înscrisă în carnetul de muncă (Decretul nr.92/1976).

Consideră pârâta că drepturile de pensie au fost stabilite corect şi legal.

Pârâta a depus la dosar actele dosarului de pensionare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine, raportat la probele administrate şi textele legale incidente, următoarele:

Reclamantul a fost pensionată pentru invaliditate în anul 2010, iar prin decizia nr. X/29.04.2013 – f.5, începând cu data de 09.03.2013, i s-au stabilit drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

S-a valorificat un stagiu de cotizare total realizat de 43 ani, 9 luni, 9 zile, din care 26 ani, 7 luni şi 4 zile lucraţi în condiţii normale de muncă, 6 ani şi 15 zile în grupa a II-a de muncă, 1 an, 6 luni - spor de grupă, 7 ani, 9 luni şi 5 zile - stagiu asimilat, 1 an, 10 luni şi 15 zile stagiu aferent perioadelor de incapacitate temporară de muncă. S-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,84631 puncte şi un cuantum al pensiei de 1408 lei.

Pârâta a susţinut că la stabilirea drepturilor de pensie a luat în calcul salariile înscrise în carnetul de muncă de către angajator realizate până la data de 01.04.2001, iar, pentru perioada lucrată după această dată, s-au valorificat veniturile brute  menţionate  în  adeverinţa  de  stagiu  întocmită pe  baza declaraţiilor lunare depuse de angajator, potrivit art.165 – 166 din Legea 263/2010.

Prin hotărârea nr. X/19.12.2016, emisă de C. C. de C. din cadrul CNPP – f. 8-10, s-a soluţionat contestaţia reclamantului cu privire la nevalorificarea veniturilor înscrise în adeverinţele nr. X/06.08.2013, eliberată de C. J. O. şi nr.X/18.08.2008 eliberată de SC O. P. SA S., în sensul respingerii acesteia.

S-a apreciat că în mod corect nu s-au valorificat sumele cu titlu de „spor acord global” şi de „Decret-Lege nr.46/1982”, întrucât aceste venituri nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 aprobate prin HG 257/2011 şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Analizând această susţinere se reţine că, în ceea ce priveşte adeverinţa emisă de fostul angajator SC O. P. SA, nr.X/18.08.2008,.f.51-52, se reţine faptul că în perioada martie 1982- mai 1984, reclamantul a desfăşurat activitate în cadrul SC O. P. SA S., în funcţia de inginer proiectant şi a obţinut venituri, pe care emitentul adeverinţei le detaliază pe luni, precizând valorile obţinute cu titlu de „salariu de încadrare”, „spor acord” şi „salariu brut”.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr. X/06.08.2003 eliberată de C. J. O. – f-53, atestă faptul că reclamantul a lucrat la Inspecţia Judeţeană pentru Construcţii O în perioada 16.05.1984-31.12.1990 şi a obţinut venituri suplimentare retribuţiei tarifare în temeiul Decretului-Lege nr.46/1982.

Fiind vorba de perioada anterioară datei de 01.04.2001, sunt incidente prevederile art. 165 din Legea nr. 263/2010, conform cărora la stabilirea punctajului mediu anual se valorifică salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă.

La determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

Textul art. 165 alin 1 se referă la salariile înscrise în carnetul de muncă.

Dacă în carnetul de muncă sunt înregistrate sporuri care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare, acestea trebuie avute în vedere, potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.

Se constată astfel că Legea nr. 263/2010 face trimitere în primul rând la menţiunile din carnetul de muncă, iar în cazul în care asiguratul a obţinut venituri mai mari decât cele înregistrate în carnetul de muncă, legea oferă o soluţie clară, în sensul că, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 (adică cele înscrise în carnetul de muncă) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

În concret, primind o adeverinţă care cuprinde venituri obţinute înainte de 01.04.2001, casele teritoriale de pensii trebuie să verifice dacă sumele menţionate în adeverinţă reprezintă sporuri, dacă aceste sporuri au avut caracter permanent şi dacă au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislaţiei anterioare, respectiv art. 10 din Legea nr.  3/1977 în varianta modificată de Legea nr.  49/1992. De aceea,  adeverinţele trebuie să cuprindă  menţiuni exprese cu privire la denumirea sporului şi actul normativ în baza căruia a fost acordat,  pentru a se putea stabili dacă aceste sporuri pot fi avute în vedere la calculul pensiei.

Nu poate fi luată în calcul o adeverinţă care cuprinde toate veniturile brute sau nete obţinute de salariat, fără detalierea  sporurilor, deoarece ar putea cuprinde şi sporuri pe care legiuitorul a ales să nu le considere ca fiind elemente de calcul a pensiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 din HG 257/2011 - (1) Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.

Potrivit dispoziţiilor anexei 15, din HG nr. 257/2011 nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: • formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, compensaţiile acordate conform decretelor nr.46/1982 şi nr.240/1982….

Nu poate fi reţinută susţinerea în sensul că aceste dispoziţii legale nu se aplică, deoarece prin decizia în interesul legii nr. 19/2011 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi statuat în acest sens, deoarece interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a limitat la dispoziţiile Legii nr. 19/2000 şi ale OUG nr. 4/2005 şi nu vizează interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, iar potrivit art.518 NCpc, decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale ce a făcut obiectul interpretării.

În acelaşi timp, din verificarea datelor adeverinţelor, nu rezultă dacă a fost achitată contribuţia de asigurări sociale la aceste sume (adeverinţa nr.X/2003), respectiv modul în care a fost calculată şi virată contribuţia de asigurări sociale, respectiv la valoarea salariului tarifar înscris în carnetul de muncă, valoare care a fost avută în vedere la calculul pensiei, potrivit dispoziţiilor art. 165 alin. 1 sau la total venituri, fiind menţionat „unitatea a reţinut şi virat cas-ul datorat” (adeverinţa nr.X/2008).

Potrivit legislaţiei anterioare intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, contribuţiile de asigurări sociale nu erau plătite de salariat, ci de către angajator.

Susţinerile vizând faptul că, sumele primite în acord global au făcut parte din baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, iar prin neutilizarea acestora la calculul punctajului mediu anual se încalcă principiul contributivităţii, nu sunt întemeiate. Nu trebuie să se facă o confuzie între acest principiu al contributivităţii care a fost introdus prin Legea nr. 19/2000 si principiile instituite de legislaţia anterioară.

 Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivităţii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menţionat în mod expres, şi în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.

 Legea nr. 19/2000, a instituit obligaţia virării acestei contribuţii de asigurări sociale atât pentru angajator, cât şi pentru angajat, reglementând şi posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).

 Conform art. 8, 9 şi 117 din Legea nr. 57/1974 şi art. 4 şi 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecţionării sistemului de retribuire a muncii şi de repartiţie a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global şi instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăşi forma de retribuire a muncii.

În acelaşi timp dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuţia tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensie erau avute în vedere salariul de bază şi o serie de sporuri sau indemnizaţii ce nu intraseră anterior în această bază.

 Apariţia Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, şi anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) a/au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

 În acest sens, pentru înlăturarea inechităţilor dintre Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.

 La pct. I-V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizaţiile şi orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispoziţiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

 Trebuie menţionat că dispoziţiile menţiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 au fost atacate la Curtea Constituţională a României, respingându-se excepţia de neconstituţionalitate, conform Deciziei nr. 736 din 24 octombrie 2006, însă această decizie a Curţii Constituţionale nu exclude, de plano, posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ, ci prevede că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileşte de instanţă, în funcţie de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale. Astfel, în opinia Curţii Constituţionale, problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor şi dacă s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

 Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, în exercitarea deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept, instanţelor judecătoreşti le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor.

Potrivit Deciziei Î.C.C.J. nr.19/2011 pronunţată în dosar nr. 18/2011:

„Formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.

 Adeverinţa nr. X/2008 eliberată de SC O. P. SA, nu menţionează nici un temei legal în baza căruia aceste drepturi numite „spor acord” sunt prevăzute ca şi spor cu caracter permanent aşa încât să poată fi valorificate la pensie. Sunt invocate doar cu caracter general Legea 57/1974 şi clauzele contractului individual de muncă.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor Legii 57/1974, în acord global lucrau muncitorii, maiştrii, şefii de lot etc., ce îşi desfăşurau activitatea în condiţii de şantier, ori reclamantul a lucrat ca inginer proiectant.

Este astfel evident că nu sunt respectate prevederile legale pentru a se valorifica un spor, respectiv să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, să fi fost înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverinţe eliberate de unităţi.

Sumele menţionate în cazul reclamantului (acordate în baza Decretului-Lege nr.46/1982), nu au avut caracter permanent (fiind acordat doar în anumite luni în anii 1984, 1985 şi 1986), nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei şi nu au fost înregistrate în carnetul de muncă.

Ori, actul normativ invocat - Decretului-Lege nr.46/1982, a avut ca obiect majorarea retribuţiilor tarifare ale personalului muncitor, a alocaţiilor de stat pentru copii, a pensiilor şi alte drepturi care se acordau în raport de nivelul retribuţiilor sau pensiilor astfel încât retribuţiile majorate, acordate cu acest temei, trebuiau înregistrate în carnetul de muncă. În plus, în situaţia în care ar fi fost achitate contribuţii de asigurări sociale la salariile tarifare efectiv realizate ar fi fost evidenţiate aceste sume şi în carnetul de muncă deoarece potrivit Ordinului 136/29.07.1976 (pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare şi evidenţă a carnetului de muncă), pct.4 din Anexă se prevede că „la coloana 6 din carnetul de muncă se înscriu retribuţia tarifară de încadrare aşa cum rezultă din actul organului competent care a stabilit aceasta, iar în situaţia în care persoana încadrată beneficiază de o retribuţie mai mare sau de o sau de o indemnizaţie care potrivit dispoziţiilor legale, se include în retribuţia tarifară de încadrare, în carnetul de muncă se menţionează atât retribuţia tarifară de încadrare, cât şi, separat, dedesubt, majorarea sau indemnizaţia ce se include în aceasta, făcându-se menţiuni corespunzătoare la încetarea situaţiei. Din analiza carnetului de muncă se reţine că nu există menţiuni cu privire la majorarea retribuţiei tarifare în perioadele invocate.

Pentru aceste considerente se apreciază că pârâtele au respectat dispoziţiile legale în materie, sens în care va fi respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva deciziei nr.X/29.04.2013 şi a Hotărârii nr.X/19.12.2016.

Opinia asistenţilor judiciari este în conformitate cu hotărârea pronunţată şi considerentele prezente

Data publicarii pe portal:26.05.2017

Domenii speta

Spete similare