Societăţi comerciale. Căi de atac prevăzute de o.u.g. nr. 119/2009. Corelaţie cu prevederile C.pr.civ. [art. 71 alin. (1) şi art. 6 alin. (5) din o.u.g. nr. 119/2009, art.204 C.pr.civ.]

Societăţi comerciale. Căi de atac prevăzute de O.U.G. nr. 119/2009. Corelaţie cu prevederile C.pr.civ. [art. 71 alin. (1) şi art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 119/2009, art.204 C.pr.civ.]

Cererea de intervenţie la cererile de înregistrare reglementată de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2009 şi plângerea formulată împotriva rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului, reglementată de art. 6 alin. (5) din O.U.G. 119/2009 sunt căi de atac în materia registrului comerţului, prevăzute de dispoziţii speciale ce prevăd proceduri distincte de soluţionare.

Prevederile art. 204 C.pr.civ. […] nu își găsesc aplicabilitatea în cauza de față, pentru a putea constitui un temei de drept valid în susținerea posibilității modificării unei cereri de intervenție în plângere împotriva rezoluției.

[…]modificarea cererii de intervenție depusă la registrul comerțului este incompatibilă cu procedura specială instituită de O.U.G. nr. 116/2009 pentru soluționarea intervenției.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr. 1333/A din data de 16 septembrie 2019)

Cu adresa nr. 608385/21.12.2018 ORCTB a înaintat către Tribunalul București cererile de intervenţie formulate de intervenienta S C SA şi a intervenientei C M C SA, cereri înregistrate pe rolul Secţiei a VI-a Civilă.

S C SA a formulat cerere de intervenţie la cererea de depunere şi/sau menţionare acte înregistrată pe rolul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind societatea C M C B SA, prin care s-a solicitat respingerea cererii principale, având în vedere că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (Legea nr. 31/1990, Legea nr. 26/1990, Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2594/C/2008, etc.) şi există impedimente legale cu privire la admiterea acesteia.

C M C B… SA a formulat cerere de intervenţie la cererea de menţiuni/depunere –menţionare acte înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând respingerea Cererii de menţiuni sau depunere si/sau menţionare acte înregistrată pe rolul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, având în vedere că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege (Legea nr. 31/1990, O.U.G. nr. 116/2009, Legea nr. 26/1990, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/C/2008, etc.) şi există impedimente legale cu privire la admiterea acesteia.

La data de 28.01.2019 intervenienta C M C SA în contradictoriu cu petenta U S R şi intervenienta S C S.A., în temeiul art. 22 alin. (4) şi art. 152 C.pr.civ. a solicitat calificarea cererii înaintate, ca fiind plângere împotriva rezoluţiei prin care s-a admis cerea de depunere şi menţionare acte înregistrată de intimată.

În motivare s-a arătat că solicitarea U S R nu îndeplineşte cerinţele legale arătate mai sus referitoare la obligativitatea de a depune la O.R.C., pentru menţionare în registrul comerţului a anumitor documente privitoare la societate [în conformitate cu art. 184 alin. (1) din Norme); iar sentinţa civilă cu nr. 6041/17.10.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios administrativ și Fiscal, precum și certificatul de grefă emis în data 28.11.2018 de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în soluţionarea dosarului cu nr. 19404/3/2017 nu au acest caracter obligatoriu.

Solicitarea U S R nu îndeplineşte cerinţele legale arătate mai sus referitoare la posibilitatea de a depune înscrisuri la O.R.C., pentru menţionare în registrul comerţului a anumitor documente privitoare la societate, deoarece hotărârile judecătorești menționate nu au caracter de document care să privească societatea C M C SA, societatea nefiind parte în dosarele în care respectivele hotărâri s-au pronunţat, actele în cauză nefiind emise de organele societăţii sau asumate de aceasta, în egală măsură, ţinând cont de dispoziţiile art. 183 din Norme, hotărârile în cauză, nefiind acte sau fapte de comerţ

Solicitarea U S R prin reprezentant legal nu îndeplineşte cerinţele legale pentru a putea fi înregistrată ca „cerere menţiune acte”, întrucât actele depuse de către aceştia, nu intră în categoria „actelor de comerţ.. sau ..faptelor de comerţ., categorie expres prevăzuta de art.183 alin 1 din Norme.

Referitor la interesul intervenientei se arată că potrivit legii, actul de înfiinţare/actul de constituire este actul constitutiv al societăţii, în cazul societății interveniente actul constitutiv încheiat dobândind data certa de la data depunerii sale la registrul comerţului (respectiv 12.06.2018) în raport cu art. 5 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.

Ori atâta vreme cât intimata prin reprezentanţii ori prepuşii săi prin declaraţii publice și conferinţa de presa repetate, concertate, şicanatorii și de rea credinţă, afirmă că prin hotărârile pronunţate în materia contenciosului administrativ s-a anulat actul de înfiinţare și de constituire al societăţii și că în acest context ar funcționa în ilegalitate, ca ar săvârși de la data hotărârii date de CAB acţiuni ilicite și care prejudiciază patrimoniu public, etc., admiterea cererii de depunere și menţionare acte, depusă de către USR, prin reprezentant, este de natură de a prejudicia interesele economice și de imagine ale Companiei și de a crea confuzie indusă în mod concertat și voit de către intimata în mediul economic și al partenerilor, în rândul salariaţilor (muncitori în construcţie, nefamiliarizaţi cu noţiuni și termeni legali de drept societar, contencios administrativ etc.).

Pe fond se apreciază că se impune admiterea plângerii din considerente de ordin procedural (imperativ și fundamental).

Se solicită să se observe că la cererea de depunere și menţionare acte s-a depus de către C S SA (unul din acţionarii companiei) o cerere de intervenţie, astfel că autoritatea legală în a soluţiona cererea de depunere și menţionare acte era și este instanţa de judecată, nicidecum persoana desemnată de pe lângă ORC, iar acest fapt rezultă fără tăgada din prevederile art. 71 din O.U.G. 116/2009. Rezoluția este astfel ilegală.

În drept, dispoziţiile O.U.G. 116/2009.

La data de 15.02.2019 intervenienta S C SA în contradictoriu cu petenta U S R a depus cerere modificatoare şi precizatoare a cererii de intervenţie prin care: motivează cererea de intervenţie formulată; suplimentează petitul cererii de intervenţie în sensul formulării unei plângeri împotriva rezoluţiei pronunţată de Oficiul Registrului Comerţului Teritorial Bucureşti și solicită anularea rezoluţiei motivat de faptul: necompetenţei de ordine publică de a soluţiona pe fond cererea de depunere şi/sau menţionare acte a ORCT Bucureşti; lipsei calității procesuale active şi interesului U S R pentru promovarea cererii de depunere şi/sau menţionare acte și admiterii cererii deşi nu a fost făcut dovada adecvată a calităţii de reprezentant a dlui. D.B. şi nici a dlui. A.G., iar în subsidiar, schimbarea Rezolutei în sensul respingerii cererii de depunere şi/sau menţionare acte, drept nefondată şi neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că data de 19.12.2018, prin cererea de depunere şi/sau menţionare acte formulată de U S R, privind societatea C M C B… S.A., U S R a solicitat următoarele: (i) Menţionarea în registrul comerţului a sentinţei civile nr.6041/17.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr.19404/3/2017; (ii) Menţionarea în registrul comerţului a certificatului de grefă emis în data de 28.11.2018 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la soluţia cuprinsă în Decizia civilă nr.6504/22.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr.19404/3/2017.

Urmare a înregistrării cererii de depunere şi/sau menţionare acte nr. 603364/19.12.2018 formulată de U S R, au fost depuse cererea de intervenţie nr. 604768/20.12.2018 formulată de C M C B… S.A., iar, ulterior, cererea de intervenţie nr. 605117/20.12.2018 formulată de societatea S C S.A.

Având în vedere înregistrarea cererii de depunere şi/sau menţionare acte, precum şi a cererilor de intervenţie evocate anterior, ORCT Bucureşti a dispus prin Rezoluţie, deopotrivă: (i) înaintarea cererilor de intervenţie formulate de C M C B… S.A., respectiv de societatea S C S.A., spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă; (ii) Admiterea menţionării în registrul comerţului a: sentinţei civile nr. 6041/17.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 19404/3/2017, precum şi a certificatului de grefă emis în data de 28.11.2018 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, cu privire la soluţia cuprinsă în decizia civilă nr. 6504/22.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII - a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 19404/3/2017.

Arată intervenienta că temeiul juridic al acestei plângerii cu care suplimentează petitul iniţial îl constituie prevederile art.6 alin. (3) – (6) din O.U.G. nr. 116/2009.

Obiectul juridic plângerii îl constituie, în principal, anularea Rezoluţiei, iar, în subsidiar, schimbarea acesteia, în sensul respingerii cererii de depunere şi/sau menţionare acte formulată de U S R drept nefondată şi netemeinică.

Se susține că prin soluţionarea pe fond a cererii de depunere şi/sau menţionare acte formulată de U S R, ORCT Bucureşti a depăşit limitele competenţei sale de ordine publică. În consecinţă, Rezoluţia pronunţată de ORCT Bucureşti cu privire la această cerere de înregistrare în registrul comerţului este lovită de nulitate absolută.

Se afirmă că odată cu formularea unor cereri de intervenţie, competenţa de soluţionare pe fond a cererii de înregistrare în registrul comerţului nu va mai aparţine oficiului registrului comerţului, ci va aparţine tribunalului, care va soluţiona cererea de înregistrare împreună cu cererile de intervenţie. În situaţia de faţă, urmare a depunerii cererii de depunere şi/sau menţionare acte au fost formulate: cererea de intervenţie a C M C B… S.A. şi cererea de intervenţie a societăţii S C S.A. Prin urmare, odată cu formularea acestor cereri de intervenţie, ORCT Bucureşti şi-a pierdut competenţa de a soluţiona pe fond cererea de înregistrare. în consecinţă, acesta era obligat să înainteze întreg dosarul, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti.

Se mai susține că U S R nu avea/nu are calitatea procesuală activă şi nici interes pentru promovarea cererii de depunere şi/sau menţionare acte, față de prevederile art. 18 alin.(1) din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr.2594/C/2008.

În al doilea rând, cu privire la calitatea procesuală activă şi la interesul U S R, se face trimitere la considerentele hotărârii pronunțate în dosarul nr. 19404/3/2017, precum și la scopul partidului politic

Se adaugă că cererea de depunere şi/sau menţionare acte nr. 603364/19.12.2018 a fost admisă deşi nu a fost făcută dovada adecvată a calităţii de reprezentant a dlui. D.B. şi nici a dlui. A.G.

În ceea ce privește motivele de schimbare a rezoluţiei se arată, în primul rând, că sentinţa civilă nr. 6041/17.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 19404/3/2017, nu poate fi înregistrată în registrul comerţului deoarece: nu este prevăzută de lege şi nici nu face parte dintre actele şi faptele de comerţ la care se referă dispoziţiile art.183 alin. (1) Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor aprobate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/C/2008; nu face parte dintre categoriile de hotărâri care pot fi înscrise în registrul comerţului conform formularului - tip „Cerere de depunere şi/sau menţionare acte"; nu se prezintă decizia instanţei de recurs.

Mai arată intervenienta că certificatul de grefă emis în data de 28.11.2018 de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu privire la soluţia cuprinsă în decizia civilă nr. 6504/22.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal nu poate fi înregistrat în registrul comerţului: deoarece nu se încadrează în prevederile art. 183 alin. (1) Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2594/C/2008; nu este prevăzut de niciuna dintre rubricile formularului - tip „Cerere de depunere şi/sau menţionare acte"; este necesară pentru înregistrare necesară copia legalizată a hotărârii definitive conform mai multor texte legale regăsite în Legea nr. 26/1990.

P U S R a depus întâmpinare faţă de cererea modificatoare și precizatoare a cererii de intervenţie și faţă de cererile de intervenţie formulate iniţial, solicitând respingerea tuturor cererilor ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.

Petentul invocă excepţia inadmisibilităţii modificării temeiului juridic și al obiectului cererilor de intervenţie în sensul transformării în plângere împotriva rezoluţiei pronunţate de Oficiul Registrului Comerţului.

Solicită tribunalului ca admiţând excepţia inadmisibilităţii modificării temeiului juridic și al obiectului cererilor de intervenţie să anuleze cererile iniţiale de intervenţie ca urmare a nemotivării în fapt și în drept a cererilor de intervenţie, conform art. 196 C.pr.civ. raportat la prevederile art. 63 si 148 alin. (1) C.pr.civ..

În cazul în care nu se vor anula cererile de intervenţie se solicită respingerea cererilor ca inadmisibile.

Se arată că solicitarea de înregistrare menţiuni poate fi depusă de către orice persoană interesată. P U S R a avut calitatea de reclamant in dosarul în care Curtea de Apel Bucureşti a dispus anularea hotărârilor de înfiinţare ale societăţilor municipale.

În condiţiile în care, în cauza ce a făcut obiectul dosarului, instanţele au constatat definitiv atât interesul cât și calitatea procesuală activă a USR, cu atât mai mult, aceasta formaţiune politică are interes în formularea cererii de menţiuni, pentru a face opozabilă această soluţie.

Societatea pârâtă nu este o simplă entitate privată așa cum susţine. Societatea are ca acţionar majoritar municipiul B… și a fost înfiinţata din bani publici, cu scopul de a presta servicii publice, iar conform deciziei Curţii de Apel Bucureşti, societăţile municipale, printre care și reclamanta, s-au înfiinţat în mod nelegal, fără a respecta majoritatea de deliberare.

Se invocă și excepţia prematurității plângerii împotriva rezoluţiei pronunţate de Oficiul Registrului Comerţului arătându-se că societăţile petente au introdus cererea iniţială de intervenţie pe care au înțeles să le transforme, respectiv să le modifice temeiul juridic și obiectul înainte de pronunţarea de către Oficiul Registrului Comerţului a rezoluţiei atacate prin plângere.

Prin încheierea nr. 22/15.03.2019 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis excepţia inadmisibilităţii modificării cererilor de intervenţie, a respins cererile modificatoare, ca inadmisibile, a respins excepţia nulităţii cererilor de intervenţie, ca neîntemeiată și a respins cererile de intervenţie ca inadmisibile.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prin cererile formulate de intervenienta S C SA şi de intervenienta C M C SA, s-au formulat cereri de intervenţie la cererea de depunere şi menţionare acte înregistrată sub nr. 603364/19.12.2018 pe rolul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti privind societatea C M C B… SA, prin care se solicită respingerea cererii de depunere şi menţionare acte înregistrată sub nr. 603364/19.12.2018.

S-a mai reținut că prin rezoluţia nr. 162981/20.12.2018 pronunţată de ONRC - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a admis cererea de depunere şi menţionare acte nr. 603364/19.12.2018, s-a dispus menţionarea în registrul comerţului a sentinţei civile nr. 6041/17.10.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal şi a certificatului de grefă emis în data de 28.11.2018 de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în soluţionarea dosarului de recurs şi publicarea rezoluţiei pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Totodată a constatat tribunalul că, prin rezoluţia de rectificare nr. 4580/14.01.2019 pronunţată de O.N.R.C. - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a admis îndreptarea erorii materiale din oficiu şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale din registrul comerţului computerizat şi din rezoluţia nr. 162981/20.12.2018, în sensul că se menţionează doar dispoziţiile certificatului de grefă din 28.11.2018 emis şi publicarea rezoluţiei pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Analizând excepţia inadmisibilităţii modificării cererilor de intervenţie, tribunalul a amintit prevederile art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009, și a indicat că intervenţia voluntară reprezintă o formă de participare a terţilor în procesul civil şi este folosită de terţul care urmăreşte să opună părţii care doreşte înregistrarea unei menţiuni la registrul comerţului apărări proprii. Intervenientul urmăreşte respingerea cererii de înregistrare menţiuni, împrejurare care obligă instanţa să cenzureze şi să verifice şi cererea petentei.

S-a adăugat că trimiterea la dispoziţiile art. 49 - 56 C.pr.civ.(din anul 1865) inserată în alin. (2) din art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009, presupune că cererile de intervenţie sunt supuse încuviinţării în principiu, intervenientul devenind parte în proces doar în măsura în care cererea sa de intervenţie este admisă în principiu.

În speţă, nu au fost primite solicitările intervenientelor de modificare a cererilor de intervenţie formulate la cererea de depunere şi menţionare acte nr.603364/19.12.2018, în plângeri împotriva rezoluţiei nr.162981/20.12.2018 prin care s-a admis cererea de depunere şi menţionare acte nr.603364/19.12.2018, arătându-se că plângerea reglementată de dispoziţiile art.6 din O.U.G. nr. 116/2009 având o natură juridică şi o procedură de soluţionare diferite de cele reglementate pentru cererea de intervenţie.

Astfel, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 204 alin. (1) C.pr.civ., deoarece intervenientele S C SA şi C M C SA nu sunt părţi în proces, nefiind încuviinţate în principiu cererile de intervenţie formulate de acestea.

Pe de altă parte, instanţa a indicat că nu poate să califice cererea de intervenţie formulată de C M C SA şi înregistrată sub nr.604768/20.12.2018 ca fiind plângere împotriva rezoluţiei nr.162981/20.12.2018, aşa cum solicită C M C SA., deoarece deși prevederile art.22 alin. (4) şi art. 152 C.pr.civ. conferă instanţei de judecată dreptul de a da calificarea unei cereri de chemare in judecata a cărei denumire a fost fixata în mod greşit de către părţi, instanţa nu poate proceda la refundamentarea cererii.

Or, în speţă, s-a reținut că C M C SA a formulat cerere de intervenţie la cererea de depunere şi menţionare acte nr. 603364/19.12.2018, întemeiată pe dispozițiile art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009, astfel încât tribunalul nu a putut analiza cererea acesteia din perspectiva plângerii împotriva rezoluţiei nr. 162981/20.12.2018, reglementată de dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009.

În consecinţă, s-a admis excepţia inadmisibilităţii modificării cererilor de intervenţie şi s-au respins cererile modificatoare, ca inadmisibile.

În ceea ce privește excepția nulităţii cererilor de intervenţie, tribunalul a constatat că respectivele cereri conțin toate elementele cerute de prevederile C.pr.civ., fiind indicate motivele de fapt şi de drept, chiar dacă într-un mod succint, astfel încât cererile de intervenţie nu pot fi anulate pentru motivul nemotivării acestora.

Drept consecință, a fost respinsă excepţia nulităţii cererilor de intervenţie.

Asupra admisibilității cererilor de intervenţie, tribunalul, raportându-se la dispoziţiile speciale ale art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 116/2009 şi la finalitatea unor astfel de demersuri, a reținut că cererea de intervenţie în cadrul procedurii de înregistrare la Registrul Comerţului, fără a-şi pierde individualitatea, are totuşi un caracter subsecvent în raport de cererea de înregistrare, urmărindu-se împiedicare înregistrării, soarta cererii principale, de înregistrare, influențând şi cererea incidentală.

Finalitatea cererilor de intervenţie formulate de S C SA şi C M C SA era respingerea cererii de depunere şi menţionare acte.

Or, tribunalul a constatat că la momentul soluţionării cererilor înregistrarea în registrul comerţului, ca urmare a cererii de depunere şi menţionare acte, a fost efectuată prin rezoluţia pronunţată de O.N.R.C. - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, astfel cum a fost îndreptată prin rezoluţia de rectificare nr. 4580/14.01.2019.

Nu în ultimul rând, tribunalul a reţinut că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 116/2009, astfel cum se menţionează şi în rezoluţia împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus menţionarea în registrul comerţului a dispoziţiilor din certificatul de grefă emis de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în soluţionarea dosarului e recurs, că orice persoană interesată are drept de plângere în termen de 15 zile.

Ca atare, tribunalul a reținut că mijlocul procedural pe care intervenienţii îl au la dispoziţie este plângerea reglementată de aceste text legal, iar nu intervenţia.

Pentru aceste motive, tribunalul a respins cererile de intervenţie ca inadmisibile.

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la datele de 12, respectiv 22 aprilie 2019, au declarat apel intervenientele S C SA și C M C SA, cererile de apel fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă la data de 21 mai 2019.

Prin apelul declarat intervenienta S C SA a solicitat anularea încheierii apelante pentru greșita soluționare a excepției inadmisibilității cererii modificatoare și precizatoare și trimiterea dosarului primei instanțe pentru soluționarea, pe fond, a plângerii, iar, în subsidiar, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție, iar, pe fond, respingerea cererii de depunere și/sau menționare acte formulată de U S R.

În motivarea apelului se prezintă istoricul cauzei și se susține că netemeinicia și nelegalitatea sentinţei decurg din neînţelegerea de către instanţă a contextului în care a intervenit transformarea cererii de intervenţie în plângere contra rezoluţiei, aceasta fiind unica variantă posibilă şi utilă pentru apelantă, în condiţiile în care cererea de depunere şi menţionare acte a fost soluţionată fără a fi avută în vedere intervenţia formulată.

În acest context, transformarea a fost impusă de faptul că cererea de depunere și menţionare acte nu se comunică persoanelor interesate de către ORCT Bucureşti. În cazul în care persoana interesată află, totuşi, despre existenţa unei asemenea cereri, ea poate formula cerere de intervenţie, însă chiar și în acest caz nu există vreo garanţie că în timpul scurs pentru studierea cererii de depunere sau menţionare acte şi pentru pregătirea apărării sale, cererea nu va fi soluţionată de către ORCT Bucureşti, întrucât lipseşte reglementarea unui termen de protecţie care să oprească soluţionarea acestei cereri, termen în care intervenţia să fie depusă în condiţii de previzibilitate.

Arată apelanta că în speţă cererea de depunere sau menţionare acte, depusă la 19.12.2018, a fost soluţionată la 20.12.2018, deşi în aceeaşi dată fuseseră depuse cererile de intervenţie, fără a se ţine cont de acestea, luând naştere o situaţie inechitabilă pentru apelantă, determinată de lipsa unui termen clar și previzibil pentru depunerea cererii de intervenţie şi conduita nelegală a ORCTB.

În opinia apelantei, încheierea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât specificul procedurii de judecare a cererii de depunere şi/sau menţionare acte nu o împiedică pe apelantă să îşi modifice sau precizeze cererea de intervenţie potrivit art. 204 C.pr.civ.

Se susține că particularitățile procedurii prevăzute de art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009 nu implică restrângerea drepturilor părților de a-și modifica și de a-și preciza cererea de intervenție, caracterul urgent al procedurii presupunând acordarea de termene scurte, fără a se răsfrânge asupra altor aspecte ale procedurii, precum regimul modificării și precizării cererilor.

Mai susține apelanta că interpretarea primei instanțe este greșită întrucât se sprijină pe texte care reglementează obligațiile ORC în situația în care se depun cereri de intervenție, iar nu drepturile titularilor cererilor de intervenție, ale căror drepturi nu sunt influențate de particularitățile procedurii.

Referitor la admisibilitatea cererii de intervenție apelanta arată că aceasta nu se poate raporta la rezoluția pronunțată în mod nelegal, altfel s-ar da efecte juridice unui act contrar legii. ORCT a depăşit limitele competenţei sale prin soluţionarea cererii de depunere şi/sau menţionare acte, rezoluţia fiind nulă absolut. În măsura în care se depun cereri de intervenţie, ORCT nu mai este competent a soluţiona cererea de înregistrare, fiind necesară trimiterea acestora către tribunal. Acest aspect rezultă şi din faptul că printre actele ce se înaintează tribunalului de către ORCT nu figurează și rezoluţia de soluţionare a cererii de înscriere.

În plus, soluţia primei instanţe este greşită şi întrucât aceasta a reţinut, în mod implicit, o lipsă a interesului apelantei determinată de existenţa unei soluţii, deşi acest aspect nu a fost pus în discuţie.

În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 64 alin. (4), art. 466 și urm. C.pr.civ.

Apelul a fost legal timbrat cu suma de 50 lei, taxă judiciară de timbru.

Prin apelul declarat intervenienta C M C SA a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând, pe fond, să se admită plângerea împotriva rezoluției 162981/20.12.2018 emisă de ORC și anularea acesteia pentru necompetență, dar și în sensul soluționării în afara cadrului procesual stabilit de legislația în domeniu, radierea înregistrării și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se arată că tribunalul trebuia să soluționeze într-o ordine prioritară excepțiile invocate de părți sau aspectele care țin de legala investire a instanței.

Astfel se arată că s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a U S R a domnului D.B., precum și faptul că s-a solicitat disjungerea cauzei deoarece apelanta a înțeles să formuleze plângere întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009.

Subliniază apelanta că a investit tribunalul cu o plângere împotriva rezoluției, iar prin modul în care s-a soluționat cauza i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și principiile fundamentale ale procesului civil.

Mai adaugă apelanta că aspectele de fapt descrise în cererea sa sunt suficiente și concludente pentru ca judecătorul de fond să fi calificat, în mod corect, cererea, drept plângere împotriva rezoluției.

Se susține că în cauză apelanta nu a solicitat modificarea cererii, ci a precizat temeiul de drept și denumirea corectă a căii de atac promovate, iar indicarea unui temei eronat nu putea influența soluționarea cauzei.

Pe fondul plângerii se arată că funcționarul de la ORC avea obligația de a verifica calitatea persoanei care a solicitat înregistrarea de mențiuni, D.B. nereprezentând în mod legal U S R.

Se mai arată că se impune anularea rezoluției și motivat de faptul că cererea de înscriere mențiuni a fost soluționată de o autoritate necompetentă, ORC având obligația de a înainta dosarul la tribunalul în momentul în care s-au formulat cererile de intervenție.

De asemenea se invocă nelegalitatea soluționării pe fond a cererii de mențiuni de vreme ce obiectul înregistrării nu era reprezentat de acte sau fapte de comerț.

Apelanta – intervenientă solicită ca, la soluționarea pe fond a plângerii, să fie avute în vedere toate aspectele învederate prin cererea formulată în fața instanței de fond.

În drept au fost invocate prevederile art.456, art. 466 – 482 C.pr.civ. și art. 7 din Legea nr. 76/2012.

În susținerea apelului, s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Apelul a fost legal timbrat cu suma de 50 lei, taxă judiciară de timbru

La data de 12 iunie 2019, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata U S R, prin care s-a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.

În motivare, s-a arătat că în mod corect s-a respins ca inadmisibilă cererea de modificare a temeiului de drept și a obiectului cererii, ceea ce nu împiedică apelantele să formuleze o plângere împotriva rezoluţiei ORC.

De asemenea, se arată că în mod corect s-au respins cererile de intervenţie ca inadmisibile în condiţiile în care apelantele nu au justificat interesul pentru a se opune înregistrării.

Arată că decizia instanţei a cărei înscriere a fost solicitată reprezintă o modificare cu privire la actele, faptele şi menţiunile deja înregistrate în registrul comerţului.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

La data de 14 iunie 2016, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de apelanta S C SA prin care s-a arătat că, deși își menține criticile formulate prin propriul apel, susține în parte și cererea de apel formulată de C M C SA solicitând admiterea apelului și anularea încheierii apelate.

În drept au fost invocate prevederile art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

La data de 04 iulie 2019, prin serviciul Registratură, apelanta S C SA a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei U S R şi admiterea apelului propriu, astfel cum a fost formulat.

În drept au fost invocate prevederile art.201 alin. (2) C.pr.civ.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelurile în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi cu observarea prevederilor art. 476 C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:

Apelul declarat de intervenienta S C S.A.

1. Critica referitoare la greșita admitere a excepției inadmisibilității cererii de modificare a cererii de intervenție în plângere împotriva rezoluției nu este fondată.

Curtea notează că cererea de intervenţie la cererile de înregistrare reglementată de art.71 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2009 şi plângerea formulată împotriva rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului, reglementată de art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 119/2009 sunt căi de atac în materia registrului comerţului, prevăzute de dispoziţii speciale ce prevăd proceduri distincte de soluţionare.

Prevederile art. 204 C.pr.civ. permit modificarea cererii de chemare în judecată adresată instanței judecătorești, însă nu își găsesc aplicabilitatea în cauza de față, pentru a putea constitui un temei de drept valid în susținerea posibilității modificării unei cereri de intervenție în plângere împotriva rezoluției.

În susținerea acestei afirmații se constată că potrivit art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009 dacă la cererile de înregistrare sunt depuse cereri de intervenţie, persoana desemnată transmite instanţei întregul dosar, care cuprinde cererea de înregistrare în registrul comerţului şi cererea de intervenţie, precum şi înscrisurile depuse în susţinerea acestora. Soluţionarea cererilor de înregistrare şi a cererilor de intervenţie se face cu citarea părţii şi a intervenienţilor, de urgență, în condițiile art. 61-67 C.pr.civ.

Prevederile citate stabilesc procedura de soluționare a cererilor de intervenție ce implică depunerea acestora la registrul comerțului, care mai apoi investește instanța cu soluționarea cererii de intervenție, instanța având obligația de a soluționa cererea de urgență, cu citarea părților.

De asemenea, textul de lege face trimitere la procedura de judecată a cererii de intervenție prevăzută de Codul de procedură civilă, iar prevederile art. 64 C.pr.civ., nu prevăd posibilitatea modificării sau completării cererii de intervenție, din dispozițiile alin. (1) rezultând cu claritate că intervenția se comunică părților în forma în care a fost depusă.

În aceste condiții, prin completarea art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009 cu dispozițiile de drept comun nu se poate ajunge la concluzia că titularul cererii de intervenție ar putea proceda la modificarea / completarea cererii în fața instanței de judecată.

Consecvent, în mod corect, a observat tribunalul că modificarea cererii de intervenție depusă la registrul comerțului este incompatibilă cu procedura specială instituită de O.U.G. nr.116/2009 pentru soluționarea intervenției.

Din considerentele prezentate de tribunal se poate constata cu ușurință faptul că prima instanță a înțeles pe deplin contextul în care apelanta a solicitat modificarea cererii sale din intervenție în plângere împotriva rezoluției, dar astfel cum s-a indicat mai sus o asemenea modificare a cererii nu este compatibilă cu procedura specială prevăzută de art. 71 din O.U.G. nr.116/2009.

Pe cale de consecință Curtea a înlăturat criticile apelantei – interveniente referitoare la greșita respingere a solicitării sale de modificare a obiectului cererii de intervenție ca inadmisibile.

2. Critica prin care se invocă la greșita respingere a cererii de intervenție ca inadmisibilă nu este, de asemenea, fondată.

Subsumat acestui motiv de apel intervenienta C arată că în mod greșit s-a reținut inadmisibilitatea intervenție în raport de o rezoluție pronunțată nelegal, fiind prezentate totodată și motivele de nelegalitate ale actului emis de ORC.

Curtea apreciază că aspectele învederate de apelantă cu privire la modul în care Oficiului Registrului Comerţului a procedat la soluţionarea cererii de înscriere, deşi la dosar se găseau cererile de intervenţie, nu sunt de natură a înlătura concluziile instanţei de fond cu privire la admisibilitatea cererii de intervenţie, deoarece admisibilitatea cererii de intervenție nu poate fi stabilită după cum în cauză s-a pronunțat o rezoluție legală sau nelegală.

Prevederile legale, precum și jurisprudența în materie sunt clare în sensul că odată ce s-a soluționat cererea de înscriere mențiuni în registrul comerțului, calea procedurală de a contesta această măsura/înscriere este plângerea împotriva rezoluției, iar nu cererea de intervenție.

În susținerea acestei concluzii stă faptul că unicul scop al cererii de intervenție este împiedicarea înregistrării menţiunii în registru. Odată cu efectuarea respectivei înregistrări, scopul urmărit de legiuitor în reglementarea procedurii intervenției nu mai poate fi atins, singura cale rămasă la îndemâna părţii fiind plângerea împotriva rezoluţiei directorului oficiului registrului comerţului.

Curtea mai notează că argumentele legate de legalitatea pronunţării rezoluţiei de către directorul oficiului registrului comerţului, inclusiv necompetenţa de soluţionare a cererii de înregistrare mențiuni/acte ca urmare a existenţei la dosar a cererilor de intervenţie, exced obiectului prezentului apel, deoarece astfel cum s-a indicat mai sus nu au influență asupra modului de soluționare a excepțiilor admise de tribunal.

Apelul declarat de C M C S.A.

Apelanta – C M C SA critică soluția tribunalului în principal prin prisma ordinii în care au fost soluționate excepțiile invocate în cauză, a modului în care i-a fost soluționată cererea de disjungere, precum și a modului eronat în care i s-a calificat cererea.

1. Critica prin care se invocă greșita ordine de soluționare a excepțiilor este vădit nefondată.

Subsumat acestei critici apelanta invocă faptul că tribunalul nu a analizat cu prioritate dacă domnul D.B. este reprezentant legal al intimatei U S R, or din lectura actelor existente la dosarul de fond se constată că apelanta nu a ridicat vreo problemă legată de legala reprezentare a U S R în fața instanței de fond, ci în fața registrului comerțului.

De vreme ce această excepție viza însăși cererea de înregistrare mențiuni formulată în fața ORC, în mod corect tribunalul a verificat mai întâi dacă intervenienta a formulat o cerere de intervenție admisibilă pe calea căreia să poate invoca excepția lipsei calității de reprezentant.

Pe cale de consecință critica a fost înlăturată ca vădit nefondată.

2. Critica prin care se invocă greșita admitere a excepției inadmisibilității cererii de modificare a cererii de intervenție în plângere împotriva rezoluției nu este nefondată.

Subsumat acestei critici apelanta susține că drepturile sale procesuale au fost încălcate deoarece C M C SA nu a formulat nicio cerere modificatoare, ci a precizat temeiul de drept al cererii înregistrate la ORC, respectiv art. 6 alin. (3) din O.U.G., formulând în realitate plângere împotriva rezoluției, ce trebuia soluționată ca atare

Verificând actele existente în dosarul de fond Curtea constată că în realitate apelanta a formulat cerere de intervenție, care a fost înaintată de registrul comerțului Tribunalului București, iar mai apoi print-o cerere adresată tribunalului, pe mail, la data de 23 ianuarie 2019, a solicitat instanței de fond să califice cererea ca fiind plângere împotriva rezoluției.

În atare situație nu pot fi primite susținerile apelantei în sensul că acțiunea sa a fost greșit calificată de prima instanță și greșit respinsă ca inadmisibilă.

Tribunalul a explicat în mod clar că nu poate lua act de modificarea cererii de intervenție formulată de C și nici nu poate califica cererea de intervenție formulată de C M C SA deoarece prevederile art. 22 alin. (4) şi art. 152 C.pr.civ. deși conferă instanţei de judecată dreptul de a da calificarea unei cereri de chemare în judecată a cărei denumire a fost indicată în mod greşit de către părţi, nu permit refundamentarea respectivei cereri.

În atare situație, Curtea constată că tribunalul a analizat solicitările apelantei și le-a soluționat în mod legal, criticile din apel fiind fie dovada unei analize neatente a hotărârii, fie o nouă tentativă a C M C de distorsionare a prevederilor legale.

Curtea subliniază că din actele dosarului rezultă că certitudine că partea a formulat cerere de intervenție, iar utilizarea prevederilor art. 22 și art. 152 C.pr.civ. nu permite transformarea cererii de intervenției în plângere împotriva rezoluției.

După cum s-a indicat mai sus în analiza apelului declarat de S. C. SA modificarea cererii de intervenție în plângere împotriva rezoluției nu este compatibilă cu procedura prevăzută de O.U.G. nr. 116/2009, iar invocare prevederilor art. 22 și art. 152 C.pr.civ. nu poate conduce la o concluzie contrară, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost vorba despre vreo cerere greșit calificată.

Consecvent în mod corect intervențiile formulate de S C și C M C au fost soluționate împreună nefiind necesară disjungerea.

Faţă de considerente expuse mai sus, apreciind că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu observarea prevederilor art. 480 alin. (1) C.pr.civ., Curtea a respins apelurile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare