Contestaţia împotriva măsurilor administratorului judiciar al debitoarei insolvente. Solicitarea de restituire a unei recolte de grâu sau a contravalorii acesteia, formulată de către arendaşul unui teren agricol.

Contestaţia împotriva măsurilor administratorului judiciar al debitoarei insolvente. Solicitarea de restituire a unei recolte de grâu sau a contravalorii acesteia, formulată de către arendaşul unui teren agricol.

-Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 102 alin. (6);

- Codul civil, art. 550

Arendaşul are dreptul de a se bucura de folosinţa liniştită a bunului arendat, însă în ipoteza în care aceasta este stânjenită, prin exploatarea terenului de către o altă persoană, arendaşul este îndreptăţit să acţioneze împotriva arendatorului, în baza contractului, în temeiul garanţiei pentru evicţiune sau împotriva celui care îl tulbură în exerciţiul folosinţei, în temeiul răspunderii delictuale.

Solicitarea arendaşului, de a-i fi recunoscute drepturi reglementate în favoarea proprietarului unui bun, nu poate fi primită de plano, indiferent dacă s-a opus sau nu exploatării terenului de către o altă persoană, ţinând cont şi de faptul că procesul civil se soluţionează cu respectarea principiului disponibilităţii, ceea ce împiedică analizarea solicitării apelantei din perspectiva altor temeiuri de drept decât cele care fundamentează prezenta cerere.

(Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 1120 din data de 19 iunie 2019)

Prin sentinţa civilă nr........ din data de ....., pronunţată de Tribunalul Teleorman - Secţia Civilă în dosarul nr. .... a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul I.A.A.A. împotriva măsurilor administratorului judiciar al debitoarei C. R. SA, R&I G. SPRL, în contradictoriu cu intimaţii C. S.R.L.,  P. S.A., N. S.A,  P. R., S.C. R. I&G S.R.L,  S.C. C. R. S.R.L., A. J. F. P.T., P. B. R. S.A., S.C. B. I. S.R.L., I. L. F. I. S.A., B. R., PFA  D. M.,  P.A. R. S.R.L., S.C. P. L.O. S.R.L., S.C. A. T. S.A., A. C. IFN S.A, S.C. C. A. S.R.L., S.C. S.  I. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. R. L. I. S.A., B. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. A. S. C. S.R.L., S.C. P.C. S.R.L., G.I.T., R.G. SRL, A. S.R.L şi ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de administratorul  judiciar R&I G. SPRL.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că s-a formulat contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar cuprinsa in raportul de activitate nr. 10 publicat în BPI nr., prin care s-a respins cererea sa de restituire a recoltei de grâu produse pe terenul agricol din sola 62/1 extravilan C. R., recolta treierata de către reprezentanţii SA C. R. in luna iulie 2017.

Aşa cum a rezultat din întregul material probator administrat, iar debitoarea a recunoscut, aceasta a efectuat lucrări agricole pe terenul pentru care creditoarea avea încheiate contracte de arendă.

La data de 23.02.2017, creditoarea a formulat cerere de plată a sumei de 173.151,12 lei, cerere ulterior precizată, constând în lipsa de folosinţă a aceluiaşi teren, iar prin sentinţa civilă nr. 70/2019 a Tribunalului Teleorman s-a admis în parte contestaţia creditoarei, constatându-se că suma de 28.566,50 lei este o creanță născută după deschiderea procedurii și dispunându-se ca plata acesteia să se facă potrivit art.102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

Ulterior, creditoarea a solicitat şi obligarea debitoarei să îi restituie recolta sau, în subsidiar, contravaloarea acesteia, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 550 şi art. 948 alin.(5) C.civ., cererea sa nefiind admisă de lichidatorul judiciar.

A considerat instanţa că soluţie de respingere a cererii creditoarei este legală, aceasta nefiind îndreptăţită la restituirea recoltei, întrucât, aşa cum însăşi creditoarea a susţinut, lucrările agricole au fost realizate integral de către debitoare, fără nicio contribuţie a creditoarei, care nici nu a solicitat sistarea lucrărilor, deşi a luat cunoştinţă în noiembrie 2016 că terenul fusese arat şi parţial semănat, având aşadar posibilitatea să efectueze ea însăşi lucrări.

Faţă de conţinutul art. 550 C.civ., instanţa a reţinut că nu este incident, creditoarea nefiind proprietarul terenului, ci având numai dreptul de a-l folosi în temeiul contractelor de arendă.

În plus, textul de lege are drept scop reglementarea generală a situaţiei produselor realizate de un bun, nedând dreptul, automat, la obţinerea fructelor, fără respectarea şi analizarea celorlalte condiţii speciale stabilite de codul civil pentru situaţii particulare.

Un alt argument a fost acela că nu s-a dovedit opunerea creditoarei la continuarea lucrărilor agricole de către debitoare, aceasta emiţând doar pretenţii asupra terenului şi pretinzând despăgubiri de la debitoare, acestea fiind aspectele asupra cărora s-au purtat discuţiile între părţi.

A considerat instanţa că dacă s-ar admite cererea, acest lucru ar conduce la o îmbogățire nejustificată a creditoarei, în condiţiile în care aceasta a asistat pasiv la efectuarea lucrărilor de către debitoare şi nu a lucrat ea însăşi terenul, deşi avea această posibilitate, în condiţiile în care, în noiembrie 2016, terenul era numai parţial semănat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii apelate, în sensul admiterii contestaţiei şi dispunerii plăţii sumei de 98.752 lei, către contestatoare, în condiţiile art. 102 alin. (6) din Legea nr.85/2014.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că este nerelevantă împrejurarea reţinută de prima instanţă, în sensul că lucrările agricole au fost realizate de către intimata debitoare, întrucât art. 550 C.civ. reglementează tocmai această situaţie.

Totodată, s-a arătat că partea a solicitat sistarea lucrărilor, opunându-se continuării acestora, aspect confirmat de actele din dosar.

În ce priveşte incidenţa art. 550 C.civ., apelanta arată că acest text se aplică şi arendaşului, căruia i s-a transmis dreptul de a exploata termenul şi de a-i culege fructele.

În plus, se arată că prima instanţă nu arată care sunt normele speciale care ar înlătura de la aplicare art. 550 C.civ.

În sfârşit, se arată că nu se poate vorbi despre o îmbogăţire fără justă cauză a apelantei, ca efect al admiterii acţiunii, îmbogăţirea fiind justificată de prevederile art. 550 C.civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 C.pr.civ., art. 59 alin. (5), art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, art. 582, art. 588 C.civ.

Intimata P. C. R. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în anul agricol 2016 – 2017 suprafaţa de 58,90 ha din Tarlaua 62/1 a fost exploatată de Societatea Agricola Cetatea.

Intimata C. R. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că administratorul societăţii debitoare a provocat starea de insolvenţă a acesteia, de conivenţă cu fiul său, prin predarea terenului ce constituia principalul mijloc de producţie, către Î. I.A.A.A., care a încheiat contracte de arendare cu proprietarii terenurilor, ceea ce a condus la fraudarea intereselor creditorilor.

Consideră intimata că înfiinţarea de culturi de către debitoare în perioada de observaţie şi valorificarea acestora a fost o operaţiuni economică legitimă.

În plus, textul invocat în cerere nu este aplicabil arendaşilor, ci doar proprietarilor.

Intimata debitoare, prin administrator judiciar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că fructele se cuvin persoanei care a cultivat terenul.

În plus, s-a arătat că apelanta a formulat o cerere similară în dosarul nr.3635/87/2017/a8, astfel încât admiterea prezentei acţiuni ar reprezenta o dublă reparare a aceluiaşi prejudiciu.

În sfârşit, s-a arătat că prima instanţă a reţinut în mod corect că apelanta a stat în pasivitate, limitându-se la a solicita predarea recoltei, fiind necesar ca acţiunea să fie soluţionată în aceste limite, iar art. 550 C.civ. nu este aplicabil în cauză.

Apelanta contestatoare a formulat răspuns la întâmpinări.

Apelul nu este fondat.

În prezenta cauză instanţele au fost învestite cu solicitarea de restituire a unei recolte de grâu sau a contravalorii acesteia, formulată de către arendaşul unui teren agricol şi întemeiată pe dispoziţiile art. 550 C.civ.

Nu se contestă de către apelantă faptul că nu aceasta a efectuat lucrările agricole pe terenul în discuţie, ci societatea debitoare, care a şi recoltat şi, ulterior, valorificat producţia realizată.

Apreciază apelanta că art. 550 C.civ. este aplicabil chiar şi într-o asemenea ipoteză, fiind necesar să se recunoască arendaşului aceleaşi drepturi, din perspectiva culegerii fructelor, ca şi proprietarului.

Curtea nu va primi acest punct de vedere, faţă de conţinutul art. 550 C.civ., precum şi de drepturile recunoscute arendaşului.

Astfel, art. 550 C.civ. prevede că fructele şi productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale şi industriale se dobândeşte la data separării de bunul care le-a produs.

Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobândeşte zi cu zi. Cel care, fără acordul proprietarului, avansează cheltuielile necesare pentru producerea şi perceperea fructelor sau productelor poate cere restituirea cheltuielilor.

În acest caz, produsele sau contravaloarea acestora pot fi reţinute până la restituirea cheltuielilor. Cu toate acestea, proprietarul poate cere obligarea posesorului la predarea produselor ori a contravalorii acestora dacă furnizează o garanţie îndestulătoare.

Pe de altă parte, în ce priveşte contractul de arendare, Curtea reţine că are ca obiect transmiterea către arendaş a unor bunuri agricole, în vederea exploatării în schimbul unui preţ.

Referitor la noţiunea de exploatare, în conţinutul acesteia intră atât cultivarea terenului agricol, cât şi culegerea producţiei realizate în urma cultivării.

În ipoteza în care nu arendaşul este cel care a realizat cultivarea terenului, ci o altă persoană, ipoteză care se regăseşte în cazul de faţă, acesta nu este îndreptăţit să solicite predarea recoltei în temeiul dispoziţiilor art. 550 C.civ., întrucât acest text este aplicabil doar proprietarului bunului frugifer, nu şi titularilor unor drepturi de creanţă născute în temeiul unui contract de arendare încheiat cu proprietarului, faţă de termenii folosiţi de legiuitor.

Susţinerea apelantei, în sensul că aplicarea acestuia text ar trebui extinsă şi în privinţa arendaşului, nu poate fi primită, în cazul raportului juridic născut din contractului de arendare fiind reglementate explicit drepturilor arendaşului şi obligaţiile corelative ale arendatorului.

Într-adevăr, arendaşul are dreptul de a se bucura de folosinţa liniştită a bunului arendat, însă în ipoteza în care aceasta este stânjenită, prin exploatarea terenului de către o altă persoană, arendaşul este îndreptăţit să acţioneze împotriva arendatorului, în baza contractului, în temeiul garanţiei pentru evicţiune sau împotriva celui care îl tulbură în exerciţiul folosinţei, în temeiul răspunderii delictuale.

Faţă de considerentele expuse, care fac de prisos analiza celorlalte critici din apel, în condiţiile în care solicitarea arendaşului, de a-i fi recunoscute drepturi reglementate în favoarea proprietarului unui bun, nu poate fi primită de plano, indiferent dacă s-a opus sau nu exploatării terenului de către o altă persoană, ţinând cont şi de faptul că procesul civil se soluţionează cu respectarea principiului disponibilităţii, ceea ce împiedică analizarea solicitării apelantei din perspectiva altor temeiuri de drept decât cele care fundamentează prezenta cerere, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, astfel încât, în baza art. 480 alin. (1) C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare